Ferice de cei ce plâng!?

 

Rabd totul pentru cei aleşi, pentru ca şi ei să capete mântuirea
care este în Hristos Isus, împreună cu slava veşnică.
(2 Timotei 2:10)

O, dacă ar fi ştiut Iov, în timp ce şedea în cenuşă, frământându-şi inima gândindu-se la providenţa lui Dumnezeu, că milioane de oameni de-a lungul istoriei vor privi înapoi la încercările lui! Ar fi prins curaj având în vedere faptul că experienţa lui va fi un ajutor pentru mulţi oameni din lume.
Nimeni nu trăieşte pentru el însuşi, şi povestea lui Iov este ca povestea ta şi a mea, doar că a lui a fost scrisă pentru ca toţi să o vadă. Nenorocirile cu care s-a confruntat Iov şi încercările cu care s-a luptat sunt lucrurile pentru care el este amintit, şi fără ele probabil că n-am fi citit niciodată despre el în Cuvântul lui Dumnezeu.
Nu ştim niciodată ce încercări ne aşteaptă în următoarele zile. Poate că nu suntem în stare să vedem lumina în timpul luptelor noastre, dar putem crede că acele zile, ca şi în viaţa lui Iov, vor fi cele mai importante zile pe care am fost chemaţi să le trăim. Robert Collyer
Cine n-a învăţat că cele mai triste zile din viaţă sunt de fapt cele mai bune? În zilele când faţa ne e plină de zâmbete şi săltăm uşor pe păşunea moale împodobită de Dumnezeu cu flori de primăvară, capacitatea inimii noastre este adesea risipită.
Sufletul care este tot timpul vesel şi bucuros pierde lucrurile cele mai adânci ale vieţii. Sigur că această viaţă îşi are răsplata ei şi e pe deplin satisfăcută, dar adâncimea satisfacţiei ei este foarte mică. Inima lui este mică, şi natura lui, care poate experimenta cele mai mari înălţimi şi cele mai mari adâncimi, rămâne nedezvoltată. Şi fitilul vieţii lui arde repede până la capăt, fără să cunoască vreodată bogăţia profundei bucurii.
Adu-ţi aminte că Domnul Isus a spus: „Ferice de cei ce plâng” (Matei 5:4). Stelele strălucesc cel mai tare în timpul nopţilor lungi şi negre ale iernii. Şi florile sălbatice de genţiană îşi arată frumuseţea pe înălţimile înzăpezite şi îngheţate şi aproape inaccesibile ale munţilor.
Se pare că Dumnezeu foloseşte presiunea durerii pentru a stoarce împlinirea promisiunilor Sale şi astfel din teascul Lui iese cel mai dulce suc. Numai cei care au cunoscut durerea pot să aprecieze pe deplin marea blândeţe a „omului durerii” (Isaia 53:3). selectat
Poate că ai parte de puţină vreme frumoasă, dar lungile perioade de întuneric gros au fost plănuite pentru tine cu multă înţelepciune, probabil pentru că o întindere lungă a unei vremi de vară te-ar fi transformat într-un pământ arid sau într-un pustiu sterp. Domnul tău ştie cel mai bine, iar norii şi soarele aşteaptă porunca Lui. selectat
Când i s-a spus: „E o zi gri”, un bătrân cârpaci scoţian a replicat odată: „Da, dar nu vezi peticul acela albastru?”

FamToFam

Lasă Cuvântul să pătrundă în adâncul fiinţei tale!

SIMTE-TE CA ACASĂ. DOAMNE
„Rămâneţi în dragostea Mea” (loan 15:9)
Pentru a te simţi ca acasă în dragostea lui Dumnezeu, trebuie:
1) Să-I dai Lui prima parte a zilei. Psalmistul a scris: „îmi tânjeşte trupul după Tine” (Psalmul 63:1). Dacă nu înveţi să-l dai lui Dumnezeu prima parte a zilei nu vei reuşi să ajungi la o relaţie mai profundă cu El. Trebuie să pui deoparte un timp şi un loc anume în fiecare dimineaţă pentru a putea citi şi scrie conforta­bil, pentru a putea medita, studia, vorbi cu Dumnezeu cu voce tare, şi da, pentru a plânge dacă trebuie.
2) Să te bucuri de fiecare Cuvânt al Lui pentru tine. Primeşte ceea ce spune El ca pe o hrană, ca pe o comoară, ca pe o scrisoare de dragoste. Nu uita că citeşti pentru a te întâlni cu cineva. Scopul tău nu este informaţia, ci apropierea. Opreşte-te şi cântăreşte ce ai citit. Lasă Cuvântul să pătrundă în adâncul fiinţei tale şi aşteaptă-L să interacţioneze cu tine. El o va face!
3) Să vorbeşti şi să asculţi o persoană, nu o forţă invizibilă. Noi îl tratăm pe Dumnezeu de parcă ar fi o forţă mistică „de undeva”. Nu, El doreşte să vorbeşti cu El cum ai vorbi cu un prieten; să-ţi asculte cererile. îngrijorările şi mulţumirile. Riscă să fii onest şi aşteaptă răspunsul Său în schimb. Pune-ţi timp deoparte pentru a sta liniştit înaintea Lui. Stai acolo până te „conectezi” la El.
4) Să scrii gândurile şi impresiile tale; nu un jurnal sau o încercare de a scrie literatură, ci o evidenţă a umblării tale cu Dumnezeu. Împărtăşeşte-I îngrijorările tale. Cere-I înţelepciune. Lasă cererile tale scrise până vei primi călăuzire. Ţine o evidenţă a răspunsurilor Lui. Aceste practici simple se numesc „discipline” deoarece ele necesită efort – dar răsplata merită.

FamToFam

Iosif Ton – Indragostiti de Dumnezeu

agnus dei - english + romanian blog

Iosif Ton – Indragostiti de Dumnezeu

Cea mai mare porunca dintre toate este sa-L iubesti pe Dumnezeu cu tot cugetul tau, (cu toata mintea ta), cu toata inima, cu toate sentimentele tale, cu tot sufletul tau. Adica, cu vointa ta si cu toata puterea ta. Oare implinim noi aceasta porunca? Sau cum sa-i fac pe oameni sa implineasca aceasta porunca ca invatator, ca pastor?

Vezi articol original

CHEMAREA DE A FI LIDER

CHEMAREA DE A FI LIDER

„Scoală-te şi stai în picioare” (Faptele Apostolilor 26:16)
Dacă Dumnezeu te-a chemat să fii lider, te vei simţi neîmplinit în oricare alt rol. Dumnezeu i-a spus lui Pavel: „scoală-te, şi stai în picioare; căci M-am arătat ţie, ca să te pun slujitor”. Să observăm ce înseamnă chemarea de a fi lider:
1) Competentă. Trebuie să-ţi dai seama care îţi sunt darurile, iar apoi să-ţi canalizezi energiile spre locul în care crezi că reuşeşti. Asta înseamnă să-ţi recunoşti limitările şi să contribui la echiparea altora pentru a le depăşi. Pentru a face asta, trebuie să fii sigur pe tine.
2) Curai. Scott Peck a spus: „Cei ce iau cele mai bune decizii sunt cei dispuşi să sufere cel mai mult pentru deciziile lor, dar care îşi înfrânează abilitatea de a fi categorici”. Liderii buni nu sunt neapărat cei mai deştepţi sau cei mai creativi oameni, ci cei care au curajul să se remarce şi să stea în primul rând. Aşadar, „întăreşte-te numai, şi îmbărbătează-te” (losua 1:7).
3) Claritate. Viziunea vieţii tale poate apărea dintr-odată, dar etapele sunt descoperite în timp. Nu lăsa ca lipsa răspunsurilor să te paralizeze. Fii sigur în privinţa scopului tău, chiar dacă nu ai certitudinea detaliilor.
4) Pregătire. Fără un bun antrenor nu vei ajunge niciodată la adevăratul tău potenţial. Dacă speri să înveţi totul din experienţa personală, succes; va trebui să depăşeşti vârsta lui Metusala!
5) Caracter. Poţi fi lider fără caracter, dar nu vei fi un lider ce merită urmat. Caracterul oferă autoritatea morală de a aduce laolaltă oamenii şi resursele necesare pentru a duce la capăt misiunea. Talentul tău are puterea de-a te duce acolo unde caracterul nu te poate susţine. Acest gând ar trebui să te facă să rămâi pe genunchi.

FamToFam

TEAMA ARE LOCUL EI

 

TEAMA ARE LOCUL EI

Ferice de omul care se teme necontenit. Proverbe 28.14

Teama de Dumnezeu este începutul şi temelia adevăratei credinţe. Fără un respect sfânt şi o adorare serioasă a lui Dumnezeu şi a Cuvântului Lui, nu există punct de sprijin nici pentru cele mai strălucitoare virtuţi. Sufletul care nu-L cinsteşte pe Dumnezeu, nu va cunoaşte niciodată sfinţenia. Fericit este acela care are această teamă sfântă de a face rău. El se gândeşte înainte de a face ceva şi se teme să nu greşească, să nu-şi neglijeze lucrul pe care-l are de făcut şi-i este frica să nu păcătuiască. El se depărtează de orice prietenie primejdioasă, de orice flecăreală şi de orice lucrare necurată. Această abţinere de la rău nu-l face pe un om nenorocit, ci dimpotrivă, îi aduce fericire. Santinela care veghează este mai fericită decât soldatul care doarme în post. Cel ce vede de departe răul şi-l ocoleşte este mai fericit decât cel care merge spre rău cu nepăsare şi care sfârşeşte prin pierzare.Temerea de Dumnezeu este un har luminos care îndrumă pe om pe o cale sigură, despre care se spune: „Nu va fi pe ea (pe cale) nici un leu şi nici o fiară sălbatică nu va trece pe ea”. Păzirea „de orice se pare rău” este o rânduială care face ordine şi care prin puterea Duhului Sfânt, îl pune pe om într-o stare care-l face să-şi păstreze îmbrăcămintea curăţată de întinăciunile lumii. În orice caz, cel ce „se teme necontenit” este fericit. Solomon a încercat în viaţa sa şi a gustat şi din bucuriile lumii şi din teama sfântă, şi a găsit că cea dintâi este deşertăciune, iar cea de a doua este fericire. Să nu facem şi noi încercările lui, dar să ne aducem aminte de concluzia la care a ajuns: deşertăciune într-o parte, fericire în altă parte.

Fam

Cristian Barbosu – Provocările verticalității – Iliada – Crezul

agnus dei - english + romanian blog

Cristian Barbosu – Provocările verticalității – Iliada – Crezul

O NOUA SERIE DE PREDICI Provocarile verticalitatii e noua noastra serie de predici inspirata din viziunea verticala a bisericii noastre. Verticala, fiindca scopul existentei noastre este glorificarea lui Dumnezeu- un scop doxologic pentru cei care va place teologia. Doxologix de la doxa, gloria lui Dumnezeu. Noi asta urmarim in aceasta biserica. De aici deriva toate celelalte lucrari ale bisericii noastre. Interesul nostru, de exemplu, in evanghelizare, in mantuirea celor pierduti, efortul constant  pe care-l dam invataturii sau ucenicizarii, importanta care o dam inchinarii, investitia noastra in consiliere sau in plantarea de biserici, toate deriva aici, de la dorinta fierbinte  de a-L glorifica pe Dumnezeu. De aceea, la finalul fiecarei slujbe, noi avem un salut caracteristic viziunei noastre. Stiti bine ce va spunem. Nu-i asa? „Mergeti si fiti verticali.” Fiti verticali. Oare cat de usor e sa fii sau sa ramai vertical…

Vezi articol original 907 cuvinte mai mult

Mărturia unui fost deţinut care s-a botezat în Penitenciarul din Craiova!

27786951_594688890869903_1290781746_oMărturie Ciprian

Mă numesc Ciprian, sunt dintr-o comună apropiată de Rm. Vâlcea şi anume comuna
Vitomireşti. Am 23 de ani şi provin dintr-o familie modestă. Vreau să vă mărturisesc cum a lucrat Domnul în viaţa mea.
În urmă cu aproximativ şase ani, am fost închis pentru două tâlhării şi două furturi.
Înainte de a fi arestat, eram un copil foarte rău, încă de la vârsta de 13 ani am început să consum alcool, să fumez, jucam jocuri de noroc, iar la cursuri nu prea mai mergeam deoarece petreceam orele la barul de lângă şcoală. Părinţii mei îmi dădeau sfaturi bune, dar eu eram un copil răzvrătit.
La 16 ani, am fost arestat pentru două luni şi jumătate, timp în care mă rugam Lui
Dumnezeu şi îi promiteam că, dacă voi scăpa, nu mai fur în viaţa mea. După aceea, am primit o condamnare de trei ani, dar cu suspendare. Am stat cuminte câteva luni, apoi, am început din nou cu anturajul, băutura şi toate faptele rele pe care le făceam şi înainte. Cinci luni mai târziu, am făcut a doua tâlhărie, dar, de această dată, am fost judecat în stare de libertate şi nu prea mai erau şanse de scăpare, aşa că, am continuat să fur din gospodăriile oamenilor împreună cu diferiţi prieteni. Perioada judecăţii s-a prelungit până la 8 Mai 2012, când am fost arestat.
Ajuns în spatele gratiilor, am aflat condamnarea – şase ani de închisoare. Vreau să vă spun că timp de o săptămână plângeam şi mâncam doar câte o bucăţică de pâine, eram foarte răvăşit, nu puteam să mă împac cu ideea că trebuia să stau minim patru ani închis acolo şi să fiu eliberat pe motiv de bună purtare, adică să fiu un deţinut model. Domnul, însă, a lucrat în chip minunat şi am fost eliberat după trei ani şi trei luni. Puteţi face diferenţa dintre ceea ce gândeam eu şi cum a facut El să fie.
A trecut si perioada de început şi am fost repartizat pe regim închis, mai sever. Aveam patru colegi de cameră, trei din ei erau condamnaţi pentru omor. Intr-o zi, m-au întrebat dacă vreau să merg la pocăiţi că ne mai dau dulciuri. M-am hotărât să merg şi mi-am zis în mintea mea că este un bun prilej să mai ies şi eu din cameră.

Când am intrat în acea sală, am văzut un om cu părul alb, de statura mică, cu o blândeţe aparte. M-a impresionat şi felul cum vorbea, mă fascina. Am zis: Wow! Ce om! Se numea Lupu Viorel şi era pastor la Biserica Vestea Bună din Slatina. Omul acesta ne vorbea despre Isus şi cuvintele lui m-au făcut să meditez. Am început să
cercetez câteva aspecte: Cine m-a facut? De ce? Care e scopul meu pe pământ? Tot felul de întrebări mă invadau şi am avut un singur răspuns: Dumnezeu se află în spatele acestora, El e unicul Creator.

În fiecare săptămână, ieşeam la întâlnirea cu pastorul Viorel, el ne ajuta cu ce aveam nevoie şi ne vorbea despre Domnul. Duhul Lui Dumnezu mă cerceta şi am decis să mă botez, ceea ce s-a şi materializat pe 2 decembrie 2012. Totuşi, eu am rămas acelaşi om, nu am continuat să citesc din Biblie….

Insă, în camera în care eram „cazat” aveam neînțelegeri cu colegii și nu doream să mai rămân acolo. Desi nu cunoșteam pe Domnul, am început să mă rog ca El să lucreze în viața mea, să se îngrijească în asa fel încât să ajung la oamenii care erau puși la conducerea acelei secții și care puteau să mă mute din acea camera. M-am rugat asta cam o saptămână. Când a sosit ziua de întâlnire cu fratele Viorel am decis să nu ies, deși toți din camera mea au mers la întâlnire. Dumnezeu în mila Lui avea un plan minunat! Gardianul a venit la ușă și m-a strigat:

”DanVasile, mergi la domnul comandant!” Când am auzit așa, imediat m-am gândit că Domnul a ascultat rugăciunea mea. Slăvit să fie numele Domnului Isus! Apoi am aflat că a fost o încurcătură, iar comandantul trebuia să scoată pe altcineva. Dar așa a lucrat Domnul și a împlinit rugăciunea mea, a făcut dintr-o situație imposibilă, pentru puterea de gândire a omului, dar posibilă Domnului.

Oameni buni, să nu credeți că este întâmplare, pentru că eu, în rugăciunea
mea, asta îi ceream Domnului. Sunt multe alte minuni pe care vreau să le mărturisesc. Am primit odată o pereche de adidaşi de la ai mei, de acasă iar colegii i-au vândut ori i-au lăsat amanet pentru ţigări. Si așa am rămas desculț. Aveam doar papucii și când aveam nevoie să merg undeva, mergeam în papuci sau împrumutam de la colegi. Am început să mă rog Domnului și după un timp s-a îndurat de mine.

Am fost mutați datorită spațiului, din cameră pentru o perioadă în altă cameră pentru că erau foarte mulți deținuți noi si nu mai aveau loc în camera lor. După un
timp am fost mutați înapoi şi acolo am găsit o pereche de adidasi buni, nerupți nr. 39, exact numărul meu. Slavă Domnului că El poartă de grijă iar prin faptul că Domnul împlinea rugăciunile mele credința creștea în inima mea.

Am fost mutat în alt penitenciar, la Colibaşi. Într-o seară, înainte să adorm, aveam
mustrări de conştiinţă tot mai des că nu este bine ce fac, că asta nu e calea cea bună, nu e pentru mine, nu fac voia Lui Dumnezeu. Atunci, m-am decis să citesc Biblia din nou. Am început să am o relaţie cu Dumnezeu, îmi întărea credinţa prin răspunsuri la rugăciuni, prin semne şi minuni cât ar fi fost ele de mici. Am înţeles că cea mai mare minune se produce în interiorul omului, în schimbarea, în convertirea la credinţa în Dumnezeul Cel Adevărat. Îl rugam pe Domnul în fiecare zi să imi dea putere să renunţ la fumat. Şi, să vedeţi!

Puterea Lui Dumnezeu a lucrat în chip minunat, în două situaţii simultan. Într-o zi, când am ieşit în curte la plimbare, împreună cu deţinuţii din altă cameră, colegii mei s-au luat la bătaie cu ceilalţi, iar eu am fost tăiat pe spate. Au intervenit gardienii şi ne-au sancţionat pe toţi. Mă frământa gândul că mai aveam puţin şi
urma să intru la comisia de eliberare, dar pentru această sancţiune trebuia să fiu foarte mult amânat. Am început să mă rog Domnului şi să zic: Doamne, dacă Tu îmi vei anula această sancţiune, eu mă las de fumat. Domnul s-a îngrijit şi, dintre cei şapte, care am avut sancţiune în urma bătăii, doar pe mine m-au absolvit. Slăvit să fie Numele Domnului în veci! Când a venit comisia de eliberare, am primit o amânare de cinci luni. M-am aşezat în faţa Domnului şi m-am rugat:

“Doamne, te rog, arată-Ți mila faţă de mine şi mai redu din amânarea aceasta! Şi, ca să cunosc că este de la Tine, Doamne, ia mai mult de o lună! Oricare cifră, dar să fie peste o lună!”.

Și Domnul mi-a redus două. Lăudat fie Numele Domnului Isus Hristos!

Multumită Lui mai aveam puţin şi intram în comisia de eliberare. Aşadar, m-am aşezat din nou şi m-am rugat: ”Doamne, te rog, scoate-mă din închisoare cu dreapta Ta cea puternică! Dar să nu se facă voia mea, ci voia Ta, când socoteşti Tu, Doamne, că este timpul potrivit, atunci să mă scoți!”. Iar Dumnezeu s-a îndurat de mine și am fost absolvit de cei doi judecători. Slăvit să fie Numele Domnului! Am ieșit după 3 ani și 3 luni în loc de 6 ani, având și două sancțiuni, practic acest lucru era imposibil să se întâmple, dar DUMNEZEU ARE PUTERE SĂ TE SCOATĂ ȘI DIN FOC, ARE PUTERE PENTRU CĂ ESTE DUMNEZEU!

Dar lupta spirituală parcă abia a început. Acum fiind în libertate, Satana a început să mă atace și mai tare.

Cât timp am stat lângă Domnul și citeam Biblia totul a fost bine, însă problema a început când m-am depărtat de El. Prietenii veneau și mă îndemnau: Bea și tu un pahar de vin! Fumează și tu! Nu te mai recunoaștem! Ce? Ești femeie?

Spuneam NU! Nu atâta timp cât timp eram cu Domnul, dar apoi când m-am depărtat am și cedat, pentru că nu am mai avut putere. Am trăit o viață destrăbălată mult timp, beam din nou, fumam iar, pierdeam bani la jocuri de noroc, am păcătuit cu o femeie ușoară, care avea o influență negativă asupra mea, și care m-a făcut să mă depărtez mai mult de Domnul. In bunătatea Lui, El tot mă chema înapoi, și mă mustra gândul că nu fac bine și că aceasta nu e calea pe care trebuie să fiu eu. Nu aveam pace! Actuala mea prietena se ruga pentru mine în tot timpul ăsta, fratele Lupu Viorel la fel, și încă o sora care postea și se ruga pentru mine.

A trebuit să trec prin multe până când Domnul m-a smuls din ghearele celui rău. De ziua mea, într-un mesaj, de la un număr necunoscut, nu am întrebat cine e sau de ce mi-a trimis mie, pentru că eu știu – Autorul mesajului este Isus Hristos Domnul, care voia să îmi vorbească personal, scria așa:

”NU VEZI TU CĂ BUNĂTATEA LUI DUMNEZEU TE ÎNDEAMNĂ LA
POCĂINȚĂ? DAR CU ĪMPIETRIREA INIMII TALE, CARE NU VREA SĂ SE
POCAIASCA, ÎȚI ADUNI O COMOARĂ DE MÂNIE PENTRU ZIUA MÂNIEI ȘI A
ARĂTĂRII DREPTEI JUDECĂȚI A LUI DUMNEZEU, CARE VA RĂSPLĂTI FIECĂRUIA
DUPĂ FAPTELE LUI. NECAZ SI STRÂMTORARE VA VENI PESTE ORICE SUFLET
OMENESC CARE FACE RĂUL. SLAVA, CINSTE SI PACE VA VENI ÎNSĂ PESTE
ORICINE FACE BINELE.

In urma citirii acestui mesaj, pe 15.11.2017, am rămas răvășit. Eram cercetat! Chiar de ziua mea Dumnezeu avea ceva să îmi spună, era un cadou pentru mine. Cel mai frumos cadou a fost acest mesaj! Au mai trecut câteva zile și am visat că prietena mea îmi tăia gâtul cu un cuțit si simțeam cum se scurge sângele din mine. Atunci, în vis, m-am întrebat: Unde merg eu acum? În Rai sau Iad?”

Am început să mă înfricoșez si să cer îndurare de la Domnul. Voiam să mă pocăiesc dar nu mai puteam. M-am trezit speriat și am spus: Gata! Stop cu toate astea! Dumnezeu a pus în mine o așa înfometare după neprihănire și tot ceea ce făceam după ce veneam de la muncă era să citesc și să ascult predici. Așteptam cu nerăbdare să vină ziua de adunare și pentru asta slăvesc pe Dumnezeu. Mai mult de atât, acum câteva zile mi-am cumpărat și o chitară de începători și
vreau să învăț să îl laud pe Dumnezeu prin cântări, în adunare și pe unde voi merge. Vreau să spun că de atunci în viața mea e pace, nu pentru că nu aș întâmpina greutăți sau lipsuri sau că totul e roz, ci pentru că: Oameni buni, eu am o nădejde! Am pe Domnul Împăratul Împăraților care spune că în greutățile si necazurile noastre avem un Ajutor! Nu suntem singuri, El este cu noi! E Dumnezeu și are totul în Mână, Slăvit să fie Numele Domnului.

Vreau să mulțumesc Domnului Isus Hristos, căci dacă nu m-ar fi căutat El în închisoare, în locul cel mai de jos eu nu l-aș fi găsit. Și fratelui Lupu Viorel, care este slujitorul lui Dumnezeu și care m-a sprijinit tot timpul.

Iar in continuare, vreau ca Domnul sa mă foloseasca in lucrarea Lui, iar impreuna cu fratele pastor Lupu Viorel sa ma implic in Penitenciarul de Minori si Tineri Craiova, unde am fost inchis, ca sa slujesc drept marturie a felului minunat in care a lucrat Dumnezeu in viata mea.  Vreau ca toti aceia, in pielea carora am fost si eu, sa cunoasca puterea lui Dumnezeu si cum m-a salvat Dumnezeu.

Slavit sa fie Numele Domnului Isus Hristos!

Daca Nu Îmi Dădea Dumnezeu Cancer Nu Mă Întorceam Niciodată La El

agnus dei - english + romanian blog

2 Corinteni 4:17 –  Caci intristarile noastre usoare, de o clipa, lucreaza pentru noi tot mai mult o greutate vesnica de slava.

Daca Nu Imi Dadea Dumnezeu Cancer Nu Ma Intorceam Niciodata La El

-Marturie-Calin Sin

Calin nu a simtit nevoia de-a acea o relatie personala cu Dumnezeu pana cand nu a ajuns pe amrginea prapastiei. Doctorii i-au dat un diagnostic cumplit: cancer. Din cauza bolii a ramas si cu o mica problema de vorbire. In urma rugaciunilor a primit pace si o incredere supranaturala ca totul va fi bine pana la urma.

Vezi articol original

Emi Esti Ok ?? Tati L-Am Vazut Pe Domnul Isus – mărturie Mihai Zinici

agnus dei - english + romanian blog

Emi Esti Ok ?? Tati L-Am Vazut Pe Domnul Isus – mărturie
Mihai Zinici, Phoenix, Arizona.
O mărturie puternică a unui tată cu trei copii salvați de la moarte, spre uimirea doctorilor!

„Erau vreo sase persoane care impingeau si erau in jurul acelei targi si fara ca sa intreb pe nimeni, am intrat langa el si m-am dus deasupra lui. Am vazut ca sta cu ochii deschisi si l-am prins de mana si i-am spus: Emi, esti ok? Si mi-a spus: Tati, L-am vazut pe Domnul Isus. Chiar daca aproape tot trupul lui era numai rana, numai carne de la asfalt, nu a spus ca-l doare ceva sau alt lucru. Numai atata a spus: Tati, L-am vazut pe Domnul Isus.”

Ascultati marturia integrala, despre 3 experiente miraculoase ale acestei familii credincioase, in video de mai jos.

Mihai Zinic despre fiul sau SAMUEL: In 2007, in ianuarie 22, mergeam la servici…

Vezi articol original 499 de cuvinte mai mult