Lumea are nevoie de creştini hotărîţi!

 

 

Proverbe 24:10

 

 „Dacă slăbeşti în ziua necazului, mică îţi este puterea.”

 

 

 

Cînd crucea Domnului Isus Hristos este în centrul unei vieţi, cînd lucrul pentru El este făcut cu rîvnă şi evlavie, viaţa celui credincios întîmpină greutăţi şi împotrivire. Dar Cuvîntul ne spune că pentru fiecare ispită, Domnul a şi pregătit harul izbăvirii. El este Acela care are soluţia pentru greutăţile noastre şi tot El este Acela, care dă biruinţă în împotrivire şi în orice ispită. El le îngăduieşte pentru a întări credinţa copiilor Săi şi pentru a le da prilejul de a merge mai departe cu El şi mai adînc în El. Cuvîntul divin ne învaţă să privim viaţa în această lumină şi cînd copilul Său o înţelege, el vede cum i se măreşte puterea în timpul mersului. El ştie că pericolul de a slăbi este prezent, dar prin Har, el este biruitor.  Sînteţi voi deja slăbiţi ?

 

Sînteţi cuprinşi de un sentiment de nelinişte ? Viaţa se scurge, picioarele se îndoaie, mîinile cad fără putere. N-aţi făcut voi experienţa aceasta în domneniul spiritual ? Cîţi credincioşi au tendinţa de a slăbi în faţa greutăţilor şi necazurilor din vremea de acum ! Glasul slăbeşte, mersul dă înapoi, braţele se încrucişează şi puţin cîte puţin, iată-i epuizaţi sub presiunea împrejurărilor prin care trec. Dumnezeu să ne ajute, să ne facă atenţi la acest pericol şi să ne păstreze ! Lumea are nevoie de creştini hotărîţi, de braţe puternice, în stare să „izbăvească pe cei tîrîţi la moarte” cum spune versetul următor. Sînt suflete care au nevoia de a fi salvate; sînt fraţi şi surori care au nevoie de îmbărbătare şi îndemn, de a fi sănătos zidiţi sufleteşte şi aceasta o poate face fiecare din noi. O caldă strîngere de mînă, o vorbă dulce, o vizită acasă şi orice am putea face pentru a ne purta în adevăr sarcinile unii altora. Şi noi care am putea să facem această lucrare, sîntem slăbiţi, obosiţi, descurajaţi, pierzînd interesul pentru orice am putea şi ar trebui să facem pentru Domnul nostru. Şi aceasta pentru că ne-am lăsat doborîţi de necazurile personale şi de aversiunea şi lipsa de dragoste pe care am întîmpinat-o.

Să încetăm de a mai privi la noi înşine şi la împrejurări; Să cerem lui Dumnezeu să ne facă în stare să realizăm tragedia vieţii de acum, fie în lume, fie poate în adunare sau chiar în familie. Să venim la Domul Isus, izvorul nesecat de viaţă şi putere, de dragoste şi de rîvnă, şi El să ne ajute să trăim viaţa Lui de înviere.

FamToFam

Nu te teme de nimic!

 Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi, când ţi-ai pus inima ca să înţelegi, şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile (Daniel 10:12-13)

 

Acest pasaj este o învăţătură minunată despre rugăciune şi ne arată ce obstacol direct poate fi Satan în vieţile noastre. Daniel a postit şi s-a rugat timp de 21 de zile dificile. Atât cât reiese din textul biblic, dificultatea n-a venit din cauză că Daniel nu era un om bun, nici pentru că rugăciunea lui nu era corectă, ci din cauza unui atac special din partea lui Satan.

Domnul Şi-a trimis mesagerul angelic să-i spună lui Daniel că rugăciunea lui a fost ascultată din momentul în care a început să se roage, dar îngerul bun a fost împiedicat de un înger rău, care l-a întâmpinat pe drum şi s-a luptat cu el. Acest conflict a avut loc în ceruri, însă Daniel a avut un conflict asemănător aici pe pământ pe când agoniza în rugăciune.

„Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, . împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efeseni 6:12). Atacul lui Satan şi lupta care a urmat au întârziat răspunsul trei săptămâni pline. Daniel era aproape înfrânt, şi Satan ar fi fost bucuros să-l omoare, dar Dumnezeu n-ar fi îngăduit să vină asupra lui Daniel mai mult decât ar fi putut duce (vezi 1 Corinteni 10:13).

Multe rugăciuni ale credincioşilor sunt împiedicate de Satan. Totuşi, nu trebuie să te înfricoşezi când vezi că rugăciunile tale fără răspuns se îngrămădesc, pentru că în curând raspunsurile vor răzbate ca un fluviu. Când se va întâmpla aceasta, nu doar că răspunsurile tale vor curge, dar ele vor fi acompaniate şi de noi binecuvântări. 

Iadul lucrează cel mai tare impotriva sfinţilor lui Dumnezeu. Cele mai valoroase suflete vor fi încercate la cea mai mare presiune şi la cea mai înaltă temperatură, dar Dumnezeu nu-i va părăsi.  William L. Watkinson
FamToFam

Străduieşte-te să te prezinţi aprobat înaintea Lui Dumnezeu

„Străduieşte-te să te prezinţi aprobat înaintea Lui Dumnezeu.”2TIMOTEI 2:15

 

Versetul acesta dă o solemnă înştiinţare şi învăţătură tuturor celor credincioşi de la cei mai tineri pînă la cei mai în vîrstă şi în mod deosebit acelora care, deplin întemeiaţi pe Cuvîntul lui Dumnezeu cu privire la poziţia lor în Hristos şi la siguranţa mîntuirii, nu mai dau prea mare atenţie acestui îndemn pe care îl dă apostolul Pavel lui Timotei. S-ar părea ca acest îndemn este impropriu , cîtă vreme Pavel îl considera pe Timotei ca pe un lucrător încercat, verificat, şi căruia apostolul îi acorda atîta încredere, încît îl ruga : „…să rămîi în Efes ca să porunceşti…” Şi totuşi în ambele scrisori ale lui, Pavel îi dă lui Timotei tot felul de înştiinţări, sfaturi, îndemnuri şi sarcini. Învăţăm de aici că oricît de înaintată ar fi cunoştinţa şi priceperea noastră, oricît de „…tari în Scripturi…” am fi, cum se spune despre Apolo, avem nevoie să fim neîncetat îndemnaţi să ne străduim să ne prezentăm aprobaţi înaintea lui Dumnezeu în toate lucrurile. Apostolul Pavel, după ce îl prezintă pe cel credincios sub cele trei aspecte atît de sugestive: ostaş, atlet, şi plugar, dă în cele două epistole către Timotei nişte îndemnuri care sînt tot atît de actuale şi azi ca şi atunci cînd le-a scris prin Duhul Sfînt. În mijlocul răului pe care el l-a văzut mai de dinainte că se va întinde tot mai mult, apostolul ne îndeamnă la o totală şi netă separare de orice rău şi spune, prin Duhul Sfînt:

 

  1. Să ne ferim de zădarnicile ciocniri de cuvinte, mai ales cu cei ce au „…boala cercetărilor fără rost…” şi care sînt „…plini de mîndrie…” şi care de cele mai multe ori nu ştiu nimic. (lTim.6:4,5)

 

  1. Să ne ferim de „…vorbăriile goale şi lumeşti…” (ITim. 6:5, 2Tim 2:16). De cîte ori nu ne surprindem vorbind tot felul de lucruri de nimic, care, chiar dacă par nevinovate, Cuvîntul spune că „…cei ce le ţin vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu.”

 

  1. „Oricinerosteşte   Numele   Domnului  să   se   depărteze   de fărădelege!” (2Tim 2:19). S-ar părea că este un nonsens în cuvintele acestea. Poate cineva să folosească Numele Domnului şi să se găsească într-o stare de nelegiuire? „Limba este o lume de nelegiuiri.” „Păcatul este fărădelege.” Cine  îşi  poate  permite  nebunia  să  amestece  Numele  Domnului  cu fărădelegea sau nelegiuirea?

 

  1. Să ne despărţim de vasele de ocară, de necinste. (2Tim.2:20, 21). Duhul Sfînt Se referă la orice ar putea aduce dispreţ, necinstire, ocară, Evangheliei şi care împiedică pe copilul lui Dumnezeu să fie „…destoinic, pregătit pentru orice lucrare bună.” Învăţăturile false sînt şi ele un vas de ocară.

 

  1. Să fugim de poftele tinereţii. Credinciosul, şi cel tînăr şi cel în vîrstă, trebuie să fugă, „…să nu poarte de grijă cărnii, ca să-i trezească poftele…” (Rom. 13:14). Cît de actule sînt şi astăzi aceste cuvinte!

 

  1. Să ne ferim de întrebările nebune şi nefolositoare fiindcă de cele mai multe ori dau naştere la certuri. Mai înainte de a le pune, să ne întrebăm dacă sînt de la Duhul Sfînt.

 

  1. Să ne depărtăm de cei care au doar o formă de evlavie dar care sînt aşa cum îi descrie 2 Tim. 3:1-5. Să ne întrebăm astăzi cu seriozitate în ce situaţie ne găsim faţă de îndemnurile solemne ale Cuvântului Lui Dumnezeu şi să ne dăm în adevăr toată silinţa să ne prezentăm aprobaţi înaintea Lui Dumnezeu.
    FamToFam

Dr. Naomi Florea-În dialog cu mai mulți români interesați de detalii despre Covid-19

12Doamna doctor Naomi, este o tânără doctoriță româncă, stabilită în SUA, care este extrem de bine pregătită în domeniul medical și care are o inimă mare și o dorință rar văzută, în a-și ajuta cu tot ce-i stă în putință, compatrioții, în egală măsură; atât pe cei din SUA,  cât și pe cei din România.

Cu o sinceritate dezarmantă , fără nicio agendă personală , dimpotrivă, dă pe față multe lucruri din agenda multora, lucruri deja bănuite de noi toți. Este neobosită în direcția asta, așa cum veți putea să vă convingeți personal, ascultând Video-ul de mai jos, unde este în dialog cu mai mulți români, răspunzând cu toată plăcerea și cu mult curaj, tuturor întrebărilor, oferind în același timp și soluțiile cele mai potrivite pentru prevenire și vindecare a acestei boli.

Doar câteva din întrebările aduse în această discuție;

 

1. Care sunt adevăratele simptome de Covid-19?

2. Ce trebuie făcut imediat ce realizezi că ai contractat acest virus?

3. Ce medicamente trebuie să folosești imediat?

4. Ce trebuie făcut în cazul în care doctorul de familie, refuză să-ți prescrie medicamentele cerute de tine? Unde pot fi găsite aceste medicamente?

5. Este bine sau nu să te internezi în spital?

6. Dacă da, în ce punct, când?

7. Cât de riscant este să te internezi?

Dialogul (video) este în limba română. Chiar merită vizionat de orice român, îți va fi de mare ajutor, este chiar încurajator!

VĂ ROG, DA-ȚI MAI DEPARTE, PE TOATE CĂILE POSIBILE, ESTE EFECTIV DEOSEBIT DE ÎNCURAJATOR ȘI DEMN DE CREZUT!

Mulțumesc mult doamnei doctor Naomi Florea pentru amabilitatea, disponibilitatea și devotamentul dovedit față de compatrioții ei, cât și tuturor celor ce vor transmite mai departe acest mesaj, atât de util și necesar, dar mai ales sincer, într-o lume atât de compromisă, pe toate domeniile.

God bless you all!!

mike olari


Ghita Ignat – Zi: „Doamne, ajută!”, NU: „hai, noroc!”

Nu știu să fi scris ceva vreodată despre „Noroc”. Știu că în vechime i se mai zicea și Moloh – era un zeu-demon la care oamenii se închinau și căruia îi aduceau jertfe copiii mici… groaznic!

Nu cred în șansă, cum nu cred nici în coincidență. Cred însă că Cineva care este atât de puternic încât ține în mâinile Sale Universul întreg, gestionează perfect lucrurile privitoare la noi, oamenii, până în cele mai mici detalii.

Nu te poți numi „creștin” dar în același timp să crezi în noroc, cum nu poți spune că ești creștin dar să îți ghidezi viața după horoscop… e utopie, nu are sens.

Creștinul se încrede ferm doar în Dumnezeu, el privește la Dumnezeu ca fiind sursa din care primește viața, este ferit de nenorociri sau are cele de trebuință.

Nu l-am auzit pe Apostolul Pavel scăpând dintr-o primejdie să zică: continuarea aici

RÂUL DĂTĂTOR DE VIATA


Orice făptură vie, care se mişcă, va trăi pretutindeni pe unde va curge râul…                                  Ezechiel 47.9

     Apele vii din vedenia prorocului Ezechiel, curgeau în Marea Moartă şi aduceau viaţă până şi în acest loc cu apă stătătoare. Acolo unde curge harul, vine întotdeauna peste tot şi imediat viaţă duhovnicească. Harul vine în chip desăvârşit din viaţa lui Dumnezeu, care îl îndrumă aşa cum malurile îndrumă cursul apei dintr-un râu. Pe oriunde trece harul, el nu aşteaptă să vadă cum curge viaţa, ci el însuşi zămisleşte această viaţă prin undele sale dătătoare de viaţă. Oh, fie ca acest râu al harului să curgă pe toate străzile noastre şi să umple toate fundăturile; să ajungă până la casa mea şi să se ridice până acolo încât să umple toate odăile casei. Doamne, fă Tu ca această apă vie sa vină peste familia mea şi peste prietenii mei, dar să nu treacă fără să mă atingă şi pe mine. Eu am băut deja din ea, aşa socotesc, dar aş vrea să înot în ea şi să mă afund tot mai mult în această apă vie! O, Mântuitorul meu, îmi trebuie o viaţă din belşug. Vino, Te rog, la mine, până când fiecare părticică din fiinţa mea va fi înviorată. Dumnezeule viu, Te rog umple-mă cu viaţa Ta! Eu sunt sărac şi uscat ca un lemn. Vino, Doamne şi fă-mă să trăiesc astfel, încât la fel ca şi toiagul lui Aron să pot aduce flori şi roade spre slava Ta. Întăreşte-mă, pentru dragostea Fiului Tău Isus!
FamRoFam

Valoare HARULUI


Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă DUMNE-
ZEU, fără lege -despre ea mărturisesc Legea şi prorocii-şi
anume, neprihănirea dată de DUMNEZEU, care vine
prin credinţă în ISUS HRISTOS, pentru toţi şi peste toţi
cei ce cred în El.                                         Rom. 3,21.22.
Neprihănirea lui Dumnezeu a fost arătată fără Lege. Legea ordona omului să iubească pe Dumnezeu arătîndu-i omului numai lipsurile. Unde este un cuget sincer trebuie să recunoască, că propria neprihănire zidită pe temelia Legii, nu este nimic altceva decît nişte zdrenţe murdare. Neprihănirea lui Dumnezeu stă cu totul în afara Legii şi s-a arătat prin aceea că Dumnezeu a înălţat pe Isus la dreapta măririi Sale, în slavă şi cinste. Desigur că şi Legea a mărturisit despre această neprihănire, dar mai mult nu a putut să facă. Noi citim în Isaia 46.13: „Eu îmi apropii neprihănirea: nu este departe; şi mîntuirea Mea nu va zăbovi” şi în cap. 56: „Căci mîntuirea Mea este aproape să vină şi neprihănirea Mea este aproape să se arate.” Aşa a fost vestită această neprihănire de către martorii lui Dumnezeu, dar în zilele lor nu a fost descoperită. Dar acum a fost revelată NUMAI prin Isus Hristos cel răstignit şi proslăvit. Legea nu ştia nimic de un mijlocitor pentru păcătosul plin de datorii. Dar acum, în Isus Hristos ne-a fost descoperită neprihănirea lui Dumnezeu. Harul mărturiseşte de o acţiune a lui Dumnezeu în Fiul Său Prea iubit. Să nu ne uităm cu o inimă plină de laudă spre Dumnezeul şi Tatăl nostru? Dacă omul trebuie să facă ceva în lucrarea mîntuirii, Dumnezeu este înlăturat; şi dacă Dumnezeu este înlăturat mîntuirea este cu neptuinţă. Aşadar, dacă mîntuirea este lucrarea harului, trebuie să fie NUMAI a harului. Nu poate fi pe jumătate lege şi pe jumătate har. „Voi care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har.” (Gal. 5.4).

FamToFam

RĂSPLĂTIREA SMERENIEI ADEVĂRATE!


RĂSPLĂTIREA SMERENIEI ADEVĂRATE
… Căci oricine se smereşte va fi înălţat.Luca 18.14
Noi n-ar trebui să găsim că este greu să ne smerim, căci ce lucru avem de care am putea să fim mândri? Dimpotrivă, ar trebui să alegem locul cel mai de jos fără ca să fie nevoie să ni se spună. Dacă suntem sinceri şi mai ales când ne vom aşeza în genunchi înaintea Domnului pentru rugăciune, să nu ne simţim mai mult decât nimic. Într-adevăr, nu putem să vorbim Domnului de meritele noastre, noi n-avem nimic şi singurul nostru drept va fi să-I spunem: „Doamne, ai milă de mine, păcătosul”.Dar atunci ce cuvinte înviorătoare vor coborî de la tronul Său la noi. Vom fi înălţaţi dacă ne smerim. Drumul care urcă, coboară mai întâi. Odată dezbrăcaţi de noi înşine, suntem îmbrăcaţi în smerenie, care este cel mai bun veşmânt. Dumnezeul nostru ne ridică prin pacea şi bucuria inimii; prin cunoştinţa cuvântului Său şi legătura cu El, şi ne mai ridică prin bucuria iertării şi neprihănirii date de El. Domnul îi îmbracă cu slavă pe aceia care o primesc ca să slăvească pe Cel ce le-a dat-o. Domnul întrebuinţează puterea şi înrâurirea acelora care nicidecum nu se îngâmfă, ci rămân smeriţi, gândindu-se ce mare răspundere au. Nici Dumnezeu, nici oamenii nu se vor gândi să îl înalţe pe un om care se îngâmfă; ci Dumnezeu şi toţi oamenii de bine se unesc să cinstească smerenia.Doamne, coboară-mă în ochii mei, ca să fiu ridicat în ochii Tăi.
FamToFam
 

Rămâneţi în dragostea Mea!

 

„Rămâneţi în dragostea Mea” (loan 15:9)

Pentru a te simţi ca acasă în dragostea lui Dumnezeu, trebuie:

1) Să-I dai Lui prima parte a zilei. Psalmistul a scris: „îmi tânjeşte trupul după Tine” (Psalmul 63:1). Dacă nu înveţi să-l dai lui Dumnezeu prima parte a zilei nu vei reuşi să ajungi la o relaţie mai profundă cu El. Trebuie să pui deoparte un timp şi un loc anume în fiecare dimineaţă pentru a putea citi şi scrie conforta­bil, pentru a putea medita, studia, vorbi cu Dumnezeu cu voce tare, şi da, pentru a plânge dacă trebuie.

2) Să te bucuri de fiecare Cuvânt al Lui pentru tine. Primeşte ceea ce spune El ca pe o hrană, ca pe o comoară, ca pe o scrisoare de dragoste. Nu uita că citeşti pentru a te întâlni cu cineva. Scopul tău nu este informaţia, ci apropierea. Opreşte-te şi cântăreşte ce ai citit. Lasă Cuvântul să pătrundă în adâncul fiinţei tale şi aşteaptă-L să interacţioneze cu tine. El o va face!

3) Să vorbeşti şi să asculţi o persoană, nu o forţă invizibilă. Noi îl tratăm pe Dumnezeu de parcă ar fi o forţă mistică „de undeva”. Nu, El doreşte să vorbeşti cu El cum ai vorbi cu un prieten; să-ţi asculte cererile. îngrijorările şi mulţumirile. Riscă să fii onest şi aşteaptă răspunsul Său în schimb. Pune-ţi timp deoparte pentru a sta liniştit înaintea Lui. Stai acolo până te „conectezi” la El.

4) Să scrii gândurile şi impresiile tale; nu un jurnal sau o încercare de a scrie literatură, ci o evidenţă a umblării tale cu Dumnezeu. Împărtăşeşte-I îngrijorările tale. Cere-I înţelepciune. Lasă cererile tale scrise până vei primi călăuzire. Ţine o evidenţă a răspunsurilor Lui. Aceste practici simple se numesc „discipline” deoarece ele necesită efort – dar răsplata merită.

FamToFam

Cine este ISUS?

” , le-a zis El, „

Matei 16.15

 

O întrebare importantă

 

            Întrebarea din versetul de astăzi, pe care Mântuitorul a pus-o ucenicilor Săi, ne este pusă şi nouă. Este întrebarea supremă. De răspunsul pe care-l dăm la această întrebare atârnă fericirea noastră. Cine crezi, cititorule, că este Isus Hristos? Un om ca toţi oamenii, un filozof, unul dintre profeţi? Dacă numai atât crezi despre Mântuitorul, să ştii că n-ai niciun folos pentru sufletul tău. Dacă El nu este încă Mântui­torul tău, care te-a curăţat de păcate şi care acum este Adăpostul, Ocrotitorul, Lumina ta, eşti încă în în­tuneric, fără lumină şi fără mântuire.

            Planta răsărită în întunericul pivniţei nu beneficiază deloc de soarele de afară, astfel că îi vor lipsi căldura şi viaţa pe care le dă el. De aceea este atât de palidă, ofi­lită şi lipsită de verdeaţa pajiştilor de afară.

            Dacă vrei să te bucuri de lumina Mântuitorului, Cel care este Soarele dreptăţii, ieşi din „temniţa” întune­coasă a păcatului şi a necredinţei în care trăieşti. Abia atunci îl vei cunoaşte pe Mântuitorul în toată măreţia.
FamToFam