Binecuvântat este omul al cărui duh priveşte doar spre Dumnezeu!!


Iar fără credinţă este imposibil să‑I fii plăcut, pentru că cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că‑i răsplăteşte pe cei care‑L caută. Evrei 11.6

Oamenii spun: «Văd, deci cred»; însă noi spunem: «Cred, deci văd». Răsturnăm proverbul: credinţa ne este văz, auz, gust şi pipăit; este atât de puternică în noi, încât nu doar că ştim că există Dumnezeu, ci Îl privim ca pe marea Forţă motrice a universului şi ca pe Acela pe care ne bazăm pentru ajutorul zilnic. Prin urmare, obiceiul creştinului este să apeleze la Dumnezeu în orice slăbiciune, să strige către Dumnezeu în orice pericol. El nu se roagă gândind că rugăciunea este un exerciţiu evlavios, dar nefolositor; ci crede că este o acţiune ce va avea un rezultat, crede că este cererea convingătoare a unui copil faţă de părintele său, răsplătită cu dăruirea iubitoare a binecuvântării.Credinciosul nu priveşte înspre cer dintr‑un instinct firesc de a spera în zile mai bune şi de a se încuraja cu o închipuire evlavioasă despre providenţă; ci el priveşte înspre cer, deoarece Dumnezeu chiar este acolo, atent, tandru, înţelegător şi gata să vină în ajutorul poporului Său cu braţ puternic.Astfel, deoarece obiceiul nostru este de a‑L aştepta pe Domnul, mergem la El în vremuri tulburi, după cum este şi normal. Nu facem din El o resursă ocazională, folosită doar atunci când nu mai avem ce face, ci rămânem în El şi, în fiecare dimineaţă, ne vărsăm inimile înaintea Lui. Astfel că, atunci când apar necazurile, alergăm la Dumnezeu asemenea unui porumbel spre cuibul lui, asemenea iepurelui spre vizuină, asemenea copilului obosit spre pieptul mamei sale. Nautilul [specie de moluscă din mările tropicale, care are corpul închis într‑o cochilie compartimentată în spirală – n.tr.], atunci când este deranjat, îşi strânge înotătoarele şi se scufundă în adâncuri. La fel şi noi, în orice furtună, ne scufundăm în adâncurile dragostei divine. Binecuvântat este omul al cărui duh priveşte doar spre Dumnezeu în orice vreme! Să ne întrebăm fiecare în parte: procedez eu în felul acesta? C. H. SpurgeonFamToFam

MESAJ SPECIAL DIN PARTEA BISERICII ELIM, TIMIȘOARA – PASTOR DUMITRU MOȚ

Familia fratelui George Olar mulțumește din inimă tuturor celor care au transmis condoleanțele lor, împreună cu mesajele frumoase de apreciere, la adresa celui ce a fost soț, tată, bunic, frate, și bun prieten multora.

Apreciem faptul că fratele Moise Ardelean (Președintele Cultului Penticostal din România) și-a făcut timp și a sunat pentru a-și exprima părerea de rău pentru plecarea la cele veșnice a celui ce a fost George Olar. Totodată fratele Moise a transmis întregii familii Olar ,,SINCERE CONDOLEANȚE‘’ și ne-a asigurat de rugăciunile lui!!

Surpriza mare a venit de la fratele Dumitru Moț (Pastor Biserica Elim, Timișoara) care împreună cu grupul de cântăreți ai bisericii, au produs o mare bucurie întregii noastre familii și-n același timp, o alinare sufletească atât prin mesajul personal, cât și prin frumoasa cântare, interpretată atât de frumos.

Întreaga familie Olar vă mulțumește tuturor și apreciază pe cei ce au fost alături de ei în aceste momente triste prin care ei trec. Domnul să vă răsplătească din plin tuturor.

Cu multă dragoste,
    Familia Olar

Moartea fulgerătoare a fratelui meu, George Olar, ne-a luat prin surprindere!

Poza cu Vicepreședintele Comunitații Regionale Penticostale Arad, Simon Tomuta (ultima făcută înainte de plecarea în veșnicie)

Nici nu ne liniștisem bine inimile, după moartea fratelui nostru Ion care a avut loc cu 5 luni în urmă, că iată din nou suntem în fața despărțirii de fratele nostru George, care la numai o lună de la împlinirea vârstei de 75 de ani, a plecat fulgerător dintre noi. Cu toții suntem foarte triști, dar nu disperați.

George mi-a fost nu doar frate, dar mi-a fost un bun prieten și un loial colaborator în lucrarea Domnului pe care a iubit-o și a făcut-o cu o dăruire ieșită din comun.

În anul 2000, a venit la mine și mi-a împărtășit dorința de a se implica împreună cu familia lui și alte familii, într-o lucrare de caritate în România. Fiindcă Family To Family deja făcea de mult această lucrare, am primit cu drag propunerea și astfel Organizația Family To Family, a adoptat în organigrama noastră și activitatea Women Ministry, de care se ocupa George împreună cu alte familii.

După 20 de ani, Women Ministry a luat o amploare mare și astfel de aproximativ 20 ani, în fiecare an înainte de începutul școlii în România, acești frați, ajutați de sute de alți donatori din Arizona și nu numai, plecau cu toate fondurile adunate spre România pentru a ajuta sute, dacă nu mii de familii cu copii mulți, cu haine, încălțăminte și rechizite, ca și cei săraci să poată fi în rând cu ceilalți școlari.

Anul acesta, fiind un an special în care s-a circulat mai puțin peste ocean, am crezut că nu se va putea merge. Cu toate astea, George și partenerii lui, cu multă dragoste față de Dumnezeu și față de cei din România, nu au renunțat la această lucrare, ci au adunat fondurile într-un mod UNIC, întâlnindu-se cu donatorii într-o parcare din fața unei case, și aproape din mers au dat mâncarea și prăjiturile pregătite cu această ocazie donatorilor, care rând pe rând au venit și au adus donațiile lor. Supriza mare a fost că, fondurile adunate au fost aproape duble comparativ cu anii trecuți, peste $150,000 aveau să plece către cei nevoiași din România.

Cu toate că mulți au încercat să-l convingă pe George să nu meargă personal să distribuie fondurile adunate, el nu a cedat și în dragostea lui mare față de cei sărmani și dedicarea până la sacrificiul total față de lucrarea lui Dumnezeu, la sfârșitul lunii Septembrie, el pleca spre România, împreună cu Ionatan Matis, pentru a nu dezamăgi sutele de copii și a le aduce ajutoarele adunate de la sute de donatori, pe care dorim ca Dumnezeu să le răsplătească cum știe El mai bine.

După aproximativ 6 săptămâni, obosit de atâta călătorie și puțin răcit, se îndrepta spre casă, satisfăcut și împlinit. Cu o escală scurtă la Chicago, apoi spre Arizona, unde este așteptat de soție și ginerele Alex. Când s-au întâlnit soția sa Florica și ginerele Alex, cu el, s-au speriat efectiv de cât de epuizat era. Cu ajutorul lui Alex reușesc să-l ajute să urce în mașină. Respira tot mai greu, iar după aproximativ 30 minute, după ce au ajuns acasă, soția Florica împreună cu familia, decid să-l ducă degrabă la spital, după ce în prealabil ei i-au pus aparatul de oxigen, pe care-l aveau și care s-a dovedit insuficient. Asta fiind sâmbătă.

Luni am vorbit cu el personal, iar după felul cum vorbea, eram aproape convins că în 2-3 zile va veni acasă. Nu a fost așa! Dumnezeu care este SUVERAN, și care are agenda Lui, a decis să-l ia acasă, iar duminică aveam să primim mesajul care ne-a întristat pe noi familia, dar și pe mulți cunoscuți de-ai lui George, și anume că George a plecat spre locul veșnic.

Am plâns cum nu am mai făcut-o de ani de zile, fiindcă el îmi era aproape și împreună aveam încă multe proiecte frumoase pentru lucrarea Domnului din România. Dar acum, gândind mai la rece, cred că el este cel care a fost răsplătit de Dumnezeu cu Harul de a scăpa de acest pământ tot mai imprevizibil și periculos de trăit, iar noi am rămas să ne mai maturizăm și poate să continuăm ceea ce George a făcut cu atâta dragoste, până într-acolo că a plătit cu viața.

Fiind mult timp împreună, străbătând România în lung și lat, am avut ocazia să-l cunosc bine și să știu cum gândește. Mai jos voi spune pe scurt gândirea și crezul lui față de Dumnezeu și lucrarea Lui:

1. El a înțeles că mântuirea lui este prin Harul lui Dumnezeu, iar actele de caritate făcute sunt rezultatul dragostei lui pentru Cel ce l-a mântuit prin HAR!

2. El a înțeles prioritățile Împărăției și faptul că mântuirea sufletului este mai importantă decât ajutorările și astfel, de multe ori s-a implicat în acte de evanghelizare și mântuire a celor păcătoși, atât personal, cât și financiar, a participat de multe ori în penitenciar, la botezul celor ce s-au predat Domnului acolo. Dar el a înțeles că darul lui este ajutorarea celor sărmani, și asfel l-a folosit, cu toată dragostea!

3. Așa după cum David a zis, George a înțeles că lucrarea lui Dumnezeu, costă și se face cu sacrificiu, astfel spre deosebire de multe organizații care folosesc o bună parte din fondurile adunate pentru administrarea organizației, el nu numai că a transmis mai departe toate donațiile, dar el și familia și cei ce îi însoțeau, au fost cei mai generoși donatori. Știu bine că toate cheltuielile de deplasare și cazare, atât el, cât și cei ce îl însoțeau și le suportau personal.

4. Apoi el a înțeles că într-o zi va pleca de aici și că lucrarea va trebui să continue. Astfel și-a făcut mulți ucenici, în primul rând familia, dar și alții care sunt convins că vor apărea la orizont în curând.

5. Totodată el a înțeles că tot ce facem pentru alții, din dragoste pentru Tatăl nostru Ceresc, fără dorința de afirmare în fața oamenilor, va fi bine răsplătit în Ceruri.

Sunt convins că dacă s-ar putea întoarce înapoi, măcar pentru câteva secunde, mesajul lui ar fi: A MERITAT TOT EFORTUL!!

George nu este mort, el doar și-a schimbat domiciliul. Acum va trăi veșnic fără suferințe și dureri, regrete sau neîmpliniri !

Transmitem sincere condoleanțe familiei și tuturor celor îndurerați !!

Cu adâncă durere în suflet și multă dragoste pentru George,

Fratele tău,
mike olari


În continuare, câteva gânduri din partea unor frați slujitori cu care George a colaborat în România



Stimată familie Olar, sora Flori, cei șapte copii cu familiile voastre, frații de corp și rudenii.

Profund marcați de plecarea acasă la Domnul a celui care v-a fost atât de drag, ca si soț, tată, bunic si frate de corp, suntem alături de voi toți, rugându-L pe Bunul Dumnezeu să vă mângâie și să vă binecuvinteze. De ani de zile fratele George Olar a fost implicat în lucrarea Lui Dumnezeu din Romania în ce priveste ajutorul financiar, spiritual, moral și material pentru multe familii nevoiașe din Romania.

Ne alăturăm și noi familia Tomuta , Biserica Betania din Arad si multele familii din Romania, mulțumindu-i Lui Dumnezeu pentru un slujitor deosebit, consacrat, credincios, de o aleasă prețuire și încredere, cel care a fost George Olar.

Și anul acesta 2020 a fost pentru multe familii nevoiașe, o mare binecuvântare, vizita și ajutorul Lui Dumnezeu prin frații George Olar și fratele Ionatan.

De dragul Domnului și a multor nevoi din Romania, într-o vreme grea de pandemie mondială au acceptat să slujească venind în România. L-a iubit din toată inima pe Dumnezeu, a iubit țara în care s-a născut și cu multă pasiune și dragoste a slujit Domnului.

Multumim Lui Dumnezeu pentru asemenea oameni deosebiți, scumpi, credincioși, rugându-L încă odata să mângâie pe soția sora Flori, copiii, nepoții, frații de corp și Biserica Happy Valey despre care vorbea atât de frumos și pe care o iubea.

Cuvântul pentru voi la această despărțire temporară este din Genesa 24:56. „Nu mă opriți, fiindcă Domnul mi-a dat izbîndă în călătoria mea, lăsați-mă să plec și să mă duc la stăpânul meu”.

Sincere condoleanțe
Din partea familiei Tomuta Simion și Lenuta și a Bisericii Penticostale BETANIA din Arad



viorel_3_orig

Am avut parte de un mare har să-l cunosc pe fratele George Olar, în urmă cu aproximativ 18 ani. Nu am avut mult timp să stau în prezența fratelui George, dar de fiecare dată când ne întâlneam, stăpânirea lui de sine și calmul pe care îl emana, mă energizau și mă motivau pe mine în slujire.

În ultimii 13-14 ani cât Family to Family a slujit în Penitenciarele din Craiova, el a fost de câteva ori și a sprijinit financiar mulți deținuți și deținute fără familie și care nu erau vizitați de nimeni în detenție.

A fost o binecuvântare și pentru Bisericile pe care le slujesc în zona Olteniei, și cu o precizie de metronom, an de an era așteptat să mai binecuvinteze familii sărmane. Dedicarea lui și implicarea în slujirea aproapelui, m-au motivat și mă vor motiva în slujirea mea toată viața.

Îmi aduc aminte ultima dată când am discutat cu fratele George, era cu fratele Ionatan în România, la Orșova, în carantină și s-a interesat de familiile nevoiașe, dar mai ales de 3 surori, cu părinții divorțați, tatăl a decedat iar bunica (mama tatălui), le-a dat afară din casă, motivând că din vina lor a murit tatăl lor… Vroiau să renunțe la școală, dar fratele George le-a ajutat, eu le-am înscris la școală și acum fata mai mare (18 ani) este învățătoare la Școala Duminicală în Biserică.

Deasemenea tot de la Orșova mi-a spus mie să cumpăr din bani tratamente, să am grijă de sănătatea mea, pentru că oamenii au nevoie de mine. Slavă Domnului pentru așa slujire, iar pentru noi cei mai tineri ca fratele George este un exemplu de urmat.

Viorel Lupu, pastor Biserica Vestea Bună – Slatina, Olt



GEORGE OLAR A AJUNS ACASĂ

safe_image

L-am întâlnit pe George Olar în România, căutând familii în nevoie pentru a fi ajutate.
An după an, l-am văzut făcând această lucrare atât în dreptul lui, dar și ca trimis al bisericii sau al altor frați. Nu puteai să nu observi dăruirea, pasiunea și seriozitatea lui în lucrarea la care s-a simțit chemat și pe care și-a asumat-o.

La ultima lui călătorie de ajutorare, l-am întâlnit în Arad. Era nerăbdător să plece prin țară pentru a-și îndeplini misiunea de ajutorare pentru care fusese trimis. Mi-a povestit despre traseu și mi-a spus că nu ar vrea să petreacă două săptămâni în izolare când are atâta drum de parcurs. I-am urat succes și am rostit o rugăciune de binecuvântare.

Acum … călătoria lui s-a sfârșit! George a ajuns ACASĂ!

Pentru mine George Olar a însemnat altruism, echilibru și responsabilitate. ”Ferice…de morții care mor în Domnul! Ei se vor odihni de ostenelile lor căci faptele lor îi
urmează!” Apocalipsa 14:13

PASTOR Gigi Furdui – Arad


 


 

Regret plecarea lui George și vă transmit familiei și tuturor rudelor, multe mângâieri din partea Domnului.

Datorită bolilor și neputințelor mele, de data asta când a fost în România, nu am reușit nici măcar telefonic să vorbesc cu George. Nici măcar nu am știut când a fost prin Arad, am aflat doar după ce a plecat.

El a plecat din Arad acasă , iar apoi a plecat mult mai departe, a plecat în casa Cerească, pentru că a auzit vocea Domnului: „Întoarce-te suflete la odihna ta pentru că Domnul ți-a făcut bine!” Psalmul 116:5

Când vom ajunge la Binele Ceresc, ne vom continua prietenia și părtășia împreună, bucurându-ne și zicând ca profetul Isaia: Acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui ….” Isaia 25 : 9

Sincere condoleanțe – Lutu Tipei



“Iubită familie Olar

La sfârșitul unui drum presărat cu multă dragoste și dăruire, Dumnezeu a hotărât să ne despartă pentru o vreme și să pună punct călătoriei fratelui nostru preaiubit George Olar.

L-am cunoscut cu ani în urmă în Oltenia, un slujitor neobosit căruia Dumnezeu i-a lăsat o povară dulce pe suflet, dar și o râvnă neobosită pentru cei aflați în nevoi, săraci, orfani, văduve, proiecte de evanghelizare.

Sora Florica, îmi amintesc cum în anul 2015 am fost găzduit la voi în casă și cu câtă dragoste ați organizat împreună cu fratele George acea cină cu strângere de fonduri pentru misiunea Kalahary din Africa și câte nu s-ar mai putea aminti. Am un verset pentru voi: Genesa 24:56
,,Nu ma opriți, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsați-mă să plec și să mă duc la Stăpânul Meu “

Dmnezeu să mângâie întreaga familie. Amin

Pastor Biserica Filadelfia-Caiova, Samuel Trif



Pastor Liviu Axinte, Președintele Comunității Regionale Penticostale – Suceava

Hristos în online – Ghiță Ignat

Mă întorc de la București, sunt la volan de câteva ore, conduc și mă gândesc, un pic îngrijorat, ce-i drept, (știu că nu-i creștinește să scrii sau să spui că ești îngrijorat, dar când ești răspunzător de plata lunară a salariilor a peste 40 de oameni în contextul crizei actuale, crede-mă că te îngrijorezi fără să vrei asta).

La un semafor din orașul Roman, deschid Facebook-ul și îmi apare LIVE slujba de la biserica Renovatio (nu le fac reclamă, redau o întâmplare adevărată). Dau volumul la tare și continui să conduc, ascultând pe fratele Florin Ianovici predicând despre îngrijorare, amărăciune, frică etc. stări din acestea cu care diavolul caută să ne lovească zilnic. Am ascultat peste 30 de minute pe Dumnezeu vorbind prin acest om, am primit încurajarea de care aveam nevoie, în momentul în care aveam nevoie și mulțumesc lui Dumnezeu pentru aceasta.Am înțeles că toată îngrijorarea mea nu face două parale și nu voi rezolva nimic îngrijorandu-mă, pe când încrederea mea în Dumnezeu face și rezolvă toate problemele, indiferent de natura lor.

Ce vreau să transmit, este că BISERICA… Continuarea aici

Domne, ce vrei să fac?


„Nu am fost neascultător vedeniei cereşti.”

FAPTELE APOSTOLILOR 26:19

Vedenia cerească a fost baza şi punctul de plecare al slujirii apostolului Pavel. Acest rebel, acest om violent, cel mai îndîrjit dintre vrăjmaşii lui Dumnezeu, s-a hotărît să-L asculte de îndată ce a văzut pe drumul Damascului pe Domnul Isus slăvit. Şi el a ascultat pînă la sfîrşitul vieţii, cu rezultatele pe care le cunoaştem din Cuvânt.Sînt atîţia creştini care nu au roadele Duhului! Mărturia lor nu este efectul ascultării de „viziunea cerească.” Ei trăiesc, sau mai degrabă vegetează pe loc şi se învîrtesc în jurul lor înşişi. Şi voi? Poate n-aţi ascultat; păstrînd o parte din „preţ” ca Anania şi Safira, poate n-aţi fost sinceri faţă de Dumnezeu şi aţi menţinut reticienţe şi rezerve. Sînteţi cumva din aceia care trăiesc în ziua închipuirilor false, a gîndurilor lor proprii, într-un miraj înşelător? Astfel de înşelăciuni există numai acolo unde este neascultare de voia Lui Dumnezeu pe care ne-o descopere El în Cuvîntul Lui sfintelor Scripturi.”Nu am fost neascultător de vedenia cerească.” Opriţi-vă astăzi la acest cuvînt, lăsaţi-L în sfîrşit pe Dumnezeu să pătrundă pînă în adîncul fiinţei voastre. Cedaţ-I Lui lucrul acela deosebit la care ţineţi cu preţul neascultării de Cuvîntul Lui şi care este pricina inimii voastre împărţite, fapt care vă împiedică să vă consacraţi în întregime viaţa pentru slava lui Dumnezeu. Care ar putea să fie lucrul acela la care ţineţi? Poate ambiţia firească chiar în lucrurile religioase; poate duhul de întîietate; poate lumea care a pătruns bine în viaţa voastră, poate chiar păcatul sub o formă sau alta şi care vă împiedică să aveţi o reală părtăşie cu Domnul Isus. Dacă este ceva de soiul acesta, recunoaşteţi imediat înaintea lui Dumnezeu, cereţi-I iertare şi faceţi un început nou.încredinţat deplin că avea de a face cu Domnul Isus pe care îl prigonise, Saul îl întreabă îndată: „Doamne, ce vrei să fac?” De atunci înainte, aceasta a fost deviza vieţii lui. Întîlnirea noastră personală cu Domnul Isus să nu fie o emoţie trecătoare ci o experienţă ale cărei efecte să se cunoască pînă la sfîrşitul vieţii şi slujirii noastre de credincioşi. Şi în sînul unei lumi nestatornice şi împotrivitoare, Dumnezeu să ne dea harul unei stăruinţe depline pînă la capăt.O, de-am avea şi noi această deviză care să ne determine să fim hotărîţi şi serioşi! „Domne, ce vrei să fac?” Cîndva un grup de credincioşi s-a hotărît ca să întrebe mereu: „Doamne, ce-ai face Tu în locul meu?” Şi dacă am trăi sub imperiul aceste întrebări, de cîte lucruri rele şi dezonorante pentru Domnul, am fi scutiţi!Prea puţin înseamnă să propovăduim sau să apărăm adevărul lui Dumnezeu, dacă nu reuşim să-l demonstrăm în viaţa noastră. Cea mai grea din toate pedepsele este cînd Domnul ne lasă să umblăm în căile noastre ca să ne culegem roadele. Libertatea voinţei noastre este sclavie faţă de diavol.FamToFam

Du-te, şi DOMNUL să fie cu tine!


DOMNUL, care m-a izbăvit din ghiara leului, şi din laba
ursului, mă va izbăvi şi din mîna acestui Filistean. Şi Saul
a zis lui David: Du-te, şi DOMNUL să fie cu tine.
1. Sam. 17,37.

David niciodată nu s-a lăudat cu victoria obţinută asupra leului sau a ursului. Nici de data aceasta nu ar fi amintit-o dacă nu trebuia să arate temelia tare pe care se baza în lucrarea care îi stătea înainte. El a vrut să dovedească că nu merge în puterea lui proprie. A fost ceva asemănător cu răpirea lui Pavel în al treilea cer. Patrusprezece ani a fost ascuns acest lucru în inima lui Pavel şi niciodată nu s-ar fi ştiut de el dacă starea corintenilor nu ar fi cerut să li-l facă cunoscut.De-ar fi această pildă o lecţie demnă de urmat şi pentru noi. Oh, cît de repede sîntem gata să vorbim şi să ridicăm faptele noastre sărăcăcioase în faţa altora! Carnea, firea veche este totdeauna înclinată să se mîndrească şi să înalţe eul pentru orice lucrare. Este necesar să avem inimi pline de laudă către Tatăl şi Dumne- zeul nostru. Pentru aceasta este nevoie de supunere, pentru a deosebi glasul credinţei şi cel al religiozităţii. Saul vorbea fru- mos parcă ar fi vrut să dea impresia unei nădăjduiri în Dumnezeu. Cuvintele lui: „Domnul să fie cu tine” erau o formulă fără putere, o înşiruire de cuvinte spuse la întîmplare. în înţelesul obişnuit al cuvîntului formalismul înseamnă: ţinerea, respectarea şi alipirea de forme; efectuarea de lucruri care închipuiesc ceva sau prin care se caută producerea de mişcări sau tulburări sufleteşti. Formalism înseamnă „umbra”, înlocuirea materială a adevăratei închinăciuni în duh şi adevăr, pre cum şi înlocuirea lucrării Duhului Sfînt cu lucrările firii pămînteşti; înseamnă înlocuirea credinţei dată sfinţilor odată pentru totdeauna. Să ne ferim atît în vorbire cît şi în practică de FORMALISM.FamToFam

DOMNUL este lumina şi mîntuirea mea, de cine să mătem?


DOMNUL este lumina şi mîntuirea mea, de cine să mă
tem? DOMNUL este sprijinitorul vieţii mele, de cine să-
mi fie frică?
Ps. 27,1.


Pe o moşie izolată locuia o tînără credincioasă, care pentru a veni la adunare trebuia să parcurgă un drum lung şi aproape pustiu. Familia necredincioasă o certa tot timpul socotind că pe acele căi neumblate sînt multe primejdii, dar ea răspundea că are convingerea că Domnul o va ocroti de orice primejdie. într- o seară cînd se întorcea ca de obicei de la adunare, în apropierea unui gard a sărit un bărbat în faţa ei. Ridicînd mîinile spre cer a strigat cu glas tare: „Acum, Doamne Isuse, a venit clipa.” Şi deodată acest bărbat a fugit de parcă ar fi fost urmărit de o legiune de demoni.Cît de mult vorbeşte această întîmplare inimilor noastre! Simţim oare noi cu adevărat ca o trebuinţă neapărată să ne adunăm cu copiii lui Dumnezeu şi să primim din binecuvîntările care reies din aceste strîngeri laolaltă, chiar decă se string numai doi sau trei? Această necesitate sfîntă trece şi la noi peste toate obstacolele, primejdiile şi greutăţile? Nădăjduim în Domnul Isus în orice ocazie, ne bazăm pe El chiar şi atunci cînd orice ocrotire omenească ne lipseşte? Dacă această nădejde ar fi vie în inimile noastre nu am pierde niciun prilej de a fi prezenţi la strîngerea în Numele Domnului Isus. Chiar dacă nu avem întotdeauna primejdii din partea oamenilor care să ne împiedece de la strîngerile noastre, s-ar putea ca oboseala sau nepăsarea să ne fie cel mai mare obstacol. Să veghem şi să ne încredem în Domnul nostru şi în aceste privinţe şi să nu lipsim de la binecuvîntările pe care vrea să ni le dea cînd sîntem laolaltă cu copiii lui Dumnezeu. Dumnezeu are o Adunare -şi Scriptura mărturiseşte adevărul acesta- atunci eu trebuie să fiu acolo şi nu în sistemele religioase ale oamenilor. Noi sîntem răspunzători să recunoaştem şi să ne găsim locul în Adunarea lui Dumnezeu. Tu cunoşti acest loc minunat unde copiii lui Dumnezeu se string NUMAI în jurul Domnului Isus? FamToFam

ESTI DISPUS SĂ PLĂTEŞTI PREŢUL?

DACĂ ESTI DISPUS SĂ PLĂTEŞTI PREŢUL„Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe care-i iubesc” (Apocalipsa 3:19) Adresându-se bisericii din vremea de pe urmă, Domnul Isus a spus: „Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic” şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, deci, şi pocăieşte-te!” (Apocalipsa 3:17-19). Sunt cuvinte foarte tari! De ce ne-ar spune Hristos aşa ceva? Deoarece: a) În loc să-L credem pe Dumnezeu pentru ce a făcut în Noul Testament, noi spunem că Dumnezeu nu mai face minuni; b) Am tolerat dezbinarea în numele loialităţii faţă de o denominaţie; c) Am propovăduit că Hristos înseamnă să nu faci cutare şi cutare lucru. Drept consecinţă, ne-am pierdut bucuria deoarece intimitatea cu Hristos nu se atinge prin chin; d) Mulţi dintre liderii noştri au încetat să mai modeleze ucenici slujitori uitînd că Isus a spălat picioarele ucenicilor şt a mers călare pe un măgăruş; e) În loc să folosim binecuvântarea financiară pentru a-i atrage pe oameni la Hristos şi pentru a avea grijă de săraci, strângem şi ne preocupăm doar de propriile noastre fiinţe; f) Ne supărăm când cineva foloseşte metode contemporane pentru a evangheliza generaţia tânără. În loc să angajăm cultura, noi ne ascundem de ea; g) În loc să „lucrăm până va veni El”, noi pierdem vremea. Citim romane de acţiune când ar trebui să ne rugăm pentru cei ce se află pe punctul de a fi martirizaţi. De ce nu putem avea şi noi o credinţă ca a lor? Putem, dacă sun­tem dispuşi să plătim preţul. FamToFam

Acesta este adevăratul creştinism!

Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el şi el în Dumnezeu. Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste; şi cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el. 1 Ioan 4.15,16Nu apare aici nicio îndoială, ci o cunoştinţă vie a dragostei lui Dumnezeu. Acesta este adevăratul creştinism. „Noi am cunoscut şi am crezut“. Să observăm de asemenea că aceasta nu înseamnă doar o simplă preocupare subiectivă cu dragostea, ceva ce a devenit o cursă pentru prea mulţi. Pentru a cunoaşte şi a savura dragostea aşa cum trebuie, este nevoie să fim obiectivi. Sentimentele nu sunt nicidecum un temei pentru gândire. Nu este vorba de faptul că mă simt iubit sau nu, ci de faptul că ştiu şi cred acest lucru pe baza faptului că este adevărat. Este cu totul separat de sentimentele mele: de aceea trebuie să caut cu hotărâre că cred aceasta din toată inima. Este un lucru cât se poate de drept şi de neîndoielnic. Dovezile acelei dragoste, arătate în întruparea Domnului Isus şi în jertfa Sa desăvârşită pentru binele nostru, sunt atât de puternice şi de netăgăduit, încât doar împotrivirea şi încăpăţânarea ar îndrăzni să le pună la îndoială. Dumnezeu este dragoste. Aceasta este însăşi natura Sa: de aceea El iubeşte.Nu înflăcărarea răspunsului meu determină dacă El mă iubeşte sau nu. El mă iubeşte pentru că aceasta este natura Lui, separat de orice ar fi în mine şi ar determina o astfel de dragoste. Aşadar, cred acest lucru, pentru că este adevărat. Şi, crezându‑l, trăiesc în dragoste, trăiesc în Dumnezeu şi Dumnezeu în mine. Este o locuire permanentă, deoarece dragostea Dumnezeului veşnic este permanentă. Aceasta este singura bază stabilă pentru revărsarea dragostei din inimile noastre faţă de Dumnezeu şi faţă de alţii. Dragostea noastră faţă de alţii este de asemenea preţioasă, însă doar atunci când dragostea pentru Dumnezeu este sursa ei.L. M. GrantFamToFam

PUTEA FI ŞI MAI RĂU

1 Tesaloniceni 5:12-22 Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile… 1 Tesaloniceni 5:18Expresia „pentru toate lucrurile” acopere un teritoriu imens, în
special atunci cînd definim împrejurările vieţii în care sîntem
îndemnaţi să aducem mulţumiri lui Dumnezeu. Foarte repede in-
cludem acele binecuvîntări şi lucruri bune care fac viaţa plăcută.
Dar ce-i cu suferinţa? Putem să fim mulţumitori lui Dumnezeu în
suferinţe şi necazuri? Da, chiar în situaţiile potrivnice ale vieţii, Ii
putem mulţumi lui Dumnezeu că nu sînt mai rele de cum sînt.La anii bătrîneţii, preşedintele James Madison a suferit de mai
multe dureri contra cărora lua diferite medicamente. Se spune că
un prieten al preşedintelui din altă ţară i-a trimis o cutie cu pastile
fabricate din diferite plante, care erau unul din remediile folosite
în propriul său cămin şi 1-a rugat pe preşedinte să-i scrie dacă erau
bune la ceva. După o vreme, a primit una din scrisorile lui Madison
scrisă cu multă migală şi caligrafiată graţios, în stilul binecunoscut
al preşedintelui. Scrisoarea spunea cam aşa: „Dragul meu prieten,
îţi mulţumesc foarte mult pentru cutia cu medicamente. Le-am luat
pe toate; deşi nu pot spune că mă simt mai bine pentru că le-am
luat, totuşi este foarte posibil să fi fost azi mult mai rău dacă nu
le-aş fi luat”.Pentru un creştin un astfel de răspuns este mai mult decît o
remarcă amabilă. Nu contează cît ai pierdut, întotdeauna a mai
rămas ceva. Nu este adevărat oare atunci cînd condiţia noastră este
lipsită de orice speranţă? La gura prăpastiei, Dumnezeu îşi întinde
mîna reasigurindu-ne că întotdeauna ne putem baza pe El. Nu ne
va lăsa să cădem. Nu e de mirare că apostolul ne sfătuieşte să
mulţumim lui Dumnezeu „pentru toate lucrurile”. El ştia că Dum-
nezeu lucrează întotdeauna spre binele nostru. – D.J.D-Putem să-I mulţumim în orice lucruŞi să spunem: „Să se facă voia Ta”.Dumnezeu lucrează să ne facăDupă chipul şi asemănarea Sa. – D.J.D-Nu murmura că nu capeţi ceea ce doreşti,
Fi mulţumitor că nu primeşti ceea ce meriţi.
FamToFam