CONSILIERE SPIRITUALĂ PE ÎNȚELESUL TUTUROR! – LECȚIA 6

bijbelIoan 3:16 – Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

În dragostea mare pentru om, Dumnezeu a trimis pe planeta noastră, Pământ, în vederea împăcării omenirii cu EL, pe Fiul Său iubit, Isus Cristos, care a plătit prețul prin jertfa de la Calvar.

Apoi, prin Duhul Sfânt și Cuvântul Său Biblic, a făcut posibilă NAȘTEREA SPIRITUALĂ (nașterea din nou) și implicit o relație personală cu Dumnezeu, prin CREDINȚA ÎN ISUS CRISTOS!

Această relație personală cu Dumnezeu, aduce împlinirea și fericirea celui ce o acceptă și este gata să trăiască o viață nouă, biblică, zi de zi. Din cauza nevegherii și acceptării păcatului în viața noastră, această relație se poate răci sau chiar rupe uneori, lucru care aduce durere, disperare sau chiar DEPRESIE, în  multe cazuri.

Ce este de făcut în astfel de situații? Cum ne revenim? Cei mai mulți nu au curajul să discute cu nimeni acest lucru și astfel trăiesc cu această povară pe umeri, până sunt doborâți la pământ. Ba mai mult, și cei care încearcă să ne sfătuiască, de multe ori nu cunosc Cuvântul biblic, ci doar ne dau sfaturile lor, lucru care poate să amelioreze pentru moment durerea și tristețea, dar problema continuă să rămână. Și astfel ne trezim că tot mai muți creștini din bisericile noastre, sunt triști și răpuși de povara păcatului, cu toate că Dumnezeu ne vrea fericiți și plini de vlagă, ca să putem molipsi pe toți cei cu care intrăm în contact zilnic.

Ei bine, cu ajutorul lui Dumnezeu și inspirați de Duhul Sfânt, mai mulți frați cu inimă mare, maturi și cu multă experiență, au pus împreună un curs pe domeniul Consilierii Spirituale și refacerea relației cu Dumnezeu, lucru care este obligatoriu în readucerea noastră la o stare spirituală bună și la trăirea unei vieți împlinită și fericită.

Aceste lecții, sunt prezentate în modul cel mai simplu și practic posibil, bazate în întregime pe Cuvântul lui Dumnezeu, singurul care ne învață exact ce să face în orice situație prin care trecem și care are putere să ne revigoreze și astfel, să putem fi creștinii doriți de Dumnezeu.

Sper să vă fie de folos, în primul rând pentru nevoile spirituale personale, iar apoi, să ajutați și pe alții din casă, biserică și de ce nu, poate pe colegii dumneavoastră, atunci când trec prin situații grele!

Cu dragoste,

mike olari



LECȚIA VI

CONFRUNTAREA CU SINELE

            Probabil acesta este cel mai palpitant capitol, pentru că abordează un subiect destul de provocator și anume, iubirea de sine; cum ne iubim pe noi. Dacă stai de vorbă cu cineva și îi întrebi numai despre ei sau chiar nici măcar să nu pui întrebări, doar să îi lași pe ei să vorbească, nu mare ar trebui să fie surprinderea să vezi că în scurt timp, vei auzi numai cuvinte despre ei. Ne place tare mult să vorbim despre noi.

Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu? Efeseni 5:29Căci nimeni nu și-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrănește, îl îngrijește cu drag, ca și Cristos Biserica; Nu a existat  nimeni care să-și fi urât trupul său. Fiecare ne îngrijim de noi, cum știm și considerăm noi mai bine. Ne dăm mai multă atenție, ne luăm un pat mai bun, încercăm mâncare mai bună, o casă mai mare, mai frumoasă, poate și o slujbă mai bună, o mașină mai bună. Întotdeauna încercăm să creștem în mai bine, în tot ceea ce e legat de noi.

Dar priviți contrastul de aici. Toți ne îngrijim trupul, ca și Cristos Biserica! Atunci când te gândești la tine și la cum să te ajuți mai mult, Cristos se gândește la Biserică! Poate te gândești acum că vrei un concediu! Sau vrei să mergi să mănânci! Dumnezeu se gândește la Biserica Sa!

Luca 9:24Fiindcă oricine va voi să-și scape viața o va pierde; dar oricine își va pierde viața pentru Mine o va mântui. Orice am încerca să salvăm, niciodată nu vom găsi îndeajuns de mult. Cu cât ne legăm mai mult de ceva anume, cu atât ne îndepărtăm mai mult de viață. Este un principiu direct proporțional. Cu cât te legi mai mult de viață, cu atât mai puțin o ai. Cu cât mai mult îți lași viața în mâna Lui, cu atât ai mai mult!

Romani 5:8Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Cristos a murit pentru noi. Tot ce ține de firea noastră și de egoismul nostru de a avea atâta grijă de noi, Cristos a murit pentru asta, ca să ne răscumpere! Cristos ne vede valoarea într-un mod diferit decât o vedem noi. A murit pentru noi!

1 Ioan 3:1Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. Ne-a iubit atât de mult, că ne-a făcut copiii Săi. Atât de mult ne-a iubit Dumnezeu.

Oamenii în general, uneori fără să își dea seama, în multe lucruri pe care le fac, au mândrie și o falsă smerenie. Este aproape unul și același lucru, dar cu o diferență între ele. Fie este mândria, care te face să îi vezi pe toți ceilalți mai prejos decât tine, fie este această falsă smerenie, în care pari smerit, umil, dar de fapt nu ești! Orice activitate pe care o faci, vrei ca tu să fi în atenție, iar oamenii să spună cuvinte de laudă despre tine. Asta simți în interior, dar în afară, lași să se vadă o smerenie “exemplară”! Aceasta este o falsitate și un egoism, care sunt foarte egocentrice. Cristos, a murit și pentru aceste lucruri și vrea să le schimbe din egoism, egocentrism, falsitate, în smerenie sinceră, Dumnezeu pe primul loc și apoi întâietatea altora, înainte de noi!

În primul rând avem nevoie de o relație autentică cu Dumnezeu, apoi ne putem concentra și pe relațiile cu ceilalți din jur. Dacă ne concentrăm numai pe noi, nu avem cum să mai fim concentrați asupra lui Dumnezeu. Dar dacă focusul nostru este Dumnezeu, automat ne concentrăm și asupra celor din jur.

De ce este greu ca oamenii să iubească? De ce este greu să punem pe altcineva pe primul loc? Pentru că suntem doar pentru noi, ne gândim numai la noi, și ceilalți, se descurcă fiecare cum poate.

Faptul că Dumnezeu a  investit enorm pentru noi, și-a dat Fiul la moarte pentru noi, asta nu înseamnă că noi încă nu avem nimic stricat în noi și că nu ne mai gândim la noi. Deci, trebuie să facem o ajustare.

În Romani 5:8 – Noi, suntem salvați prin dragoste

În 1 Ioan 3:1 – Suntem copii ai lui Dumnezeu

În Efeseni 1:13 – Suntem pecetluiți cu Duhul Sfânt

În 1 Petru 2:9 – Suntem o seminție aleasă

În 2 Corinteni 5:17 – Suntem făpturi noi

În Psalmul 139:13-14 – Suntem o creație minunată

Dacă ne uităm prin Cuvântul lui Dumnezeu, avem o grămadă de lucruri de care să ne minunăm și asta nu pentru că noi am fi cine știe cine și pentru ce a făcut Dumnezeu pentru noi și cum ne-a făcut!

2 Corinteni 3:5Nu că noi, prin noi înșine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu.  Noi ne gândim de multe ori: O, pot să fac asta! Sigur că pot! De fapt, toată valoarea noastră și puterea noastră, vine de la Dumnezeu! Prin El suntem noi valoroși. Prin El suntem iubiți și avem această valoare. Dacă înțelegem pe deplin cine suntem cu adevărat și cât de mult har ne-a fost dat, atunci nu mai putem să ne lăudăm decât cu Dumnezeu.

1 Corinteni 1:26-31De pildă, fraților, uitați-vă la voi care ați fost chemați: printre voi nu sunt mulți înțelepți în felul lumii, nici mulți puternici, nici mulți de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de rușine pe cele înțelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari. Și Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii și lucrurile disprețuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt; pentru ca nimeni să nu se laude îaintea lui Dumnezeu. Și voi, prin El, Sunteți în Cristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare, pentru ca, după cum este scris: “Cine se laudă să se laude în Domnul.”

Deci este o provocare să nu îți mai acorzi atenție și să Îl lăsăm pe Dumnezeu să fie glorificat în noi. Matei 5:16Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.

            De unde vine această lumină? Din Isus Cristos. Nu este lumina noastră strălucitoare, nu este abilitatea noastră de a străluci, lumina vine de la Dumnezeu! Fără această lumină, vom încerca singuri să strălucim, să ieșim în față, să ne vadă lumea, să ieșim noi în evidență! Lumina noastră în fața oamenilor, nu produce nimic, dimpotrivă, aduce laudă omului și nu lui Dumnezeu!

Efeseni 2:10Căci  noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Cristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.

2 Corinteni 5:15Și El a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei.  Toți cei născuți din nou, nu mai trăiesc pentru ei. De câte ori trebuie să ne aducem aminte de acest lucru? De multe ori poate citim, zicem că e un verset bun, frumos, dar cât de des ne amintim că nu mai trăim pentru noi, trăim pentru Cristos și El este pe primul loc? Cum putem să trăim așa ca să arătăm și lumii acest lucru? Dacă suntem în Cristos, nu mai trăim pentru noi!

Romani 6:6 Știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în așa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;

Te duci la o sesiune de consiliere cu cineva și începi să asculți. Asculți un timp și vei realiza poate in scurt timp că de fapt, problema lor este legată de mântuire. Sau este una din problemele de top. În general oamenii sunt învățați că trebuie să se iubească mai întâi pe ei, înainte de a-i iubi pe alții. Asta este psihologia lumească. Ei spun că nu poți da altora dragoste, dacă tu nu te iubești. Care este adevărul? Scriptura ne spune. Nici un om nu s-a urât vreodată! Nu ai grijă nici de soție așa cum ai de tine! Majoritatea oamenilor ajung în fața psihologilor, exact din acest motiv. Pentru că se iubesc prea mult pe ei! Aceasta este problema, nu soluția! Și dacă te concentrezi prea mult pe problemă, va deveni tot mai rea!

Oamenii spun că trebuie să se ierte mai întâi pe ei, înainte de a-i ierta pe alții. Lucru în deplin contrast cu Matei 6:12și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților nostri;

Natura umană, are tendința de a arunca vina asupra altor oameni sau circumstanțe, pentru greșelile lor. E vina lor! E vina mamei, a tatălui! Sunt mânios mereu că tata mă bătea când eram copil! Dar, Ezechiel 18:20 Sufletul care păcătuiește, Acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, și tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său! Păcatul, greșeala, este personală, nu este a familiei!

Geneza 3:11-13 Și Domnul Dumnezeu a zis: “Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci?” Omul a răspuns: “Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom și am mâncat.” Și Domnul Dumnezeu a zis femeii: “Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: “Șarpele m-a amăgit și am mâncat din pom.”   Vedem aici foarte clar cum omul încă de la începutul lumii a aruncat vina imediat! A dat vina pe femeie, dar și pe Dumnezeu, în cele din urmă. Femeia pe care Tu mi-ai dat-o! Astăzi, pe ce dau oamenii vina? Nu sunt suficienți bani! Am o slujbă grea! O familie îngrozitoare! Nimeni nu mă înțelege, am o boală! Am fost născut foarte sărac! Sunt handicapat! Am ghinion! Și așa găsește omul mii și mii de motive pentru a-și justifica greșelile și problemele.

Există între oameni acest principiu de păcat moștenit. De exemplu, tata a fost alcoolic și din acest motiv și eu beau alcool! Lucrurile acestea de dependențe sau păcate moștenite, nu au nimic a face cu câtuși de puțină știință! Păcatul nu se transmite genetic! Ca și cum ai spune că dacă îți pierzi o mână într-un accident, vei avea apoi copii fără o mână! Nu funcționează așa!

Acum, este foarte posibil să fi crescut pe lângă oameni care erau alcoolici și au fost implicați acolo tot timpul, a devenit parte din cultura lor și li s-a părut normal să facă același lucru. Sunt doar motive de a-și justifica păcatul, aruncând vina asupra altor persoane pentru greșelile lor.

Deci, atunci când eu păcătuiesc, Dumnezeu mă ignoră? Nu vede păcatul meu? Ba da, vede și nu ignoră. Am această tendință de a păcătui așadar, ce e de făcut? El spune că sunt păcătos, a plătit prețul pentru păcatul meu prin Fiul Său, deci acum eu sunt copilul Său! Nu mai sunt doar un păcătos, iar faptul că Dumnezeu cunoaște orice lucru, știe cum o să arăt eu atunci când nu o să mai fiu păcătos. Deci acum intervine partea noastră de acțiune. Pe ce mă concentrez? Pe mine cel păcătos sau pe mine cel care vrea să nu mai păcătuiască și să fie pe placul lui Dumnezeu?

Nu-i așa că de cele mai multe ori, parcă noi ne supărăm sau ne pare rău pentru că și alții păcătuiesc, da stai puțin. Nu sunt și ei creația lui Dumnezeu? Trebuie să-i ajutăm să biruiască păcatul și să nu stăm doar să vorbim despre păcatul lor!

Putem să rămânem doar la aspectele pe care le vedem tot timpul, sau să spunem: Doamne, dă-ne perspectiva Ta! Isus a spus pentru ucenicii Săi: Sfințește-i prin adevărul Tău, Cuvântul Tău este adevărul! Este foarte important să abordăm situația din perspectiva lui Dumnezeu și nu din perspectiva noastră!

 

Barometrul Spiritualității

copy-of-the_cross_16

Galateni 5:22-26   „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Cristos Isus și-au răstignit firea pământească împreună cu patimile și poftele ei. Dacă trăim prin Duhul, să și umblăm prin Duhul. Să nu umblăm după o slavă deșartă, întărâtându-ne unii pe alții și pizmuindu-ne unii pe alții.”

Mereu auzim afirmația cum că, nu se poate ști cât este cineva de spiritual. Nimic mai greșit!

După cum un pom se poate cunoaște după roadele aduse, tot așa și viața noastră spirituală se poate cunoaște după felul nostru de trăire. Apostolul Pavel, clarifică foarte bine acest aspect, despre cum arată viața unui creștin adevărat, în pasajul din Galateni 5:22-26.

Este adevărat că, pe cei din biserică, cu care petrecem puțin timp, este destul de ușor să-i derutăm și să le lăsăm impresia că noi, chiar suntem spirituali! Dar oare familia noastră, prietenii noștri, colegii noștri, pot confirma că avem o astfel de viață și o astfel de atitudine, spirituală?

Și chiar mai importantă decât impresia celor apropiați, este impresia lui Dumnezeu despre noi. El, ne citește gândurile și tot El, ne vede trăirea, chiar și în cele mai private locuri și momente din viața noastră. Să nu uităm de altfel, faptul că pentru intrarea noastră în Împărăția lui Dumnezeu, doar părerea Lui contează!

Citind și recitind aceste versete, prin care Pavel, luminat de Duhul Sfânt, ni le pune înainte, ar trebui să ne verificăm viața în cel mai serios mod, iar dacă concluzia este că nu avem acele roade ale Duhului și viața noastră de zi cu zi lasă de dorit, trebuie neapărat și fără cea mai mică întârziere, să ne punem viața în rânduială și în concordanță cu Cuvântul lui Dumnezeu, singurul valabil în ceea ce privește intrarea noastră în Împărăția Lui.

Ce spun oamenii despre noi, are foarte puțină importanță. Dar ce zice Dumnezeu despre noi, are un impact veșnic. Este foarte adevărat faptul că nu vom putea niciodată aduce roade duhovnicești prin eforturile noastre personale, este imposibil. Dar, cei ce au cerut și care au permis Duhului Sfânt să vină în viața lor și să le-o umple, au devenit oameni duhovnicești, care trăiesc și aduc „ROADA DUHULUI” zi de zi.

Dacă ne gândim în ce timpuri trăim și cât de aproape s-ar putea să fie întâlnirea noastră cu Făcătorul nostru, momentul în care va trebui să dăm socoteală de roadele noastre spirituale, ar fi cazul să luăm foarte în serios acest mesaj!

Duhul Sfânt să ne trezească și să ne umple din plin!!!

Cu dragoste,

mike olari

CONSILIERE SPIRITUALĂ PE ÎNȚELESUL TUTUROR! – LECȚIA 5

bijbelIoan 3:16 – Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

În dragostea mare pentru om, Dumnezeu a trimis pe planeta noastră, Pământ, în vederea împăcării omenirii cu EL, pe Fiul Său iubit, Isus Cristos, care a plătit prețul prin jertfa de la Calvar.

Apoi, prin Duhul Sfânt și Cuvântul Său Biblic, a făcut posibilă NAȘTEREA SPIRITUALĂ (nașterea din nou) și implicit o relație personală cu Dumnezeu, prin CREDINȚA ÎN ISUS CRISTOS!

Această relație personală cu Dumnezeu, aduce împlinirea și fericirea celui ce o acceptă și este gata să trăiască o viață nouă, biblică, zi de zi. Din cauza nevegherii și acceptării păcatului în viața noastră, această relație se poate răci sau chiar rupe uneori, lucru care aduce durere, disperare sau chiar DEPRESIE, în  multe cazuri.

Ce este de făcut în astfel de situații? Cum ne revenim? Cei mai mulți nu au curajul să discute cu nimeni acest lucru și astfel trăiesc cu această povară pe umeri, până sunt doborâți la pământ. Ba mai mult, și cei care încearcă să ne sfătuiască, de multe ori nu cunosc Cuvântul biblic, ci doar ne dau sfaturile lor, lucru care poate să amelioreze pentru moment durerea și tristețea, dar problema continuă să rămână. Și astfel ne trezim că tot mai muți creștini din bisericile noastre, sunt triști și răpuși de povara păcatului, cu toate că Dumnezeu ne vrea fericiți și plini de vlagă, ca să putem molipsi pe toți cei cu care intrăm în contact zilnic.

Ei bine, cu ajutorul lui Dumnezeu și inspirați de Duhul Sfânt, mai mulți frați cu inimă mare, maturi și cu multă experiență, au pus împreună un curs pe domeniul Consilierii Spirituale și refacerea relației cu Dumnezeu, lucru care este obligatoriu în readucerea noastră la o stare spirituală bună și la trăirea unei vieți împlinită și fericită.

Aceste lecții, sunt prezentate în modul cel mai simplu și practic posibil, bazate în întregime pe Cuvântul lui Dumnezeu, singurul care ne învață exact ce să face în orice situație prin care trecem și care are putere să ne revigoreze și astfel, să putem fi creștinii doriți de Dumnezeu.

Sper să vă fie de folos, în primul rând pentru nevoile spirituale personale, iar apoi, să ajutați și pe alții din casă, biserică și de ce nu, poate pe colegii dumneavoastră, atunci când trec prin situații grele!

Cu dragoste,

mike olari


EL E CU MINE ORIUNDE SUNT!

EL E CU MINE ORIUNDE SUNT

Domnul va fi cu voi. 2 Cronici 20.17

A avut un mare har Iosafat, căci o mare mulţime ieşise împotriva lui; şi această făgăduinţă va fi şi pentru mine, căci am nevoi mari şi n-am nici putere, nici înţelepciune. Dacă Domnul este cu mine, puţin mă interesează dacă sunt părăsit de oameni. Dacă Domnul este cu mine, voi birui în lupta vieţii şi, cu cât încercările mele vor fi mai mari, cu atât mai slăvită va fi biruinţa. Dar sunt eu sigur că Domnul este cu mine? Sigur că El este cu mine, dacă eu sunt cu El. Dacă eu am încredere în credincioşia Lui şi credinţă în Cuvântul Său, şi dacă ascult de poruncile Sale, El va fi sigur cu mine. Dacă eu aş fi de partea lui Satan, Dumnezeu ar fi împotriva mea, căci nu se poate altfel; dar dacă eu trăiesc ca să-L cinstesc pe Dumnezeu, pot fi sigur că şi El mă va cinsti pe mine.Sunt sigur că Dumnezeu este cu mine, dacă Domnul Isus şi numai El este singurul meu Mântuitor. Dacă mi-am încredinţat sufletul singurului Fiu al lui Dumnezeu, atunci eu pot fi sigur că Tatăl va lucra cu toată puterea Sa, pentru că eu nu-L necinstesc pe Fiul. Dumnezeu să-mi dea credinţă pentru ca să pun stăpânire pe această scurtă dar dulce făgăduinţă de astăzi. Doamne, împlineşte cuvântul Tău pentru slujitorul Tău! Fii cu mine în casă, pe stradă, pe câmp, în prăvălie, fie că voi fi împreună cu alţii, fie că voi fi singur! Şi fii de asemenea, Doamne, cu tot poporul Tău!

FamToFam

TRĂIEŞTE CUM A INTENŢIONAT DUMNEZEU

TRĂIEŞTE CUM A INTENŢIONAT DUMNEZEU
„Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot” (2 Petru 1:3)
Biblia spune: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia … De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori” (2 Petru 1:3-8). lată zece principii Scripturaie care te ajută să trăieşti cum a intenţionat Dumnezeu: 1) Păzeşte-ţi limba! întotdeauna spune mai puţin decât gândeşti şi ceilalţi te vor respecta. 2) Fă promisiuni cu cumpătare, împlineşte-le cu credincioşie şi oamenii vor avea încredere în tine. 3) Nu lăsa să treacă nici o ocazie ca să spui o vorbă bună, iar într-o bună zi vei privi în urmă cu bucurie şi nu vei regreta. 4) Arată o preocupare autentică faţă de ceilalţi; arat-o prin faptul că asculţi cu atenţie şi că îţi exprimi aprecierea. 5) Fii vesel! Nu stărui în dureri şi suferinţe; toată lumea are necazuri. Sunt oameni în cel mai apropiat spital care ar face schimb bucuroşi cu tine. 6) Fii cu mintea deschisă şi încearcă să vezi toate faptele. Discută, dar nu te certa. Învaţă să nu fii de acord fără să fii dezagreabil. Lasă-le celorlalţi beneficiul îndoielii. 7) Descurajează bârfa, este distrugătoare. 8) Fii sensibil la sentimentele celorlalţi! Dacă eşti aşa, lumea te va considera înţelept. 9) Nu acorda atenţie remarcilor rău voitoare la adresa ta. Trăieşte aşa încât nimeni sâ nu le creadă. 10) Nu te îngrijora că nu ţie se atribuie meritul, continuă să dai ce ai mai bun şi ai răbdare. Dumnezeu înregistrează şi Dumnezeu răsplăteşte!

FamToFam

O singură cale, Domnul Isus!

După cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentruca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.loan 3,14.15.

Această scurtă dar mobilizatoare istorisire o găsim în Numeri 21.6-9. O serioasă judecată s-a coborât peste tot poporul lui Israel din cauza lepădării mâncării trimise din cer. „Atunci Domnul a trimis împotriva poporului nişte şerpi înflăcăraţi, care au muşcat poporul, aşa încât au murit mulţi oameni în Israel.” Când Moise s-a rugat pentru iertarea poporului nu au fost luaţi şerpii înflăcăraţi – căci nu se spune nimic în această direcţie – dar Dumnezeu a dat o mântuire, un obiect de scăpare. Eră numai o singură scăpare. Moise a făcut un şarpe de aramă şi l-a pus într-o prăjină în aşa fel încât să poată fi văzut de peste tot. Dacă un om avea muşcătură de moarte, dar credea Cuvântul lui Dumnezeu şi îşi ridica ochii spre şarpele de aramă, rămânea în viaţă. Ce fără minte ar fi fost un israelian dacă ar fi ignorat singura cale dată de Dumnezeu pentru viaţă! Moartea ar fi fost fără îndoială partea lui.La fel a făcut şi azi Dumnezeu că a dat prin Isus Hristos o mântuire pentru toţi păcătoşii. Şi aici există o singură cale! Domnul Isus a fost răstignit pe cruce. Moartea, judecata şi pierzarea veşnică nu au fost scoase prin aceasta din lume, dar toţi cei ce cred în Isus cel răstignit, primesc iertare şi viaţă veşnică. Ce grea a fost Calea celui răstignit, care a fost Cel curat, sfânt, dar pe cruce a fost făcut păcat. Ce simplu este astăzi de a scăpa de moartea veşnică! Cititorule gândeşte-te bine că stă scris: „Propovăduirea crucii (jertfei Domnului Isus) este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării.”Tot ce are ca ţintă punerea EULUI nostru în faţa ochilor şi a inimii, ar trebui osândit şi lepădat cu cea mai mare hotărâre.

FamToFam

CONSILIERE SPIRITUALĂ PE ÎNȚELESUL TUTUROR! – LECȚIA 4

bijbelIoan 3:16 – Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

În dragostea mare pentru om, Dumnezeu a trimis pe planeta noastră, Pământ, în vederea împăcării omenirii cu EL, pe Fiul Său iubit, Isus Cristos, care a plătit prețul prin jertfa de la Calvar.

Apoi, prin Duhul Sfânt și Cuvântul Său Biblic, a făcut posibilă NAȘTEREA SPIRITUALĂ (nașterea din nou) și implicit o relație personală cu Dumnezeu, prin CREDINȚA ÎN ISUS CRISTOS!

Această relație personală cu Dumnezeu, aduce împlinirea și fericirea celui ce o acceptă și este gata să trăiască o viață nouă, biblică, zi de zi. Din cauza nevegherii și acceptării păcatului în viața noastră, această relație se poate răci sau chiar rupe uneori, lucru care aduce durere, disperare sau chiar DEPRESIE, în  multe cazuri.

Ce este de făcut în astfel de situații? Cum ne revenim? Cei mai mulți nu au curajul să discute cu nimeni acest lucru și astfel trăiesc cu această povară pe umeri, până sunt doborâți la pământ. Ba mai mult, și cei care încearcă să ne sfătuiască, de multe ori nu cunosc Cuvântul biblic, ci doar ne dau sfaturile lor, lucru care poate să amelioreze pentru moment durerea și tristețea, dar problema continuă să rămână. Și astfel ne trezim că tot mai muți creștini din bisericile noastre, sunt triști și răpuși de povara păcatului, cu toate că Dumnezeu ne vrea fericiți și plini de vlagă, ca să putem molipsi pe toți cei cu care intrăm în contact zilnic.

Ei bine, cu ajutorul lui Dumnezeu și inspirați de Duhul Sfânt, mai mulți frați cu inimă mare, maturi și cu multă experiență, au pus împreună un curs pe domeniul Consilierii Spirituale și refacerea relației cu Dumnezeu, lucru care este obligatoriu în readucerea noastră la o stare spirituală bună și la trăirea unei vieți împlinită și fericită.

Aceste lecții, sunt prezentate în modul cel mai simplu și practic posibil, bazate în întregime pe Cuvântul lui Dumnezeu, singurul care ne învață exact ce să face în orice situație prin care trecem și care are putere să ne revigoreze și astfel, să putem fi creștinii doriți de Dumnezeu.

Sper să vă fie de folos, în primul rând pentru nevoile spirituale personale, iar apoi, să ajutați și pe alții din casă, biserică și de ce nu, poate pe colegii dumneavoastră, atunci când trec prin situații grele!

Cu dragoste,

mike olari



LECȚIA IV

SCHIMBÂNDU-ȚI VIAȚA. ROADELE CARE RĂMÂN

 

I          

            Cu toții avem nevoie de schimbare, într-un anumit punct.  De ce? Romani 3:23Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Toți păcătuim, fără excepții. Efeseni 3:16…și-L rog ca, potrivit cu bogăția slavei Sale, să vă facă să vă întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru. Efeseni 6:10Încolo, fraților, întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui.

            Toți avem probleme. Toți avem nevoie de consiliere. Trebuie mereu să tindem să fim tot mai mult ca Dumnezeu. Să continuăm să creștem, să ne întărim, să ne schimbăm! Nu contează unde suntem.

Știm că atunci când omul își urmează propriile dorințe, există și consecințe. O întrebare bună ar fi: Îți place direcția în care mergi? sau Ce se va întânpla în cele din urmă? Oamenii încearcă singuri să repare problemele, sau își creează un drum în viață așa cum consideră ei că este bun. Dar, funcționează asta? Câți oameni nu ați cunoscut care au trăit toată viața agonisind bani, case, mașini, iar când au ajuns la vârsta de pensionare, în loc să se bucure de ceea ce au adunat, au murit, ca o consecință directă a modului lor de viață? Practic, ce considerau că e bun pentru ei și corect, i-a condus către moarte! Oricum ne-am alege să ne trăim viața de unii singuri, într-un final vom vedea că nu funcționează! De aceea trebuie să facem o schimbare! Avem nevoie de calea Domnului.

Romani 6:20-21Căci, atunci când erați robi ai păcatului, erați slobozi față de neprihănire. Și ce roade aduceați atunci? Roade de care acum vă este rușine: pentru că sfârșitul acestor lucruri este moartea.

            Coloseni 1:9-11De aceea și noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi și să cerem să vă umpleți de cunoștința voii Lui, în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească; pentru ca, astfel, să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune și crescând în cunoștința lui Dumnezeu, întăriți, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare, cu bucurie.

Cu siguranță nu sunt versete noi acestea. Dar, haideți să medităm cu adevărat la esența lor. În pasajul din Coloseni, vedem cum nu încetau să se roage pentru ei, ca ei să merite! Vă aduceți aminte, că am vorbit că trebuie să ne rugăm pentru cei pe care îi consiliem, zilnic. Pavel a făcut asta! Își dorea ca ei să meargă în înțelepciune, în cunoștință! Nu doar să le audă și să le aibe în minte, ci să și trăiască astfel! Trebuie să trăim Cuvântul lui Dumnezeu. Nu doar să îl cunoaștem!

Iacov 1:22Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri.

Dacă ne-am obișnuit doar să mergem să ascultăm predica de duminică, sau mai mergem la grupuri de rugăciune unde la fel, ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu acționăm în niciun fel, nu trăim nicicum, ceea ce ascultăm, trăim o decepție, o înșelăciune. Gândiți-vă câți oameni din congregațiile noastre sunt ascultători și nu împlinitori! Ce trăiesc ei? O înșelătorie. Se înșeală singuri, crezând că dacă cunosc Cuvântul, este de ajuns. Cuvântul lui Dumnezeu este viu și trebuie trăit!

Atunci când consiliem pe cineva și le citim anumite versete, ei trebuie să înțeleagă că nu doar trebuie să le asculte și să le memoreze. Versetele, Cuvântul, trebuie trăit! Dar, nu ne-am aflat vreodată în postura de a spune cuiva ce să facă, iar exact același lucru, tocmai noi nu îl făceam? Atunci și noi ne înșelăm! Este un lucru foarte des întâlnit în consiliere. De multe ori consiliem anumite persoane, le spunem ce spune Scriptura că trebuie să facă, dar tocmai noi nu facem! Gândiți-vă de câte ori am spus oamenilor următoarele lucruri, când am fost la consiliere: Trebuie să-ți iubești mai mult soția! Trebuie să-ți iubești mai mult familia, copiii! Trebuie să stai mai mult timp cu ei! Să lași telefonul deoparte! Oare noi, am făcut așa cum îndemnăm pe alții? Toate acestea arată cu degetul spre tine!

Gașateni 6:7-8 Nu vă înșelați: “Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va și secera. Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viața veșnică. Este o imagine a vieții. Este de fapt o imagine a unei grădini și o întâlnim de mai multe ori în Scriptură. Isus folosește în pildele Sale (pilda semănătorului, grâul și neghina) sunt niște pilde care evidențiază creșterea. Este un exemplu spus aici de Pavel, care vorbește despre a semăna în firea pământească și semănarea în Duh. Folosește această metaforă a grădinii, ceea ce plantezi, aceea recoltezi! Dacă semeni lucruri firești, asta vei culege. Dacă semeni lucruri duhovnicești, asta vei culege. Oamenii în general se tot miră, când fac aceleași lucruri firești, din nou și din nou… Răspunsul e simplu. Aceasta e sămânța semănată. Începe în minte și în inimă, iar dacă crește, vei culege lucruri firești. Dacă semeni în Duh, vei culege roadele Duhului.

Această metaforă din Galateni, este despre a planta ceva. A semăna, a planta, este o acțiune. Gândurile, lucrurile la care meditezi de obicei, sunt acțiuni care aduc anumite roade. Dacă ne urmăm dorințele, garantat vom avea numai roade rele. Care sunt roadele rele? Galateni 5:19 în continuare – …mânie, neînțelegere, invidie, închinare la idoli, neiertare… Toate acestea unde încep? De la sămânța pe care o semeni. Partea fericită a acestui aspect, este că te poți opri din a semăna lucruri rele și să alegi o sămânță bună, care să aducă roade bune!

Putem avea roade rele, sau roade bune. Rodul, sau fructul, este de fapt maturitatea seminței pe care am semănat-o. Ai cuvinte bune care îți ies din gură, semeni roade bune! Dacă ies numai lucruri rele din gura ta, semeni sămânță rea!

Nu vom produce niciodată roade bune, dacă semănăm numai sămânță rea. Sămânță rea=fapte sau roade rele. Este un aspect ce îl putem folosi în sesiunile de consiliere. Realizezi că lucrurile pe care le faci, încep ca o sămânță? Apoi face rădăcini, crește o plantă mare și aduce roade! Trebuie să tai planta, scoți rădăcinile și lași ca Duhul să facă un loc nou, să aducă sămânță nouă, bună și viața noastră se va îmbunătăți.

În Romani 1:18-32, vedem un drum, care coboară. Imaginați-vă o pârtie de schi. Pornești de undeva din vârf și ajungi la finalul pârtiei. V.18Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbușă adevărul în nelegiuirea lor.

Deci prima parte a acestei coborâri, este omul care înăbușă, suprimă adevărul. Un om spunea, că soția lui e mereu supărata pe el atunci când mergeau pe trotuar, ea mereu se uita la el să vadă dacă se uită la alte femei. Și l-am întrebat: Dar, te uiți? Păi ști, din când în când…dar nu e mare lucru. Le admir doar, ca și cum m-aș uita la un apus de soare, admir frumusețea! El, încerca să suprime adevărul problemei lui, prin motivații false. Adevărul este că el nu vroia să recunoască care era adevărata lui problemă. Și asta le aducea nesiguranță căsniciei lor. Primul pas? Suprimarea adevărului.

  1. 19-21Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit; ci s-au dedat la gândiri deșarte, și inima lor fără pricepere s-a întunecat.

            Deci primul pas este încercarea de a ascunde, apoi este chiar respingerea. Îndepărtarea. Vedeți cum se înrăutățește situația? Întâi încearcă să ascundă, să acopere. Acum, deja resping, înlătură. Ce resping? Cunoașterea de Dumnezeu și devin inutili și fără minte.

  1. 22 și 23S-au fălit că sunt înțelepți, și au înnebunit; și au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare și târâtoare. Credeau că nu au nevoie de Dumnezeu, că sunt înțelepți! Și au înnebunit! Au respins pe Dumnezeu și asta i-a condus către nebunie! Dacă nu Îl ai pe Dumnezeu în mintea ta, în acțiunile tale și dacă Îl înlături în întregime din viața ta, devii un nebun! Apoi încep să se închine la om, animale, la creație. Pornește de la ei, înțelepciunea lor, apoi resping pe Dumnezeu și ajung niște nebuni care se închină la creație și nu la Creator!
  2. 24De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăției, să urmeze poftele inimilor lor; așa că își necinstesc singuri trupurile; Practic, singuri au ales despărțirea de Dumnezeu și acum suportă consecințele, care în final conduc spre distrugerea lor. Nu doar au ascuns adevărul, au respins pe Dumnezeu, se închină la altceva și acum ajung să se distrugă singuri! De cele mai multe ori în consiliere, întâlnim acest tipar de nebunie, autodistrugere, totul este dărâmat.

V.26-28Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuințarea firească a lor în una care este împotriva firii; tot astfel, și bărbații au părăsit întrebuințarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alții, au săvârșit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase și au primit în ei înșiși plata cuvenită pentru rătăcirea lor.

Să ne amintim de unde am pornit. De la ascunderea adevărului, făcând lucruri pentru tine, respingerea lui Dumnezeu, pot conduce și spre homosexualitate! Nu este o problemă a preferinței sexuale, ci a ascunderii adevărului, a respingerii lui Dumnezeu, închinarea la creație și distrugerea individului. Dar nu numai atât. Este vorba și de înfăptuirea unor fapte rușinoase și primirea pedepsei. Dintr-o data, întreaga lor viață este la pământ! Nu doar homosexualii, ci toți cei ce aleg să Îl respingă pe Dumnezeu și să îmbrățișeze destrăbălarea! Îmbrățișarea păcatului și respingerea lui Dumnezeu, începe să te distrugă fizic, psihic. Iar în final, dacă nu au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate. Și apoi? Își pierd mințile. Nu mai pot să gândească rational. Și așa ajung în tot felul de situații și iată o listă:

  1. 29-32 Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înșelăciune, de porniri răutăcioase; sunt șoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufași, lăudăroși, născocitori de rele, neascultători de părinți, fără pricepere, călcători de cuvnt, fără dragoste firească, neînduplecați, fără milă. Și, măcar că știu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuși, ei nu numai că le fac, dar și găsesc de buni pe cei ce le fac.

Aici este punctul cel mai de jos al acestei degradări!  Dar, în afară de faptul că ei fac astfel de lucruri, vor ca și alții să li se alăture în ceea ce fac! În Proverbe am citit, păcătosului nu îi place să păcătuiască singur! Vrea companie! Și toate acestea pornesc de la încercarea de a ascunde adevărul, adică Cuvântul lui Dumnezeu. Apoi îl resping total pe Dumnezeu. Vestea bună, este că nu trebuie să așteptăm până ajungem la final, la distrugere! Dacă așteptăm atât de mult, s-ar putea să nu mai putem să ne întoarcem. Punctul final este moartea. Până acolo, există șansa schimbării și putem cere ajutor!

II

În Efeseni și Coloseni găsim lucruri care trebuie făcute în vederea schimbării și care necesită efort și energie, din partea celui care trebuie să se schimbe. Dumnezeu îți dă abilitatea, atunci când ai o relație cu El și odată ce ai o relație cu Dumnezeu, ai puterea Duhului Sfânt prin care poți începe să te dezbraci de lucrurile firești și să te îmbraci cu cele spirituale.

Efeseni 4:22-32…cu privire la felul vostru de viață din trecut, să vă dezbrăcați de omul cel vechi care se strică după poftele înșelătoare; și să vă înoiți în duhul minții voastre, și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul. De aceea, lăsați-vă de minciună: “Fiecare dintre voi să spună aproapelui adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora. “Mâniați-vă, și nu păcătuiți”. Să n-apună soarele peste mania voastră și să nu dați prilej diavolului. Cine fura să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit. Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. Să nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuțeală, orice mânie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Cristos.

            Coloseni 3:8-9Dar acum lăsați-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmășie, de răutate, de clevetire, de vorbele rușinoase care v-ar putea ieși din gură. Nu vă mințiți unii pe alții, întru-cât v-ați dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui.

Dacă ne uităm în versetul 22 din Efeseni, spune să ne dezbrăcăm de omul vechi, care se strică după poftele înșelatoare. Asta este natura omului. Încearcă să crească spre pofte, poftele ochilor, poftele firii, toate sunt doar niște înșelăciuni. Dacă ești un creștin, dar nu mergi în Duhul, nu ai timp zilnic în care să te umpli mai mult cu Duhul lui Dumnezeu, exact asta va încerca firea sa facă. Inactivitatea, te duce către o îndepărtare de Dumnezeu, iar mintea și inima ta vor începe  să împlinească mai mult poftele firii.

Evrei 2:1De aceea, cu atât mai mult, trebuie să ne ținem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtați de ele.

Aceasta este de fapt lupta, în special pentru bărbați. Noi de obicei ne compartimentăm viețile, avem timpul de studiu, timpul de masă, timpul de lucru, timpul pentru viață, pentru familie, copii și de cele mai multe ori, nu le amestecăm. Știm când e timpul pentru biserică, pentru serviciu, pentru familie. Dar oare, Dumnezeu este în mintea și inima noastră în toate acele momente, sau numai în unele? În zonele unde nu Îl implicăm prea mult pe Dumnezeu, începem să ne îndepărtăm! Ajungem la un moment dat, în punctul unde nu mai suntem determinați, disciplinați, nu mai suntem activi, iar firea devine tot mai puternică, și dintr-o dată apare ispita! Apuci ispita și apoi suporți consecințele. Și totul pentru că te-ai îndepărtat. Doar pentru că suntem creștini, nu înseamnă cu nu mai avem de luptat cu păcatul.

Ca și creștini, înainte de a ne dezbrăca de păcat, trebuie să conștientizăm existența lui. 1 Ioan 1:8-10Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri, și adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, și Cuvântul Lui nu este în noi. Știm că firea este într-o continuă luptă împotriva Duhului. Pavel spunea că sunt lucruri pe care vreau să le fac și nu le fac și lucruri pe care nu vreau să le fac și le fac! Există această luptă continuă de care trebuie să fim conștienți. Versetele acestea sunt foarte importante. De cele mai multe ori, noi vedem probleme la alți oameni și nu și la noi. Mare atenție atunci când arătăm cu degetul către cineva care a greșit, trei degete sunt întoarse către noi! Nu cumva eu sunt cel ce am greșit? Oare unde este păcatul? Mai bine să nu ne grăbim să arătăm cu degetul, ci să ne punem pe genunchi, să ceri lui Dumnezeu să descopere dacă este vreun păcat în viața ta! Să nu ne găsim în postura de a judeca pe cineva, pe nedrept!

Matei 5:23-24Așa că, dacă îți aduci darul la altar, și acolo îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ți darul acolo înaintea altarului și du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ți darul. Tu îți aduci aminte că fratele tău nu te-a iertat! Ce faci? Te duci imediat, înainte de a te închina Domnului pentru că ai ceva de făcut. Ceva fără de care, închinarea nu are nici o valoare! Te împaci cu fratele! Apoi vi și îți aduci darul! Dacă ei nu vor împăcare, ai făcut tot ce ai putut. Te-ai dus, ai încercat, te-ai pocăit, îți pare rău! Dar te duci, înainte de orice închinare! Trebuie să ai o relație corectă cu oamenii, atât cât poți. Romani 12:18Dacă este cu putință, întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii. Deci este un lucru care ține de noi. Noi trebuie să facem tot ce ne stă în putință ca să fim în pace cu ei. Este foarte important să ne cercetăm viața și inima de fiecare dată când ne închinăm Domnului. Altfel, vom aduce o jertfă fără nici o valoare!

Matei 7:1-5Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu ce judecată judecați veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați vi se va măsura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau, cum poți zice fratelui tău: “Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău”, și când colo, tu ai o bârnă într-al tău?… Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău.   Consilierea nu este doar pentru alții. Este în primul rând pentru tine. Acolo trebuie să înceapă. Nu încerci să rezolvi o problemă, dacă și tu ai una! Întâi îți rezolvi tu problema, pentru a putea fi capabil să le rezolvi și lor problema. Vers. 5Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău. Îți scoți bârna cu scopul de a putea să îi ajuți și pe ei. Nu îi poți ajuta dacă ai o bârnă în ochi. Nu o înlături doar pentru tine, ci și pentru a vedea clar ca să îi ajuți și pe ei. Întâi te eliberezi, te pocăiești, apoi poți ajuta și pe alții. Apoi poți consilia.

1 Corinteni 11:31-32Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecați. Dar, când suntem judecați, suntem pedepsiți de Domnul, ca să nu fim osândiți odată cu lumea.

Evrei 12:5-7Și ați uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: “Fiule, nu disprețui pedeapsa Domnului și nu-ți pierde inima când ești mustrat de El. Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește.” Suferiți pedeapsa: Dumnezeu se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepsește tatăl?

            Apocalipsa 3:19Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, și pocăiește-te. Pedeapsa este pentru că ne iubește. Fie  că suntem credincioși, urmași ai lui Cristos, nu ne exceptează de la a fi corectați de El. Cum nu ne exceptează nici de la a fi ispitiți sau de la a păcătui.

Evrei 12:11Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, și nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor care au trecut prin școala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii. Dacă ai fost să îți ceri iertare, să încerci să te împaci cu fratele tău, chiar dacă el nu a vrut împăcare, tu ai pace! Dacă vine la tine mai târziu să se împace cu tine, tu nu mai ai probleme, nici nu te mai gândești la problemă, pentru că ai roada neprihănirii, pacea!

Dacă nu ai pace, ai nevoie de neprihănire. Trebuie să afli dacă nu cumva ai vreo problemă. Este unul din motivele pentru care oamenii nu au pace. Păcatul fierbe în ei, se simt vinovați înaintea Domnului și nu au pace. Încearcă să adoarmă și păcatul este în mintea lor, se tot repetă!

Dar dacă ești în regulă cu Dumnezeu, ai pace! Nicio pedeapsă nu pare să aducă bucurie, este dureroasă, dar în final, prin neprihănire, ai pace!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

NU VOM MURI PÂNĂ CE VOM TERMINA LUCRAREA

Nu voi muri, ci voi trăi şi voi povesti lucrările Domnului.Psalmul 118.17
Ce frumoasă asigurare, întemeiată fără îndoială pe o făgăduinţă şi întărită înăuntrul inimii psalmistului. El a înţeles această asigurare şi a putut să se bucure de ea. Este situaţia mea la fel ca a lui David? Sunt eu abătut din cauza batjocorilor vrăşmaşilor mei? Am eu mulţi oameni împotriva mea şi puţini de partea mea? Au început deja vrăjmaşii mei să-mi sape mormântul? Oricum ar fi, eu nu voi asculta deloc de ceea ce murmură frica mea şi nu voi părăsi câmpul de luptă, căci aceasta ar însemna că am pierdut orice nădejde. Dimpotrivă, fiindcă este încă viaţă în mine, „nu voi muri”. Slăbiciunea mea va face loc unei puteri noi: „Voi trăi”. Domnul trăieşte şi eu voi trăi de asemenea. Gura mea se va deschide încă şi „eu voi povesti lucrările Domnului”. Căci greutăţile mele de astăzi vor fi o nouă pricină ca să slăvesc pe Dumnezeu pentru minunile iubirii Sale şi ale credincioşiei Sale. Cei ce mă băgaseră deja în mormânt în închipuirea lor, vor fi daţi de ruşine, căci chiar dacă „Domnul Dumnezeu m-a pedepsit cu asprime, El nu m-a dat pradă morţii”. Slavă Numelui Său pentru totdeauna. Nu voi muri atâta vreme cât lucrarea mea nu s-a terminat; şi atâta vreme cât Dumnezeu n-o va opri, mormântul nu se va închide peste mine.

FamToFam

TE SIMŢI CA O VICTIMĂ?

TE SIMŢI CA O VICTIMĂ?

„Întoarce-mă Tu, şi mă voi întoarce” (Ieremia 31:18)
Dacă ai obosit să te simţi ca o victimă, citeşte ce urmează: „Nu mai vreau să mă simt aşa. Am crezut că dacă durerea mea le va atinge vieţile, mă voi simţi mai bine. Nu a fost aşa. Am crezut că dacă le-o amintesc mereu mă voi simţi mai bine. Nu a fost aşa. Am crezut că dacă le spun tuturor ce mi-au făcut, mă voi simţi mai bine. Nu a fost aşa; m-au costat prietenii şi durerea a rămas vie. Am crezut că dacă vor recunoaşte cât de tare au greşit, mă voi simţi mai bine. Nu a fost aşa, deci m-am simţit mai rău. Am crezut că dacă înţeleg de ce aleg asemenea relaţii mă voi simţi mai bine. Aşa că am citit cărţi şi am discutat cu consilieri. Dar asta nu a mers deoarece atunci am descoperit alte probleme pentru care nu aveam energia emoţională necesară. Am crezut că timpul mă va face să mă simt mai bine. M-a ajutat, dar nu m-a vindecat, deoarece existau încă prea multe lucruri care îmi declanşau vechi amintiri. Am crezut că dacă mă voi muta într-o altă casă, într-un alt oraş şi dacă îmi schimb locul de muncă, mă voi simţi mai bine. Nu a fost aşa; am schimbat doar adresa, dar nu şi ce se petrecea înlăuntrul meu. îh cele din urmă, am făcut două lucruri care au funcţionat; nu peste noapte, ci treptat, cu răbdare, constant pe măsură ce le-am făcut au funcţionat. Mai întâi, m-am hotărât să iert – şi să continui să iert până când trecutul nu m-a mai controlat. în al doilea rând, am strigat către Dumnezeu: „întoarce-mă Tu, şi mă voi întoarce”. El mi-a ascultat rugăciunea. Percepţiile mele au început să se limpezească şi inima mea a început să se vindece. De ce? Deoarece în sfârşit, însănătoşirea a însemnat mai mult, mult mai mult pentru mine decât să rămân o victimă”.

FamToFam

Liber În Cristos!

unshackledman

Și a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei; veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi.” Ioan 8:31-32

Fiecare dintre cei care frecventează o biserică Evanghelică, crede că este liber în Cristos. Să nu mai vorbim despre liderii religioși și predicatorii Evangheliei, pe care efectiv i-ai jigni profund spunându-le că ei nu sunt cu adevărat liberi în Cristos.

Și cu toate acestea, cei cu adevărat liberi în Cristos sunt extrem de puțini. Cuvântul lui Dumnezeu din cele două versete biblice de mai sus, explică clar cine este liber în Cristos și anume, cei care cunosc Cuvântul Biblic și care rămân în Cuvânt, vor cunoaște adevărul, iar acest adevăr le garantează libertatea. Ce este foarte trist este că, mulți cred că sunt liberi, și nici nu sunt conștienți de robia lor!?

Poți să fi rob:

  1. Al religiei tale
  2. Al slujbei tale
  3. Al agendei personale
  4. Al familiei tale
  5. Al celor pe care îi slujești
  6. Al celor care finanțează agenda sau proiectele tale

Și lista ar putea continua, dar mă opresc aici, pentru a explica cum aceste lucuri bune la prima vedere, se pot transforma într-un obstacol în a deveni cu advărat slobod, liber.

Atât de mulți lideri spirituali, predicatori și slujitori, au lăsat de mult timp deoparte Cuvântul Biblic și ei predică ceea ce place organizației pe care o reprezintă sau ascultătorilor, fiindcă Cuvântul lui Dumnezeu este o sabie cu două tăișuri și ar putea deranja pe cineva, iar astfel riscându-se și poziția și favorurile personale. Așa că cei mai mulți evită foarte multe subiecte biblice în predicile lor, pentru a-și menține pacea și pozițiile pe care le au și de unde își câștigă existența.

Nu trebuie să ne străduim să căutăm prea mult să vedem câtă robie de acest gen este în jurul nostru!

Este adevărat că, pentru a te elibera din aceste robii, ceste necesar un preț mare care trebuie plătit. Dar cu toate astea, eu cred că merită plătit, gândindu-ne la răsplata cerească promisă de Isus, celor ce vor face o slujbă curată, fără compromisuri.

Pentru a te elibera din această robie, sunt necesari cel puțin trei pași care trebuie făcuți, bazat pe cuvântul de mai sus, care par simpli în primă instanță, dar care trebuie parcurși indiferent de prețul care trebuie plătit.

  1. Învățarea și studierea profundă a Cuvântului Biblic
  2. Trăirea și rămânerea în El, fără nici un compromis
  3. Apoi, transmiterea prin faptă și vorbă, celor cărora ne ascultă, nu a învățăturilor și obiceiurilor noastre, ci Cuvântul Adevărat!

Acești 3 pași ne vor descoperi singurul ADEVĂR, care ne va face cu adevărat slobozi. Beneficiile și avantajele celui liber în Cristos, sunt nemăsurabile! Vei scăpa de ipocrizie, nu mai trebuie să faci eforturi să fii ceea ce nu ești, fiindcă vei deveni real, iar ceea ce vorbești, trăiești!

Iar această viață relaxată și reală, îi va influența pozitiv pe cei de lângă tine, dar și pe oricine va intra în contact cu tine. Iar plecarea de aici nu te va îngrozi, dimpotrivă, îți va umple inima de bucurie!

Domnul să ne dea adevărata slobozenie!

mike olari