ESTE AUTOMULTUMIREA UN PACAT.??

Interesat doar de ce se întâmplă pe orizontală, fără să mai țin cont de relaţia pe verticală, mi-am dat seama cât de bine îmi merge, și eram tot mai mulțumit de mine însumi. Am încercat să-mi fac o autoevaluare,  aruncând o privire asupra slujirii mele şi a ceea ce eram, din unghiuri cât mai diferite.

Orizontal vs Verical

În primul rând mi-am evaluat starea mea spirituală. Uitându-mă, la cei din jurul meu, mi-am dat seama că Eu sunt mult mai spiritual decât majoritatea dintre ei.

Eu particip nu numai la cele doua programe de duminică ale bisericii pe care o frecventez, dar merg și marți la rugăciune, joi la programul din biserică şi în plus, particip și la repetiția de cor.

Ba mai mult, mai dau și câte un îndemn la ora de rugăciune ori de câte ori sunt solicitat.

Când se pune problema postului, nu mă las până nu ma înscriu pe listă chiar și cu două zile pe săptămână.

Apoi în ceea ce privește dărnicia, sunt mult mai darnic decât cei mai mulţi din biserică. Să nu mai vorbim de colectele speciale, unde scriu în general cecul cel mai mare.

În ceea ce privește îmbrăcămintea, sa-mi fie cu iertare, dar pe mine nu ai să mă vezi niciodată în blugi, sau cămașă cu mânecă scurta și data peste pantaloni.

Vorbind despre tunsoare, cred că nici unul dintre cei pe care îi cunosc, nu se tund mai des și mai scurt ca mine. De barba și mustață nici nu poate fi vorba. Sunt cel mai bărbierit. Apoi soția mea este îmbrăcată mai cuviincios decât cele mai multe surori din biserica, chiar mai cuviincios decât soția păstorului.

În cea ce-i privește pe copiii mei, ce să mai zic, acasă mai fac ei anumite năzbâtii, dar la biserică, sunt cei mai cuminți și cei mai implicați în formațiile muzicale din biserică. Mai cânta și câte un solo uneori.

Dacă în lucrarea de misiune eu nu reușesc să merg prea des, totuşi, copii mei sunt primii pe listă când se pune problema plecării în misiune. Iar financiar, mă implic mai mult ca ceilalți.

Autosuficienta

Lista ar putea continua, dar nu este cazul să mai aduc şi altele în discuție, fiindcă era suficient să mă gândesc doar la lucrurile scrise mai sus, şi asta ma făcea să mă simt foarte bine și împlinit spiritual. Cu alte cuvinte, încercam un plăcut sentiment de Automulţumire. Asta până într-o noapte, când nu m-am putut odihni prea bine, și după ce am petrecut câtva timp în rugăciune, (un fel de rugăciune fariseică) m-am apucat de citit Biblia – Cuvântul lui Dumnezeu.

Acesta a fost momentul adevărului, momentul în care lucrurile s-au schimbat radical în viaţa mea.

Am zăbovit destul de mult prin Efeseni. Să vezi și să nu crezi, eu care mă credeam un cunoscător al  Cuvântului, doar mai și predicam câteodată, mi sa părut că citesc ceva care nu mai citisem niciodată.

Ajuns la Efeseni 2:8-10 citesc:

„Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.”

După ce am citi aceste lucruri, am început să plâng și să-mi zic; eu credeam că lucrurile enumerate, mai sus, (adică faptele mele) mă mântuiesc…

Am ajuns apoi în Galateni 5:22-26

„Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţa, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
Cei ce Sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. Dacă trăim Duhul, să şi umblăm prin Duhul. Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărîtându-ne unii pe alţii, şi pizmuindu-ne unii pe alţii.”

Asta era o altă lovitură pentru mine. Eu toate lucrurile astea le-am mai citit, dar parcă de data asta puteam să înțeleg totul diferit.

Mergând pe trimiteri, următorul popas ajung la 1Corinteni Cap 13

„Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.
Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic……..”

Citind atent întreg capitolul, ce înseamnă a iubi și înțelegând faptul că fără dragoste nu sunt nimic, m-am prăbușit cu totul în faţa lui Dumnezeu. Plângeam fără control, gândindu-mă la cine credeam eu ca sunt și de fapt cine eram în realitate. Credeam că lucrurile descrise mai sus, mă mântuiesc. Credeam că neprihănirea mea, (descrisa mai sus) mă mântuieşte și ma face neprihănit! Ce greșit.

Era momentul adevărului.

Atâta timp cât m-am comparat cu cei din jurul meu, eu arătam foarte bine, dar în momentul când am început să mă compar cu Cuvântul lui Dumnezeu, mi-am văzut ticăloșia. Mă uitam acum la marele meu Dumnezeu precum Iov, și îmi era rușine de tot trecutul meu.

După cum Iov spunea: „Pâna acum auzisem de TINE dar acum te-am văzut și mi-e rușine de mine.”

Din acest moment totul s-a schimbat în viaţa mea.

Citirea Cuvântului face parte zilnic din viaţa mea, iar prin ajutorul Duhului Sfânt, sunt luminat și întărit să înțeleg și să trăiesc, ceea ce citesc.

Știu că mântuirea a fost complet plătită pentru mine de Isus, iar faptele bune prin care încerc să trăiesc zilnic, au fost pregătite de Dumnezeu.

Nu cumva ești în aceiași situație ca mine? Dacă da, ai o singură șansă, prăbuşirea la picioarele lui Isus, cu multă smerenie și lepădare de sine.

„EL este împotriva celor mândri, dar celor SMERIȚI LE DĂ HAR!”

Mike Olari

12 comentarii

  1. Amin!
    Domnul sa va binecuvanteze!
    Ma simt in aceasi situatie si trebuie sa ma pocaiesc cu desavarsire!
    Dar nu e gresit sa fi automultumit de o neprihanire venita de la Dumnezeu si asa trebuie sa fie orice crestin sau crestina nascuta din nou ,noi trebuie sa pazim porunca fara prihana si fara vina pana la aratarea Domnului Isus Hristos ,dar cand aplicam o neprihanire a voii noastre ,doar de fatada ,fara o pocainta veritabila venita de la Duhul Sfant , e pacat mare !.
    Pentru ca Dumnezeu este Tatal tuturor celor neprihaniti si este scris in 1 Timotei 6:1-21
    6. Negresit, evlavia insotita de multumire este un mare castig.Amin!
    Automultumirea este aceasta si trebuie sa se vada „evlavia noastra insotita de multumire”.

    Multumirea de lucrarea Lui Dumnezeu in noi insine ,e o mare binecuvantare ,cand traim dupa voia Lui Dumnezeu si nu mai traim dupa voia aceastei lumi inselatoare ,trebuie sa fim multumitori Domnului dar si automultumitori ca noi am urmat voia Domnului prin Harul Sau minunat .
    Biblia este singura sursa a mantuirii noastre si niciodata nu e prea tarziu sa o aplicam in viata noastra, indiferent de momentul in care ne surprinde si ne trezeste la realitate,noi trebuie sa ne pocaim de toate faradelegile noastre si sa ne vedem pacatosi chiar si atunci cand credem ca suntem bine si traim neprihaniti,aparentele oamenilor uneori inseala ,dar Cuvantul Lui Dumnezeu aplicat in viata noastra ,niciodata nu ne va insela.
    Este corect ca Neprihanirea Lui Dumnezeu trebuie sa se vada in noi si in afara noastra.
    Nu trebuie sa se vada in noi ,lumea cu modernismul ei ,chiar daca ele exista in viata noastra sa nu ne domine si sa nu ne incredem in ele ,sa nu ne laudam cu ele pentru ca sunt trecatoare.Azi le avem ,maine s-ar putea sa nu le mai avem,(dupa cum vedem ca se intampla atatea calamitati in aceasta lume trecatoare).Dar Dumnezeu trebuie sa ramana vesnic in noi ,cei nascuti din nou ,indiferent de situatie!Trebuie sa rezistam ispitei si sa fim tari in credinta si cu totii impreuna vom reusii ,altfel degeaba am crezut .
    Isus a zis:Eu sunt ,Calea,Adevarul si Viata. Amin!
    El E, MINUNAT!!

    1. „…trebuie sa fim multumitori Domnului dar si automultumitori ca noi am urmat voia Domnului prin Harul Sau minunat.”

      Cineva spunea: Înainte de a-l cunoaşte pe Domnul ziceam „numai eu”. După ce l-am cunoscut pe El ziceam „eu şi Dumnezeu”. Apoi m-am maturizat şi am început să zic: „Dumnezeu şi eu”. Acum spun: „numai Dumnezeu!”

  2. „După ce am citi aceste lucruri, am început să plâng și să-mi zic; eu credeam că lucrurile enumerate, mai sus, (adică faptele mele) mă mântuiesc…”

    Nu. Sa nu plingi frate Mike.Sau sa plingi de bucurie. Este minunat, este biblic sa ai faptele tale. Conform scrierilor sfinte, faptele tale arata credinta ta. Arata ca nu este moarta.
    Daca faptele tale sunt cele ce trebuie sa fie si daca vei rabda pina la capat, in primul rind vei vedea ca nu ai avut o credinta degeaba. Iar ca sfirsit al credintei vei primi mintuirea.
    Biblia mea scrie ca ” vazind faptele voastre bune vor da slava lui Dumnezeu in vremea cercetarii”. Ce lucruri minunate sa ai faptele care trebuie.
    Frate Mike, la aceasta vreme tocmai lipsa faptelor sau sucirea lor dupa bunul plac, acestea sunt un grav temei a lipsei de putere in adunari. Vorbe, multe vorbe…mestesugite si unse cu oloi rinced. Scoli si diplome…fabricatie, multa glagorie dar cuvintul ne spune : fara fapte credinta este moarta.
    Apropo de acest gind.Nu de mult am citit pe un blog povestea unui predicator care, la o mormintare ar fi spus : fratilor si surorilor, patruzeci de ani am avut acest cadavru cu noi in adunare. Stau si ma gindesc daca in acele momente s-o fi gindit cineva la magarita lui Balaam. Em m-am gindit.
    Slava Domnului daca mai este calauzirea Duhului Sfint in faptele pregatite de Dumnezeu mai dinainte . Cam pe acolo trece calea ingusta, prin acele fapte.
    Fii binecuvintat frate Mike.

    1. Draga frate Tristar

      Acest articol nu are neaparat a face doar cu viata mea, ci cu o stare a Biserici de astazi.Este important sa intelegem, ca mintuirea se capata prin HAR, dar si care sunt faptele care le cere cuvintul Domnulu de la noi.
      Va incurajez sa mai cititi inca o data articolul. fiindca mie mi se pare ca este destul de axplicit.
      God bless you and yours.
      Cu deosebit respect,
      Mike Olari

  3. OK. Am recitit. Parerea mea este ca versetele avute de mine in vedere pot fi aplicate adunarilor ca nu se schimba nimic. Lipsa de putere este tot mai acuta.Crezi ca poti sa afirmi altceva?
    Motivatia ramine aceeasi. Lipsa faptelor duhovnicesti ai celor ce compun adunarile dau aceasi suma nedorita : lipsa de putere.
    Eu vad in materialele postate de voi, un strigat ce se vrea spre o reala trezire din amortela data de starea de „caldicei” . Dar , daca vreti sa admiteti, si eu ” simpt” in jurul meu acelasi lucru, ca sa nu zic vorba aceeia:una zicem, alta facem.(apropo de fapte).Si in nici un caz nu vad aspectul „apostolic” desi cu emfaza se afirma ca suntem o biserica apostolica. Nu cred ca este cazul sa insiram diferentele, sunt oricum prea multe. Iar asemanarile (daca sunt) ar fi o lauda nemeritata. La aceasta vreme macar de am intelege ce faceau apostolii si ce facem noi ( de multe ori nici macar nu vrem a face)
    Acesta este suportul meu in afirmatiile legate de „faptele” care vor confirma credinta.
    Si ca si tine, si eu am folosit versetele din biblie, doar ca prefer parafrazarea decit copia.(avem exemple de insiruiri de la 90 de rinduri in sus, nu?)
    Domnul sa va binecuvinteze.

    1. Draga frate

      Un lucru este foarte clar atit in ce spui tu, cit, si in articolul nostru, CREDINTA ADEVARATA, normal ca se poate vedea din faptele oamenilor.Important este sa fie faptele care le-a pregatit Domnul sa traim in ele.Multi fac anumite fapte care nu neaparat sunt rele, dar nu sunt nici cerute de cuvintul lui D-zeu si, au impresia ca sunt mintuiti prin acele fapte.
      In ce priveste lucrarea care incercam, s-o facem prin intermediul acestui blog, este (asa dupa cum bine ai remarcat si tu) sa-i motivam pe cei ce citesc blogul nostru, la o credinta reala, nu una moarta care nu face nimic.
      Multa binecuvintare.

      mike olari

    2. Astazi m-am trezit putin cam nedumerit in privinta mea. Oare ce o fi vrut Domnul sa-mi spuna atunci cind imi vorbeste de hainele de in subtire?
      Ma rog de ceva vreme sa aiva mila si indurare de mine si sa-mi dea disponibilitatea de a dori cu toata inima mea, cu tot sufletul meu sa imbrac acele haine, sa piara din mintea mea orice atitudine de nepasare sau de uitare a acestor lucruri minunate si sa invat ce inseamna viata .
      Citesc de pe bloguri, citesc carti crestine scrise de autori de notorietate, oameni ai lui Dumnezeu care si-au dovedit credinta prin sfirsitul felului lor de vietuire si, ma incarc de bucurie, de incredere , de nadejde, de … prezenta LUI.
      Dar stau si ma intreb oare cum trebuie sa ma simpt cind ascult cuvintul din sfintele scripturi? Cuvintul curat asa cum este scris, fara teologisme, fara suciturile date de mintile unor teologi, filozofi, filfizoni, mincatori de piine dintr-o meserie care de multa vreme ar fi trebuit sa dispara. Si bine era daca disparea inainte de aparitia denominatiilor. Si asta in primul rind pentru ca nu avem nimic in biblie despre asa ceva.
      Sau , acestia au misiunea lor precum Iuda. Cineva trebuia sa faca ceea ce avea de facut tocmai pentru a se implini scripturile. Teologii tare ma tem ca au ca slujba implinirea a ceea ce a mai ramas ca Domnul Isus sa poata reveni a doua oara: lepadarea de credinta. Poate fi si aceasta o idee. Subiectiva bine’nteles pentru ca este a mea. Nu stiu daca si trista, dar este a mea.

  4. Singure si in exclusivitate ,pastreaza nealterata prioritatea doar faptele generate, initiate si savarsite din DRAGOSTE !. Cu ele este pavata calea ingusta si ducatoare spre MANTUIRE !
    Via Dolorosa ramane Exemplul Nostru de Urmat ,ce elimina speculatiile confesionale, confuzia ,inglodarile constipatiilor doctoral-teologice cat si prefacatoria !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s