Poporul Meu se va sătura de bunătăţile!

SUFLETELE SFINŢITE SUNT SĂTURATE
.. .şi poporul Meu se va sătura de bunătăţile Mele, zice Domnul.Ieremia 31.14
Cuvântul Meu este repetat de două ori în acest verset: „Poporul Meu va fi săturat de bunătăţile Mele”.Cei ce îşi caută plăcerea în Dumnezeu, sunt consideraţi de Dumnezeu ca popor al Său. Dumnezeu îşi găseşte plăcerea în ei, pentru că şi ei la rândul lor îşi găsesc plăcerea în Dumnezeu. Ei Îl numesc pe Dumnezeu, Dumnezeul lor, şi El îi numeşte poporul Său. El îi primeşte ca moştenitori ai Săi, şi ei se bucură că îl au pe El ca moştenire. Intre Dumnezeul lui Israel şi Israelul lui Dumnezeu este o dragoste şi o părtăşie necurmată.Acest popor este mulţumit, satisfăcut şi acesta este un lucru mare. Oricât de frumoasă ar fi partea lor în viaţa aceasta, prea puţini copii ai lumii acesteia pot spune că sunt mulţumiţi. Ei sunt ca lipitoarea care zice: „Dă, dă” şi care totuşi nu este niciodată sătulă. Numai Dumnezeu ne poate sătura, după ce ne-am întors la El.Şi s-ar putea ca poporul lui Dumnezeu să nu-şi găsească plăcerea în bunurile Domnului său, bunuri fără amestec şi fără pată, pe care le primeşte din belşug, cum ar fi harul Său, dragostea Sa, Duhul Său, binefacerile Sale, bunuri nepreţuite, nesfârşite, veşnice? Daca bunurile Dumnezeului nostru nu sunt de ajuns ca să ne sature, atunci ce ne va sătura? După ce mai trebuie să suspinăm? Şi dacă totuşi, noi găsim motiv să ne plângem, cauza este vreo dorinţă rea şi străină pe care Dumnezeu n-o poate împlini.Doamne, sunt mulţumit. Binecuvântat fie Numele Tău!
FamToFam

Eu sunt cu voi!

Eu sunt cu voi în toate zilele. (Matei 28:20)

Niciodată să nu priveşti înainte la schimbările şi la provocările acestei vieţi cu teamă. În schimb, cum vezi că apar, priveştele cu deplina încredere că Dumnezeu, căruia Îi aparţii, te va scăpa de ele. Nu tea ţinut El în siguranţă până acum? Deci ţine strâns mâna Sa iubitoare şi El te va conduce în siguranţă prin toate. Şi când nai să mai poţi, El te va purta în braţe.

Nu privi înainte la ce s-ar putea întâmpla mâine. Acelaşi Tată veşnic care Se îngrijeşte de tine astăzi va avea grijă de tine şi mâine şi în fiecare zi. Fie te va feri de suferinţă, fie îţi va da tăria Lui de neclintit ca tu să o poţi răbda. Fii pe pace, deci, şi pune deoparte toate temerile şi îngrijorările tale. Francis de Sales

Domnul este Păstorul meu. Psalmul 23:1

Nu a fost, nu poate fi, nici nu va fi. „Domnul este Păstorul meu”. El este Păstorul meu duminică, luni şi în fiecare zi a săptămânii. El este Păstorul meu în ianuarie, în decembrie şi în fiecare lună a anului. El este Păstorul meu când sunt acasă sau când sunt în China. El este Păstorul meu în timp de pace sau de război, şi în vremuri de belşug sau de sărăcie. J. Hudson Taylor

EL va face planuri în tăcere pentru tine,

Obiectul grijii Lui atotştiutoare;

Dumnezeu Însuşi Se angajează să fie

Pilotul tău prin fiecare capcană subtilă.

El VA FACE planuri în tăcere pentru tine,

Deci, cu siguranţă, El nu poate rata!

Odihneştete pe credincioşia lui Dumnezeu,

În El cu siguranţă vei birui.

El va face planuri ÎN TĂCERE pentru tine,

Surprize minunate de dragoste.

Nici ochiul n-a văzut, nici urechea n-a auzit,

Dar este păstrat pentru tine sus.

El va face PLANURI în tăcere pentru tine,

Scopurile Sale vor fi dezvăluite;

Viaţa ta încâlcită va străluci în cele din urmă,

capodoperă de nespusă măiestrie.

El va face planuri în tăcere PENTRU TINE,

Fericit copil al grijii unui Tată,

Ca şi cum nimeni altcineva nu a cerut dragostea Lui,

Ci numai tu I-ai fost drag.

E. Mary Grimes

Orice spune credinţa noastră că este Dumnezeu, El va fi.
FamToFam

Dvoastra mi-ati salvat demnitatea!

Un elev se intalneste cu profesorul lui. Profesorul este salutat de elev, apoi profesorul il recunoaste ca i-a fost elev. Elevul completeaza ca i-a fost profesor in clasa a treia. Continuind conversatia profesorul il intreaba ce a facut in viata, cu ce se ocupa. “Sunt profesor, sunt in sistemul educational raspunde elevul.” Ce te-a determinat sa devii profesor, intreaba rabinul, profesorul elevului. “Dumneavoastra” a raspuns el. “Cand am vazut ce impact ati avut asupra mea si cand am inteles ce impact poate fi asupra elevilor, am spus, asta vreau sa devin.”
“De ce am avut acest impact?”
“Nu va aduceti aminte domnule profesor?”
“In clasa a treia un coleg a venit cu un ceas, pe care il primise cadou de la tatal, sau mama lui. Imi trebuia si mie un ceas,si mi a placut, asa ca l-am furat. El v-a spus si dvoastra ati facut un anunt ca cine a furat ceasul sa-l dea inapoi. As fi vrut sa fac asta, dar nu am avut curajul sa spun, imi era rusine sa vada clasa ce am facut.
Vazand ca nu spune nimeni nimic, dvoastra ati incuiat usa, ne-ati aliniat si ne-ati anuntat ca ne veti cauta in buzunare si in felul acesta se va gasi ceasul si va fi inapoiat proprietarului de drept.
M-am gandit ce urmeaza: ce rusine si ce imagine sa vada toti ca am furat ceasul.
Dar ati completat: as vrea ca toti sa inchideti ochii, cand voi cauta in buzunare. Si asa am facut. Ati ajuns la mine, ati luat ceasul, ati continuat sa cautati in buzunare pana la capatul liniei de elevi, apoi la sfarsit ati inapoiat ceasul fara sa pomeniti nimic nici atunci si nici vreodata dupa aceea.
Dvoastra mi-ati salvat demnitatea, nu ati facut din mine un stereotip, nu m-ati facut hot, furacios, nu ati pomenit nimic. Si am inteles atunci ce impact ati avut asupra mea si mi-am zis, asta vreau sa devin si eu.”
“Nu va amintiti domnule profesor”, spuse elevul?
“Nu.”
“Dar cum de nu va amintiti, ca este totusi ceva ce ramane imprimat, un furt, o situatie de genul acesta, cel ce a facut asta.”
“Nu imi amintesc spuse profesorul, pentru ca stiu ca si eu am inchis ochii cand am cautat in buzunare.”

Cel fără prihană înverzeşte ca finicul!!

Cel fără prihană înverzeşte ca finicul, şi creşte ca cedrul din Liban.                                                 Psalmul 92.12

Aceşti pomi nu sunt plantaţi şi nici curăţaţi de oameni. Palmierul şi cedrul sunt pomii Domnului, şi prin purtarea Sa de grijă ei cresc. Tot aşa se întâmplă şi cu sfinţii Domnului. El îi cultivă cu mâna Sa. Aceşti pomi sunt totdeauna verzi şi în toate anotimpurile ceva măreţ de privit. La fel şi credincioşii, nu sunt când sfinţi, când lumeşti: ei sunt hotărâţi şi în ei se vede frumuseţea Domnului în orice timp. Peste tot, aceşti arbori sunt deosebiţi. Nimeni nu poate să privească un loc unde cresc palmieri şi cedri, fără ca privirea să-i fie atrasă de înfăţişarea lor măreaţă. Ucenicii lui Hristos, sunt de asemenea observaţi şi priviţi de toţi. Ca şi o cetate pe un munte, ei nu pot să rămână ascunşi.Copiii lui Dumnezeu înfloresc ca un palmier care creşte drept în sus, numai într-o direcţie, formând o coloană în linie dreaptă, cu o coroană maiestuoasă. Ei nu cresc nici spre dreapta, nici spre stânga, ci se avântă numai spre cer şi aduc roadele lor cât mai aproape de cer.Fă-mă Doamne să înfăptuiesc ceea ce simbolizează acest pom. Cedrul înfruntă furtuna, şi creşte chiar în apropierea zăpezilor veşnice, căci Dumnezeu însuşi îl umple cu seva care-i încălzeşte adâncul şi întăreşte ramurile sale. Fă şi cu mine la fel, Te rog fierbinte, Doamne!

M-am dus la locul meu de strajă…

M-am dus la locul meu de strajă, şi stam pe turn ca să veghez şi să văd ce are să-mi spună Domnul. (Habacuc 2:1)
Fără nădejdea noastră vigilentă, ce sens mai are să aşteptăm ajutor de la Dumnezeu? Nu va fi nici un ajutor fără ea. Dacă vreodată nu reuşim să primim putere şi protecţie din partea Lui, este doar pentru că nu am căutat aceasta. Ajutorul ceresc este oferit deseori, şi totuşi trece pe lângă noi. Îl pierdem pentru că nu stăm în turn, privind atent la orizont după vreun semn al apropierii lui, şi apoi nu suntem pregătiţi să deschidem larg porţile inimii noastre ca să poată intra. Omul care nu aşteaptă nimic şi deci nu este numai ochi şi urechi, va primi puţin ajutor. Urmăreşte-L pe Dumnezeu în evenimentele vieţii tale.Este o veche zicală care spune: „Cei care urmăresc providenţa lui Dumnezeu nu vor lăsa niciodată ca providenţa lui Dumnezeu să-i caute pe ei”. Şi mai putem interpreta această zicală, spunând: „Cei care nu urmăresc niciodată providenţa lui Dumnezeu, nu vor fi niciodată urmăriţi de providenţa lui Dumnezeu”. Dacă nu pui vasele pentru apă afară când plouă, nu vei colecta niciodată apă.Trebuie să fim mai practici şi să folosim bunul simţ cu Dumnezeu în revendicarea promisiunilor Lui. Dacă un om ar merge la bancă de mai multe ori pe zi, şi-ar pune cecul la geamul casierului, şi apoi l-ar lua şi ar pleca cu el fără să-l încaseze, n-ar trece mult timp şi banca l-ar soma să iasă din local.Oamenii care merg la bancă, merg cu un scop. Ei îşi prezintă cecul, primesc banii cash, şi apoi pleacă, efectuând astfel o tranzacţie reală. Ei nu-şi pun cecul pe tejghea, discutând despre frumuseţea semnăturii şi arătând cât de frumos este desenul de pe el. Nu, ei vor să primească bani pentru cecul lor şi nu vor fi satisfăcuţi fără acest fapt. Aceştia sunt oamenii care întotdeauna sunt bine primiţi la bancă, nu cei care pur şi simplu irosesc timpul casierului.Din nenorocire, un foarte mare număr de oameni se joacă de-a rugăciunea. Ei nu se aşteaptă ca Dumnezeu să le dea un răspuns, şi astfel ei îşi risipesc pur şi simplu timpul de rugăciune. Tatăl nostru ceresc doreşte să facem tranzacţii reale cu El în rugăciunea noastră. Charles H. Spurgeon
Nu ţi se va tăia nădejdea.   Proverbe 23:18
FamToFam

Ghita Ignat – Scene de groaza…

Ieri am fost cu o parte din familie până la țară, am ajutat pe mama și tata să ducă niște parchete la locuința pe care ai mei o au acolo. M-am bucurat că am putut face asta, programul zilnic deosebit de încărcat mă face de multe ori să nu pot să fiu lângă cei dragi atât de mult pe cât mi-aș dori.

Pe drumul către locuința de la țară mama mă întreabă dacă am vazut știrile din ziua cu pricina. În multe zile nu am timp să urmăresc știrile, tot din cauza programului, însă mama m-a făcut curios și am întrebat-o despre ce știri este vorba.

Înainte să înceapă a-mi povesti despre știrea cu pricina, mama se uită lung la mine și îmi zice „mă bucur că faceți ceva pentru oamenii care ies din pușcării…”

Deși conduceam mașina am încetinit și am întors capul să o văd pe mama. Nu știam ce s-a întâmplat, era pentru prima dată când îmi vorbea la modul apreciativ despre lucrarea cu foștii deținuți, pe care, prin harul lui Dumnezeu, o fac împreună cu câțiva frați.

Subiectul acesta a fost dezbătut destul de des la noi în familie, însă până acum mama nu făcea decât să îmi dea de grijă în mod repetat, neînțelegând neapărat nevoia acestei lucrări. De asemenea, a lucra cu oameni din mediul penitenciar pentru ea a reprezentat mereu un motiv de îngrijorare.

Aceste lucruri se justifică prin faptul că nimeni niciodată din familia noastră nu a fost în pușcărie, în afară de mine. Am încercat mereu să le explic că oamenii de dincolo de gratii sunt tot oameni… continuarea aici

A fi înţelept este un lucru de mare preţ!

 

 

Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire, vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci.

 

Daniel 12.3

 

Iată un cuvânt potrivit ca să mă trezească, şi care pune în faţa ochilor mei un scop în vederea căruia merită să-ţi dai osteneala să trăieşti. A fi înţelept este un lucru de mare preţ; dar înţelepciunea de care este vorba aici este o înţelepciune dumnezeiască, pe care Domnul singur o poate da. Să mă cunosc pe mine însumi, să Îl cunosc pe Dumnezeu, Mântuitorul meu! De aş putea să pun în practică adevărul ceresc şi să trăiesc în lumina lui! Ţinta vieţii mele este înţeleaptă? Urmăresc eu ceea ce trebuie să urmăresc? Trăiesc eu oare cum aş fi vrut să fi trăit dacă acum ar veni ziua morţii mele? Numai această înţelepciune poate să-mi asigure această strălucire nesfârşită ca lumina zilei veşnice. Să câştigi suflete este o ţintă slăvită şi trebuie să fii înţelept să aduci un singur suflet pe calea neprihănirii; cu atât mai mult ca să aduci mai multe suflete. Oh, dacă aş avea această cunoştinţă despre Dumnezeu şi Cuvântul Său, despre oameni şi despre Cristos, ca să pot aduce un mare număr de oameni la pocăinţă! M-aş deda atunci la această lucrare şi n-aş avea linişte până n-aş face-o. Asta face mai mult pentru mine, decât să strălucesc în lume prin izbânzi şi prin onoruri. Eu voi străluci într-o zi ca o stea cerească, poate ca nişte stele mai multe, pentru totdeauna şi fără încetare. Sufletul meu, deşteaptă-te! Doamne, însufleţeşte-mă!

FamToFam

 

Credinţa care triumfă!

  
Ce lecţie a dat Cristofor Columb lumii – o lecţie de perseverenţă în faţa unor dificultăţi înfricoşătoare!
În spatele lui se întind cenuşiile Azore,
În spatele porţilor lui Hercule;
În faţa lui nu sunt fantomele ţărmului,
În faţa lui sunt numai mări neţărmurite.
Bunul marinar a spus: „Acum trebuie să ne rugăm,
Căci, iată! toate stelele s-au dus.
Brav amiral, vorbeşte, ce să spun?”
„De ce, spune: „
„Oamenii mei sunt din zi în zi mai revoltaţi;
Oamenii mei sunt groaznic de palizi şi de slabi!”
Puternicul marinar se gândea la casa lui; stropii
Unui val de apă sărată i-au spălat obrazul ars de soare.
„Ce să spun, brav amiral, spune,
Dacă vedem numai ape în zori?”
„De ce, vei spune în zorii zilei:
înainte!>”
 
Ei au navigat. Au navigat. Apoi a vorbit marinarul:
„Această mare furioasă îşi arată dinţii în seara asta.
Îşi răsfrânge buzele, stă în aşteptare,
Cu dinţii ridicaţi, gata să muşte!
Brav amiral, spune doar un cuvânt bun;
Ce trebuie să facem dacă ne-am pierdut speranţa?”
Cuvintele au sărit ca o sabie care atacă:
„Navigaţi înainte! navigaţi înainte! navigaţi înainte! Tot
înainte!”
Apoi, palid şi istovit, s-a menţinut pe punte
Şi s-a uitat atent prin întuneric. Ah! Acea noapte
A tuturor nopţilor întunecate! Şi apoi o pată –
lumină! O lumină! O lumină! O lumină!
Creştea, un steag arborat luminat de stele!
Creştea ca izbucnirea zorilor Timpului.
El a câştigat o lume; el a dat acelei lumi
Cea mai mare lecţie: „Înainte! Navigaţi înainte!”
J.R. Miller

Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău!

PRICINA CÂNTĂRII LUI

 

 

 

Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui şi nu va mai putea de veselie pentru tine.                                                              Ţefania 3.17

 

Ce cuvânt! Dumnezeu în mijlocul poporului Său, în toată măreţia şi puterea Sa. Numai această stare de faţă a Sa ne este de ajuns să ne umple de pace şi nădejde. Comori nenumărate sunt toate strânse în Domnul nostru şi El locuieşte în biserica Sa, deci toţi ai Lui să strige de bucurie.Noi nu avem numai prezenţa Sa de faţă, ci şi legământul Său cu privire la noi prin lucrarea Sa de mântuire. „El va mântui”; El mântuieşte totdeauna: căci aceasta înseamnă numele ISUS. Să nu ne temem de nici o primejdie, căci El este puternic ca să mântuiască.Dar aceasta nu este totul; El rămâne totdeauna acelaşi. El iubeşte, rămâne statornic în iubirea Sa şi nu va înceta să iubească. Această dragoste este bucuria Sa şi pricina cântărilor Sale. Nu-i aşa că este minunat? După ce a sfârşit facerea lumii, El n-a cântat, ci a spus numai „că toate erau foarte bune”. După lucrarea de răscumpărare, Sfânta Treime a pregătit o aşa de mare bucurie care n-ar fi putut fi arătată decât printr-o cântare de biruinţă. Gândeşte-te la aceasta cu uimire. Este o cântare de nuntă pe care Isus o cântă pentru mireasa Sa. El face din ea (din mireasă) dragostea Sa, bucuria Sa, odihna Sa şi cântarea Sa. O, Doamne Isuse, fă ca dragostea Ta nespus de mare să ne înveţe să Te iubim şi să ne bucurăm în Tine, iar viaţa noastră să fie o cântare spre lauda Ta!
FamToFam

Monologul Lui Dumnezeu

Monologul Lui Dumnezeu

„M-am uitat la tine când te-ai trezit de dimineaţă…
Aşteptam să-mi spui două trei cuvinte, mulţumindu-Mi pentru cele ce ţi s-au întâmplat, cerându-Mi părerea pentru cele ce urma să le faci astăzi.
Am observat că erai mult prea preocupat ca să-ţi cauţi haine potrivite pentru a merge la serviciu.
Speram să găseşti câteva clipe ca să-Mi spui: Bună dimineaţa!
Dar erai mult prea ocupat.

Pentru a vedea că-ţi sunt alături, am surprins pentru tine cerul cu culori şi cânt de păsărele.
Păcat că nu ai observat nici atunci prezenţa Mea.
Te-am privit plecând grăbit spre serviciu şi iar am aşteptat.
Presupun că fiind atât de ocupat, nu ai avut timp nici atunci să-Mi spui două vorbe.
Când te întorceai de la muncă, ţi-am văzut oboseala şi ţi-am trimis o ploaie măruntă care să-ţi alunge stresul acumulat.
Am crezut că făcându-ţi această placere îţi vei aduce aminte de Mine.
În schimb, supărat, M-ai înjurat.
Doream atât de mult să-Mi vorbeşti.
Oricum ziua era, încă, lungă!
Ai pornit televizorul şi în timp ce urmăreai programul preferat, Eu am aşteptat.
Ai cinat apoi cu ai tăi şi tot nu ţi-ai adus aminte de Mine.
Văzându-te atât de obosit, am înţeles tăcerea ta şi am stins splendoarea
cerului ca să te poţi odihni, dar nu te-am lăsat în beznă.
Am lăsat veghetori pentru tine o mulţime de stele.
Era aşa de frumos, păcat că n-ai observat…

Dar nu contează! Poate chiar nu ţi-ai dat seama că Eu sunt aici pentru tine.
Am mai multă răbdare decât poţi să-ţi imaginezi tu vreodată…
Vreau să ţi-o arăt, pentru ca şi tu, la rândul tău, să o arăţi celor din jurul tău.
Te iubesc atât de mult încât te voi răbda.
Acum eşti pe punctul de a te trezi din nou.
Nu-Mi rămâne decât să te iubesc şi să sper că măcar azi, îmi vei acorda puţin
timp din timpul dăruit ţie.
Îţi doresc o zi bună şi minunată ca sufletul tău luminos !  
Al tău Tată, Dumnezeu!