Puterea rugăciuni făcute cu credința

Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruinţă.(Iacov 5:17)
Slavă Domnului că Ilie era „ca şi noi”! S-a aşezat sub un copac, plângându-se lui Dumnezeu şi exprimându-şi necredinţa – aşa cum am făcut şi noi deseori. Şi totuşi, nu aşa stăteau lucrurile când el era într-adevăr în comuniune cu Dumnezeu. „Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi”, dar „s-a rugat cu stăruinţă”. Sensul literal al acestei expresii în greacă este minunat: în loc de „cu stăruinţă”, se spune „el s-a rugat în rugăciune”. Cu alte cuvinte, „s-a rugat în continuu”. Învăţăm de aici că trebuie să ne rugăm neîncetat.Urcă până-n vârful Muntelui Carmel şi priveşte acea măreaţă istorie despre  credinţă şi vedere. După ce Ilie a chemat foc din cer ca să-i învingă pe profeţii lui Baal, era necesară ploaia pentru ca profeţia lui Dumnezeu să se împlinească. Şi omul care a putut comanda foc din cer putea aduce şi ploaia folosind aceleaşi metode. Ni se spune că „Ilie . plecându-se la pământ, s-a aşezat cu faţa între genunchi” (1 Împăraţi 18:42), împiedicând orice imagine sau sunet să ajungă la el. El s-a aşezat într-o poziţie, sub roba sa, ca să nu vadă şi să n-audă ce se întâmplă. Apoi Ilie a spus slujitorului său: „Suie-te şi uită-te înspre mare” (1 Împăraţi 18:43). Când s-a întors, slujitorul i-a răspuns: „Nu este nimic!” Ce scurt trebuie să fi părut răspunsul lui! „Nimic!”  Vă puteţi imagina ce am fi făcut noi în această situaţie? Am fi zis: „Exact cum mă aşteptam!” şi apoi am fi încetat să ne mai rugăm. Dar a renunţat Ilie? Nu. Ci de şase ori i-a spus slujitorului său: „Du-te iarăşi”. Şi de fiecare dată slujitorul se întorcea şi-i spunea: „Nimic!”Însă „a şaptea oară, slujitorul a zis: ” (1 Împăraţi 18:44). Ce descriere potrivită, căci o mână de om s-a ridicat în rugăciune către Dumnezeu înainte să cadă ploaia. Şi ploaia a venit atât de repede şi de furioasă încât Ilie l-a avertizat pe Ahab, zicând: „Înhamă, şi coboară, ca să nu te oprească ploaia”. Aceasta este o istorie despre credinţă şi vedere – o credinţă care se rupe de toate în afară de Dumnezeu, şi o vedere care priveşte şi totuşi nu vede nimic. Da, în ciuda rapoartelor lipsite de orice speranţă primite de la vedere, aceasta este o istorie a credinţei care continuă „să se roage în rugăciune”. Ştii cum să te rogi în felul acesta – cum să biruieşti în rugăciune? Lasă-ţi vederea să-ţi aducă rapoarte oricât de descurajante, dar nu le acorda nici o atenţie. Tatăl nostru ceresc trăieşte, şi chiar şi răspunsurile întârziate la rugăciunile noastre fac parte din bunătatea Sa.  Arthur Tappan Pierson
Fiecare din trei băieţi au dat odată o definiţie a credinţei care ilustrează aspectul important al tenacităţii. Primul băiat a definit credinţa ca fiind „a pune mâna pe Hristos”, al doilea ca fiind „a ne ţine strâns de El”, şi al treilea ca fiind „a nu-I da drumul”.
FamToFam
 

EL VINE CURÂND

 

Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape.                      Iacov 5.8

Ultimul cuvânt din Cântarea Cântărilor este: „Vino repede, iubitule”, şi printre ultimele cuvinte ale Apocalipsei citim: „Şi Duhul şi Mireasa zic: Vino!” La acest cuvânt Mirele dumnezeiesc răspunde: „Iată, Eu vin curând”. Dragostea noastră suspină după arătarea slăvită a Domnului şi se bucură de această dulce făgăduinţă: „Venirea Domnului este aproape”. Ea îndreaptă duhul nostru spre această întâmplare slăvită, care este ca o fereastră prin care aruncăm o privire plină de nădejde. Prin această „fereastră cerească” pătrunde acum peste noi un val de lumină, care ne uşurează lucrul şi suferinţa. În timpul zilelor de încercare, gândul că se apropie această zi de bucurie, ne şopteşte: „răbdare”. Dacă suntem întristaţi că nu vedem rezultatul ostenelii noastre, această slăvită înştiinţare iarăşi ne strigă: „fii răbdător”. Când suntem frământaţi de multele noastre ispite, atunci siguranţa că în curând Domnul Se va întoarce, ne sprijineşte prin acest verset: „întăriţi-vă inimile”. Să fim deci liniştiţi şi „sa rămânem hotărâţi şi neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului”. În curând vom auzi trâmbiţa de argint anunţându-ne întoarcerea Regelui nostru slăvit. Să nu ne înspăimântăm, ci să stăm neclintiţi, căci iată-L pe norii cerului! Chiar astăzi poate să Se arate.

FamToFan

 

Rămâi acolo până îţi voi spune eu!

 
.(Matei 2:!3)
Voi sta acolo unde m-ai pus; aşa voi face, dragă Doamne,
Deşi aş vrea atât de mult să plec;
Ardeam de nerăbdare să merg înainte cu oamenii simpli,
Da, vroiam să-i conduc, Tu ştii.
Mi-am plănuit să ţin pasul cu muzica tare,
Să mă bucur când steagul flutură în vânt,
Să stau drept şi mândru în mijlocul luptei,
Dar voi sta acolo unde m-ai pus.
 
Voi sta acolo unde m-ai pus; voi lucra, dragă Doamne,
Chiar dacă ogorul este mic şi îngust,
Şi pământul este neîngrijit şi plin de pietre mari,
Şi pare a fi lipsit de viaţă.
Ogorul este al Tău, numai dă-mi sămânţa,
Şi o voi semăna fără teamă;
Voi ara pământul uscat şi voi aştepta ploaia,
Şi mă voi bucura când primele fire verzi se vor ivi;
Voi lucra acolo unde m-ai pus.
Voi sta acolo unde m-ai pus; aşa voi face, dragă Doamne,
Voi suporta povara şi arşiţa zilei,
Încrezându-mă întotdeauna în Tine pe deplin; când va apune soarele
Voi pune spicele de grâu la picioarele Tale.
Şi apoi, când lucrarea mea de pe pământ se va sfârşi şi se va împlini,
În lumina strălucitoare a eternităţii,
Când toate dosarele vieţii s-au închis, voi vedea cu siguranţă
Că a fost mai bine să stau decât să plec;
Voi sta acolo unde m-ai pus.
 
O, inimă neliniştită, care baţi împotriva gratiilor închisorii împrejurărilor tale şi tânjeşti după un câmp mai larg de utilitate – lasă-L pe Dumnezeu să-ţi dirijeze toate zilele. Răbdarea şi încrederea, chiar în mijlocul monotoniei rutinei tale zilnice, vor fi cea mai bună pregătire pentru a mânui cu curaj stresul şi tensiunea unei oportunităţi mai mari, pe care Dumnezeu s-ar putea să ţi-o trimită într-o zi.
FamToFam

Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig

„Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig.” FILIPENI. 1:21
Iată care trebuie să fie ţelul fiecărui credincios care-L iubeşte pe Domnul Isus. Pentru Pavel, centrul vieţii lui era Domnul Hristos. Şi noi cităm adesea: „…pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig…” dar în realitate suntem departe de starea de spirit a lui Pavel; este doar o formulă, idee abstractă, un clişeu frumos dar nereal. Cine prezintă o astfel de copie care nu se potriveşte cu realitatea, vrea să atragă atenţia asupra lui însuşi. Este uşor să te strecori de la slujirea Domnului Isus şi să treci la slujirea de tine însuţi. Putem să fim foarte activi şi totuşi în realitate să nu-I slujim Lui. Putem sluji idealuri, principii, adevăruri, metode, oameni, şi totuşi să nu slujim Domnului. Putem face multe lucrări, dar cu dragostea dintâi părăsită. Este bine să ne liniştim şi să ne gândim sincer dacă în adevăr slujim Domnului, dacă viaţa noastră este Hristos. Când Pavel a spus cuvintele de care ne ocupăm, el era deplin convins că Domnul Isus nu Şi-a dat numai trupul pentru el, ci S-a dat pe Sine însuşi, cu inima Lui cu tot. Numai atunci a putut să aibă o astfel de exclamaţie: pentru mine, Hristos este totul! Şi aşa a fost toată viaţa lui. Să ne gândim că noi suntem în Hristos Domnul; noi îl reprezentăm pe El în lumea aceasta în timpul absenţei Lui. Ce cinste enormă ni s-a dat, dar şi ce răspundere! Ni s-a dat favoarea să stăm aici ca martori ai Domnului Isus având acelaşi conflict, aceeaşi luptă pe care a avut-o El. Nu este uşor să mergi pe urmele Lui. Este într-adevăr o luptă şi nu uşoară, dar este şi bucuria de a trăi pentru El. Oricine ar dori să aibă un câştig din ceea ce face, dar câţi  sunt dintre aceia care, ca Pavel, să-şi facă un câştig din moarte? Oamenii în general se agaţă de viaţă, oricât de mizerabilă ar fi ea şi caută orice posibilitate care li se oferă ca să-şi mai lungească puţintel exisistenţa. Ce nebunie! Să vrei să mai trăieşti în suferinţe trupeşti, în necazuri de tot felul şi într-o lume care nu a găsit pentru Domnul Isus decât o cruce, mai ales când Scriptura ne spune ce aşteaptă pe cei credincioşi după înviere: slavă, bucurie şi fericire veşnică, nu suferinţă, nu lacrimi, nu dureri, dar mai ales cel mai scump lucru, de a fi mereu, fără întrerupere, fără sfârşit, în prezenţa Aceluia care ne-a iubit atât de mult şi care a zis: „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu…” (Ioan 17:24). Nu numai undeva în cerul imens, ci împreună cu El, să-L contemplăm toată veşnicia, să-I sorbim cuvintele şi să-L adorăm în adevăr aşa cum se cuvine. Iată gloriosul câştig care ne aşteaptă! Ce ne-ar mai putea reţine pe pământul acesta? Da, ne reţine dragostea pe care Domnul nostru o are pentru toţi oamenii şi pe care vrea s-o manifeste prin noi care spunem că: „…pentru mine a trăi este Hristos.” Câştigarea sufletelor pentru Dumnezeu, zidirea credincioşilor sunt lucruri preţioase pentru El, dar ţinta noastră este Domnul Hristos, El este răsplata noastră cea foarte mare. Ce adevăr sublim este în cuvintele: „Vom fi ca El.”!„Pentru a renunţa la noi înşine, trebuie să avem un alt obiectiv decât „sine” şi acesta este Hristos.” J.N.D.
FamToFam

Ipocrizie sau inconștiență?

 

În ultimul timp, deseori suntem puși în situații foarte triste când trebuie să participăm la înmormântări ale unor tineri care pleacă mult prea repede din mijlocul nostru. Rămân în urmă părinți triști, frați, surori, dar și mai trist uneori soți sau soții!

Ultimul caz de felul acesta a avut loc chiar astăzi, aici în Arizona, când un tânăr de numai 25 de ani a plecat spre viața eternă, lăsând în urmă o soție tânără cu care a petrecut doar 3-4 luni după căsătorie. Au curs multe lacrimi și a lăsat în urmă multă, multă durere. Nu știm de ce se întâmplă astfel de anormalități, dar noi cei ce Îl iubim pe Dumnezeu, nu suntem fără speranță, cu toate că nu putem fi absolut siguri de nimeni, unde se duce.

Fiecare persoană are două vieți: una publică și una știută doar de el și Dumnezeu. Dumnezeu este cel ce judecă și răsplătește după cum știe El și nu după cum noi știm și cunoaștem. Este nedrept și nebiblic să ne hazardăm și să emitem noi sentințe despre unde pleacă unii sau alții , când Domnul Isus personal, la un moment dat spunea că unde va petrece cineva veșnicia, nu atârnă de EL, ci doar de TATĂL CERESC!!

Ce doresc să scot de fapt în evidență este alt aspect care mi-a atras atenția în circumstanțele acestui TRIST eveniment. Desigur  că la înmormântarea unui tânăr de 25 de ani, participă foarte mulți tineri, iar predicatorii au ocazia să îi conștientizeze și să-i pună pe gânduri, amintindu-le de multele lor scăpări și rebeliuni. Sunt absolut de acord și cred că este bine ca în astfel de situații să-i facem conștienți pe tineri de faptul ca în primul minut după ce te naști, ești destul de bătrân ca să și mori și astfel să-i provocăm la o pocăință reală. Ce mă neliniștește și mă face să-mi pun, cred eu pe bună dreptate  întrebarea ,,IPOCRIZIE SAU INCONSTIENTA’’?? este faptul că, se pare că cei bătrâni cred că doar cei tineri nu sunt pregătiți pentru plecarea în veșnicii!? Dacă credem că  păcatele tinereții  sunt –  lipsa de la biserică, mersul la cluburi de noapte, băutura, drogurile, curvia, etc. –  atunci avem dreptate, dar ce facem cu celelalte păcate, pe care poate tinerii  nu le fac, dar când vin în sfârșit în bisericile noastre, realizează că mulți dintre bătrânii din biserică, și chiar cei ce predică cu atâta înverșunare împotriva lor,  le practică în viața lor zilnică și nici nu mai conștientizează. De fapt, pentru mulți  a devenit o a doua natură, cu toate că și cei ce practică aceste păcate, așa zise ,,mai mici’’ au toate șansele să finalizeze împreuna cu tinerii care au păcatele lor tinerești.

Am sa vorbesc doar de câteva dintre aceste păcate, cu scopul de a ne conștientiza și pe noi cei mai bătrâni, în ce privește pregătirea noastră pentru viața veșnică.

1. Lăcomia de avere!

Acest păcat este unul dintre cele mai grave păcate despre care Cuvântul Domnului vorbește, dar din păcate tot mai mulți sunt conduși de acest păcat, așa zis                             ,,BINECUVÂNTARE’’. În loc să fie condamnat, mulți dintre liderii bisericilor se fac părtași la acest păcat, cu toate că Isus a făcut foarte clar faptul că cei bogați vor avea mari probleme în a intra în Împărăția Cerului, motivul fiind că, ei se încred în avuțiile lor. Și totuși, acești oameni, în loc să fie corectați și aduși pe calea bună, ei au cea mai mare influență asupra liderilor și asta fiindcă liderii depind de banii acestora în derularea proiectelor personale,  proiecte care nu au nimic de-a face cu lucrarea lui Dumnezeu . Când faci proiecte după voia lui Dumnezeu, EL îngrijește și de finanțarea lor, nu este necesar să faci nici un compromis!

2. Ura și lipsa de iertare!

În rugăciunea Tatăl Nostru, lucrurile sunt foarte clare: dacă noi nu iertăm pe cei ce ne greșesc, cu nici un chip nu vom intra în Împărăția Cerurilor. Sunt oameni și chiar mulți vestitori ai Evangheliei, care nu iartă ani de zile, dacă cineva i-a supărat cu ceva. Dacă în acest moment va trebui să pleci la cele veșnice, vei merge în același loc cu tinerii necredincioși, chiar dacă tu nu te faci vinovat de păcatele lor tinerești!

3. Nedreptățile și părtinirile care se fac de către lideri în cele mai multe biserici.

Dacă ești copilul celui care finanțează cel mai mult biserica, poți să-ți permiți orice și nu vei fi pedepsit. Sau dacă parinții tăi sunt rude sau prieteni cu pastorul, poți trăi cum vrei și nimeni n-o să-ți zică nimic și nici nu vei fi pedespsit de conducere sau eliminat din grupurile de cântăreți.
Și lista ar putea continua, dar mă opresc aici. Cred că ar fi timpul să ne uităm și la noi cei mai bătrâni, care avem mult mai multe șanse să plecăm de aici în orice moment, la felul nostru de viețuire !?!?

Este necesară o trezire reală și personală atât între cei tineri, cât și între cei bătrâni, dar mai ales între lideri, care dau direcția și tonul între enoriași. Doar a predica biblic și frumos altora, nu îți va rezolva situația veșniciei; trăirea Cuvântului, da.
Să nu uităm că, în orice moment din zi sau noapte se poate întâmpla unul din două lucruri, fiecăruia dintre noi. Indiferent de vârstă: VENIREA DOMNULUI sau MOARTEA. Așa cum aminteam mai sus, la un minut după naștere ești destul de bătrân să și mori!

Cei ce mor în Cristos nu se sperie de acest eveniment, dimpotrivă, așa cum spunea recent Billy Graham, noi doar schimbăm adresa, când lumea crede că am murit, dar noi în acea zi suntem mai vii ca oricând!!

Cu multă dragoste în Cristos Isus,
mike olari

TRĂIEŞTE CUM A INTENŢIONAT DUMNEZEU!

TRĂIEŞTE CUM A INTENŢIONAT DUMNEZEU

„Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot” (2 Petru 1:3)
Biblia spune: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia … De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori” (2 Petru 1:3-8). lată zece principii Scripturaie care te ajută să trăieşti cum a intenţionat Dumnezeu: 1) Păzeşte-ţi limba! întotdeauna spune mai puţin decât gândeşti şi ceilalţi te vor respecta. 2) Fă promisiuni cu cumpătare, împlineşte-le cu credincioşie şi oamenii vor avea încredere în tine. 3) Nu lăsa să treacă nici o ocazie ca să spui o vorbă bună, iar într-o bună zi vei privi în urmă cu bucurie şi nu vei regreta. 4) Arată o preocupare autentică faţă de ceilalţi; arat-o prin faptul că asculţi cu atenţie şi că îţi exprimi aprecierea. 5) Fii vesel! Nu stărui în dureri şi suferinţe; toată lumea are necazuri. Sunt oameni în cel mai apropiat spital care ar face schimb bucuroşi cu tine. 6) Fii cu mintea deschisă şi încearcă să vezi toate faptele. Discută, dar nu te certa. Învaţă să nu fii de acord fără să fii dezagreabil. Lasă-le celorlalţi beneficiul îndoielii. 7) Descurajează bârfa, este distrugătoare. 8) Fii sensibil la sentimentele celorlalţi! Dacă eşti aşa, lumea te va considera înţelept. 9) Nu acorda atenţie remarcilor rău voitoare la adresa ta. Trăieşte aşa încât nimeni sâ nu le creadă. 10) Nu te îngrijora că nu ţie se atribuie meritul, continuă să dai ce ai mai bun şi ai răbdare. Dumnezeu înregistrează şi Dumnezeu răsplăteşte!

FamToFam

CHEMAREA DE A FI LIDER

CHEMAREA DE A FI LIDER 
 
„Scoală-te şi stai în picioare” (Faptele Apostolilor 26:16)
Dacă Dumnezeu te-a chemat să fii lider, te vei simţi neîmplinit în oricare alt rol. Dumnezeu i-a spus lui Pavel: „scoală-te, şi stai în picioare; căci M-am arătat ţie, ca să te pun slujitor”. Să observăm ce înseamnă chemarea de a fi lider:
1) Competentă. Trebuie să-ţi dai seama care îţi sunt darurile, iar apoi să-ţi canalizezi energiile spre locul în care crezi că reuşeşti. Asta înseamnă să-ţi recunoşti limitările şi să contribui la echiparea altora pentru a le depăşi. Pentru a face asta, trebuie să fii sigur pe tine. 
2) Curai. Scott Peck a spus: „Cei ce iau cele mai bune decizii sunt cei dispuşi să sufere cel mai mult pentru deciziile lor, dar care îşi înfrânează abilitatea de a fi categorici”. Liderii buni nu sunt neapărat cei mai deştepţi sau cei mai creativi oameni, ci cei care au curajul să se remarce şi să stea în primul rând. Aşadar, „întăreşte-te numai, şi îmbărbătează-te” (losua 1:7).
3) Claritate. Viziunea vieţii tale poate apărea dintr-odată, dar etapele sunt descoperite în timp. Nu lăsa ca lipsa răspunsurilor să te paralizeze. Fii sigur în privinţa scopului tău, chiar dacă nu ai certitudinea detaliilor.
 4) Pregătire. Fără un bun antrenor nu vei ajunge niciodată la adevăratul tău potenţial. Dacă speri să înveţi totul din experienţa personală, succes; va trebui să depăşeşti vârsta  lui Metusala!
 5) Caracter. Poţi fi lider fără caracter, dar nu vei fi un lider ce merită urmat. Caracterul oferă autoritatea morală de a aduce laolaltă oamenii şi resursele necesare pentru a duce la capăt misiunea. Talentul tău are puterea de-a te duce acolo unde caracterul nu te poate susţine. Acest gând ar trebui să te facă să rămâi pe genunchi.
FamToFam

FII CINSTIT !

FII CINSTIT !
„Urmăriţi ce este bine” (Romani 12:17)
 
leremia scrie: „Ca o potârniche, care cloceşte nişte ouă pe care nu le-a ouat ea, aşa este cel ce agoniseşte bogăţii pe nedrept;… la urmă nu este decât un nebun” (leremia 17:11). Să nu crezi că poţi face ce doreşti în lucrurile mici şi să nu păţeşti nimic câtă vreme nu faci greşeli majore. Fie că furi un leu sau un milion de lei, tot hoţ eşti. Dicţionarul Oxford defineşte integritatea ca onestitate. De fiecare dată când încâlci un principiu moral, devine mai greu şi nu mai uşor să ai un comportament integru. Tot ce ai făcut în trecut, inclusiv lucrurile pe care ai neglijat să le faci, ajung în faza în care te presează. De aceea, dezvoltarea integrităţii necesită vigilenţă constantă. John Morley a remarcat: „Nici un om nu se poate ridica peste limitările propriului său caracter”. Şi lucrul acesta este adevărat mai ales când eşti lider. Aşadar: 
1) Tine-ti promisiunile! Când faci o promisiune, creezi speranţă. Când respecţi o promisiune, creezi încredere.
2) Recunoaste-ti greşelile!Când deciziile tale nu se transformă în ceea ce ai intenţionat, le datorezi oamenilor o explicaţie.
3) Cere-ti iertare si încearcă să faci schimbări! Când faptele tale îi rănesc pe ceilalţi, trebuie să recunoşti că ceea ce ai făcut a fost greşit şi că îţi pare rău. De obicei, lucrul acesta este foarte dureros la momentul respectiv .Nu numai că este corect să procedezi aşa dar acest lucru poate scurta agonia şi te poate ajuta să laşi incidentul în urmă.
FamToFam

FRUNZE PRĂFUITE

Psalmul 32:1-7

Am zis: „îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Si Tu ai iertat vina păcatului meu. Psalmul 32:5

Psalmul 32:1-7

Am zis: „îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Si Tu ai iertat vina păcatului meu. Psalmul 32:5

FRUNZE PRĂFUITE

Planta ornamentală pe care am adus-o soţiei a adăugat o notă de viaţă în casa noastră. Frunzele sale mari, luxuriante, păreau că se întind cu gesturi de bun venit. Dar într-o dimineaţă am observat că frunzele îi atârnau veştede. Nu i-am spus nimic soţiei, dar mă întrebam ce s-o fi petrecut cu planta noastră. Când am sosit acasă pentru masa de prânz, planta era cu totul alta. O culoare sănătoasă revenise în frunzele ei mari, care se întinseseră ca mai înainte. Când am întrebat-o pe Dorothy despre ea, mi-a spus că tocmai citise despre plantele de apartament, cum să le menţii vii şi proaspete. Se spunea că praful acumulat pe frunzele plantelor împiedica pătrunderea luminii. Aşa că este necesar ca frunzele plantei să fie şterse cu regularitate. Soţia făcuse astfel şi rezultatul era evident.Trăind în lumea aceasta, particule fine din „praful” păcatului se aştern peste vieţile noastre. Resentimente, cuvinte dure, gânduri necurate, atitudini egoiste, toate îşi iau vama pe seama vitalităţii noastre spirituale. Dacă nu sunt mărturisite, ele formează un strat de „praf” care ne împiedică să experimentăm lumina harului lui Dumnezeu în inimile noastre. Cei din jurul nostru vor simţi că este ceva râu cu noi. Dacă păcatele acumulate prin nemărturisire ţi s-au adunat în suflet, fă ca David – mărturiseşte-le Domnului. Şterge astfel „frunzele prăfuite” ale vieţii şi bucură-te din nou de razele glorioase ale dragostei lui Dumnezeu.  – D.J.D.

‘Naintea Crucii Lui, Celui ce-a murit,
Mă prăbuşesc în lut neputincios,
Să-mi ierte tot păcatul săvârşit.
Totul în toţi să fie doar Cristos.
 Bridges

Mărturisirea păcatelor este pămantul in care creste iertarea lui Dumnezeu.

Planta ornamentală pe care am adus-o soţiei a adăugat o notă de viaţă în casa noastră. Frunzele sale mari, luxuriante, păreau că se întind cu gesturi de bun venit. Dar într-o dimineaţă am observat că frunzele îi atârnau veştede. Nu i-am spus nimic soţiei, dar mă întrebam ce s-o fi petrecut cu planta noastră. Când am sosit acasă pentru masa de prânz, planta era cu totul alta. O culoare sănătoasă revenise în frunzele ei mari, care se întinseseră ca mai înainte. Când am întrebat-o pe Dorothy despre ea, mi-a spus că tocmai citise despre plantele de apartament, cum să le menţii vii şi proaspete. Se spunea că praful acumulat pe frunzele plantelor împiedica pătrunderea luminii. Aşa că este necesar ca frunzele plantei să fie şterse cu regularitate. Soţia făcuse astfel şi rezultatul era evident.Trăind în lumea aceasta, particule fine din „praful” păcatului se aştern peste vieţile noastre. Resentimente, cuvinte dure, gânduri necurate, atitudini egoiste, toate îşi iau vama pe seama vitalităţii noastre spirituale. Dacă nu sunt mărturisite, ele formează un strat de „praf” care ne împiedică să experimentăm lumina harului lui Dumnezeu în inimile noastre. Cei din jurul nostru vor simţi că este ceva râu cu noi. Dacă păcatele acumulate prin nemărturisire ţi s-au adunat în suflet, fă ca David – mărturiseşte-le Domnului. Şterge astfel „frunzele prăfuite” ale vieţii şi bucură-te din nou de razele glorioase ale dragostei lui Dumnezeu.  – D.J.D.

‘Naintea Crucii Lui, Celui ce-a murit,
Mă prăbuşesc în lut neputincios,
Să-mi ierte tot păcatul săvârşit.
Totul în toţi să fie doar Cristos.
 Bridges

Mărturisirea păcatelor este pămantul in care creste iertarea lui Dumnezeu.

FamToFam

 

Zgârcenia şi lăcomia!!

Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci
viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.      
Luc. 12,15.

 

În Efeseni 5.3 lăcomia se enumără pe lângă alte două păcate mari. Aceasta ne arată că şi lăcomia este un păcat mare în ochii lui Dumnezeu care este sfânt şi drept. Păcatul lăcomiei este mai greu de recunoscut ca păcatul curviei şi al preacurviei. Păcatele mari care ies la iveală sunt recunoscute de toţi credincioşii ca rele. Pentru fiecare este clar că un astfel de rău trebuie dat afară din mijlocul lor. (vezi cu mare atenţie 1 Cor. 5.13). Lacomul în primul rând poate fi clasificat ca economisitor. Dacă lăcomia este în inimă, atunci economia poate trece uşor la zgârcenie, iar lăcomia abia după o vreme va fi descoperită. Zgârcenia şi lăcomia sunt cele două lucrur

păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci
viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.      
Luc. 12,15.

 

În Efeseni 5.3 lăcomia se enumără pe lângă alte două păcate mari. Aceasta ne arată că şi lăcomia este un păcat mare în ochii lui Dumnezeu

care caută să acapareze inima şi casa creştinului. Inimile noastre sunt înşelătoare. • De aceea să veghem şi să ne rugăm ca El să ne dea har de a ne cerceta în lumina Sa. Strădania şi hărnicia peste măsură la locul de muncă şi în lucrările după program pot să fie lăcomie. Câţi copii ai lui Dumnezeu au devenit lacomi din dragostea de a avea mulţi bani! De aceea să ne ferim şi să cercetăm în amănunţime Cuvântul lui Dumnezeu care spune: „Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor şi unii care au umblat după ea au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.” (1 Tim. 6.10).Dacă ne găsim bogăţia în Domnul Hristos şi ne hrănim cu El atunci lucrurile pământeşti vor apărea fără valoare. De-ar deveni Persoana Lui măreaţă centrul activităţii noastre şi de L-am slăvi în viaţa noastră!Atâţia inşi spun că au găsit în Isus iertare şi pace şi totuş se hrănesc cu atâtea lucruri felurite care de fapt nu au nimic comun cu Hristos. îşi risipesc duhul prin citirea jurnalelor şi a literaturii uşuratice şi neruşinate de astăzi!

FamToFam