Eu sunt cu voi în toate zilele!

Eu sunt cu voi în toate zilele. (Matei 28:20)

Niciodată să nu priveşti înainte la schimbările şi la provocările acestei vieţi cu teamă. În schimb, cum vezi că apar, priveştele cu deplina încredere că Dumnezeu, căruia Îi aparţii, te va scăpa de ele. Nu tea ţinut El în siguranţă până acum? Deci ţine strâns mâna Sa iubitoare şi El te va conduce în siguranţă prin toate. Şi când nai să mai poţi, El te va purta în braţe.

Nu privi înainte la ce s-ar putea întâmpla mâine. Acelaşi Tată veşnic care Se îngrijeşte de tine astăzi va avea grijă de tine şi mâine şi în fiecare zi. Fie te va feri de suferinţă, fie îţi va da tăria Lui de neclintit ca tu să o poţi răbda. Fii pe pace, deci, şi pune deoparte toate temerile şi îngrijorările tale. Francis de Sales

Domnul este Păstorul meu. Psalmul 23:1

Nu a fost, nu poate fi, nici nu va fi. „Domnul este Păstorul meu”. El este Păstorul meu duminică, luni şi în fiecare zi a săptămânii. El este Păstorul meu în ianuarie, în decembrie şi în fiecare lună a anului. El este Păstorul meu când sunt acasă sau când sunt în China. El este Păstorul meu în timp de pace sau de război, şi în vremuri de belşug sau de sărăcie. J. Hudson Taylor

EL va face planuri în tăcere pentru tine,

Obiectul grijii Lui atotştiutoare;

Dumnezeu Însuşi Se angajează să fie

Pilotul tău prin fiecare capcană subtilă.

El VA FACE planuri în tăcere pentru tine,

Deci, cu siguranţă, El nu poate rata!

Odihneştete pe credincioşia lui Dumnezeu,

În El cu siguranţă vei birui.

El va face planuri ÎN TĂCERE pentru tine,

Surprize minunate de dragoste.

Nici ochiul n-a văzut, nici urechea n-a auzit,

Dar este păstrat pentru tine sus.

El va face PLANURI în tăcere pentru tine,

Scopurile Sale vor fi dezvăluite;

Viaţa ta încâlcită va străluci în cele din urmă,

capodoperă de nespusă măiestrie.

El va face planuri în tăcere PENTRU TINE,

Fericit copil al grijii unui Tată,

Ca şi cum nimeni altcineva nu a cerut dragostea Lui,

Ci numai tu I-ai fost drag.

E. Mary Grimes

Orice spune credinţa noastră că este Dumnezeu, El va fi.
FamToFam

Un sfat pentru copiii mei

trecând prin anotimpuri

Psalmul 37 – Un psalm al lui David

Nu te mânia pe cei răi şi nu te uita cu jind la cei ce fac răul; căci sunt cosiţi iute, ca iarba, şi se veştejesc ca verdeaţa!
Încrede-te în Domnul şi fă binele; locuieşte în ţară şi umblă în credincioşie!
Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.
de la inima la inimaÎncredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra!
El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina şi dreptul tău ca soarele la amiază.
Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El! Nu te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul care îşi vede împlinirea planurilor lui rele!
Lasă mânia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău!
Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpâni ţara.
Încă puţină vreme şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era şi nu va…

Vezi articolul original 408 cuvinte mai mult

Naşterea din nou nu este opţională, este imperios necesara!

Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre.
Efeseni 2:1
Povestirea care urmează a fost spusă de William E. Biederwolf,
fostul preşedinte al Conferinţei Biblice de la Winona Lake. Un
tînăr sculptor a lucrat cu toată migala la statuia unui înger. Cînd
maestrul său, Michelangelo, a sosit s-o vadă, artistul s-a ascuns pe
aproape şi a aşteptat să audă comentariile dascălului său. Miche-
langelo s-a uitat atent la sculptură cu respiraţia întretăiată.In final
a spus: J.i lipseşte numai un singur lucru”. Auzind aceasta, tînărul
artist a fost deprimat. Zile la rînd n-a mai putut dormi şi nici mînca.
Un prieten al său a devenit foarte îngrijorat de el şi s-a dus la
Michelangelo ca să-1 întrebe ce-i lipseşte statuii. Maestrul a răs-
puns: „Ii lipseşte doar viaţa; cu ea ar fi desăvîrşită”.
Unii oameni sînt la fel ca statuia aceea. In afară, au o înfăţişare
admirabilă. Conform standardelor lumii sînt buni. Trăiesc vieţi
morale şi exemplare. Sînt cetăţeni respectabili, activi în organizaţii
de caritate. Sînt membri credincioşi ai unei biserici. Dar nefiind
niciodată născuţi din nou, le lipseşte numai un lucru – viaţa
spirituală. Biblia ne spune că „Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică, şi
această viaţă veşnică este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viaţa;
cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa” (1 Ioan 5:11, 12).
Poate că religia ta, calitatea ta de membru în biserică, faptele
bune, şi toate celelalte lucruri produc numai o înfăţişare im-
presionantă în afară. Dar nu cumva lipseşte acel „singur lucru”? Ai
tu viaţa – viaţa nouă în Isus Cristos? Dacă nu, încrede-te în El ca
Mîntuitor al tău, astăzi!        – R.W.D.
Deşi-s sărac, mă-ncred în Domnul sfînt,
Slab şi păcătos, mă bizui pe al Lui Cuvînt.
Măreaţa-I veste alungă orice frică
Toţi copiii Lui au viaţă veşnică.     – McGranahan
Naşterea din nou nu este opţională,
este imperios necesara.
FamToFam

Ghiță Ignat – Mândria mea

leul

Dacă tot a fost luna mândriei pentru unii… m-am gândit că am și eu motive să mă mândresc. Și așa cum alții fac public în această lună motivele mândrie lor așa voi face și eu în acest articol.

Însăși această stare numită mândrie este una pe care Biblia o numește păcat. Din mândrie a căzut Lucifer, altă dată cel mai frumos înger în Împărăția lui Dumnezeu, devenit între timp diavol pentru că a ales să consume mândria ca pe ceva bun.

De-a lungul istoriei au fost mulți cei care au pierdut totul, inclusiv viața, pentru că le-a plăcut și s-au lăsat duși de valul acesta al mândriei, de la cei mai mari împărați până la cel mai simplu om.

De ce totuși stă Dumnezeu împotriva celor mândri? M-am întrebat de multe ori asta. Regele David roagă pe Dumnezeu să îl ajute să NU se mândrească pentru a nu se face vinovat de păcate mari. Trebuie să fie ceva în această stare numită MÂNDRIE, ceva care gâdilă omul, care îi produce plăcere dar care totodată îi pregătește drumul spre cădere.

Nu trebuie să fii milionar ca să fii un om mândru. Am văzut oameni săraci care se mândreau cu nimica toată, cu o pereche de papuci mai buni, cu un tricou nou, cu cât de mare are bicepsul, cu cât de mult împinge la piept, cu câte studii și câte școli a terminat sau nu a terminat, cu câți ani de pușcărie a executat sau cu câți oameni a nenorocit.

Alții se mândresc cu lucruri scumpe, de la mașini, ceasuri, poșete, case, vacanțe și alte mofturi pe care și le permit, în felul acesta stârnind invidia și răutatea celor mai puțin avuți. Vedeți dumneavoastră se crează un cerc vicios: te mândrești, o faci public, pe tine te gâdilă și te face să te simți bine, pe altul îl face să înjure, să blesteme, să sufere, într-un cuvânt să păcătuiască. Întrebarea este cine are de câștigat de ambele părți? Răspuns este diavolul care te face și pe tine să te mândrești și pe alții în urma ta să înjure și să te urască.

Gândește

Mă cercetez adesea și caut să văd pe unde mă aflu în relația aceasta dintre mine și mândria care ar dori să pună cât mai mult stăpânire pe mine. Sunt zile când sunt atacat să mă simt mândru și recunosc că este o luptă continuă. Întotdeauna mândria va căuta și va găsi destule motive pe care să ți le pună în față și pentru care să îți ceară să te mândrești, de la copii frumoși pe care Dumnezeu ți i-a dat până la postul pe care îl ocupi sau performanțele tale în ceea ce ai realizat până acum și poate că cineva ar zice că în acestea nu este nimic rău.

Totuși Biblia ne întreabă astfel: cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca și cum nu l-ai fi primit?

continuarea aici

ESTI IERTAT!

„Binecuvântează, suflete, pe Domnul,… El îţi iartă toate fărădelegile tale” (Psalmul 103:2-3)

Noi avem tendinţa de a-i ierta pe alţii mai uşor decât ne iertăm pe noi înşine. Acest fapt e adevărat mai ales când eşuăm într-un domeniu major cum ar fi căsnicia, cariera, când faptele noastre i-au rănit pe alţii, când obiceiurile noastre ne-au rănit sau când ştim că nu facem ceea ce ar trebui. Aşadar ce trebuie să facem? 1) Să recunoaştem. Nu-ţi fie teamă să mărturiseşti ce ai făcut. Nu eşti unic. Nu eşti primul şi nu vei fi ultimul care dă greş. Odată ce ai obţinut iertarea lui Dumnezeu, caută sprijinul unui prieten de nădejde. „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit” (lacov 5:16). 2) Să proclamăm iertarea lui Dumnezeu. Deseori, nu ofensa în sine, ci vina şi stresul asociat cu amintirea faptelor noastre sunt cele care ne fac să ne simţim prost. Vizitarea continuă a eşecurilor noastre nu ne ajută deloc şi îl dezamăgeşte pe Dumnezeu. Aşa că fă lucrul acesta – şi apasă pe butonul de ştergere! Concentrează-te asupra faptului că Dumnezeu te-a iertat şi lasă fapta în urmă. „În El avem … iertarea păcatelor” (Efeseni 1:7). 3) Să mulţumim. În loc de vină, alege mulţumirea. Nu e un lucru greu de făcut; începe să reflectezi asupra bunătăţii lui Dumnezeu. Asta a făcut David: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui! El îti iartă toate fărădelegile tale, El îti vindecă toate boalele tale; El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare” (Psalmul 103-2-4). Când începi să cauţi aceste lucruri, vei descoperi multe lucruri pentru care să-l mulţumeşti lui Dumnezeu.

FamToFam

Dezastrul unei lumi fără Dumnezeu!

4778

Niciodată nu am putut observa atât de clar ca zilele astea, tragedia unei lumi care L-a scos pe Dumnezeu din ecuația existenței noastre pe această planetă.

Urmărind confruntarea celor peste 20 de candidați democrați la funcția de președinte al acestei țări, am avut impresia că sunt de pe altă planetă. Președintele  Donald Trump, nu este un sfânt, dar cel puțin își iubește țara destul de mult ca să-i vrea binele. Depune eforturi nemaipomenite pentru a schimba cât depinde de el și nu se dă înapoi de la a face de multe ori și imposibilul în ce privește binele țării. Având 25 de pastori sfătuitori și un Vicepreședinte cu frică de Dumnezeu, a înțeles că binecuvântarea țării depinde de Dumnezeu și este dată celor care caută voia LUI!

Dar să revin la cealaltă parte, în care sunt democrații de până acum, cei care începând din 1976, atunci când au legalizat avorturile, continuu au făcut tot ce le-a stat în putință să-L elimine pe Dumnezeu de peste tot, în multe situații chiar au reușit acest lucru și-n biserici.

După legalizarea avorturilor, au scos religia din scoli și au legalizat căsătoria împotriva firii omenești și bineînțeles, împotriva voii lui Dumnezeu.  În ultimul timp, au mers atât de departe că acceptă  și chiar au legalizat în câteva state, omorârea copilului după naștere. Toate astea, zic ei, din respect pentru femeie, fiindcă bărbatul cu care a conceput acel copil, nu are nimic de spus! Ca și cum, toate celelalte nu ar fi destul, au inventat al treilea gen de oameni, în afară de cele două (bărbătesc și femeiesc) stabilite clar de către Dumnezeu, iar astăzi toată lumea trebuie să respecte și să acorde toată atenția acestui gen de oameni dereglați mintal, făcuți de către acest soi de oameni, numiți progresiști .

Când te uiți la ce ne așteaptă pe viitor, dacă vreunul din acești candidați ajunge la conducerea țării, nu poți decât să te îngrozești și să-I mulțumești lui Dumnezeu pentru actualul președinte, sperând să mai continue încă 4 ani.

Alegerile de anul viitor vor fi efectiv între lumină și întuneric, foarte clare, iar cei ce nu vor să voteze cu actualul președinte, automat dau un vot pentru unul din acești lunatici.

Sper ca și creștinii care nu au vrut să voteze cu actualul președinte în 2016, din anumite motive, să fie conștienți că noi nu votăm pentru un pastor, ci pentru o direcție, iar anul viitor să fim chiar mai uniți ca în 2016, dacă nu vrem să ne trezim în comunism, de unde am fugit acum 30-40 de ani, fără Dumnezeu și sortiți distrugerii.

Rugați-va în modul cel mai serios pentru America și haideți să luăm în serios posibilul pericol, fiindcă o America puternică, creștină, cu o direcție bună, are șanse să dea o direcție lumii întregi!!

mike olari

învăţaţi de Ia Mine

,,Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de Ia Mine” (Matei 11:29)
 
Mulţi dintre noi suntem ca cel ce a zis: „Când mă odihnesc, ruginesc!” Problema este că întotdeauna va fi ceva de făcut! Dacă eşti mereu condus de „ce trebuie făcut”, te vei epuiza şi nu vei reuşi să faci ce vrea Dumnezeu să faci. Aşa că iată câteva sugestii pentru a-ţi reduce viteza. Mai întâi, schimbă-ţi obiceiurile culinare. Biblia spune: „Nu este bine să mănânci multă miere” (Proverbe 25:27). Nu se pune miere într-un rezervor de benzină, deci fii înţelept; educă-te în direcţia unei alimentaţii sănătoase. În al doilea rând, hotărăşte-te unde vrei să mergi. Stabileş-te-ţi ţinte precise, un plan şi un orar pentru a le atinge. Nu te lăsa controlat de rutină negândită. În al treilea rând, în loc să-ţi ignori problemele, rezolvă-le. Acţionează înainte ca ele să devină cronice şi să-ţi fure energia. În al patrulea rând, nu lâncezi la televizor. Prea mult televizor te prosteşte şi te duce la o stare de letargie. „Cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea” (Isaia 40:31). În ai cincilea rând, dacă eşti supraîncărcat, nu-ţi mai lua de lucru. Nu spune da dintr-un sentiment de vină, falsă responsabilitate sau din nevoia de a fi indispensabil. în al şaselea rând, ia-ţi o pauză. Când ai evadat ultima oară? O schimbare de ritm şi de peisaj îţi reîncarcă bateriile. În final, culcă-te mai devreme. Când aprinzi lumânarea la ambele capete, tu eşti cel ce se arde. Poate spui: „Dar o fac pentru Domnul”. Uite ce spune Domnul: „Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi târziu, ca să mâncaţi o pâine câştigată cu durere; căci prea iubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn” (Psalmul 127:2).

Pavel slu­jitor al adunării

Coloseni 1.24-29; 2.1-5

            Slujitor al evangheliei (v. 23b), Pavel era, de asemeni, slu­jitor al adunării (v. 25). Cu preţul atâtor suferinţe, el lucra şi lupta pentru ea (v. 28, 29). «Muncă», «suferinţă» şi «lup­tă» sunt sensurile pe care le are pentru el cuvântul «slujba» (vezi Numeri 4.3). El vestea tainele, ascunse celor înţelepţi şi pricepuţi, dar descoperite celui mai tânăr credincios (v. 26; cap. 2.2b; comp. cu Efeseni 3).

Cu această ocazie facem o paralelă între cele două epis­tole, cea către Coloseni şi cea către Efeseni. In timp ce în Efeseni creştinul este privit aşezat în locurile cereşti în Hristos (Efeseni 2.6), în Coloseni este privit ca fiind pe pământ, avân-du-L pe Hristos în el: speranţa gloriei (v. 27). Ce gând! Cel în care „locuieşte trupeşte toată plinătatea” (cap. 2.9) locuieşte El însuşi în inimile alor Săi. Înţelegem atunci de ce, înainte de a spune despre „vorbiri convingătoare” (v. 4) şi despre „în­chipuirile minţii omeneşti”, apostolul începe prin a prezenta excelentele realităţi creştine, ca pentru a le pune în contrast, într-adevăr, noi avem în Hristos „toate bogăţiile siguranţei depline a înţelegerii” şi toate comorile înţelepciunii şi ale cunoştinţei” (v. 2,3). Ce am mai căuta în afara Lui?

 

 

 

Slujba marilor necazuri


El face rana, şi tot El o leagă; El răneşte, şi mâna Lui  tămăduieşte. (Iov
 5:18)
Slujba marilor necazuri
În timp ce ne plimbam pe lângă dealurile care au fost atât de violent zguduite de un mare cutremur, realizam că după perioadele de distrugere urmează perioade de linişte deplină. Într-adevăr, lacuri cu apă limpede şi liniştită se întind în valea de sub stâncile căzute ale acelor dealuri, în timp ce nuferii îşi reflectă frumuseţea spre cer. Trestiile de pe malul râurilor şoptesc în vânt, iar satul renaşte din nou, uitând de mormintele trecutului. Iar clopotniţa bisericii, încă veselă după trecerea furtunii, proclamă o rugăciune reînnoită pentru protecţie din partea Celui care ţine colţurile Pământului în mâinile Lui şi dă putere dealurilor.  John Ruskin
 
Dumnezeu a arat într-o zi cu un cutremur,
Şi-a tras brazdele Lui adânci!
Şesurile au sărit în sus de-a valma,
Toate dealurile au săltat!
 
Dar acesta e secretul munţilor,
Ascuns de mult în sânul lor;
„Pacea lui Dumnezeu e veşnică”,
Sunt cuvintele de vis ale odihnei lor.
 
El i-a făcut refugii ale frumuseţii,
Căminul ales pentru harul Său;
El Îşi împrăştie dimineţile peste ei,
Apusurile Lui le luminează feţele.
 
Vânturile Lui le aduc mesaje –
Vestea furtunii puternice de la mare;
Ei o cântă de-a lungul văilor
În cântarea de dragoste a ploii.
 
Ei sunt creşa tinerelor râuri,
Cuibul norului Său zburător,
Ferma speciilor noi-născute,
Măreţi, liberi şi semeţi.
 
Oamenii din oraşele obosite
Urcă la altarele lor şi se roagă;
Dumnezeu îi înviorează din nou în lăuntru,
În timpul plimbării Sale zilnice.
 
Şi iată, am prins secretul lor!
Frumuseţea mai adâncă decât toate!
Această credinţă – acele momente grele ale vieţii,
Când ai parte de necazuri iritante,
 
Sunt când Dumnezeu Îşi ară munţii;
Însă acei munţi vor fi
Izvorul Lui de har şi prospeţime,
Şi pacea Lui eternă pentru mine.
                             William C. Garnett

PĂSTREZI PACEA?

Efeseni 4:1-6

…căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii Efeseni 4:3
PĂSTREZI PACEA?
Cât de plăcut este pentru Domnul ca poporul Lui să trăiască împreună în unitate! Cu toate acestea, există multă ceartă, muşcături şi luptă care continuă în unele biserici. Într-o mânăstire din Germania, nu departe de Babenhausen, sunt expuse două perechi de coarne de cerb care stau permanent încrucişate. Au fost găsite în poziţia aceasta cu mulţi ani în urmă. Se pare că animalele s-au luptat sălbatic şi coarnele lor s-au încrucişat aşa de tare că n-au mai putut fi desfăcute. Rezultatul a fost că amândoi cerbii au murit de foame. Cineva a comentat: „Aş duce aceste coarne în fiecare casă şi şcoală ca să fie un semnal de alarmă pentru cei care se luptă până la ultimul efort pentru a-şi impune punctul lor de vedere. Le-aş duce în fiecare biserică până ce mesajul lor tăcut ar pătrunde adânc în inimile celor care îşi găsesc plăcerea de a-şi încrucişa coarnele cu alţi creştini, la cel mai mic act de provocare”. În Neemia 5, putem citi că israeliţii, din egoism, se tratau urât unul pe altul. Neemia i-a mustrat pe conducători şi le-a spus să facă imediat restituirea şi repararea răului comis. Ei au răspuns cu umilinţă: „Le vom da înapoi şi… vom face cum ai zis”, după care întreaga adunare a spus: „Amin!” şi L-au lăudat pe Domnul (Neemia 5:12, 13). Poporul a acceptat mustrarea lui Neemia şi a început să trăiască în pace unul cu altul. Fie ca toţi care Il cunoaştem pe Domnul „să păstrăm unitatea Duhului prin legătura păcii” (Efeseni 4:3). Este singura modalitate prin care vom avea pace în biserică!  H.G.B.
Binecuvântează, Doamne, adunarea,
Te rugăm cu lacrime curate
Să trăim mereu cu dragoste-mpreună
                               Şi în sfântă dulce unitate.                   Fennema
Nu-i loc în grădina lui Cristos pentru mărul discordiei
Amin!