CRIMINALI ÎMBLÂNZIȚI!

Nu știu cât de mulți oameni își doresc astăzi să se mai implice în a ajuta pe semenii lor căzuți să își găsească din nou echilibrul și astfel să o poată lua de la capăt, trăind o viața normală. Am scris că nu știu; dar, de fapt, nucriminali-imbalnziti cred că ar fi foarte mulți oameni în România anului 2017 care să fie gata să renunțe la ceva ce este a lor pentru un pușcăriaș, pentru un om care a greșit. Și totuși se găsesc oameni a căror inimă și viziune depășesc tiparele normale și astfel se implică pe diferite căi în ajutorarea celor pe care marea majoritate a societății îi ignoră.

Cu ceva timp în urmă, am avut prilejul să ascult o întâmplare reală petrecută în Statele Unite ale Americii. M-am întristat dar am și zâmbit și m-am bucurat în același timp. Despre ce este vorba?

Un renumit doctor psihiatru de origine română, care lucrează într-una dintre cele mai mari și mai dure pușcării din America, a povestit cum, aflându-se la locul de muncă, era oarecum copleșit de diversitatea și complexitatea cazurilor de violență cu care se confrunta la locul de muncă. În acea închisoare domina o bandă de bikery, foști motocicliști. Săvârșind diferite fapte grave, majoritatea au fost condamnați la închisoare pe viață (acestora li se spune „viețași”, adică condamnați pe viață). Condamnații pe viață nu mai au nimic de pierdut, fiind cei mai periculoși deținuți, indiferent de țara de unde provin. Știind că nu vor mai fi vreodată liberi, încearcă să-și facă viața după gratii cât mai plăcută pentru ei, dorind să-și impună propria voință, de cele mai multe ori, prin violență. Condamnații pe viață din această pușcărie americană nu făceau excepție, ei făcând viața gardienilor și a altor deținuți un adevărat calvar.

În acele momente dificile, când conducerea penitenciarului … citeşte continuarea articolului

Gândul bun de seară…

Eu, Eu îți șterg fărădelegile, pentru Mine, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.

Isaia 43:25 
Azi este ziua mondială a fericirii, o zi importantă în calendarul mondial deoarece noi locuitorii acestui pământ suntem căutători de fericire…
Fericirea este o pronunţare a binecuvântării, exprimată printr-o formulă care începe cu expresia „ferice”. 

Termenul ferice are conotaţii ca bucuriebinecuvântare, biruință, bunăstare. 
Adevărata fericire constă într-o relație PERSONALĂPUTERNICĂPERMANENTĂ cu Marele PĂSTORPĂRINTELE LUMINII!
În momentul în care ți-ai RECUNOSCUT păcatul, ai RENUNȚAT la pretenții, începi RECONSTRUCȚIA relațiilor pierdute, Dumnezeu își va împlini PROMISIUNEA: „Eu, Eu îți șterg fărădelegile, pentru Mine, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.

Isaia 43:25”
Secretul fericirii depinde de MĂRTURISIREA păcatelor! 
O seară binecuvântată! 

Cu dragoste,

Ciprian Bârsan.

–––––––––––-

Sursa articol: https://dininimapentrutine.wordpress.com

Sufletul care este tot timpul vesel!?

Rabd totul pentru cei aleşi, pentru ca şi ei să capete mântuirea
care este în Hristos Isus, împreună cu slava veşnică.
(2 Timotei 2:10)

O, dacă ar fi ştiut Iov, în timp ce şedea în cenuşă, frământându-şi inima gândindu-se la providenţa lui Dumnezeu, că milioane de oameni de-a lungul istoriei vor privi înapoi la încercările lui! Ar fi prins curaj având în vedere faptul că experienţa lui va fi un ajutor pentru mulţi oameni din lume.
Nimeni nu trăieşte pentru el însuşi, şi povestea lui Iov este ca povestea ta şi a mea, doar că a lui a fost scrisă pentru ca toţi să o vadă. Nenorocirile cu care s-a confruntat Iov şi încercările cu care s-a luptat sunt lucrurile pentru care el este amintit, şi fără ele probabil că n-am fi citit niciodată despre el în Cuvântul lui Dumnezeu.
Nu ştim niciodată ce încercări ne aşteaptă în următoarele zile. Poate că nu suntem în stare să vedem lumina în timpul luptelor noastre, dar putem crede că acele zile, ca şi în viaţa lui Iov, vor fi cele mai importante zile pe care am fost chemaţi să le trăim. Robert Collyer
Cine n-a învăţat că cele mai triste zile din viaţă sunt de fapt cele mai bune? În zilele când faţa ne e plină de zâmbete şi săltăm uşor pe păşunea moale împodobită de Dumnezeu cu flori de primăvară, capacitatea inimii noastre este adesea risipită.
Sufletul care este tot timpul vesel şi bucuros pierde lucrurile cele mai adânci ale vieţii. Sigur că această viaţă îşi are răsplata ei şi e pe deplin satisfăcută, dar adâncimea satisfacţiei ei este foarte mică. Inima lui este mică, şi natura lui, care poate experimenta cele mai mari înălţimi şi cele mai mari adâncimi, rămâne nedezvoltată. Şi fitilul vieţii lui arde repede până la capăt, fără să cunoască vreodată bogăţia profundei bucurii.
Adu-ţi aminte că Domnul Isus a spus: „Ferice de cei ce plâng” (Matei 5:4). Stelele strălucesc cel mai tare în timpul nopţilor lungi şi negre ale iernii. Şi florile sălbatice de genţiană îşi arată frumuseţea pe înălţimile înzăpezite şi îngheţate şi aproape inaccesibile ale munţilor.
Se pare că Dumnezeu foloseşte presiunea durerii pentru a stoarce împlinirea promisiunilor Sale şi astfel din teascul Lui iese cel mai dulce suc. Numai cei care au cunoscut durerea pot să aprecieze pe deplin marea blândeţe a „omului durerii” (Isaia 53:3). selectat
Poate că ai parte de puţină vreme frumoasă, dar lungile perioade de întuneric gros au fost plănuite pentru tine cu multă înţelepciune, probabil pentru că o întindere lungă a unei vremi de vară te-ar fi transformat într-un pământ arid sau într-un pustiu sterp. Domnul tău ştie cel mai bine, iar norii şi soarele aşteaptă porunca Lui. selectat
Când i s-a spus: „E o zi gri”, un bătrân cârpaci scoţian a replicat odată: „Da, dar nu vezi peticul acela albastru?”

FamToFam

Iubește Iisus „penalii”? GHIȚĂ IGNAT – URSUL CARPATIN

Isus-iubeste-penaliiAm simțit nevoia să scriu acest articol pentru a încerca să transmit un mesaj, nu al meu ci al Domnului Iisus Hristos.

În pușcărie deținuții folosesc termenul „penal” pentru a numi diferite obiecte pe care le primesc din partea penitenciarului. De aceea dacă ai primit în momentul încarcerării o pătură din partea penitenciarului, aceea este o pătură „penală”. Dacă îți aduce familia o pătură de acasă, aceea este o pătură „civilă”. Așadar, lingură, castron, săpun, șampon sunt numite obiecte „penale” dacă nu vin de la persoane civile, adică din libertate.
Nu la fel stau lucrurile când vine vorba de oameni, cel puțin nu în pușcărie. Eu nu am auzit încă un deținut care să îl numească pe alt deținut „penal”, nici vreun gardian sau cadru al unității să strige după deținuți ceva de genul „măi penalilor”. În percepția noastră suntem cu toții oameni și cel puțin în penitenciarul în care sunt cazat, cu mici excepții, relațiile inter-umane deținut-deținut și deținut-cadru, se bazează pe omenie. Am scris mai sus, cu mici excepții, pentru că ele există.

Urmăresc cu uimire și cu părere de rău la TV cum oameni în toată firea, jurnaliști, politicieni, oameni învățați, cu multă școală, folosesc acest cuvânt „penal” pe post de bolovani cu care ei doresc să lovească puternic fie în adversari, fie în oamenii pe care dumnealor îi desconsideră dintr-un motiv sau altul.

De exemplu, nu îi place de X, aruncă piatra:

– Cine domnule? Ăla? E penal dom’le.

– Dar de unde știți?

– Știu eu, am auzit, mi-a zis cineva….

Piatra a fost aruncată, răul a fost deja făcut. Dumnezeu are un cuvânt pentru acest gen de oameni, se numește „Pilda vameșului și a fariseului”. Nu voi scrie aici toată pilda, o găsiți în Luca 18 de la versetul 9 la 14, dar vreau totuși să scriu primul verset: „A mai spus și pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei însăși că sunt neprihăniți și disprețuiau pe ceilalți”. Domnul Hristos a spus această pildă special pentru aceia care au darul de a disprețui. Conform spuselor unora și eu fac parte din această categorie a „penalilor”. Nu este un lucru cu care să mă mândresc ci dimpotrivă mă rușinez, însă nu mai pot schimba nimic din ceea ce a fost; singurul vinovat pentru această situație sunt eu, nimeni altcineva.

Nu mă mai uit la trecut pentru că așa cum am scris, el nu poate fi schimbat, mă uit însă cu încredere spre viitor pentru că într-adevăr viitorul poate fi altul. Am greșit în trecut, nu sunt obligat să o fac și în viitor; am primit ocara și pedeapsa pentru ce am greșit, însă nu sunt obligat să port această ocară și pe viitor.

Cei mai mulți oameni care au greșit și au plătit cu ani grei de pușcărie nu își mai revin niciodată pentru că societatea nu este gata să îi primească, să le ofere un loc de muncă, o șansă la o altfel de viață. Recidiva, adică acei care se reîntorc în pușcărie odată eliberați, trec de 50%; poate vă întrebați de ce? Pentru că dincolo de gardurile pușcăriei pe deținut nu îl mai așteaptă nimeni, decât ură, dispreț și ignoranță. O societate creștină, din punctul meu de vedere, ar trebui să se implice activ în reabilitarea celor din pușcării; în loc de dispreț să arate o urmă de compasiune. Desigur că deținutul odată eliberat nu va găsi compasiune din partea semenilor, până la urmă este doar un „penal” ce merită ignorat.

Atât eu cât și frații mei de credință de aici din pușcărie îi mulțumim lui Dumnezeu care ne-a arătat nu doar compasiune ci și o dragoste nemaiîntâlnită la oameni. Dumnezeu, prin Fiul Său, a fost gata să ne arate înțelegere, să ne ofere iertare și în bunătatea Lui să ne pregătească pentru ca atunci când vom fi liberi să dăm dovadă că într-adevăr suntem copiii Săi.

Mai mult decât să ne iubească pe noi cei din închisori, Domnul Iisus face un pas mai departe și merge până acolo că se identifică cu deținuții, dacă vreți cu „penalii”. Am găsit acest lucru minunat în Matei 25 Vă spun din toată inima că atunci când am citit acest capitol m-am bucurat ca un copil, am fost atât de fericit! De ce? Pentru că în sfârșit am găsit pe Cineva care să spună: „de câte ori faceți un bine celor din pușcării, Mie îmi faceți acel bine”. Acest cineva nu este oricine, este Fiul lui Dumnezeu.

M-am gândit atunci: „cum? Fiul lui Dumnezeu, El care a trăit fără greșeală, fătă păcat, fără să fi făcut ceva rău, tocmai El se identifică cu nenorociții din pușcării?” Nu mi se părea real la început, apoi cercetând Scriptura mi-am dat seama că Iisus Hristos a venit să cheme la pocăință pe cei păcătoși nu pe cei neprihăniți și tot Domnul spune: „nu cei sănătoși au trebuință de doctor ci cei bolnavi” Luca 5:31.

Deci Domnul Iisus Hristos ar fi putut să ignore pe păcătoși, dar El tocmai pentru ei a venit. În bunătatea Sa s-a aplecat asupra păcătosului sau „penalului” până acolo că se identifică în persoana acestuia. Ce Dumnezeu măreț am! Câtă bunătate și câtă dragoste! Vă spun din inimă, câteodată mă gândesc și zic: „Doamne de ce atâta bunătate pentru un om păcătos și rău ca mine?”

Uitându-mă la cine am fost, vă scriu cu toată sinceritatea că eu nu aș fi meritat atenția lui Dumnezeu nici măcar pentru o secundă, darămite ca El să coboare din înălțimile cerului, să lase slava pe care o avea la Tatăl Său, să sufere ocară, batjocuri, dispreț și o moarte crudă pe cruce, făcând toate acestea pentru mine. Unii ar spune că așa ceva nu se poate, că am înnebunit, însă eu nu spun aceste lucruri de la mine, ci le-am găsit scrise în Sfânta Scriptură.

Bineînțeles că Fiul lui Dumnezeu nu a venit doar pentru Ghiță Ignat, nu doar pentru cei din pușcării, ci pentru lumea întreagă, pentru oricine este gata să dezbrace haina de fariseu și să adopte starea smerită și sinceră a vameșului păcătos. Ca să răspund la întrebarea din titlu, zic da! Dumnezeu deși urăște păcatul îl iubește pe păcătos, își dorește reabilitarea lui, îl prețuiește și dorește ca el, păcătosul, „penalul” să devină un alt om. Mai greu este la noi, oamenii care știm să punem etichete, știm să căutăm paiul, dar ne dăm seama atât de greu de bârna pe care o purtăm noi înșine.

Închei aici cu speranța că vom adopta cu toții o atitudine plăcută Domnului nostru Iisus Hristos!

VIDEO – Discurs incendiar al lui Daniel Gheorghe în plenul Parlamentului: Parteneriatul civil este în realitate o formă perfidă de a păcăli legislația și valorile morale ale acestei țări. Am avut de a face cu o nouă manipulare a propagandei LGBT

agnus dei - english + romanian blog

Coaliția pentru Familie a strâns peste trei milioane de semnături din partea românilor, care au fost depuse la Parlament în încercarea de a obține organizarea unui referendum pentru modificarea articolul 48 alin. 1 din Constituție.

Deputatul Daniel Gheorghe a susținut un discurs în Parlamentul României, acolo unde se discută în aceste zile despre legea parteneriatului civil „care este în realitate o formă perfidă de a păcăli legislația și valorile morale ale acestei țări”.

Cu titlul „Parteneriatul civil, un abuz împotriva firii”, Daniel Gheorghe a exlicat motivele pentru care un asemenea parteneriat nu ar trebui aprobat și face o previziune asupra viitorului despre cum acest parteneriat ar deschide o cutie a Pandorei căruia îi vor urma alte favoruri pentru comunitatea homosexuală.

Deputatul cere ca Parlamentul României să apere valorile tradiționale ale familiei și să voteze pentru referendumul pentru modificarea Constituției și inițiativa cetățenească a românilor și să nu se lase intimidat…

Vezi articol original 359 de cuvinte mai mult

Paul Negruț- Mesaj prezentat la Conferința “Coaliției pentru familie” în Oradea

Pastor Ciprian Barsan

La trecerea dintre secolul XIX și secolul XX s-a înfiripat o nouă ideologie, mai puțin băgată în seama la început, extrem de agresivă astazi, ideologie care și-a propus să demoleze din temelii casa în care a locuit omenirea de milenii. Această ideologie și-a propus să demoleze concepția creștină despre lume și viață. Și-a propus să demoleze credința în adevăr absolut și valori morale absolute. Si-a propus sa demoleze credința în biserică și familie, ca realitați întemeiate de Dumnezeu, cu un rol stabilit de Dumnezeu în societate.

Vezi articol original 791 de cuvinte mai mult

TAMPLARUL

 

Doi fraţi care trăiau în gospodării alăturate au avut un conflict. A început cu o mică neînţelegere şi a luat amploare până când s-a produs dezbinare între cei doi. Totul a culminat cu un schimb de cuvinte dure, urmate de săptămâni de linişte… Într-o dimineaţă, cineva a bătut la uşa fratelui mai mare. Când a deschis uşa a văzut un bărbat cu unelte de tâmplărie.
“Caut de lucru pentru câteva zile, a zis străinul. Poate aveţi nevoie de mici reparaţii aici, în gospodărie, eu v-aş putea ajuta”.
“Da, a zis fratele mai mare. Am ceva de lucru pentru dumneata. Vezi acolo, pe partea cealaltă a râului, locuieşte vecinul meu. Mă rog, de fapt este fratele meu mai mic. Vreau să construiesc un gard de doi metri înălţime, nu vreau să-l mai văd. Eu plec la câmp, la treburile mele, dar aş vrea ca până mă întorc diseară, dacă se poate, să fie gata”. Tâmplarul a muncit mult, măsurând, tăind, bătând cuie. Aproape de asfinţit, când s-a întors de la câmp fratele mai mare, tâmplarul tocmai terminase treaba. Uimit de ceea ce vede, fermierul a făcut ochii mari şi a rămas cu gura căscată. Nu era deloc un gard de doi metri. În locul lui era un pod care lega cele două gospodării peste râu.
Tocmai în acel moment vecinul lui, fratele cel mic, venea dinspre casa lui şi, copleşit de ceea ce vedea şi-a îmbrăţişat fratele mai mare şi i-a spus:
“Eşti un om deosebit, să te gândeşti tu să construieşti un pod aşa de frumos după tot ce ţi-am spus şi ţi-am făcut! Iartă-mă, frate!”
Şi s-au iertat.
Tâmplarul, văzându-şi treaba terminată, începu să-şi adune uneltele ca să plece întru ale sale.
“Aşteaptă, stai, i-a zis fratele cel mare. Mai stai câteva zile. Am mult de lucru pentru dumneata”.
“Mi-ar plăcea să mai rămân, a spus tâmplarul, dar mai am multe poduri de construit…” „OAMENII CONSTRUIESC PREA MULTE ZIDURI SI PREA PUTINE PODURI ” (Isaac Newton)
Cel mai Mare Constructor este IisusHristos – Din trupul Sau pironit pe cruce a facut un pod intre noi si Dumnezeu.

FamToFam
sursa : cristianstavriu.wordpress.com

COMUNICAT DE PRESĂ Coaliţia pentru Familie – FAMILIA MONOPARENTALĂ ESTE ȘI RĂMÂNE OCROTITĂ

agnus dei - english + romanian blog

Organizații și persoane ostile inițiativei cetățenești de revizuire a articolului privind Familia din Constituția României au exprimat temeri și critici cu privire la faptul că familiile monoparentalesau alte tipuri de familie nu ar fi ocrotite și recunoscuteprin noua formă a articolului 48 din Constituție. Aceste critici sunt complet nefondate.

În cadrul noțiunii de familie există categorii diferite, cu structuri diferite, componență diferită și aflate în situații juridice diferite. Toate sunt, în egală măsură, recunoscute și ocrotite fără discriminare, ele având la bază același model: cel al familiei nucleare, monogame, formate prin căsătoria dintre un bărbat și o femeie, având în centrul său asigurarea și reprezentarea cu prioritate a drepturilor copilului.

Constituția consacră, prin articolul 48 aliniatul 1, prima teză, că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită dintre soți (iar în formă revizuită, între un bărbat și o femeie), iar în teza a treia, ce nu va fi…

Vezi articol original 1.297 de cuvinte mai mult

EŞTI SPECIALĂ!

trecând prin anotimpuri

„Poate azi nu simți acest lucru. E în regulă. Nici eu nu simt mereu asta. Acest lucru nu schimbă realitatea.

Ești deosebită. Ești unică. Nimeni nu râde cum râzi tu. Nimeni nu leagă o rană ca tine. Nimeni nu are lacrimile tale. Ești extraordinară.

Cuvintele tale pot da viață dintr-un pământ uscat. Brațele tale pot îmbrățișa o inimă frântă, aducându-i din nou speranță. Picioarele tale te pot duce pe la paturile bolnavilor uitați de lume. Inima ta poate iubi mulți oameni…

Da, poți face multe. Poate nu e cineva care să stea în spatele tău și să îți spună că poți. Îți spun eu azi: Poți! Și nu pentru că ești femeie, ci pentru că ești creația lui Dumnezeu.

Da, vor fi oameni care nu te vor observa. Care îți vor întoarce spatele și te vor vedea un fir de praf; care nici măcar nu te vor saluta. Lasă-i, nu…

Vezi articol original 56 de cuvinte mai mult

Despre musulmani!!

Chiar dacă acest mesaj a fost rostit cu aproximativ, 8 ani in urma, astăzi se poate vedea ca este mai actual ca oricând. Știu ca ceea ce face Donald Trump, nu este înțeles de mulți, dar sunt convins ca, cei care vor citi discursul de mai jos, vor beneficia de o înțelegere mult mai clară , in ceea ce privește situația lumii contemporane!

Trist dar foarte real!

Mike Olari

Discurs rostit de către Geert Wilders, preşedintele Partidului Libertăţii din Olanda, membru al Parlamentului olandez, în faţa adunării unor factori politici internaţionali, la hotelul „Four Seasons” din New York, în toamna anului 2009.
Dragi prieteni,
Vă mulţumesc foarte mult pentru că m-aţi invitat.
Vin în America cu o misiune. Nu este totul bine în lumea veche. Se conturează un imens pericol şi este foarte greu să fii optimist.
S-ar putea să ne aflăm în faza finală a islamizării Europei. Acesta nu este numai un pericol actual şi transparent pentru însuși viitorul Europei, ci un pericol pentru America şi pentru întreaga supravieţuire a Vestului.
Statele Unite constituie ultimul bastion al civilizaţiei apusene care ar înfrunta o Europă islamică. Mai întâi, voi descrie situaţia existentă pe teritoriul Europei, iar apoi voi spune câteva cuvinte despre Islam.
Europa, pe care dumneavoastră o cunoaşteţi, este în schimbare. Dvs. aţi văzut, probabil, evenimente importante, anumite semne. Dar în toate aceste oraşe, uneori la numai câteva case distanţă de destinaţiile dumneavoastră turistice, este o cu totul altă lume. Este o lume a societăţii paralele create de imigrarea musulmană în masă.
Pretutindeni în Europa se ridică o nouă realitate: întregi cartiere musulmane, unde rezidă sau, măcar, poate fi văzută foarte puţină populaţie indigenă. Şi dacă este, ajunge s-o regrete. Şi acest lucru este valabil chiar şi pentru poliţie.
Este o lume a eşarfelor pe cap, o lume în care femeile se preumblă într-o ţinută în care nu li se vede faţa şi cu o droaie de copii după ele, iar soţii lor, sau dacă preferaţi proprietarii lor de sclavi, păşesc cu trei paşi înaintea lor. Ai moschei la multe colţuri de stradă. Prăvăliile au semne pe care nici dumneavoastră şi nici eu nu le putem citi.
Cu greu veţi găsi vreo activitate economică. Există ghetouri musulmane, controlate de fanatici religioşi. Există cartiere musulmane şi ele cresc ca ciupercile în toate oraşele de-a curmezişul Europei. Acestea sunt construcţiile de blocuri pentru controlul populaţiei crescânde a Europei, stradă cu stradă, cartier cu cartier, oraş cu oraş. Există acum mii de moschei în toată Europa. Cu congregaţii mai largi decât în bisericile creştine. Şi în fiecare oraş european există planuri de a construi supermoschei care să facă să pară şi mai pitice fiecare biserică în acea regiune. Semnalul este evident: Noi dominăm!
Multe oraşe europene sunt deja pe un sfert musulmanizate: luaţi doar Amsterdamul, Marsilia sau Malmo în Suedia. În multe oraşe, majoritatea populaţiei sub 18 ani este musulmană. Parisul este acum înconjurat de un cerc de cartiere musulmane. Mohamed, este acum cel mai popular nume în rândul băieţilor, în multe oraşe.
În unele şcoli elementare din Amsterdam nu se mai poate vorbi despre ferme, deoarece asta ar însemna să se menţioneze şi porcul, ceea ce ar fi o insultă pentru musulmani. Multe şcoli din Belgia şi Danemarca servesc elevilor numai „halal food” (adică mâncare acceptată de religia musulmană, fără carne de porc sau carne de animal nesacrificat conform ritualurilor musulmane).

În Amsterdam, cândva un oraş tolerant, gay-ii (homosexualii) sunt crunt bătuţi aproape exclusiv de către musulmani. Femeile nemusulmane aud regulat strigându-li-se „curvă, curvă”. Antenele de televiziune nu sunt îndreptate spre canalele locale, ci numai spre staţiile din ţările de provenienţă musulmană. În Franţa, profesorii de şcoală sunt îndrumaţi să evite autorii care sunt consideraţi „ofensivi” musulmanilor, inclusiv Voltaire şi Diderot; acelaşi lucru este valabil şi pentru Darwin. Istoria Holocaustului nu mai poate fi predată în şcoală din cauza sensibilităţii musulmane. În Anglia, tribunalele „Sharia” fac acum parte oficial din sistemul legislativ britanic (tribunalele sharia sunt instanţe judecătoreşti musulmane, care acţionează şi din moschei – n.t.).
Multe cartiere ale orașelor din Franţa sunt astăzi zone de „necirculat” pentru femeile fără capul acoperit cu un şal.
În urmă cu o săptămână, un bărbat aproape a murit după ce a fost bătut de musulmani pe o stradă din Bruxelles, pentru că a fost văzut bând, când la ei era Ramadanul. Evreii părăsesc Franţa în număr record, fugind de cel mai crunt val de antisemitism de la al doilea război mondial. Franceza este o limbă vorbită astăzi curent pe străzile din Tel Aviv şi Natania, din Israel . Aş putea continua cu multe povestiri de acest gen, povestiri despre islamizare.
Un total de 54 de milioane de musulmani trăiesc astăzi în Europa. Într-un calcul recent al Universităţii San Diego, s-a constatat că în numai următorii 12 ani, 25 % din populaţia Europei vor fi musulmani. Bernard Lewis a prezis o majoritate musulmană până la sfârşitul acestui secol. Acestea, desigur, sunt numai cifre.
Şi cifrele n-ar fi ameninţătoare dacă imigranţii musulmani ar manifesta o tendinţă de asimilare. Însă sunt infime semnele în sensul ăsta.
„Pew Research Center” a raportat că jumătate din musulmanii francezi consideră loialitatea lor faţă de islam mai puternică decât loialitatea lor faţă de Franţa (Pew Research Center este o organizaţie americană care oferă opţiuni, atitudini şi tendinţe ale opiniei publice din SUA şi din lume – n.t.).
O treime dintre musulmanii francezi nu se opun deloc atacurilor sinucigaşe. Iar Centrul Britanic pentru Coeziune Socială a comunicat că o treime din studenţii musulmani britanici se pronunţă pentru un „califat” mondial.
Musulmanii cer să „li se arate respect”, iar noi le arătăm acest respect: avem sărbători musulmane oficiale de stat.
Procurorul General creştin-democrat tinde să accepte „sharia” dacă există o majoritate musulmană. Avem miniştri, membri de cabinet, cu paşapoarte de Maroc şi Turcia.
Cererile musulmane sunt susţinute de comportări nelegale, mergând de la crime mărunte şi violenţe întâmplătoare, de exemplu contra lucrătorilor pe ambulanţe şi şoferi de autobuz, până la răzmeriţe pe scară redusă. Parisul a văzut asemenea revolte în suburbiile sale. Eu îi numesc pe aceşti criminali „colonişti”. Pentru că asta sunt.
Ei nu vin să se integreze în societăţile noastre; ei vin să integreze societăţile noastre în Dar-al-Islam – ul lor. Din cauza asta sunt colonişti (Dar-al-Islam este o secţiune a islamului mondial – n. t.). Multe din aceste violenţe de stradă, de care am pomenit, sunt îndreptate exclusiv împotriva nemusulmanilor, forţând pe mulţi dintre băştinaşi (localnici) să părăsească propriul lor cartier, propriul oraş, propria ţară.
Mai mult, musulmanii reprezintă astăzi un număr de votanţi care nu se poate ignora.
Al doilea lucru pe care trebuie să-l ştiţi este importanţa profetului Mohamed. Conduita lui este un exemplu pentru toţi musulmanii şi nu poate fi criticată. Acum, dacă Mohamed ar fi fost un om al păcii, cum erau, să spunem, Gandhi sau Maica Tereza, n-ar fi fost nici o problemă.
Dar Mahomed a fost un şef de bandă, un asasin, un pedofil şi a avut mai multe căsătorii în acelaşi timp. Tradiţia islamică ne povesteşte cum s-a luptat el în bătălii, cum şi-a omorât duşmanii şi chiar cum executa prizonieri de război.
Mohamed însuşi a masacrat tribul iudeu al lui Banu Qurayzah. Dacă ceva este bine pentru Islam, e bine; dacă este rău pentru Islam, este rău.

Să nu încerce nimeni să vă păcălească cu faptul că islamul ar fi o religie. Desigur, are un Dumnezeu, o lume de apoi şi cele 72 de fecioare. Dar, în esenţă, Islamul este o ideologie politică. Este un sistem care stabileşte reguli precise pentru societate şi pentru viaţa fiecărei persoane. Islamul vrea să dicteze fiecare aspect al vieţii. Islamul înseamnă „resemnare” sau supunere.
Islamul nu este compatibil cu libertatea sau cu democraţia, pentru că se străduieşte să obţină „sharia”, in dorința de a deveni o religie totalitară. Acum ştiţi de ce Winston Churchill a numit Islamul „cea mai retrogradă forţă din lume” şi de ce a comparat „Mein Kampf” cu Coranul.

Publicul a acceptat sincer povestea palestiniană şi vede Israelul ca agresor. Dar eu am trăit în ţara aceea şi am vizitat-o de o mulţime de ori. Eu susţin Israelul. Întâi, pentru că este patria evreiască după două mii de ani de exil, incluzând Auschwitz-ul, în al doilea rând pentru că este o democraţie şi în al treilea rând pentru că Israelul este prima noastră linie de apărare.
Această micuţă ţară este situată pe linia de luptă contra jihadului, împiedicând avansarea teritorială a Islamului.
Israelul înfruntă linia de luptă a jihadului la fel ca şi Kaşmirul, Kosovo, Filipinele, Sudul Tailandei, Darfur în Sudan sau Libanul.
Israelul este pur şi simplu în cale. Aşa cum a fost şi Berlinul de Vest în timpul războiului rece.
În ţara mea, în Olanda, 60% din populaţie consideră imigrarea în masă a musulmanilor, drept greşeala politică numărul unu de la al doilea război mondial încoace. Şi alţi 60% consideră Islamul ca cel mai mare pericol.
Luminile se pot stinge în Europa mai repede decât vă puteţi imagina. O Europă islamică înseamnă o Europă fără libertate şi democraţie, un deşert economic, un coşmar intelectual şi o pierdere de putere militară pentru America, deoarece aliaţii săi se vor transforma în duşmani, duşmani cu bombe atomice.
Cu o Europă islamică, America va trebui singură să apere moştenirea Romei, a Atenei şi a Ierusalimului.

Dragi prieteni, libertatea este cel mai preţios cadou. Generaţia mea niciodată n-a trebuit să lupte pentru această libertate, ea ne-a fost oferită pe o tavă de argint, de către oamenii care au luptat pentru ea cu pretul vieţii lor.
Pe tot cuprinsul Europei, cimitirele americane ne amintesc de băieţi tineri care niciodată n-au ajuns acasă şi a căror amintire noi o preţuim.
Generaţia mea nu este proprietara acestei libertăţi; noi suntem numai păstrătorii, paznicii ei. Noi putem doar preda această libertate greu obţinută, copiilor Europei, în aceeaşi stare în care ne-a fost oferită nouă.
Noi nu putem ajunge la nici o înţelegere cu mulahii şi imamii (conducători religioşi musulmani).
Generaţiile viitoare nu ne vor ierta niciodată. Noi nu ne putem risipi libertăţile. Pur şi simplu nu avem dreptul să facem asta. Trebuie să facem tot ce este posibil acum pentru a opri această stupiditate islamică, pentru ca să nu poată distruge lumea aceasta liberă pe care noi o cunoaştem.

Vă mulţumesc,

Geert Wilders, preşedintele Partidului Libertăţii din Olanda, membru al Parlamentului olandez
Citiți și transmiteți mai departe, ca nimeni să nu spună că n-a știut !!!