Ferice de cei blânzi!

„Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!”  Matei 5.5

 

Cei blânzi

 

            Domnul şi Mântuitorul nostru a făcut o afirmaţie pe care nu toţi oamenii au luat-o în seamă, pentru motivul că El este atât de departe de gândirea noastră pământeas­că precum este cerul de pământ. Noi gândim că cei blânzi vor moşteni cerul când vor muri, dar Mântuito­rul vrea să ne convingă că cei blânzi moştenesc pă­mântul chiar acum. Priviţi-i pe cei blânzi şi veţi desco­peri că în realitate ei intră în posesia oricărui lucru demn de o valoare pe acest pământ. Dacă judecăm puţin, vom înţelege de ce oamenii blânzi moştenesc pământul. Ei sunt atenţi şi binevoitori faţă de intere­sele celor din jur şi nu se grăbesc să se laude cu marile lor realizări, în schimb se grăbesc să vă felicite pentru micile voastre succese. ,

            Benito Mussolini şi Adolf Hitler nu au crezut că „cei blânzi vor moşteni pământul”, şi ei au încercat să-l ocupe cu forţa. Nimeni nu a trăit o viaţă mai nefericită sau nu a murit o moarte mai vrednică de dispreţ ca aceşti dictatori. Exemplele pot continua.

            Cineva afirma că „lumea aceasta aparţine celor blân­zi şi celor blânzi le aparţine şi lumea cealaltă”. Blânde­ţea poate fi învăţată numai în şcoala Mântuitorului. De aceea EL cheamă şi astăzi: „Veniţi la Mine toţi…”
FamToFam
 

 

Zi de naștere din nou!

ghita-ignatCele mai importante două zile din viața ta sunt ziua în care te-ai născut și cea în care te întâlnești cu Iisus.

Unul din oamenii religioși importanți ai zilelor în care Iisus era pe pământ vine la El căutând cu sinceritate Adevărul. „Dacă cineva nu se naște din nou nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu” este răspunsul Domnului Iisus pentru el. Acest om rămâne stupefiat și întreabă: cum ar putea cineva să se nască din nou, ar putea el intra în pântecele mamei lui, matur fiind?

Sigur că nu acesta este răspunsul. Nașterea din nou este aceea, care odată produsă în viața ta, are puterea să te țină departe de ce este rău, ajutându-te să alegi binele în mod conștient.

O naștere din nou este o înnoire a tot ceea ce ai gândit, ai simțit, ai iubit până la momentul acela.

Nașterea fizică e una, iar cea spirituală este alta. Domnul Iisus Hristos este categoric cu privire la acest subiect, fără naștere din nou nu există mântuirea sufletului.

Nu vă lăsați amăgiți că veți putea fi salvați din „ghena care arde veșnic” de faptele voastre bune, de anumite intervenții omenești către divinitate ale liderilor religioși, de slujbe religioase, de banii plătiți de către familie în urma înmormântării voastre. Iisus Hristos, Cel prin care a venit mântuirea în lume, ne spune cum stau lucrurile, ca făcând astfel să nu putem fi amăgiți.

Mă bucur de fiecare dată când vine ziua mea de naștere, dar îmi saltă inima de bucurie de câte ori mă gândesc la ziua când m-am întâlnit cu Hristos.

Mai multe despre nașterea din nou poți afla studiind cele patru Evanghelii. Dacă chiar ești interesat, în Biblie vei găsi Adevărul despre ce trebuie să faci.

Fii binecuvântat!

Sursa: https://georgeignat.com/2020/07/01/zi-de-nastere-din-nou/

Să nu fim nepăsători

„Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o.”

Evrei 2.3

 

Să nu fim nepăsătorii

 

Au trecut două mii de ani de când Dumnezeu, prin în­durarea Sa cea mare, a deschis pentru toţi oamenii o cale adevărată şi dreaptă prin jertfa Domnului Isus. Da­că ascultăm chemarea Domnului şi primim mântuirea Sa, atunci această cale este unica posibilitate de a fi fe­riciţi aici, pe pământ şi dincolo, în veşnicie.

Dar cu toată dragostea cea mare a lui Dumnezeu, cu toată desăvârşirea lucrării de mântuire a Salvatorului, care S-a dat la moarte jertfindu-Se pe crucea Golgotei, mulţi oameni stau nepăsători. Mulţi aleargă mai degra­bă la lucruri rele, la păcat, la fărădelege, cufundându-se tot mai mult în poftele aducătoare de moarte.

Mântuitorul a chemat şi cheamă prin diferite mijloace pe oameni la pocăinţă. A auzit şi cititorul chemarea Sa şi i-a dat ascultare? S-a supus Mântuitorului, pentru ca să poată căpăta viaţa veşnică? Să presupunem că în cli­pa următoare vom pleca de pe acest pământ. Dacă stăm nepăsători faţă de mântuirea sufletului, cum vom scăpa în faţa marelui Judecător? Ce vom mai putea spune?

FamToFam

Nu te teme de nimic, om preaiubit!

Daniel 10.1-14

            Uneori Dumnezeu răspunde imediat la rugăciunile alor Săi. In capitolul 9.21, cuvântul Său a ajuns la Daniel pe când el încă se ruga. Alteori, dimpotrivă, ca în acest capitol, El amână intervenţia Sa, pentru a testa cât de reale sunt dorin­ţele noastre, cât de perseverentă este credinţa noastră. Dar chiar dacă uneori trebuie să ne rugăm mult timp înainte de a fi împlinită rugăciunea, niciodată să nu tragem concluzia din aceasta că Dumnezeu nu ascultă (1 loan 5.15). El îi spune lui Daniel că rugăciunea lui a fost auzită încă din prima zi. Acest verset 12 ne dezvăluie starea morală plăcută lui Dumnezeu, care este, am putea spune, cheia comunicării cu cerul. Să re­ţinem secretul lui Daniel: el şi-a pus inima să înţeleagă şi să se smerească.

Comparând viziunea din versetele 5 şi 6 cu cea a apos­tolului loan în Patmos (Apocalipsa 1.13-16), înţelegem că Acela care apare aici încărcat cu atributele dreptăţii suverane nu poate fi altul decât „Unsul” cel ,,nimicit” (cap. 9.26) care va fi, de asemenea, glorificat. Într-o astfel de prezenţă, cel mai evlavios dintre oameni este paralizat de o spaimă mortală. (Pentru a putea fi un canal al revelaţiilor divine, trebuie ca mai întâi moartea să-şi fi făcut lucrarea în noi – 2 Corinteni 4.12.) Dar acelaşi cuvânt al harului vine să-1 liniştească şi pe Daniel, cum mai târziu o va face şi faţă de Ioan: „Nu te teme”, „nu te teme de nimic, om preaiubit” (v. 12,19).
FamToFam

Gândul nostru

„Noi răsturnăm izvodirile-minţii şi lorice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.”

2 Corinteni 10.5

 

Gândul nostru

 

            „Cum nu poţi să numeri toamna frunzele uscate, aşa nu poţi să numeri gândurile. Ele sunt ca şi inelele dintr-un planţ: unul trage pe celălalt.” lată afirmaţii care pot fi ve­rificate de către fiecare cititor! De la gând pornesc ma­joritatea greşelilor noastre. Gândul este asemenea unei fabrici, unde se pregăteşte păcatul încetul cu încetul. Câţi oameni au învins păcatul în fapte şi în vorbe, dar în gândurile lor sunt încă robi ai lui! O mulţime de gânduri de mândrie, de condamnare, de dispreţ, de lăcomie şi de invidie ne otrăvesc viaţa, dar şi relaţiile cu semenii noştri.

            Unii vor zice însă că nu se pot opri să nu aibă gânduri rele. întrebarea este: urăsc ei aceste gânduri sau nu? Nu putem opri păsările să zboare peste capetele noas­tre, dar le putem opri să-şi facă cuib pe capul nostru. Gândurile rele pot bate la uşa noastră, dar nu trebuie să le deschidem. De unde luăm puterea de a ne împotrivi? Să mergem prin credinţă şi pocăinţă la Mântuitorul, care ne va da o ţintă nouă în viaţă, o gândire nouă, o
natură t nouă!..
FamToFam

ÎNCREDE-TE ÎN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU!

ÎNCREDE-TE ÎN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU. NU ÎN SENTIMENTELE TALE
 
„El [a fost] întărit prin credinţa lui” (Romani 4:20)
Ai citit istorisirea despre Isaac care şi-a binecuvântat cei doi fii la bătrâneţe, fiind aproape orb şi în pragul morţii (Geneza 27)? Când lacov, fiul cel mic a dorit partea de moştenire a fratelui său Esau, care era de două ori mai mare, mama lui, Rebeca l-a ajutat să i-o fure. lată cum a procedat. Esau era păros, iar lacov avea pielea fină. Aşa că Rebeca a înfăşurat braţul şi gâtul lui lacov cu păr de capră şi i-a dat să se îmbrace cu hainele lui Esau. Când lacov s-a dus la tatăl său bătrân dându-se drept Esau, tatăl lui i-a spus să se apropie ca să-l poată atinge. Tatăl i-a spus că vocea îi seamănă cu a lui lacov, dar pielea e a lui Esau, aşa că s-a decis să aibă încredere în ce a simţit, nu în ce a auzit. în consecinţă, el a dat dreptul de moştenire care era destinat întâiului născut, Esau, celui de-al doilea fiu, lacov. Concluzie: el a fost înşelat de ceea ce a simţit. Noi ştim că Dumnezeu a fost prezent în toată această situaţie. Dar ideea e că nu poţi să te încrezi totdeauna în sentimente deoarece ele nu sunt totdeauna în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu şi te pot înşela. Poate spui: „Sentimentele mi-au fost rănite, aşa că nu am mai vorbit cu familia de peste un an”. Treci peste asta! învaţă să ierţi. Refuză să rămâi ofensat. Exersează dragostea. Dacă laşi ca sentimentele să-ţi conducă viaţa, ele te vor da peste cap. Sentimentele sunt ca nişte copii răsfăţaţi: cu cât le tolerezi, cu atât te vor controla. Nu trebuie să-ţi suprimi sentimentele, dar nu trebuie să te laşi condus de ele.
FamToFam

Ghiță Ignat – Noi doi și… Biblia

Dumnezeu ne-a învățat să trăim frumos, să ne iubim, să ne respectăm, tot El ne-a dat o a doua șansă ca familie. Tot ce suntem astăzi, suntem pentru că există cu certitudine un Dumnezeu căruia îi pasă de fiecare familie de pe acest pământ. Cât de frumos a așezat El pe bărbat și femeie la un loc, i-a învățat să se iubească, le-a dăruit copii, i-a învățat să îi crească, i-a numit FAMILIE.

Toate acestea El le-a făcut în dreptul familiei noastre prin Biblie, Cuvântul Său! Această minunată Carte ne-a dat reperele morale de care aveam nevoie pentru a putea fi cu adevărat o familie. Astăzi nu doar familia este atacată ci și Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. După opinia unora este „demodată, nerelevantă, de domeniul evului mediu”.

Cum poți numi „nerelevant” ceva ce schimbă astăzi viețile oamenilor în bine? Familia noastră stă mărturie că Biblia face bine și suntem gata oricând și în orice context să spunem tuturor despre acest adevăr… Continuarea aici

Vă las pacea, vă dau pacea Mea!

Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Ioan 14.27

 

Sunt două feluri de pace, care ne sunt prezentate în textul nostru de bază. După ce Domnul Isus a împlinit lucrarea cea mare de mântuire, a venit în mijlocul ucenicilor Săi ca cel înviat cu salutul: „Pace vouă.” „Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul” (Ioan 20). El a venit să propovăduiască pacea pe care El a făcut-o: „făcând pace prin sângele crucii Lui” (Col. 1.20). Semnele cuielor în mâini şi coasta Sa străpunsă erau semnele de netăgăduit, că El a fost în mormânt şi acum este pacea între Dumnezeu şi păcătos, care în credinţă se închină în faţa Sa. Sângele Său este TEMELIA păcii. Prin credinţa în acest sânge am primit „pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos” (Rom. 5.1). Aceasta e pacea de care vorbeşte Domnul Isus: „Vă las pacea”. El însuşi a făcut această pace la crucea de pe Golgota. După aceea auzim de o altă pace, pe care Domnul o numeşte: „pacea Mea”. E pacea pe care o savura Domnul nostru când umbla pe acest pământ în deplină dependenţă şi intimă comuniune cu Dumnezeu şi Tatăl Său. Această pace, care depăşeşte orice înţelepciune, care este nepreţuit de valoroasă, Domnul vrea să ne-o dăruiască tot timpul pribegiei pe acest pământ. Pacea cu Dumnezeu o primim prin credinţă în sângele vărsat pentru noi de Domnul Cristos, pe când pacea Lui o gustăm prin comuniunea (părtăşia) cu El şi cu Dumnezeu Tatăl nostru. Ce valoros şi binecuvântat este să fi preocupat de Acela care e pacea noastră! (Efes. 2.14) Domnul să ne binecuvânteze ca privirea noastră să fie tot timpul ţintită spre El, ca să savurăm tot mai mult dragostea Sa şi să umblăm tot mai mult în pacea Lui.Tertulian, mare scriitor creştin, a scris despre pacea şi statornicia martirilor: „Arşi pe rug, legaţi la jumătatea unui stâlp, aceasta este înfăţişarea biruinţei noastre; aceasta este haina împodobită a izbânzii noastre; pe un astfel de podium ne sărbătorim noi biruinţa.”
FamToFam

 

Urmăriţi ce este bine!

„Urmăriţi ce este bine” (Romani 12:17)
 
leremia scrie: „Ca o potârniche, care cloceşte nişte ouă pe care nu le-a ouat ea, aşa este cel ce agoniseşte bogăţii pe nedrept;… la urmă nu este decât un nebun” (leremia 17:11). Să nu crezi că poţi face ce doreşti în lucrurile mici şi să nu păţeşti nimic câtă vreme nu faci greşeli majore. Fie că furi un leu sau un milion de lei, tot hoţ eşti. Dicţionarul Oxford defineşte integritatea ca onestitate. De fiecare dată când încâlci un principiu moral, devine mai greu şi nu mai uşor să ai un comportament integru. Tot ce ai făcut în trecut, inclusiv lucrurile pe care ai neglijat să le faci, ajung în faza în care te presează. De aceea, dezvoltarea integrităţii necesită vigilenţă constantă. John Morley a remarcat: „Nici un om nu se poate ridica peste limitările propriului său caracter”. Şi lucrul acesta este adevărat mai ales când eşti lider. Aşadar: 
1) Tine-ti promisiunile! Când faci o promisiune, creezi speranţă. Când respecţi o promisiune, creezi încredere.
2) Recunoaste-ti greşelile! Când deciziile tale nu se transformă în ceea ce ai intenţionat, le datorezi oamenilor o explicaţie.
3) Cere-ti iertare si încearcă să faci schimbări! Când faptele tale îi rănesc pe ceilalţi, trebuie să recunoşti că ceea ce ai făcut a fost greşit şi că îţi pare rău. De obicei, lucrul acesta este foarte dureros la momentul respectiv .Nu numai că este corect să procedezi aşa dar acest lucru poate scurta agonia şi te poate ajuta să laşi incidentul în urmă.
FamToFam

Nădejdea este de origine divină!

PSALM 119:49

„Adu-fi aminte de cuvîntul către slujitorul Tău în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea”.

Nădejdea, după Biblie, n-are nimic a face cu optimismul sau dorinţa inimii de a vedea totul în roz şi care, ca şi inima omenească, poate fi „nespus de înşelătoare”. Nădejdea este de origine divină, o sămînţă depusă în fiecare inimă de îndatăce a fost născută din nou. Cît de firavă ar fi ea la început, ea este un principiu de viaţă, o garanţie dumnezească care nu poate pieri. Totuşi, ei îi trebuie grija şi răbdarea infinită a dumnezeiescului Cultivator. şi în plus, ea trebuie să fie supusă legilor divine care duc orice plantă la maturitate: căldura, frigul, ziua şi noaptea, soarele şi ploaia. Fărălucrarea, în aparenţă, negativă a vîntului, furtunii şi a nopţii, ea nu poate să crească şi să se înrădăcineze adînc.

Nădejdea este credinţa în plină activitate. Ea este născută ca să învingă şi creşte ca să fie încununată. Ea nu poate trăi decît într-un sol de greutăţi, necazuri şi împotrivire. Vîntul cel mai puternic îi întăreşte rădăcinile, întunericul cel mai profund o face să strălucească şi mai mult. Nădejdea triumfă în zilele cînd totul împinge la deznădejde. în necazuri, optimismul dispare dar nădejdea se desfăşoară. în vremurile pe care le trăim, cînd „tolu în jur se năruie” şi cînd îngrijorarea şi teama tind să cuprindă şi pe copilul lui Dumnezeu, nădejdea ne este suportul pe care putem ajunge cu bine la limanul dorit. Noi nu trebuie să facem ca psalmistul care ruga pe Dumnezeu să-şi aducă aminte de făgăduinţele Lui, pentru că ştim că făgăduinţele lui Dumnezeu, oricîte ar fi ele, toate în El (Hristos) sînt „da” şi „amin” (2 Cor. 1:20). Dar noi trebuie să ne aducem aminte de făgăduinţele Lui şi crezînd în credincioşia lui Dumnezeu, să fim plini de nădejdechiar atunci cînd ni se pare că nu mai este nici o speranţă. Ni se spune de Avraam că nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut (Rom. 4:18) şi astfel el a cinstit pe Dumnezeu, dar a şi primit ce i s-a făgăduit. „Nădejdea nu înşală” (Rom. 5:5); „Bucuraţi-vă în nădejde” (Rom. 12:12). „Hristos în voi, nădejdea slavei” (Col. 1:27) şi dacă trebuie sătrecem prin necazuri, să ne amintim de cuvîntul care spune: „Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca prin puterea Duhului Sfint să fiţi tari în nădejde” (Rom 15:3). Sus inima, căci Domnul nostru vine curînd.

FamToFam