PERFECTIONISM

PERFECTIONISMUL
„Văd că tot ce este desăvârşit are margini” (Psalmul 119:96)

            Standardele înalte şi atenţia pentru detalii sunt lăudabile; ele arată că te mândreşti cu munca ta. Totuşi, anumiţi perfecţionişti au o abordare de tipul totul sau nimic, găsind defecte şi fiind obsedaţi de faptul că puteau face mai bine. Cazul nostru este următorul: după ce a rostit unul din cele mai memorabile discursuri din istorie, Abraham Lincoln îşi descrie discursul de la Gettysburg drept „un eşec categoric”. Perfecţioniştii văd oportunităţi să facă bine, dar şi drept oportunităţi de a eşua, deci chiar şi când îşi ating ţelul nu au sentimentul împlinirii. Nici unul din­tre noi nu va atinge perfecţiunea în această parte a veşniciei, Suntem cu toţii imperfecţi; obişnuieşte-te cu ideea! „Cunoaştem doar în parte” (1 Corinteni 13:9). Aşadar: 

            1) Ingăduie-ţi să mai greşeşti pentru a reuşi. Henry Ford a spus: „Eşecul este numai o oportunitate de a începe iarăşi cu mai multă pricepere”. 

            2) Deşi la început nu poţi excela, nu-ţi fie teamă să încerci. Nu vei obţine rezultate perfecte, vei putea înţelege că uneori „mediu” înseamnă progres. 

            3) Înveseleşte-te. Iartă-te şi extinde-ţi atitudinea şi faţă de ceilalţi. Emerson a spus: „O consecvenţă prostească este sperietoarea minţilor mărunte”. 

            4) Nu te poticni în detalii. Stabileşte-ţi o limită de timp; spune: „Voi acorda acestui lucru treizeci de minute”. Un bine-cunoscut consilier spune: „Trebuie să ai aşteptări rezonabile … fă tot ce poţi şi încurajează-i pe ceilalţi să facă la fel. Defectele şi imperfecţiunile îţi determină unicitatea. Eliberează-le. Îmbrăţişează-le … eşti uman … Dumnezeu te-a făcut aşa”. Adevărul este că Dumnezeu nu ne judecă greşelile la fel de aspru pre­cum o facem noi. El „îşi aduce aminte că suntem ţărână” (Psalmul 103:14).
FamToFam

Ursul Carpatin – „Dragă criminalule”

Încep prin a-ți transmite că deși sunt șocat de crima pe care ai comis-o totuși nu sunt surprins.

De ce nu mă surprinde grozăvia pe care ai săvârșit-o? Pentru că din desele discuții pe care le-am purtat amândoi pe când eram colegi de secție în penitenciar, am realizat că atitudinea ta vizavi de o schimbare a modului de gândire era una care nu lăsa loc de multă speranță.

Îți scriu deși nu cred că vei apuca să citești aceste rânduri… totuși îți scriu cu speranța că adresându-mă ție vor citi alții, alții care sunt pe cale să sâvârșească aceeași faptă mișelească, pe care ai săvârșit-o tu. Alții care se văd smârdoi, alții care nu mai pot de mușchi, alții care cred că a da cu brișca e o mare șmecherie și învârt cuțitul pe degete ori de câte ori au ocazia, mândrindu-se cu acest lucru. Și, nu în ultimul rând, scriu pentru acei „alții”, care în mintea lor bolnavă văd în ceea ce ai făcut tu o faptă „vitejească”.

Hai să-ți spun ce am văzut eu… Continuarea aici https://georgeignat.com/draga-criminalule/

Rugăciunea făcută cu credința face minuni!

Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruinţă.(Iacov 5:17)
Slavă Domnului că Ilie era „ca şi noi”! S-a aşezat sub un copac, plângându-se lui Dumnezeu şi exprimându-şi necredinţa – aşa cum am făcut şi noi deseori. Şi totuşi, nu aşa stăteau lucrurile când el era într-adevăr în comuniune cu Dumnezeu. „Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi”, dar „s-a rugat cu stăruinţă”. Sensul literal al acestei expresii în greacă este minunat: în loc de „cu stăruinţă”, se spune „el s-a rugat în rugăciune”. Cu alte cuvinte, „s-a rugat în continuu”. Învăţăm de aici că trebuie să ne rugăm neîncetat.Urcă până-n vârful Muntelui Carmel şi priveşte acea măreaţă istorie despre  credinţă şi vedere. După ce Ilie a chemat foc din cer ca să-i învingă pe profeţii lui Baal, era necesară ploaia pentru ca profeţia lui Dumnezeu să se împlinească. Şi omul care a putut comanda foc din cer putea aduce şi ploaia folosind aceleaşi metode. Ni se spune că „Ilie . plecându-se la pământ, s-a aşezat cu faţa între genunchi” (1 Împăraţi 18:42), împiedicând orice imagine sau sunet să ajungă la el. El s-a aşezat într-o poziţie, sub roba sa, ca să nu vadă şi să n-audă ce se întâmplă. Apoi Ilie a spus slujitorului său: „Suie-te şi uită-te înspre mare” (1 Împăraţi 18:43). Când s-a întors, slujitorul i-a răspuns: „Nu este nimic!” Ce scurt trebuie să fi părut răspunsul lui! „Nimic!”  Vă puteţi imagina ce am fi făcut noi în această situaţie? Am fi zis: „Exact cum mă aşteptam!” şi apoi am fi încetat să ne mai rugăm. Dar a renunţat Ilie? Nu. Ci de şase ori i-a spus slujitorului său: „Du-te iarăşi”. Şi de fiecare dată slujitorul se întorcea şi-i spunea: „Nimic!”Însă „a şaptea oară, slujitorul a zis: ” (1 Împăraţi 18:44). Ce descriere potrivită, căci o mână de om s-a ridicat în rugăciune către Dumnezeu înainte să cadă ploaia. Şi ploaia a venit atât de repede şi de furioasă încât Ilie l-a avertizat pe Ahab, zicând: „Înhamă, şi coboară, ca să nu te oprească ploaia”. Aceasta este o istorie despre credinţă şi vedere – o credinţă care se rupe de toate în afară de Dumnezeu, şi o vedere care priveşte şi totuşi nu vede nimic. Da, în ciuda rapoartelor lipsite de orice speranţă primite de la vedere, aceasta este o istorie a credinţei care continuă „să se roage în rugăciune”. Ştii cum să te rogi în felul acesta – cum să biruieşti în rugăciune? Lasă-ţi vederea să-ţi aducă rapoarte oricât de descurajante, dar nu le acorda nici o atenţie. Tatăl nostru ceresc trăieşte, şi chiar şi răspunsurile întârziate la rugăciunile noastre fac parte din bunătatea Sa.  Arthur Tappan Pierson
Fiecare din trei băieţi au dat odată o definiţie a credinţei care ilustrează aspectul important al tenacităţii. Primul băiat a definit credinţa ca fiind „a pune mâna pe Hristos”, al doilea ca fiind „a ne ţine strâns de El”, şi al treilea ca fiind „a nu-I da drumul”.

ELIBERAT DE CĂTUŞE

ELIBERAT DE CĂTUŞE
Domnul îi scapă pe prinşii de război.
Psalmul 146.7b
 
Amintiţi-vă de Iosif, de Israel în Egipt, de Manase, de Ieremia, de Petru, de Pavel şi atâţia alţii. El mă poate izbăvi şi pe mine. Cu Cuvântul Său rupe stâlpii de aramă şi cu o privire sfarmă lanţurile de fier. Avem mărturie. În câte locuri şi timpuri cei prigoniţi n-au fost puşi în libertate şi scoşi la lumina zilei? Domnul Isus făgăduieşte şi azi deschiderea temniţei acelora ce sunt legaţi cu vreun lanţ.Drag prieten, El se va bucura să te vadă eliberat de necazul, îndoielile sau temerile inimii tale, care te fac să plângi azi. Ar fi o bucurie pentru Domnul să-ţi dea libertatea, aşa cum ar fi pentru tine bucuria de a fi eliberat. Tu singur nu-ţi poţi dezlega lanţurile de fier; Domnul însuşi vrea să facă aceasta. Crede numai în El, împotriva zidurilor de piatră şi a cătuşelor de fier. Satana nu te va putea reţine, păcatul nu te va putea înlănţui, nici disperarea nu te va putea lega, daca crezi în puterea Domnului Isus, în harul Sau gratuit, care are toată puterea să te salveze.Aşa vei putea cânta chiar azi: „Dumnezeu scapă pe prinşii de război”.

FamToFam

Pași spre REABILITARE-Ghiță Ignat

ghita-ignat-gavriluta

Pe Robert Gavriluță l-am cunoscut în penitenciar. Mi-a atras atenția pentru că avea asupra lui o Biblie, lucru rar întâlnit între deținuți.

Discutând cu el, mi-a zis că provine dintr-o familie bună, creștină, însă la un moment dat în viața lui a avut proasta inspirație să asculte mai mult de prieteni, decât de părinți. Acum, în libertate, ne-am întâlnit și ne-am bucurat de revedere, mulțumind lui Dumnezeu pentru asta.

Am preluat un text scris de el, primind acceptul său, l-am adus aici pe blog. Sunt gânduri pe care le împărtășim amândoi, scrise din experiența tristă, dar binecuvântată a timpului petrecut după gratii.

PAȘI SPRE REABILITARE

 

În ultimul timp am auzit de cuvântul „reabilitare” mai des decât am auzit cuvântul „mulțumesc”. Am fost tare curios să aflu ce înseamnă cuvântul „reabilitare” și ce presupune acest lucru.

Așa că nu am stat pe gânduri… m-am pus să mă documentez, ca în final să aflu răspunsul la curiozitatea mea. În cele ce urmează, voi descrie concluzia la care am ajuns, ba mai mult, vă voi arăta (din punctul meu de vedere) care sunt pașii esențiali spre „reabilitare”.

Conform „Dicționarului Explicativ al Limbii Române”, cuvântul „REABILITA” provine din limba franceză și poate însemna:

  • a repune în drepturi;
  • a face dreptate;
  • a restabili buna reputație a cuiva.

Personal cred că „reabilitarea” poate fi realizată în 3 direcții:

Ghiță Ignat – Înțepătorule!!!

intepatorule

Pentru acest început de an am un mesaj aparte pe care am început să îl scriu chiar din prima zi a anului 2019. Pe 30 decembrie 2018, la sugestia unui frate scump, am citit un text din 1Samuel 1. Am mai citit acest text în trecut, totuși de data aceasta a fost mai grăitor ca niciodată, ducându-mă cu gândul la realitatea relațiilor dintre oameni, iar în într-un mod mai special al relațiilor dintre membrii bisericilor de astăzi.

În versetele 6, 7 și 8 din acest capitol am găsit 3 personaje, pe nume Ana, Penina si Elcana, iar lucrurile stau în felul următor: „Potrivnica ei o înțepa deseori, ca s-o facă să se mânie, pentru că Domnul o făcuse stearpă. Și în toți anii era așa. Ori de câte ori se suia Ana la Casa Domnului, Penina o înțepa la fel. Atunci ea plângea și nu manca. Elcana, bărbatul ei, îi zicea – Ano pentru ce plângi și nu mănânci? Pentru ce-ți este întristată inima? Oare nu prețuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?”

Având acest text ca punct de plecare, vreau să te întreb: în 2019 cine vrei să fii? Ana, Penina sau Elcana? Te întreb pentru că poți fi oricare dintre ei, alegerea îți aparține.

Vrei să fii înțepător precum Penina? Hai să ne uităm un pic la această femeie. Atitudinea ei față de Ana era una extrem de ostilă. De câte ori avea ocazia o înțepa pe Ana, dar nu așa dulce cum ar zice unii frați astăzi, ci cu toată puterea, până acolo că Ana se întrista, plângea și nu mânca. Din context înțeleg că Penina putea să aibă copii, ceea ce o făcea să fie binecuvântată în acea vreme, în schimb Ana nu putea să aibă copii, ceea ce făcea ca ea să fie considerată mai putin binecuvântată.

Ma întreb, dacă Penina era binecuvântată și avea tot ce-și dorea, de ce nu își vedea de treabă? De ce nu căuta mai degrabă să mulțumească lui Dumnezeu și să se bucure de ce are? De ce trebuia să-i facă rău Anei?

Găsesc răspuns la întrebările acestea în versetul 6, unde zice că o înțepa deseori ca s-o facă să se mânie. În acest caz nu îmi rămâne decât un răspuns, și anume văd în purtarea Peninei o influență demonică. De ce zic asta? Pentru că prin purtarea ei răutăcioasă Penina cauta să o facă pe Ana să se mânie, adică să pacătuiască. Cine are de câștigat când oamenii păcătuiesc şi se mânie? …continuarea articolului

Un nou an plin de binecuvantari!

Happy-New-Year-2019-Wishes-1

Suntem la cumpăna dintre ani și suntem mulțumitori că Dumnezeu s-a mai îndurat de noi și în acest an care aproape s-a scurs.

Pentru noul an care ne stă înainte, 2019, echipa Family to Family, dorește ca Dumnezeu să reverse binecuvântările Sale peste dumneavoastră și familiile dumneavoastră, iar noi să rămânem consecvenți în a face voia Tatălui nostru Ceresc.

Vă mulțumim tuturor celor ce ați fost alături de noi în anul în care a trecut, într-un fel sau altul și fie ca Dumnezeu să răsplătească eforturile fiecăruia în slujba Împăratului!

Vă dorim un an nou fericit, binecuvântat și sărbători liniștite alături de cei dragi!

Family to Family

Schimbă direcţia!

„…îndreptaţi-vă căile şi faptele… nu vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoa­re…” Ieremia 7.3-4

 

Schimbă direcţia

 

Unui ofiţer de marină i s-a dat coman­da unui vas de război. El a devenit foarte mândru în această postură. Într-o noapte furtunoasă, în timp ce marea clocotea ca un cazan, ofiţerul zări în depărtare o lumină. Crezând că se apropie de ei un alt vas, a dat or­din ofiţerului de serviciu să transmită mesajul: „Schim­bă direcţia zece grade spre sud.” După puţin timp a pri­mit răspuns: „Schimbă direcţia zece grade spre nord.” Comandantul înfuriat transmise al doilea mesaj: „Schimbă direcţia zece grade spre sud. Eu sunt coman­dantul.” Răspunsul a venit prompt: „Schimbă urgent direcţia spre nord. Eu sunt turnul de control.” În plan spiritual există două direcţii: una bună spre Dumnezeu şi mântuirea Sa, una rea, alcătuită de mân­dria omului care nu vrea să ştie de cele veşnice. Dacă te afli pe direcţia voinţei proprii, schimbă-ţi direcţia! Cine merge mai departe pe calea neascultării de Dumnezeu o va sfârşi rău de tot: sfârşitul lui va fi pierzarea veşni­că. De aceea vrem să rugăm pe fiecare în parte să-şi schimbe direcţia vieţii spre ascultarea de Dumnezeu. Fericiţi sunt cei ce pot spune: „De aceea, către Tine, Doamne, Dumnezeule, îmi îndrept ochii, la Tine caut adăpost.”

 

DE CE PĂRĂSESC OAMENII BISERICA?(2)


„Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş, sau ca hoţ, sau ca făcător de rele,… „(I Petru 4:15)
Deoarece regulile din casa Tatălui sunt prea stricte. Mulţi oameni îşi doresc dragostea iui Hristos, dar nu şi domnia Lui, îşi doresc binecuvântările Lui, dar nu şi poruncile Lui. Nu că El le oferă prea puţin, dar costul slujirii Lui pare prea mare. Poate crezi că dacă ai fi trăit în vremea Domnului Isus, dacă ai fi umblat şi ai fi vorbit cu El şi dacă L-ai fi auzit predicând, ai fi fost un creştin mai bun. Mai gândeşte-te o dată! „Ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot… Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi, şi nu mai umblau cu El. Atunci Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?” „Doamne” l-a răspuns Simon Petru „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. Şi noi am crezut, şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul…” (loan 6:60, 66-69). Adevărata ucenicie nu este rezultatul participării la  un serviciu special la biserică. Nu, e ceva progresiv. Este rezultatul „credinţei şi al cunoştinţei” Domnului pe măsură ce umbli cu El pe vârf de munte şi în vale, în vremuri de restrişte ca şi în vremuri bune. De aceea Petru a scris: „Cinstea aceasta este, deci, pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi … a ajuns … o piatră de poticnire” (1 Petru 2:7-8). Pavel scrie astfel: „nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt” (1 Corinteni 12:3). Scopul Duhului Sfânt care lucrează în viaţa ta este să te aducă la supunere faţă de voia lui Dumnezeu. Şi asta implică o relaţie – cu reguli!
FamatoFam

DE CE PĂRĂSESC OAMENII BISERICA?

 
„Fiul cel mai tânăr… a plecat într-o ţară depărtată” (Luca 15:1})
Pilda fiului risipitor se aplică în mod special recidiviştilor. Le vorbeşte celor crescuţi în biserică, care cunosc Cuvântul lui Dumnezeu, care l-au simţit prezenţa, care înţeleg poruncile Lui şi care L-au slujit deseori. Dar asemenea fiului risipitor, „au aruncat totul la porci”. Să remarcăm că el nu este numit păcătosul risipitor, ci fiul risipitor, deoarece el încă face parte din familie. În următoarele câteva zile vom vedea de ce părăsesc oamenii biserica. Primul motiv: deoarece binecuvântările din casa lui Dumnezeu li se par un lucru obişnuit. Să observăm că el nu a apreciat ce avea decât atunci când le-a pierdut. Să remarcăm şi că tatăl nu l-a dat afară din casă, ci „a plecat într-o ţară depărtată”. El a plecat din proprie voinţă şi s-a întors tot aşa. Care e ideea? Dacă dragostea lui Dumnezeu nu te poate ţine, puterea Lui nu te va obliga! în ascultarea ta benevolă găseşte Dumnezeu plăcere, nu în conformarea faţă de un set de reguli religioase de teamă să nu ajungi în iad. Domnul Isus spune pilda unui împărat care a pregătit masa pentru nuntă şi a poftit diferiţi nuntaşi. Ce privilegiu. „Dar ei, fără să le pese de invitaţia lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui” (Matei 22:5). Eşti prea ocupat pentru Dumnezeu? Te-ai obişnuit cu binecuvântările Lui şi ai hotărât că vrei ceva diferit? Ai grijă, drumul pe care te afli duce într-un singur loc:”la ţarcul cu porci”. Opreşte-te, întoarce-te, pocăieşte-te şi vino acasă cât încă mai poţi. Oricât de jos ai căzut, Tatăl tău aşteaptă să te primească înapoi.