Vrei să fii ca Isus?

Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.

(1 loan 2:6)

De-a lungul veacurilor, creştinii au privit cu interes la persoana şi lucrarea Domnului Isus, ca la unicul model cu adevărat demn de urmat. Învăţătura Mântuitorului cuprinsă în cele patru Evanghelii, constituie normativul de bază la care credincioşii s-au raportat întodeauna. De fapt, suma tuturor învăţăturilor necesare pentru ca o persoană să poată trăi în conformitate cu voia lui Dumnezeu, ar putea fi formulată în mod simplificat, dar profund totodată, prin următoarea frază: Creştinul trebuie să trăiască asemeni Domnului Isus!

Căutând să trăiască aşa cum a trăit Isus, urmaşii Lui trebuie să ia în considerare toate aspectele trăirii Sale. Privind din această perspectivă  la viaţa Domnului nostru Isus Hristos, putem observa că toate acţiunile şi atitudinile Sale au fost motivate; pe de o parte de dragostea şi de bunătatea lui Dumnezeu şi pe de altă parte de sfinţenia şi dreptatea Sa.

Isus a trăit pe pământ nu pentru a face voia Lui, ci pentru a îndeplini voia Celui ce l-a trimis. Pentru a putea îndeplini cu exactitate obiectivele voii Tatălui, Domnul Isus a avut o strategie bine definită, prezentată de El în Evanghelia după loan 5:19 „…Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.”

Looking like Jesus

Dacă obiectivul fiecărui creştin este să trăiască asemeni lui Isus, atunci el trebuie să aplice de asemenea strategia Sa. Ori aceasta înseamnă să nu facă nimic de la sine, ci în toate să facă întocmai ce a făcut Isus.

Aşadar, în cele ce urmează, dorim să privim atât la modul în care Domnul Isus şi-a trăit viaţa, cât şi la efectele acestei trăiri cristice.

1.  O trăire motivată de dragostea şi bunătatea lui Dumnezeu.

Isus a trăit printre oameni, motivat profund de dragostea Tatălui. Astfel, El i-a iubit pe toţi oamenii pe care i-a întâlnit. Relaţiile stabilite cu ei au fost marcate de dragoste. Bunătatea şi compasiunea au fost „armele” Sale. El a fost gata să iubească şi să accepte pe acei oameni pe care societatea îi marginaliza. I s-a făcut milă de leproşi, atingându-se de ei, a hrănit mulţimile înfometate şi a luat pe braţe copilaşii binecuvântându-i. A vindecat pe cei bolnavi şi din dragoste pentru oameni, S-a aplecat spre nevoile lor spirituale, emoţionale şi materiale. Isus l-a iubit pe tânărul bogat, interesat de viaţa veşnică, a privit cu înţelegere spre femeia prinsă săvârşind adulter, a fost gata să servească masa în casa vameşilor respinşi de societate, s-a aplecat asupra orbului Bartimeu ocupându-se de problema lui, s-a oprit la scăldătoare lângă slăbănogul care nu avea pe nimeni, i s-a făcut milă de văduva care conducea la groapă pe singurul ei fiu, a eliberat pe demonizatul alungat din mijlocul semenilor săi… El a plâns atunci când a ajuns la Betania, identificându-se cu durerea prietenilor Săi, îndureraţi în urma morţii lui Lazăr.

Am putea spune că Isus a predicat o Evanghelie practică. El a fost un lucrător implicat social. A compătimit cu semenii Săi, având înţelegere faţă de problemele lor.

Consecinţa unei astfel de trăiri, a însemnat o creştere a popularităţii Sale. Oamenii l-au iubit şi l-au apreciat. Se adunau în jurul Lui, atraşi de dragostea şi învăţăturile Sale şi îl ascultau cu entuziasm.

Urmaşii lui Isus – creştinii care doresc să trăiască aşa cum a trăit El – trebuie să-L urmeze întocmai pe Domnul lor, având o viaţă motivată de dragoste, bunătate şi compasiune pentru semeni. Deşi nu este simplu de trăit în felul acesta, pe parcursul celor două milenii marcate de creştinism, au fost mulţi copii ai lui Dumnezeu, care s-au dedicat slujirii şi ajutorării celor aflaţi în nevoi. Ei au lăsat în urma lor o rază de speranţă, au adus lumină în multe inimi înnegurate de tristeţe, lipsuri, disperare, respingere, descurajare sau resemnare. Aceşti oameni, s-au dăruit pe ei înşişi altora, mistuindu-se asemeni unor făclii, pentru a aduce lumina dragostei şi a bunătăţii lui Hristos în inima semenilor lor. Ei sunt oamenii cu care ne lăudăm, apreciindu-le dăruirea şi spiritul de jertfă. Exemplul lor motivează acţiunile moderne de caritate ale misiunilor şi bisericilor implicate în astfel de activităţi sociale, adresate diverselor persoane sau grupuri defavorizate.

Ceea ce trebuie să observăm, este faptul că şi astăzi, acest gen de acţiuni atrag o oarecare popularitate. Sunt numeroşi creştini, care se angajează în astfel de activităţi. Desigur, ei au un ţel nobil, acela de a trăi o viaţă de dăruire pentru semeni, ca şi Isus. Astfel, creştinii care din dragoste şi cu bunătate se pun în slujba semenilor lor, sunt apreciaţi, iubiţi şi îndrăgiţi, de toţi oamenii. Desigur, toate acestea sunt bune, însă a trăi asemenea Lui Isus, presupune ceva mai mult:

2.  O trăire motivată de dreptatea şi sfinţenia iui Dumnezeu.

Revenind la viaţa Mântuitorului, constatăm că deşi El ajunsese foarte popular şi apreciat de oameni, în cele din urmă Şi-a atras mulţi duşmani, care l-au privit cu o ură crescândă, ură care a determinat în final răstignirea Sa.

Cum a fost oare posibil ca o persoană atât de apreciată şi de populară, cu atâta dragoste şi compasiune pentru semeni, să stârnească totuşi atâtea controverse şi să acumuleze atât de multă aversiune, încât să fie dat în cele din urmă morţii? Explicaţia constă în faptul că, Isus a fost bun şi drept, deopotrivă. El i-a iubit pe păcătoşi, dar a înfierat păcatul! Domnul Isus nu a compromis nici unul din principiile dreptăţii lui Dumnezeu de dragul popularităţii şi aprecierii oamenilor.

Învăţătura Sa a fost aceeaşi pentru toţi, fără să fie distorsionată de împrejurări sau persoane. El a prezentat adevărul divin, fără a căuta la faţa oamenilor.

Trebuie să observăm de asemenea, că Isus a urmărit în primul rând mântuirea celor păcătoşi şi nu doar respectarea unor reguli reci, lipsite de compasiune. Este surprinzător faptul că oamenii ţin mai mult la nişte reguli, decât la salvarea semenilor. Faptul că El vindeca pe bolnavi în ziua de sabat, constituia o provocare majoră pentru fariseii care ţineau atât de mult la tradiţiile lor. Isus nu a făcut însă nici un compromis cu ei, chemându-i pe oameni să fie vindecaţi în alte zile. Procedând astfel, el ar fi respectat regulile, ar fi trăit în pace cu liderii religioşi, iar oamenii ar fi fost vindecaţi. Acest fel de compromis era, însă, inacceptabil pentru Isus. Se pare totuşi, că pentru unii dintre urmaşii Săi din zilele noastre, astfel de compromisuri sunt o practică obişnuită. El nu i-a condamnat pe ucenicii Săi, care se hrăneau cu spicele culese din lan în ziua sabatului, El a stat de vorbă la fântână cu o samariteancă păcătoasă, sfidând regulile impuse de religiozitatea fariseilor şi a servit masa cu vameşii şi păcătoşii, în ciuda practicilor religioase ale timpului Său. Toate acestea, au atras o pierdere de popularitate pentru Isus, dar acest fapt nu a determinat nicidecum o schimbare de atitudine în dreptul Său!

Un alt aspect al unei trăiri motivate de dreptatea lui Dumnezeu, este refuzul Său de a respecta poziţiite unor oameni, mai ales atunci când aceştia erau falşi. El S-a adresat direct liderilor religioşi ai vremii Lui, numindu-i „morminte văruite”, chiar dacă acest lucru a atras ura lor. În viaţa acestor oameni, a fost o discrepanţă majoră între ceea ce ei doreau sa arate că sunt şi ceea ce ei erau cu adevărat. Isus a condamnat fără rezerve această ipocrizie.

Procedând în acest fel, Isus a arătat oamenilor că cea mai importantă problemă pentru El, este sfinţenia şi dreptatea lui Dumnezeu. El nu a pus niciodată înaintea acestor virtuţi; pacea socială, popularitatea de care s-a bucurat, recunoaşterea Lui de către ceilalţi rabini, sprijinul lor pentru învăţătura Sa, sau eficienţa lucrării Sale.

Observăm că o trăire motivată de dragostea şi bunătatea lui Dumnezeu, i-a adus lui Isus simpatia şi aprecierea oamenilor, pe când, atitudinile şi faptele motivate de dreptatea lui Dumnezeu au atras respingerea, ura, şi dispreţul oamenilor. Asemeni lui Isus, toţi urmaşii Săi care au fost motivaţi de imperativul unei vieţi sfinte, trăită cu dreptate, au stârnit multe controverse. Mulţi dintre ei, au fost respinşi de contemporanii lor, marginalizaţi, prigoniţi ori chiar martirizaţi. Ei au fost însă oamenii care au adus în Biserică revitalizarea şi trezirea spirituală.

Eu cred că esenţa trăirii unei vieţi creştine plăcute lui Dumnezeu, este realizarea unui echilibrul între dragoste şi sfinţenie. Adevăratul om al lui Dumnezeu, trebuie să fie un om bun şi drept în acelaşi timp, punând interesele voii lui Dumnezeu, deasupra oricăror alte interese legate de popularitate sau aprecierea oamenilor.

Trăind în acest fel – motivat de dragoste şi dreptate – poate nu vom avea întotdeauna o viaţă comodă, dar vom trăi şi noi aşa cum a trăit Isus.

Vrei şi tu să trăieşti cu adevărat, aşa cum a trăit Isus?

51 de comentarii

  1. „Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.
    (1 loan 2:6)”

    Fr Mike, minunat subiect, tema, alarma, indemn, dezbatere, analiza, si tot ceea ce se mai gaseste sub soare in ce priveste pe om.
    Minunat. Ma framinta aceasta scriere sfinta de mai bine de un an.Numai ca asa cum am pus-o pe blogul vostru ceva teme mai in urma, eu o leg de aspectele de viata crestinului care …nu este traita conform scripturilor. Sa ma explic.
    Pentru ca sa nu avem nici o posibilitate de a ne lega de cuvintul biblic, Dumnezeu spune :”Cine zice…” deci nu cine „este in EL”, CINE ZICE CA RAMINE IN EL… Deci fara nici o sansa pentru convivi de a ocupa alte locuri.Oricine vrea sa spuna ceva, sa zica, o zice pe raspunderea lui. Deci cuvintul nu ne intareste prezumtia ca „cineva este in EL”, doar „cine zice”…este raspunderea personala.Si o sa vedeti de ce spun asta.
    Dvs in material, plecind de la acest minunat verset, ati analizat aproape in exclusivitate caracterul si atributiunile sfinte ale Domnului Isus si ale lui Dumnezeu. SI ASA ESTE. Este mare adevar pentru ca asa este scris in biblie.
    Dar, ati omis tocmai cel mqai important aspect. Dupa ce versetul ne spune ” …trebuie sa traiasca si el cum a trait Isus .” Aici rupeti firul, indemnul, obligatia chiar… Pai cum a trait Domnul Isus? ISPITIT CA SI NOI IN TOATE DAR FARA DE PACAT !!!! Aceasta este DUMNEZEIREA LUI ISUS, ACEASTA ESTE ESENTA ESENTELOR.( vai multi oameni buni am vazut, vai citi oameni milosi am vazut,citi mari filantropi am vazut, citi oameni blinzi am vazut, citi oameni linistiti am vazut, citi oameni iertatori am vazut, oameni foarte,foarte,foarte morali am vazut…dar lipseste tocmai aceasta esenta a esentelor).Sa revenim.
    S-apoi vine textul biblic si ne spune : DA!!!!!!!! SE POATE !!!!
    Ap Pavel ne spune”pot TOTUL in Isus care ma intareste” si vorba fr Wurmbrand, TOTUL inseamna TOOOOOOOOOTUL ! ( am incercat sa respect zicerea fratelui)
    Si nu numai ap Pavel, dar si in 1 Ioan cap 3 de la 6 la 10 dar mai ales in 3 cu 9, aflam ca versetul din 1 Ioan 2 cu 6 este si ADEVARAT SI POSIBIL ! Asa este scris, „cine este nascut din Dumnezeu NU PACATUIESTE, si NU POATE PACATUI fiindca este nascut din Dumnezeu”
    Spuneti-mi cine si cind si cum va putea vreodata si cu ce argumente, cu ce teorii sa rastoarne ceea ce este scris in biblie? Numai cineva care NU O CREDE IN INTEGRALITATEA EI.
    Si as dori sa va remarc un aspect. Am gasit cel putin in 6-7 locuri versete si mai ales cuvintele Domnului Isus care sustin aceasta scriere din 1 Ioan cap 2 si 3 , dar de fapt aproape toata scriptura ne spune sa nu pacatuim, sa traim viata de sfintenie, de pocainta , de umilinta , de jertfire, …SA TRAIM SI NOI CUM A TRAIT ISUS !!!!!!!Asa este scris, INSEAMNA CA ESTE POSIBIL si nu se justifica teoria compromisului: sunt om deci nu pot trai fara sa pacatuiesc. Om ai fost pina la nasterea din nou, din apa si din duh, mare atentieAp Pavel spune..nu mai traiesc eu ci Isus traieste in mine.CLAR ! Si Isus nu pacatuieste .Aici vad eu cheia, dar ESTE ISUS IN NOI, sau numai zicem?Ca daca este…aleluia, aleluia,aleluia,aleluia,aleluia…..100% viata vesnica.
    Sigur ca, stiind parerile multora de pe bloguri, cunoscind invatatura aproape sablon cu care s-au incarcat de la stramosi de-a lungul anilor, dar cunoscind si neputinta si limita la care se opresc multi in a vedea si a gindi PUTEREA LUI DUMNEZEU, fara sa mai vorbim de „invatatura” ce se primeste de la zisii „teologi”(cel mai mare si mai pagubos balast al credintei), ma astept la o discutie de o cu totul alta natura decit cea duhovniceasca. Fie ca bunul Dumnezeu sa ne dea o partasie frumoasa la inaltimea valorii cuvintului ales ca subiect de catre fr Mike.
    Fiti binecuvintati cu un duh bun si blind, cu lumina si intelepciune de sus.

  2. Tristarule ,ma rog ca Bunul Nostru Tata sa-ti dea in continuare taria sa vorbesti clar si raspicat, sa invingi totdeauna Minciuna si sa lupti Lupta cea Buna .Sa ajungi sa dobandesti si sa te bucuri de ceea mai pretuita comoara ce te face cu adevarat LIBER !. God bless you my dear btother !.”Vrei sa fi ca Isus ?” . Daca aceasta este doar o intrebare retorica , raspunsul va (a)parea si el la randu-i ,tot retoric . Daca este o intrebare a unui real si autentic urmas al Mantuitorului, vom simti acel fior al Numitorului Nostru Comun asezat pe Neclintita Stanca si vom cauta trup si suflet sa legam o relatie sanatoasa si o prietenie cat mai stransa cu acest om . Vom realiza ca liantul ce ne leaga este DRAGOSTEA .Iar el este un Om ce TRAESTE ,ce poarta, ce emite si propaga aceasta imperativa somatie. Ce radiaza si este desprinsa chiar din inima lui ,din esenta si maduva spiritului misionar crastin ce-l stapaneste !. Gata de sacrificiu .Real si altruist donator ce-ti ofera transplantul de maduva vindecatoare si curativa ,ce salveaza, scapa si tamadueste omenirea de cancerul si leucemia mortii in pacat .Iarta-mi perseverenta si tumultul si ingadue-mi sa elaborez ,folosind in tot acest timp filtrul prudentei ce uimitor si paradoxal ne indeamna sa nu ne uitam la oameni ci doar la tinta desavarsirii noastre -Isus Mantuitorul .Miscati sufleteste dar si . . . contrariati de eclesiastica indrumare proverbiala sa (re)cunoastem pomii si oamenii dupa roadele lor si nu dupa vorbirea frumos mestesugita, articulata „doctoral” , ori. . .unsa cu un parfum dulceag . Si pentruca sunt in State de peste trei decenii si jumatate ,fara sa-ti mai traduc in dulcele nostru grai mioritic , scriu aici un pasaj din Biblie ce si tu-l cunosti si-l simti atat de profund , intitulat revelator : * THE WAY OF LOVE *
    ” If I speak with human eloquence and angelic esctasy but don’t love, I’m nothing but the creaking of a rusty gate .
    If I speak God’s Word with power, revealing all His mysteries and making everything plain as day, and if I have faith that says to a mountain, „Jump,” and it jumps, but I don’t love , I’m nothing.
    If I give everything I own to the poor and even got to the stake to be burned as a martyr , but don’t love, I’ve gotten nowhere . So ,no matter what I say , what I believe, and what I do , I’m bankrupt without love.

    Love never gives up.
    Love cares more for others than for self.
    Love doesn’t strut,
    Doesn’t have a swelled head,
    Doesn’t force itself on others,
    Isn’t always ” me first, ”
    Doesn’t fly off the handle ,
    Doesn’t revel when others grovel,
    Takes pleasure in the flowering of truth ,
    Puts up with anything ,
    Trusts God always,
    Always looks for the best,
    Never looks back,
    But keeps going to the end .

    Love never dies. Inspired speech will be over some day ; prayng in tongues will end ; understanding will reach a limit. We know only a portion of the truth ,and what we say about God is always incomplete. But when the Complete arrives, our incompletes will be canceled.
    When I was an infant at my mother’s breast, I gurgled and cooed like any infant. Whwn i grew up, I left those infant ways for good.
    We don’t yet see things clearly. We’re squinting in a fog ,peering trough a mist. But it won’t be long before the weather clears and the sun shines bright !.
    We’ll see it all then, see it all as clearly as God sees us, knowing him directly just as He knows us !.
    But for right now ,until that completeness, we have three things to do to lead as toward that
    consummation : TRUST STEADLY IN GOD, HOPE UNSWERVINGLY, LOVE EXTRAVAGANTLY . AND THE BEST OF THE TREE – IS LOVE -.”

    1. Pentru toate sa fie slavit si binecuvintat Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfint pentru vecii vecilor.
      Fratele meu scump in Domnul, lucrurile bune si frumoase debordeaza din inima ta , ca din preaplinul inimii vorbeste gura. Dar dai voie fratelui tau mai mic ( 7 noiembrie implineste prin voia Domnului si cu ajutorul LUI 3 ani si multumesc di tot sufletul meu Celui ce m-a ales si pe mine din maidanul pacatelor si gunoaielor lumii), cam lunga paranteza, revin.Deci dai voie fratelui tau mai mic sa spuna ce simpte.
      Este o mare , mare nevoie sa ne rugam impreuna pentru ca aproape zilnic in inima ta se string niste norisori ai tristetii, ai unor melancolii fara leac ( aparent) niste ginduri care zilnic se lovesc de lucruri ce nu totdeauna se suprapun pe dorintele tale, pe iubirea ta, pe nadejdile tale, peste sfintirea si mica ta jertfire care sa incununeze fiinta ta la „sosire” care de fapt Dumnezeu a facut ca pentru noi sa fie MAREA PLECARE in viata vesnica.
      Nu stiu de ce iti spun aceste lucruri, dar de ceva vreme eu ma rog pentru tine ( si nu numai) dar ma rog ca ceea ce Dumnezeu a ingaduit sa ne impartasesti, sa fie de 24 de carate dar ( gind personal) cu duritatea 10.
      Mosul meu, uneori sunt un pic derutat (cred ca stiu de unde vine) ca citind cuvintul bibliei, de multe ori inteleg mult diferit de ceea ce ascult pe la amvoane sau predici.Stilul acesta de vorbire repetativa, fara ca sa facem ceva concret sau sa deslusim pozitia noastra (a vorbitorilor) sau sa avem curajul sa identificam raul acela din mijlocul nosstru si sa-l dam afara, vai, nu prea este in ordine. Ba mai rau este cind ma trezesc ca vorbesc astfel si de multe ori ma intreb: nu cumva am ajuns iar pe un teren cu nisip miscator? Si apoi , de unul singur inaintea Domnului si…asa adorm noaptea rasucindu-ma in gind si fizic.
      Mosul meu, nu cred ca ai pierdut nimic ca n-ai fost vizitat.
      Mosul meu , tot „spectacolul” ce l-ai urmarit in ultima luna ne spune altceva decit despre DRAGOSTEA lui Dumnezeu sau si mai important DRAGOSTEA DE FRATI.
      Iar cind cineva nu-si iubeste FRATELE nu a ajuns sa-l cunoasca pe Dumnezeu.ACEASTA ESTE SCRIS IN BIBLIE SI NU ALTCEVA !!!. SI DUPA CUVINTUL BIBLIEI VOM FI JUDECATI SU NU DUPA VORBIRILE NOASTRE SI CONSTRUCTIILE NOASTRE( mai ales ca aceste constructii nu ne sunt cerute de nici un fel, este o fala si o mindrie trista ca nu este doar personala ci si colectiva, de obste ar spune un apostol , frate cu Domnul Isus)
      Mosule, pentru ca stiu ca intelegi, vrei tu sa-mi explici cele mai mari INVENTII a Satanei?Depaseste toate limitele crestinismului : teologii, pastorii platiti (care nu sunt pastori, ne spune Domnul Isus), si telefonul.
      Socot ca este bine si TREBUIE sa ne rugam, sa mijlocim asa cum ne invata cuvintul.
      Fii binecuvintat cu mult har si pace sfinta.

      1. Dragul meu Trisrar, in primul rand, drept raspuns solicitarii tale , pot sa-ti spun lipsit in intregime de indoiala , aproape tot ce am observat in aceasta „Lume Evanghelica” americana. O „lume noua „ce cu „multa aroganta geografica” frumos pusa pe note muzicale ,este maerginita si incadrata de cele doua oceane planetare, Atlanticul si Pacificul. Nu apelez aici la ajutorul lui Alin Cristea ,considerandu-l lipsit in mare parte de experienta in teren si deloc incercat in acest dificil si periculos „spatiu evanghelic” american. Daca esti naiv si credul, „carisma evanghelica ” frumos fardata ,creionata si bine televizata , de indata ce te prinde, actioneaza precum o caracatitza uriasa .Cu ventuze mari si tentacole lungi ,esti prins si tarat de ea dupa bunul ei plac .In primul rand o intrereseaza portmoneul tau. Pozitia de mogul- surveyer pe care el si-a asumat-o in tara, aici nu l-ar putea ajuta deloc , in primul rand ca a refuzat dorinta de colaborare cu Mos Ion Roata .Cu ajutorul Mosului ar fi adus multa lumina in ardentele si temerarele lui incursiuni si „cruciade evanghelice ” , in dorinta’i de a salva in Romania integritatea crestina impinsa sadic de „pastorii ,teologii si doctorii zilelor din urma” pe marginea rapei .
        In ultima vreme, pe langa studiul bibliei, am apelat si la psychology, initiind o multime de case study (intensive investigation) of an individuals or grup. Tarana roditoare a Americii a produs si inca produce multa imbuibare celor „ce zic” ca-L cunosc , si refuza sa se poarte aspru cu trupul lor !. De aici ,toleranta pacatului intr-o gama imensa de oaze de desfrau si lux, insotita docil de drivatiile imorailtatii sexuale si homosexuale,pornografie , alterarea si mutilarea trupului (Templul Duhului Sfant) cu gauri umplute cu sarme si zorzoane, negarea si sfidarea Divinitatii, tatuaje viu colorate.Iar liderii bisericesti bine platiti ,ce traesc in huzur, nu doresc nici o schimbare; mai mult, ei nu doresc ca cei ce-i suporta sa fie canalizati spre Adevar. Ar pierde bogatia .Ei sunt plasati strategic de un Sistem Satanic foarte bine inchiegat si doresc sa predice Minciuna , sa stea si sa rezide in mijlocul multor producatori de bunuri materiale ,unde salariul si comfortul le va fi mereu asigurat pe intreaga durata a vietii. In Longitudinal Studies am reusit sa acoper terenuri „evanghelice”mult mai intinse , fara sa tin cont de etnicitate .Ele necesita studiu de foarte lunga durata. Cat despre luptele de partide aducatoare de divizare in biserici,discutand individual cu memebrii rivali din gruparile antagooniste ,la intervale diferite de timp, pe o perioada mai indelungata, am constatat ca indiferent de mediu ori de circumstante , ele vor erupe din nou periodic, precum Vezuviu ori Etna .In lipsa dragostei, ruperile de biserici vor continua. Divizarea este una din lucrarile de varf ale deavolului, in primul rand datorita lipsei unitatii in dragoste ,lipsei de veghiere si de smerenie . Am reusit sa indentific „frati”soptitori si purtatori de vorbe, barfitori ce duc in gene „samanta de scandal” indiferent de circumstante.Acest pacat am constatat ca in unele grupari etnice romanesti a ajuns pe taram patologic si este cuibarit si pastrat in genele familiale multe generatii ; iar in putine cazuri am constatat ca aceasta „samanta” este intensificata de grave simtome de schizophrenia.
        Pocainta este insotita indispensabil de intelepciune si este prin natura ei o cura permanenta de dieta personala, de strict program spiritual ,alimentar si chiar vestimentar ; de cumpatare si igiena mintala si corporala , tinuta in permanenta cu biblia in imediata apropiere si mereu deschisa.Pocaita genereaza in chip miraculos DRAGOSTE !. Dragoste de ADEVAR si dragoste de frati !. Dumnezeu Tatal nostru ce are la dreapta Tronului Lui pe preiubitul Lui Fiu – Isus-Mantuitorul , din Dragoste Nemarginita pentru noi ,ne-a favorizat sa avem cu noi un sfatuitor ,un nedespartit Mangaetor. Daca il cerem ,il solicitam ajutorul ,primim puterea Lui si constatam cu mare bucurie ca noi nu mai suntem din Lume . El este acela ce da tuturor celor ce-i cer intelepciunea necesara unei vietiplina de bucurie , dar nicidecum dupa placul nostru ci dupa placul Lui !.El este ghidul nostru in orisice circumstanta .Am devenit triumfatori ! Atat timp cat „viata de crestin” este facuta ,modelata si ornata din egoism dupa placul nostru ,ne autosugestionam si ne manifestam sporadic „drept crestini „dar ramanem dusi si controlati de instinctele noastre primare, cauzatoare de durere,de suferinta, de moarte. Aceasta este o falsitate a crestinismului ce roade America din temelii ,ce i-a incadrat sistematic si pe emigrantii romani si este bine controlata, suprveghiata si regizata in permanenta „pentru succes ” de stapanul acestei lumi- Satan ! .
        cu drag, al tau Mos din America –

      2. Mosul meu drag, stiu ca citesti cu o inima buna toate „copilariile” mele. Luat de bucuria dialogului am uitat sa-ti marturisesc ceva. Poate ca si altii sunt la fel ca mine, nu stiu, dar, Mosul meu drag, eu sunt gata sa rostesc dn tot sufletul meu ca doresc sa traiesc cum a trait Domnul Isus, dar ,parca ma cuprind fiori tare grei si nu prea ma pot gindi ca in acest fel de traire sa fie si partea din Golgota.De fapt , la aceasta ora nici n-am indrazneala sa ma gindesc, d’apoi sa afirm. Mosule ,acest examen cred ca este deosebit de greu pentru oricine, desi este scris ca numai cine va rabda pina la capat, acela v-a birui.Si ma gindesc ca impreuna cu EL as putea totul.Dar , Mosul meu, cum sa-L mai duc o data pe acolo? Nu stiu cum vine si de aceea incerc sa stau cit mai departe de o traire fara de Domnul Isus.
        Sa ma ierti Mosul meu, dar tu poti sa spui altfel fara teama de a gresi?
        Stau si ma intreb daca cineva ar spune altfel, oare as putea sa-l cred? Oare as simti sinceritate in vorbele sau glasul lui?Ca vorbe se aud multe, de multe feluri.
        Domnul sa te binecuvinteze Mosul meu drag.

  3. Dragi mei fratii MIR si Tristare
    Ma bucur de comentariile voastre, chiar daca nu sunt de acord cu tot ce scrieti, de fiecare data ,dar simnt la voi dorinta sincere pentru adevar si sfintenie.Acest lucru pentru mine este foarte important.
    Probabil ca nici odata, nu vom gindim intru totul la fel, datorita mai multor factori ( maturitatea,educatie, virsta,etc) dar un lucru trebuie sa-l intelegem la fel si anume DRAGOSTEA
    Multumesc fr.MIR, de capitolul scris 1cor-13, il consider capitolul de AUR al bibliei.
    ––––-
    Va inteleg nedumeriirea si suspiciunile,dar inca nu cred ca este timpul potrivit sa va raspund.
    Oricum fiti pe fraza si veti afla raspunsul la multe intrebari, in urmatoarele doua luni.
    DUMNEZEU sa binecuvinteze toti cititori acestui blog, dar in mod special, pe acesti doi frati deosebiti, dar foarte preocupati, de starea in care a ajuns crestinismul de astazi.In aceasta privinta sunt cu totul pe aceiasi pagina cu voi.
    God bless you all.

    1. Fr Mike, in dragostea ce ti-o port si vi-o port voua, celor care ,numai voi stiti cum si cu ce „dureri” faceti ca vorbele voastre sa se poata oglindi in faptele voastre (lucru tot mai rar intilnit) as dori doar o mica remarca.
      Sunt bucuros ca am scapat de acea paguboasa „unanimitate” , care era cit pe ce sa o vedem la Chicago , aceasta aratare a nepasarii de fapt.
      Ma bucur ca macar in aceste situatii sa avem curajul sa demonstram ca gindim.
      Dar , bucuria mea este atunci cind vad si simpt ca macar pentru versetele din biblie sa avem aceeasi parere si sa afirmam cu tarie si nadejde ca de acolo citim ADEVARUL
      cit despre parerile noastre, ele acuma dovedesc tot un cuvint biblic : cunoastem in parte si suntem asigurati ca vom cunoaste pe deplin NUMAI ACOLO.
      Bunul Dumnezeu sa ne ajute sa ajungem cu totii ACOLO, sa ne cunoasca si sa cunoastem ADEVARUL. Parerile noastre, pentru ca sunt ale noastre sunt SUBIECTIVE
      Fii binecuvintat si bunul Dumnezeu sa va sporeasca truda si osteneala din via LUI , stiind ca rasplata va fi pe masura.

  4. Mike, ma bucur sa aud ca dupa atatea framantari ,cerneri si dureri, precum cele ale facerii,DRAGOSTEA a ajuns si s-a inradacinat in sfarsit * la ea acasa *!. Si pentruca sa pun emfaza si un stalp masiv si neclintit de autentica si definitiva incurajare frateasca , izvorata din vecinicul si nesecatul izvor al Dragostei din Golgota ,repet din nou ce am scris mai sus : ” Love never gives up „. Dumnezeu sa va intareasca pe toti acesti temerari membrii ai acestei oaze de autentica dragoste, cu un cuget curat ! . Printre stanci dezolante,vaste intinderi de desert arid,largi albii de rauri (wash) secate , lipsite luni si ani la rand de susurul zglobiu si cristalin al apei , de intinderi de cactusi si roci ascutite si tepoase ,totul si toate acoperite de bolta unui cer senin si a unui soare incandescent , ma bucur sa aud ca va simtiti TRIUMFATORI !. Nu te teme ,turma mica !. L-am invitat si l-am asteptat precum asteapta cerbul izvoarele de apa, pe Petrica Lascau, acum cat a fost alaturi de politicienii din Chicago.Am asteptat ca va face inca un efort misionar dezbracat de sine si motivat de pura dragoste. Sa materializeze aceea „aruncatura de piatra” si sa vina pana aici in inima codrului,pe malul unui Milcov numit Yellow River.Sa vina doar pentru cateva clipe cuprinse si incadrate intr-un anemic sfert academic , sa-i oferim dragostea noastra substantiala , sa impartasim cateva momente de intimitate si dragoste frateasca, oferite si aduse din oaza voastra . Apoi , sa faca un U-turn !. Dar n-a venit. . . .

  5. Dragi mei

    Cu ajutorul Domnului, mergem inainte, iar in viitorul apropiat, vom aborda un subiect, mai putin cunoscut s-au discutat, de catre Crestini Contemporani.
    Este vorba de lucrarea de maturizare prin ZDROBIRE.
    Doar Zdrobirea Eului nostru, poate sa lase in urma o inima plina de DRAGOSTE.
    O dragoste AGAPE, care poate iubi si pe cei mai mari dusmani, chiar si atunci cind nu-si cer iertare.
    Doar o ZDROBIRE reala poate transforma oameni, de la egoism la DARUIRE TOTALA.
    Doar o ZDROBIRE profunda te poate ajuta la o lepadare de sine completa, o DEDICARE totala, pentru Imparatul si o slujire dezinteresata fata de cei neajutorati.
    –-/////–-/-////
    Doar un HINT pentru ce veti putea citi pe acest blog foarte curind.
    God bless you all.
    Mike

    1. SLAVIT SA FIE DUMNEZEU !!!! M-ai prins si sunt foarte bucuros.
      Fr Mike, cu vreo citeva saptamini in urma va rugam sa aduceti aceasta tema daca este cu putinta: lepadarea de sine .
      Si atunci si si acuma eu afirm ca acesta este INCEPUTUL CREDINTEI oricarei persoane care zice ca este crestin.
      Domnul Isus cu scumpele lui cuvinte lasa cu litere de aur acest comandament. Asa am ajuns sa afirm ca eu socot ca aceasta este prima porunca. Si de ce spun asta? Pentru ca Domnul Isus cind face chemarea universala si spune (parafrazez) daca cineva vrea sa ma urmeze , SA SE LEPEDE DE SINE ( prima porunca) SA-SI IA CRUCEA ZILNIC ( adoua) si SA MA URMEZE ( a treia).
      Deci ” sa se lepede de sine” aceasta este prima si cea dintii lucrare pe care omul,care se hotareste pentru a sluji Domnului Isus,trebuie sa o faca. Si de aici de fapt ne vin cele mai mari piedici.
      Orice analiza, orice cercetare facem in viata crestinului, daca suntem sinceri vom vedea ca de acolo incep lucrurile sa capete valoarea sfinteniei. SINELE nostru este piedica cea mai mare in calea sfintirii noastre. SINELE este cel care detine „zidul de despartire ” dintre noi si Dumnezeu. SINELE este marea piedica ce nu ne va lasa sa iubim pe Dumnezeu cu TOT cugetul nostru, cu TOATA inima noastra, SINELE este cuibarul tuturor lucrurilor firii, tuturor lucrurilor ce definesc pacatul in viata noastra. Si SINELE este ceea ce defineste veacul acesta, de aceea sinele are ca stapin pe satana.
      Si asa cum foarte bine spui frate Mike, ZDROBIREA SINELUI este esentiala si este cheia crestinului care porneste spre nasterea din nou, spre sfintire, spre o traire asa cum a trait Domnul Isus, si de aici incoclo sigur ca da, putem vorbi de a fi beneficiarii a tot ceea ce Dumnezeu ne fagaduieste in toata sfinta scriptura. Asa si numai asa vom putea sa fim biruitori, doar cu Domnul Isus. ZDROBIREA SINELUI ne aduce moartea fata de pacat, daca nu murim( fata de pacat) cum ar mai fi posibil sa inviem si noi o data cu Domnul Isus? Numai ceva mort poate invia, este o conditie nu?
      Abia dupa ce vom zdrobi sinele vom putea vorbi si despre noi ca la aceasta ora ori in ce adunare mergi vei auzi numai si numai despre calitatile si atributele dumnezeirii, sinele neputind sa ne permita sa stam si noi la vedere, in lumina. Lumina sinelui este intunerecul, sinele nu poaate sta in lumina pentru ca i se vadeste trairea. Fr Mike, eu cred ca cine reuseste sa-si zdrobeasca SINELE poate trai si el cum a trait Isus, adica ispitit in toate dar …fara de pacat. Zdrobirea sinelui fiind conditia principala ca Domnul Isus sa poata veni si sa poata trai in mine, niciodata un trup care mai are SINELE nu va ajunge sa fie templul Duhului Sfint. Toate cele duhovnicesti exclud sinele si sinele exclude toate cele sfinte.
      Da fr Mike, Domnul sa te binecuvinteze cu multa lumina din LUMINA LUI. Lucrurile ajung in sfirsit sa inceapa cu incepututl, slavit sa fie Domnul .

    2. Draga Mike , ce frumoasa si temerara hotarate radicala ati luat !; ma bucur din toata inima de aceasta !. Si eu la randu-mi ,hotarat de Predestinare si impunand cu fermitate liberului arbitru sa-si scoata fluierul din gura, in urma cu peste patruzeci de ani, Atotputernicul nostru Dumnezeu ,ce este concomitent si Bunul meu Parinte, a ingadit sa incep si sa trec victorios teascul maturizarii prin ZDROBIRE ! . El a durat din anul 1971 pana in 1977 , anul cand am fost eliberat din inchisoarea Gherla (23 februarie). Maturizat in tescul suferintei,ranit in suflet de tradarea tatalui meu parintesc cat si a celor pe care eu Ii iubeam ,fara sa aplec capul , fara sa sarut mana ce m-a lovit si schingiuit ,fara sa semnez un pact cu Deavolul rosu numit Securitate , fara sa merg la Bucuresti spre rezolvare si compromis , sa cersesc un pasaport stigmatizat pe coperta cu „Secera si Ciocan”,am plecat increzatoar in Dunezeu ! .Am hotarat sa ajung liber doar cu ajutorul Lui.De acum stiam ca pot TOTUL in Hristos care ma intareste !. Solitar, plin de incredere neclintita doar in IUBIREA LUI, mi-am luat din nou „inima-n dinti ” si am plecat pentru ultima oara sa trec frontiera. Am plecat la drum lung cu o inima deschisa si predata in intregime in mana Lui .Simteam ca sunt invelit in Dragostea Celui ce s-a jertfit si a murit pentru mine ,rastagnit si atarnat in piroane grele pe Crucea din Golgota ! . Indrumat chiar de El ,L-am pus la incercare ,sa-I vad puterea !. A fost cu mine si alaturi de mine chiar acolo in Valea Umbrei Mortii, cand simteam duhoarea ei in ceafa iar gloantele imi suerau pe langa tample si urechi. Cu El am invins trecand Cortina de Fier si am ramas sub ocrotirea Celui Prea Inalt in bezna multor nopti reci si ploioase , acoperit doar de aripile Lui, transformate in cetini cu miros de rasina si ferigi lungi si matasoase .Apoi m-am odihnit la umbra Celui Atotputernic in nopti senine si instelate ,in ochiuri de padure ,stand intins pe spate pe muschiul parfumat si moale , privind Sus in Slava bolta scanteiatoare ,acoperita diafan cu pulbere de stele . Stiam si simteam cu toti porii pielii ca acolo in Nemarginire El ma vede, ma pazeste si-mi zambeste! .Ridicam spre El mainile amandoua si-i vorbeam !. O experienta unica ,pe care si acum o traesc aevea, o simt cu toti porii pielii .Am fost intredevar acoperit cu aripile Lui si ascuns de ochii ageri ai celor ce ma urmareau sa-mi ia viatza .Tot El a poruncit ingerilor Lui sa ma pazeasca pe acele inguste si periculoase carari de munte,marginite da prapastii adanci . Ingerii Lui m-au purtat pe maini sa nu-mi ranesc picioarele in stanci si pietre.In fiecare clipa si moment simteam dragostea-I ce-mi dadea putere si energie .Multe zile si nopti in sir mergand inainte spre west, insetat si fara hrana . De data asta nu am fost prins nici de granicerii romani si nici de pseudo-comunistii sarbi ai politrucului cu doua fetze numit Toto . Am trecut clandestin inclusiv ultima frontiera in Austria ,unde am primit azilul politic . In anii de inchisoare, in anchete , batai si torturi am trait pe viu o zdrobire fizica si psihica de lunga durata ,un examen deosebit de scump si valoros ,ce azi realizez ca mi-a oferit o reala si autentica maturitate ,putere ,intelepciune si taria ca sa tin in permanenta fruntea sus. Mai mult, sa indentific usor viclenia si slabiciunea celor ce se pretind urmasi ai Mantuitorului meu. .Ma declar VICTORIOS PE CALEA CRUCII dupa ce am trecut examenul zdrobirii !. Iar salvatorul si prietenul meu nedespartit este si ramane in eternitate ELOHIM -ADONAI -MESIA- MANTUITORUL !.

      1. Draga Mosule
        Ma uns la inima marturia ta.Avem multe lucruri in comun, vei vedea in curind.
        Pe data de 23-25, voi fi in Romania pentru a demara ceea ce astept de mult ca DUMNEZEU sa-mi dea unda verde.Aceasta este data de la care blogul nostru va aduce marturii reale si tot odata si o incurajare pentru toti cei ce vor sa traieasca cum a trait ISUS.
        Mike

  6. Iata o intrebare foarte provocatoare;”Vrei şi tu să trăieşti cu adevărat, aşa cum a trăit Isus?”
    Fiecare doreste sa pretinda,insa daca dorim sa stim cu adevarat doar bine sa deschidem ochii si sa fim intelepti sa-i cunoastem dupa fapte.De fapt credinta se dovedeste prin fapte si faptele descopera „Rodul Duhului Sfint ” ori” faptele firii pamintesti” .Iar cand faptele se expun si apar in puterea firii se scrie ca ;judeci,aduci calomnii si esti „o persoana plina de rautate si ignoranta”.Oare sa fie adevarat?Faptul ca Domnul Isus ,ucenicii au expus faptele firesti ale fariseiilor ,preotilor si ale celor care aveau pretentii la scaunul lui Moise au fost persoane de acest fel? Si azi nimic nu -i mai presus ca atunci si sa intelegem ca cine doreste sa traiasca ca domnul Isus trebuie sa inteleaga mesajul divin ,sa-l traiasca si celor din jur sa-l demonstreze prin viata de zi cu zi :”13. Fratilor, voi ati fost chemati la slobozenie. Numai nu faceti din slobozenie o pricina ca sa traiti pentru firea pamanteasca, ci slujiti-va unii altora in dragoste….16. Zic, dar: umblati carmuiti de Duhul si nu impliniti poftele firii pamantesti.
    17. Caci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului, si Duhul impotriva firii pamantesti: sunt lucruri potrivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti.
    18. Daca sunteti calauziti de Duhul, nu sunteti sub Lege.
    19. Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea,
    20. inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de partide,
    21. pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile si alte lucruri asemanatoare cu acestea. Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.
    22. Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia,
    23. blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege.
    24. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei.
    25. Daca traim prin Duhul, sa si umblam prin Duhul.
    26. Sa nu umblam dupa o slava desarta, intaratandu-ne unii pe altii si pizmuindu-ne unii pe altii.”……”4. Cine zice: „Il cunosc”, si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos, si adevarul nu este in el.
    5. Dar cine pazeste Cuvantul Lui, in el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desavarsita; prin aceasta stim ca suntem in El.
    6. Cine zice ca ramane in El trebuie sa traiasca si el cum a trait Isus.”
    Asadar daca in jurul nostru vedem doar pretentii sa intelegem cauza si sa nu ajungem doar robii lor ci slujitori adevarati ai Domnului Isus .

    1. Draga frate Viorel
      Ai punctat foarte bine.Este foarte tris faptul ca de cele mai multe ori cei ce sesizeaza anumite aspecte nebiblice in biserica, ei devin vinovati, fiindca au curajul sa spuna ceea ce au sesizat.
      Domnul sa aduca adevarata pocainta in toate bisericile noastre, fiindca tare au mai luato, multe din ele in directie gresita.
      God bless you all.

      mike

  7. Am fost invitat in casa lui Anania si Safira. Inca din pragul usii am fost primit cu bratele deschise, cu zambete si afective imbratisari. O casa impresiva, larga si spatioasa ,cu usi si geamuri de cea mai buna calitate ,cu o curte interioara si un landscape superb . Inca de la intrarea in hall-ul inalt ,ce ocntinua intr-un dining-room formal, am remarcat calitatea si luxul , O vila decorata pentru impresie cu multe tablouri , covoare grele si mobila costum masiva, vitrine bine luminate ,in care colectii intregi de cristale reflectau lumina candelabrului urias, suspendat sus in tavanul inalt. Pe scara interioara ,in spirala ce ducea undeva spre mansarda, simbol al indestularii si al bogatei din recolta de toamna, erau asezati in trepte,dovleci si dovlecei portocalii, de diferite marimi. Din sufragerie ,pe hall-ul larg acoperit cu marmura albastrue , ce diviza villa in doua ,plutea in aerul placut si cald din interior un persistent si aromat miros de scortisoara , de mere coapte ,de mancaruri alese ,proaspat gatite ori scoase de curand din cuptor de bucatareasa . Gazdele au insistat sa nu-mi scot cizmele din pocioare ci doar sa-mi pun shoe guards . M-am conformat regulamentului de ordine interioara si am fost invitat cu un gest cordial intr-un nooc formal ,o anticamera dominata de un acvariu urias de sticla cu apa salina ,decorat cu stanci si corali, cu pesti oceanici in culori vii si cromatice.Intre fotolii grele, capitonate cu piele texana, pe o caffe-table ,pe o tava uriasa se odihneau pahare cu picior si un munte de fursecuri ninse cu pudra fina de zahar. M-am facut comfortabil iar gazda, tusind discret in pumn , a si deschis subiectul cel mai acut : pocainta,” biecuvatarea ” Americii , cetatenia cat si . . .avantajele ei !. L-am inteles . Si stiti de ce ?. Pentruca dupa obtinerea cetateniei americane , cu tot bagajul juramtului si promisiunilor facute in fatza martorilor vazuti si nevazuti ,acest cuplu a devenit stereotipul docil al Ananiei si Safirei. Iar in fatza ochilor aveam exemplul cel mai concludent si cea mai exemplara mostra ca intradevar „dragostea” ajunsese si se cuibarise exemplar de stoic si comfortabil , la ea acasa . ( va urma)

  8. Pentru Tristarul : O vorba romaneasca de „consolare falimentara” zice asa : ” Ce-am avut, si ce-am pierdut ??!!”. Alta ,si mai temerara suna astel : ” Ori la bal ori . . . la spital !”. Daca stam sa analizam mai bine aceste imperative afirmatii populare, ele izvorasc si au radacina adanc infipta in dezamagirea si durerea de lunga durata a sarmanului si obiditului nostru neam , trecut la nesfarsit prin incercari ,teascuri , santaj, pacaleli , necazuri si exploatare nemiloasa ,propagate sub cele mai nebanuite forme. Suferinta in final da omului curajul revoltei iar pocainta da omului fortza neinvinsa a DRAGOSTEI, sensibilitatea si taria spiritului de sacrificu,sparanta si elanul invingatorului ; o putere nebanuita de a invinge in permanenta spiritul de conservare ,numit in termeni populari – FRICA !. Si de la cine oare vine si este generata frica ??!!. A miza pe ceva ce-ti doresti mult este un proces psihologic si analitc ce-ti da in final taria sa-ti asumi riscul ca sa-l obtii !. Dorinta mea de a ajunge clandestin in America, de a trece ilegal mult temuta Cortina de Fier ,a invins teama, a depasit absolut toate piedicile si retinerile , frica de a fi prins de sadicii si criminalii graniceri romani , acei slugoi si marionete oarbe ale Oranduirii Comuniste. Frica si teama de moarte, teama de pedeapsa cu ani grei de inchisoare,teama de bataile crunte si nemiloase pana la lesin , de suferinta indelungata legat la maini si la picioare cu lanturi grele, ,abandonat de toti ,lipsit in intregime de vre-o mangaiere ori o vorba buna. „Cum mangaie dulce, alina usor, SPERANTA pe toti muritorii . . .”. Dar. . nu, categoric NU ! . NU am renuuntat niciodata sa sper ca Dumnezeu ma iubeste nespus, ca undeva peste Atlantic ,la Tarmul Libertatii ma asteapta sus pe soclu, cu bratul si tortza ridicata ,singura mea ruda aflata in America. O neinsufletita statuie cu nume si semnificatie simbolica . In ingustimea mintii mele de atunci ,mi-am asumat toate aceste riscuri ,dorind sa ajung in America mai mult decat sa ajung nemuritor in Paradis. Stapanit neconditionat de ideea fixa sa ajung aici. Nu cunostam deznodamantul dar visul meu era nestavilit,lipsit de ideia renuntarii ,de induplecare.Bunul meu Tata mi-a ascultat toate rugaciunile mele puerile ce le inaltam printre gratii din Gherla , captiv intre ziduri reci si groase. Am indraznit si. . . in final am biruit, am ajuns !. A ingaduit sa ajung pe aceste indepartate meleaguri si sa inteleg ca ambitiile mele temerare erau totusi actiunile unui om naiv si lipsit de experienta. Doritor sa cunoasca si sa cuprida cat mai mult,sa devin liber ,sa ajung in posesia ADEVARULUI . Acum realizez ca doar ajungand sa trec prin acele teascuri, torturi ,latzuri, capcane si denivelari ,mi-a fost ingaduit sa confrunt si sa cunosc in intregime ADEVARUL , chiar in terenul lui cel mai hidos , la fatza locului .Acolo unde Iuda Mioriticul avea mana libera sa ma vanda calailor ,mana libera spre o multime de pungi compensatorii ,tixite cu arginti. Apoi l-am reintalnit aici in State, si precum cameleonul ,nu mai purta pe rever „Secera si Ciocanul” ci drapelul american si cocotat la anvon ,transpus ,il predica cu nonshalanta pe Hristos . Revelator ,abea atuci am constatat ca sunt cu adevarat LIBER !. Slavit sa fie EL ,caci a ingaduit sa ajung la aceasta statura de cunoastere, tarziu ,spre batranetze , aici in locul de unde se supravegheaza si se tine sub observatie tot restul Lumii . Cetatean in „tara tuturor posibilitatilor” !. Inca liber sa nalizez si eu pe indelete „lumea evanghelica „cat si intentiile si comportamentul celor mai rafinati si abili teologi, profesori si doctori in biblie cat si dorinta lor sde a stapani si a tine in control o multime de popoare .O fi cultul papal un pericol sprijinit pe sapte coline dar Curva ce Mare ,ce tine si planueste sa-si goleasca in curand cupa muradriilor ei spre onorul lui Antichrist ,s-a localizat si s-a cuibarit sacrilegic aici !.Cat despre VICTORIE si LAUDA, ele apartin Mantuitorului meu, pentruca ma pregatit tocmai pentru aceste timpuri tarzii , sa am sansa si onoarea sa-L repreprezint , sa-L urmez din DRAGOSTE !. Sa calc cu deplina incredere pe urmele LUI, in orisce circumstante, inclusiv legat si urcat pe esafod, in fatza plutonului de executie ori pe o masa de torura . Ferice de cei ce au dragostea neprefacuta si pura pentru Mantuitorul nostru , ce au inima curata, predata in intregime LUI !. Caci doar ei il vor vedea pe Mesia !. Si sa nu uiti Tristarul meu drag,sa te rogi in fiecare rugaciune ce o inalti spre Tronul de Har al Dragostei lui Isus,si pentru pacea Jerusalemului !
    Dumnezeu sa te poarte in Carul Lui de Biruinta !
    al tau frate in Hristos, MIR

  9. Si fara sa deviez de la subiectul „a vrea ” , draga Mike ,doresc sa-ti cer si tie sa-ti spui si tu parerea ta despre persoana si muzica acestei tinere ce castiga din ce in ce mai multa popularitate in randul tinerilor din Romania si nu numai, ce pune dinamic si asiduu pe note muzicale lacunele crestinismului romanesc :http://www.youtube.com/watch?v=sM2Ls46XYm0

  10. Draga Mosule
    Trebuie sa spun ca nu este stilul meu preferat, dar imi place ce spune.Nu pot sa-mi dau cu parerea despre compositor, findca n-o cunosc, dar imi place pasiunea cu care prezinta cea compus.Cred ca merita sa fie luata in seama si chiar apreciata.Mai facut curios in a afla mai multe despre ea.
    GBY

  11. Pacea Domnului !Fiti binecuvantat!
    Imi place articolul ,m-am zidit si cred ca in tot ce facem pe acest pamant trebuie sa fim atenti cum si pentru ce facem , evanghelizari,cantece,compozitii,filme etc. caci caracterul si viata noastra trebuie sa strige mai tare decat vorbele si talentele noastre.Domnul Isus Hristos inainte de a ajunge la cruce pentru jertfa de iertarea a pacatele noastre ,ne-a pus totul in fata ,totul este despre El ,a lasat marturie o multime de fapte,pilde si ce fel de crestini trebuie sa fim inainte de ajunge sa plecam de pe pamant.Cand vom implinii tot ce ne-a lasat prin Sfanta Evanghelie atunci ne putem considera crestini ca Isus ,pana atunci suntem inca fatarnici si mincinosi ,crestini falsi care traim in minciuna si in zilele de azi suntem sub influenta minciunii chiar in biserica ,bineinteles cei care poseda adevarul si Duhul Sfant ei nu pot fi inselati si considerati de FRAIERI ,ei nu se supun minciunii lor .
    Domnul Isus a zis: Pocaiti-va si credeti Evanghelia!Amin!
    Atat ne trebuie ca sa fim ca Isus ,sa ne pocaim si sa traim Evanghelia ,restul e NIMIC v-a fi ars in foc tot ce nu a facut Duhul Sfant..
    La urma si v-a fi foarte curand cand Dumnezeu va zice: „S-A ISPRAVIT „vom vedea rezultatul credintei noastre si ca tot ce am facut noi in calitate de oameni din propria intiati-va cu bani,bogatii, cu talentele noastre etc.sunt nimic ,numai ce a facut Duhul Sfant v-a ramane vesnic si in picioare si totul este cantarit inaintea Domnului .
    Dumnezeu sa termine ce a inceput in noi cei care luptam sa fim ca Isus 100% si daca putem sa ii smulgem si pe altii ca din foc ,la lumina si adevar .
    Doamne ajuta-ne!

    1. Sora noastra, sunt surprins de unele ginduri care le citesc , si ma bucur mult.

      „.Cand vom implinii tot ce ne-a lasat prin Sfanta Evanghelie atunci ne putem considera crestini ca Isus ,pana atunci suntem inca fatarnici si mincinosi ”

      Este scris in biblie LUCA 17 cu 10 si nu ne ramine decit sa credem si sa facem, onorind astfel pe Domnul Isus.
      Am citit ceva frumos despre cuvintele din evanghelia lui Ioan. Si in acea carte, crestinul care a fost indemnat sa scrie acele rinduri a pus in pagina o istorioara extraordinar de actuala.
      Zice ca un crestin stapinit de o mare rivna sa predice evanghelia Domnului Isus a intilnit un rabin evreu. Si a inceput sa-i vorbeasca .Si vazind ca asculta, gindind ca are in fata lui un viitor convertit, a continuat cu si mai mare rivna. Cind a incetat expunerea, rabinul fara nici o graba sau intentie l-a intrebat pe propovaduitor:” Dar crestini si fac ceea ce tu ai spus ?” Intrebare monumantala.Dar si de MARE ACTUALITATE!!!!!!!!!!!!!!
      Fii binecuvintata

  12. Draga Mike ,fara sa vrei, stiu , ai marturisit ca nu este „stilul” tau preferat !. In primul rand scriu aceste randuri ca sa ramana martuirie lor,din partea Mosului, dragilor si mult iubitilor mei tineri ,ca DRAGOSTEA este si ramane ,cum ai zis si tu,lingoul greu de aur ,singura cheie ori speraclu ce deschide inima impietrita a „pocaitilor” !. TREBUIE, zic raspicat- trebue- sa stim ca Noua Generatie , acesti tineri fara riduri pe fata si’n cuget ( incepand cu 1989) , ei sunt podul cat si puntea pe care Isus , sub grele si nemiloase lovituri , urca cu ochii-n lacrimi, din nou Dealul Calvarului . Sunt loviti sadic, fara mila , chiar de cei ce au luat Cina ” exemplar „in numele dragostei de frati. Cina luata spre osanda lor, in cea mai luxoasa „odaie de sus” ,in impunatoarea lor biserica cu groase coloane de sprijin, cu scaune de comanda, covoare lungi de catifea ,cu balustrade sclipitoare si perdele grele innaltate si aranjate diplomatic intre ei si naivitatea contribuabililor. . . . .Sub lovituri ,in piete, pe stadioane, in cfenele,acesti dragi tineri , cu Sfanta Cruce’n spate ,urca exemplar,cantand si laudandu- l pe Hristos ! . Sper ca vezi ?!. Urca mereu neobositi si neinfranti ,plini de dragoste neprefacuta pentru Mnatuitorul,chiar sub ochii multimilor de „gura’casca ” ori sub ochii celor rautaciosi, circumspecti si neincrezatori, sovaelnici si acriti de insuccesul propriei lor necredinte ,ferecata in locuri stramte si neaerisite , canalizata din mandrie pe „calea speculei evanghelice ” . Apoi in fatza bisericii soseste limuzina politicienilor ,ce sunt primiti cu brate deschise ,cu zambete languroase , imprumutate de la carturarii si fariseii unui templu ce nu si-a mai putut pastra zidurile.. Iubitori,dinamici si neobositi , tinerii ce l-au acceptat ca prieten nedespartint pe Mesia ,ce i-au predat din dragoste inima Lui, urca meu ,si-I canta !. Dumnezeu sa-i binecuvanteze cu belsugul binecuvantarilor Lui !. Apoi mai raman multe ,multe de spus si . . . .”alte motive de stil „, mult mai profunde. . .

    1. Draga Mosule
      Noi cu toti avem preferintele noastre in ce priveste muzica.Asta nu inseamna ca, gusturile noastre sunt cele mai bune.
      Oricum eu am invatat sa ascult ce spun cuvintele dintr-o cintare, mai mult de cit melodia in sine.Tot important este si inima cu care acele cuvinte sunt interpretate.
      God bless you and yours.

      mike

      1. Da Mike, cuvintele conteaza, inima conteaza , cugetul conteaza, atitudinea artistica ce sa-ti spun (o vezi), daca vrei te poti chiar legana(conteaza), daca vrei poti sa scuturi din bogatia capilara…Aici ma opresc, nu comentez pentru ca este scris – 1 Corinteni 11 cu 14.
        Dar voi continua : pozitia (catarat pe scaune de club, imagini sugestive ale corpului, folosirea „ispitelor” in imaginar, vaicareala ca suferind au ajuns artisti, conteaza, plingerile ca tu stii si ceilalti habar-nau, conteaza, conteaza ce spui nu ce faci, si asta conteaza,ca toti stiu ce este viata numai tu nu stii, conteaza….si cel mai nou lucru care conteaza este …VOTUL !!!!!!!!
        COMPROMISUL cu lumea Mike! In loc sa ne straduim sa ajutam la sfintirea lumii, cautam ( si reusim extraordinar) sa fim cit mai compatibil cu lumea, cit mai lumesti.COEXISTAM, asta facem COEXISTAM ca spunem ca este dragoste. Nu fr Mike, nu! Credinta si dragostea pentru Dumnezeu este EXCLUSIVISTA!!!!!!! Eu nu pot COEXISTA DECIT CU DUMNEZEU!!!!!Oricit de mult ne-ar place cite ceva din registrul sentimental, acesta este al lumii.Dumnezeu nu are nimic in acest domeniu decit GELOZIA. Ne vrea DOAR pentru EL.Neconditionat, fara pata, fara zbircitura, nimic intinat ……Ce este pentru inima, trebuie sa fie ca si ea: nespus de inselator si rau.
        UNDE ESTE SMERENIA TRIMBITATA IN CUVINTE? UNDE ESTE UMILINTA LAUDATORULUI CA DE INCHINATORI NU PUTEM VORBI( sau putem dar mai pe sest)
        Mike, am ajuns ca la turismul de agrement sa-i zicem misiune in numele Domnului Isus. Eu ma minunez cum putem fi asa de nevazatori. Striga firescul si lumescul de nu mai este aer iar noi?
        Si asculta-ma bine: fiindca nu avem smerenia, evlavia si puterea de slujire in Duhul sfint, am ajuns sa facem mare caz din slujirea cu talentele lumesti: cintec, joc si …voie buna. Voce, goarne de tot felul, ceteri, piane, dobe si cite alte nastrusncii.
        Iar mai marii adunarilor spun ( si si scriu in STATUTE) ca sunt APOSTOLICI !!! Invatatura si viata apostolica! Tu gasesti ceva comun intre cele doua stari?
        Cum au slujit apostolii, ce au lasat invatatura pentru noi, la ce nivel era jertfa in rindul lor si ce facem noi, ce vedem noi, cum ne raportam noi la aceasta apostolie.
        Aproape jenant.(ca sa nu folosesc cuvinte mai „adevarate” si mai „potrivite” cu realitatea. Nu stiu ce ma indeamna sa cred ca „artistul” este persoana care reuseste sa se dea altceva decit este.Iar cine vorbeste mult despre dragoste, nu iubeste.
        Si toate acestea ne condamna la o totala lipsa de putere in biserica.
        Imi vine sa pling atunci cind citesc „semnele celor ce vor crede”, cind citesc ce vor putea face cei ce cred in Domnul Isus (Ioan 14) si multe alte lucruri scumpe de care , de fapt ne privam singuri….cintind la NAI. Fi binecuvintat.
        (Mosul meu drag, te rog frumos sa ma ierti daca ceva este in neregula in exprimarea mea, dar aceasta simpt si vad . Si sunt derutat Mosul meu drag pentru ca una citesc si inteleg si vad ca nu prea m-am departat prea tare de puctul de pornire.Chiar si ca timp .Astazi am implinit 3 ani. Fii binecuvintat Mosul meu.)

  13. Tristarul meu drag, oare sa fiu suparat pe micutii setosi,ce vibreaza cu manutele intinse dupa o imbratisare ,uneori stapaniti de necontrolate si puerile necesitati fizice si care inca se hranesc cu lapte ??!!. Sa-i lovesc ,sa le biciuesc elanul tineretii ,sa-i acuz de nepocainta ??!!. Sa-i plesnesc cu „biciul evanghelic” doar pentruca in bezna noptii pacatului m-a trezit asa deodata scancetul si plansetul lor melodios ce striga spre Isus ??!!. Nu pot sa-i rejectez ,sa fiu hain,refractar, coltzuros ,rigid si lipsit de sensibilitate. batranii ,in general devin ursuzi si cicalitori .Mosu’ face o radicala exceptie .In aproape toate cazurile, „parintii evanghelici ” duc si poarta toata vinovatia aguridei ce le strepezeste dintii acestor copii, acriti de „atata pocainta” . Sunt tineri ce nu -si mai doresc sa intre din nou in bisericile ce le-am inchiegat competitiv si din egoism falimentar. Le-am vopsit ,capitonat si mascat in culori cat mai vii si mai atragatoare.Catifea purpurie , granit, marmura ,lemn de nuc . Statii sumpe de sunet,monitoare ,fast, coruri si alamuri zanganitoare. Apoi le-am tixit cu sarmani naivi ,le-am umplut cu fumul rautatii si al ipocriziei ,ne-am imbracat aspectuos in haine de dumineca,apoi am dat mana larga urii, barfei si luptelor de partide. Iar „Capii Evanghelici” toti unul si unul,oameni de influenta si bussines ,diplomati ai veacului alesi „pe spranceana” pusi in jiltzul din frunte . Ei sunt cei ce nu au acordat nici o atentie si dragoste tinerilor ,atat de vitala pentru cresterea si sanatatea lor spirituala. Ei nu au luptat in nici un fel pentru pregatirea ,sterilizarea hranei si a mediului in care au crescut cei tineri .I-a interesat doar sa le mearga numele in toate publicatiile,sa-si faca reclama,sa-si prezinte sotiile pe tocuri si imbracate brand ,sa-si dea masinile scumpe cu ceara, sa-si extinda international relatiile, sa-si fortifice investitiile si domeniile. Un egoism si o orbire feroce, lipsita in intregime de Dumnezeu ,lipsita de raspundere, sfidatoare spre Cer, mustind de ipocrizie .Daca parintii acestor tineri sunt inglodati in falseturile competitive ale egoismului de casta „crestina” ,in prejudecati bine motivate ,poleite si unse impresiv de teologic dar lipsite in intregime de dragoste,de spiritul de sacrificiu misionar , lipsite de sfatul Medicului , ce rol-model fondat pe sensibilitate ,dragoste si intelepciune le-a ramas la indemana sa-l ofere acestor tineri ??!!. Despre eradicarea unei boli cauzata de microbi si bacterii ,despre un diagnostic corect si despre cura severa si salvatoare, vorbeste raspicat doar o prescriptie de „penicilina ori antibiotice”, prescrisa de cel mai bun Doctor. Dar cine vrea sa dea fatza cu El ??!!. Salvarea vine doar printr-o carantina si o cura severa ,in post si rugaciune. Ea trebue continuata riguros si terminata pana la ultima pilula prescrisa. Un tratament metodic ar trebui initiat, declansat ,insotit si supraveghiat de bunatatea si candoarea pastorului din capul turmei . Une este astazi pastorul ce lasa pe cele nouazeci si noua si merge sa caute si sa o aduca inapoi pe sarmana mielusea pierduta si agatata-n spinii pribegiei vietii ??!!. Oare azi plansul si scancetul ei nu mai misca si nu mai vibreaza nici o inima de autentic pastor ??!!.Am stat aici in acest ochi de padure, pe cerdacul din coltzul cabanutzei mele peste douazeci de ani in asteptare,sa vad si eu un pastor inimos ca se apropie ,ca vine sa ne rugam ,sa stam de vorba pe indelete ,sa ne bucuram din Cuvant , dar . . . nici unul n-a venit . Dar te anunt dragul meu tristar ca Mosu’ nu a fost si nu era nicidecum o oaie ratacita. de la sosirea mea aici , am stiut in permanenta tot ce am de facut pentru Hristos Mantuitorul precum am stiut in tinerte ,in temnitzele Iepocii de Aur. L-am invitat la mine eu pesonal pe Blandul Pastor . M-a ascultat . A venit intr-o seara geroasa de iarna ,in care viscolul dezlantuit in vartejuri sonore troienea toate cararile. L-am asteptat cu bucurie in prag. In vatra zidita de mine din bolovani de rau , un bratz de lemne bine uscate, invelite toate in spuza, in flacari si jar dogorator luminau si incalzeau din plin odaia. I-am deschis usa grea inainte sa bata . A intrat cu fatza lui blanda si senina, cu ochii lui albastri,blajini si sralucitori .M-a imbratisat ,am simtit din nou acel fior divin al Dragostei Lui si apoi am luat cina impreuna . I-a placut si-I place nespus de mult pacea de aici. De atunici este mereu cu mine si avem o partasie minunata, deplina !. Tristarule ,nu plansul si scancetul acestor tineri trebue sa ne derajeze , nu spinii ce le-au strapuns pielea si urechile ,ci trebue sa ne deranjeze egoismul si nepasarea celor ferecati si prinsi fara leac si scapare in templele mandriei si a cultului personalitatii . Trebuie sa ne deranjeze ranjetul lor fals si speculativ ce incearca din rasputeri sa imite un zambet afectiv si blajin .ce izvoraste din inima oricarui urmas al lui Isus. Sa ne dreanjeze acesti paraziti ai Evangheliei lui Hristos ,acesti lupi in blanuri de oaie, ajunsi pe post de pastori si invatzacei , ce vor sa huzureasca in continua indestulare, lux si comfort material . Ce folosesc spre osanda lor Cuvantul si apoi cu ochi vicleni si sclipitori trimit in multime farfuriile si saculetzii de colecta !. Vorbesc din experienta vietii mele ,umbrita si adanc cicatrizata de ratacirea, orbirea si nesimtirea unui tata viclean, egoist si orb , ce si-a vandut diavolului turma ,familia si sufletul . . . . .Si daca vezi efortul acestor tieri de a contura ceva frumos ,melodios si liric spre onoarea Mantuitorului nostru , fi ingaduitor, roaga-te pentru ei si nu-i judeca .Mosu ii iubeste tare mult si-i aminteste in fiecare rugaciune . Dumnezeu sa le binecuvinteze elanul si spiritul lor misionar !. God bless you ,Tristarule !

  14. Da Mosul meu drag. Inca un motiv pentru ca eu , cu nici un chip sa nu te uit in rugaciunile mele. Si am inteles Mosul meu drag ca tot in aceste rugaciuni, cu nici un chip sa nu uit sa ma rog pentru pacea Ierusalimului. Mosul meu drag, o fac de fiecare data , iar daca se va intimpla sa nu mai pot, rog frumos pe Duhul Sfint sa faca EL ceea ce trebuie cu suspine negraite.
    Eu vad si simpt in jurul meu exact asa cum descrii situatia, dar de ce trebuie sa fie asa cind toata sfinta scriptura ne spune ” INTRE VOI SA NU FIE ASA!!!” ?
    Faptul ca am trait o viata de ratacire pina la aproape 50 de ani, adica in lume si nu oriunde ci in „capul Lumii”, cind l-am apostrofat pe „marele pastor” din Chicago unde a fost cu atitudinea lui cind mie mi se lua 25% din pensie(ca era de unde), acesta si-a permis si cu un ton de absoluta superioritate m-a intrebat ” unde ai fost tu cind noi luptam pe fata impotriva comunismului ?” Grozava minciuna.Nu din partea mea ,pentru ca eu ,da , eram in administratie, mincam „piinea alba”, dar lupta lui Mosul meu drag, tot o sa o vedem intr-o zi.
    Sa stii Mosul meu drag ca in prima secunda a fost pusa in cea mai grea incercare starea mea de predat inaintea lui Dumnezeu. Este greu ceea ce scriu eu.Poate intr-o zi voi putea marturisi Moslui meu mai pe indelete, dar , afirm acuma un lucru: intr-adevar Dumnezeu ne iubeste.Asa se face ca nu cadem la fiecare „val” chiar daca mai luam cite o gura de apa.Si cu acea „apa” se creste, nu?Sau macar are si aceasta o contributie.
    Mosul meu drag, eu zic sa nu fii necajit prea tare, si eu chiar cred ca esti realist dar nu trist (ca mine). Poate , cu voia lui Dumnezeu, intr-o zi o sa pot pune si eu „o mina de vreascuri” in semineul acela cladit din piatra de riu.Cine poate sti? Iarta-mi indrazneala Mosule, dar eu cred ca in dreptul meu poate exista si o asemenea dorinta. Nu stiu cum as putea sa am o posibilitate de „povestit” in privat, pentru ca sunt lucruri care nu cred ca suporta cu prea multa ususrinta „luminile rampei”. Dar stiu un lucru: tu nu vei dori sa ma faci „membru” si vei lasa libertatea mea de a „zbura” catre inaltul Imparatiei, fara legitimatie scrisa, stampilata si cu semnatura vreunuia care isi zice pastor (platit), sluga a vreunei congregatii,pentru ca slujitorii apostolici se definesc dupa alte criterii, cele biblice.
    Domnul sa te binecuvinteze cu pace , bucurie si liniste in suflet Mosul meu.

  15. http://www.crestinortodox.ro/paste/iuda-fost-predestinat-l-vanda-hristos-118348.html
    Tristarule drag , ma bucur ca tu auzi deslusit fluerul primit in dar de mosu’ din partea liberului arbitru ! ; cat priveste pe Iuda Mioriticul, adevarat graesc : el inca nu si-a terminat toate”sarutarile fratesti” ,cat si „lucrarile” lui de osanda ,atat la voi pe vatra cat si aici pe plaiuri profetic-americane .Inca putina, foarte putina vreme tre’ sa asteptam ca apa moale si lesioasa a prfacatorie sa-si reverse spuma afara din albie. Precum laptele ce da in foc la fierbere, asa va fi si cu acesti farisei ajunsi in prag de clocot . . . . . Cat priveste implinirea doritelor noastre ,toate, dar zic toate se implinesc cu voia Lui !.Cu drag si pe curand, Mosu’-

    1. Draga Mosule. Alaturarea materialului propus la tema descrisa mai inainte pe acest blog, eu o inteleg ca facind parte integranta. Si adevarat, asa este.
      In putina mea viata traita sub acoperisul Cuvintului, eu sunt inca la inceputuri. Aceasta afirmatie imi trezeste o alta.
      Noi , sau asa am auzit ca vorbim de Planul de mintuirea a omului.
      Daca socotin ca autorul acestui Plan (care se implineste pina la ultima iota) este Dumnezeu, atunci cum putem afirma ca Iuda… etc?
      Eu am aflat ca Dumnezeu ne cunoaste TOATE ZILELE NOASTRE inainte de a fi vreuna din ele. Si in acest caz, legat de vinzarea lui Iuda, ce nu a cunoscut Dumnezeu mai dinainte? Fiul pierzarii gasit din vremea lui Moise, apoi din Psalmi, apoi Domnul Isus, oare chiar ne permite sa afirmam ca este altfel?
      La un alt nivel de intelegere a mea, eu spun ca atit Iuda cit si teologii, implinesc voia lui Dumnezeu, pe care o gasim in sfintele scripturi. Iuda a terminat programul.
      Teologii inca lucreaza. Ei , desi nu sunt amintiti cu acest titlu in biblie, ii regasim pe la carturari, invatatori,pastori platiti, etc. Banul , mindria, orgoliul, stiinta vorbei,…acestea sunt emblema lor.
      Lucrarea lor este aceea de a construi „gardurile” apoi le monteaza intre credinciosi,le denumesc congregatii sau denominatii, apoi se vor stradui sa aduca lepadarea de credinta prin „stiinta” lor, si asa vor face ca Domnul Isus sa poata reveni a doua oara pe norii cerului.
      Deci nimic in afara voi lui Dumnezeu.Unde eu vad ceva distinctie este legata de faptul ca Dumnezeu lucreaza cind intr-un fel, cind in altul. Deci cele doua feluri , dupa priceperea mea sunt: Dumnezeu da, si a doua metoda de lucru, Dumnezeu ingaduie.
      Pentru Iuda, Dumnezeu „l-a dat” , apoi „i-a ingaduit” lucrul ce trebuia sa-l faca.
      Pe teologi Dumnezeu i-a ingaduit, iar apoi ii lasa in voia mintii lor sa „rataceasca” pe cei ce nu asculta de Dumnezeu ci de teoriile si invataturile lor. Asta pentru ca nu se tine cont de faptul ca Domnul Isus a spus ca va veni Duhul Sfint care NE VA INVATA TOTUL.. De aceea cred ca Domnul Isus spune apostolilor sa nu-si zica RABI, adica invatatori , pentru ca RABI este UNUL SINGUR. Chiar Domnul Isus intareste aceasta afirmatie spunid ” bine ziceti, caci sunt” !!!!!!
      Stii ce ma mai intriga Mosul meu? In multe, multe materiale citesc : asa cum spunea Augustin, asa cum spunea Asissi, asa cum spuneau calvinistii, asa cum spuneau tozeristi, asa cum spuneau arminienisti, asa cum spunea…dar de ce este nevoie de acesti „spunatori” cind foarte simplu putem merge la biblie, citim, bagam la mintiuca si trecem la ascultare sau infaptuire, dupa caz.Calauziti bine’nteles de Duhul Sfint.
      Uneori imi trece prin cap ca noi nu am invatat nimic din biblie.
      Pai avem Vechiul Testament cu toate invataturile lui. Rezultatul: l-au rastignit pe Domnul Isus. Avem Noul Testament: rezultatul ? Il rastignim a doua oara pe Domnul Isus.( nu chiar generalizat, dar in mare masura) Grea treaba, sau poate numai in mintea mea..
      Fii binecuvintat Mosul meu drag.

  16. Da , Mangetorul – Duhul Adevarului ne pazeste ,ne indeamna ,ne indruma necurmat . Multe din copii si reproduceri sunt atat de reusite ,atat de bine executate de satan-falsorul- travestit in misionar , incat esti convins ca ai in fatza un inger de lumina. ;apoi aceste copii se vand la negru „intre patru ochi”, drept original . Omul plateste pretul ,crede in „investitie” si chilipir, apoi cand indoiala il cerceteaza si-l mustra ,tardiv merge sa faca o reala si profesionala expertiza . Realizeaza ca a fost santajat, pacalit,dus cu presul , „tras in piept „. Si cine’i de vina ? . Singura,cedulitatea naivului ce-si dilata puplilele ,ce-si activeaza doar sentimentele si portmoneul crezand ca face voia Domnului si ajuta lucrarea.. Pune botul la copii si reproduceri , ascultand predici frumos mestesugite de altii ,luate , traduse si copiate de falsor chiar de aici de pe internet !. Dureros , dureros ,dezgustator . . . .

    1. Amin.

      Mosule, te rog frumos sa nu uiti de urmarea la Anania si Safira. Ai promis ca va urma.Si mintenas avem 9 zile de la „promisiune”. Eu astept sa citesc. Ca de inteles nu ducem lipsa. Cu aplicarea , cu trairea stam mai greut un pic.
      Fii binecuvintat Mosul meu drag.

  17. Dragi mei MIR si Tristarul
    Sunt bucuros de felul cum dialogati.
    Multe invataturi vrednice de invatat si de catre alti cititori.Cunoastem deocamdata, doar in parte.Vom fi desavirsiti doar cind vom ajunge in imparatia lui.
    Ingaduinta si dragostea sa fie vazute in tot ce intreprindem.
    Domult sa va binecuvinteze cu un weekend, deosebit.
    Mike

  18. Da fr Mike. Multamim frumos de urare.
    Gindul meu esteinsa altul. Cum l-am putea „presa” un pic pe Mosul meu drag sa scrie, sa expuna, sa descrie, sa arate…
    Lucrurile crescute si coapte in cuptoare din cele de care Mosul a avut parte, sunt lucruri scumpe, sunt lucruri rare, 24 de karate.
    Vezi fr Mike, in natura Dumnezeu a lasat o sumedenie de lucruri ce se pot compara, de paralelisme. Si , in vreme ce deapan cu Mosul cite ceva ce suporta „luminile rampei” cum am mai spus, ma gindesc ca o substanta, un material amorf cum este carbonul, adus in stare de „inalta temperatura ( cuptorul) si cu o presine mai greu de imaginat ( Gherla la vremea ei) asa se produce diamantul. Ceva ce si cei din lume (fara sa stie semnificatia) dar pretuiesc.
    Problema este ca avem ” carbon” din belsug, dar ce nu avem, este dispozitia de a suporta „cuptorul” si „presiunea ” adevaratei vieti .
    Asa inteleg eu ca Mosul a ajuns la 24 de karate.
    Pai sa aud eu la „virsta de 3 ani” ca un crestin nu este cautat si vizitat? Cum este posibil asa ceva? Ma gindesc ca cei renumiti pastori DOTATI PINA’N DINTI dupa spusele si cele recunoscute de ei, proprietari azi miine de avioane ( cred ca numai de rusine nu le cumpara) cu atita binecuvintare materiala ( ai mila Doamne) sa nu caute 20 de ani un crestin? Pai nu merita ei o „experienta” in Africa sau Indonezia, sau… da.Ma opresc ca devin rautacios iar si numai ce m-am oprit.
    A avut grija satana sa ne dea telefoane, bloguri, … case sit buncarele , asa ca ce vizite ne mai trebuie? Oricum cine imi spune de partasie frateasca ar fi bine sa accepte sa vorbim numai in particular, ca la „luminile rampei” nu suporta, adica primul cred ca m-as rusina eu de un asemenea subiect. Si crede-ma stiu ce spun. Periuta se foloseste numai la locul ei si pentru ce este destinata.
    Dar ceea ce te rog foarte frumos, fa cumva sa ajunga eMail-ul meu la Mosu sau cere acceptul ca Mosul sa imi trimita a lui. Tare as dori sa pot marturisi si in privat cite ceva, poate ca asa as deveni mai „matur” in vreme mai scurta. De regula relatiile sociale au si ele contributia lor in dezvoltarea individului.
    Fii binecuvintat fr Mike si multumesc ca ma suport cu tot naduful meu (citeodata)

    1. Scumpul meu Tristar,desi in emisfera noastra este toamna, vad ca inima ta simte adierea calda de zefir primaverin ,adiere ce creste, crapa si deschide mugurii viitoarelor frunze de maslin verde ce vor intregi plaiuri luminate si incalzite de Soarele Adevarului ; si a plecat corbul „in misiune” ,sa le aduca o veste celor din corabie si. . . nu s-a mai intors. Porumbelul s-a adus si el si . . . istovit de zbor lung a cautat si a gasit malurile ,a gasit viatza si supus si loaial Stapanului, s-a intors, a revenit cu Vestea cea Buna,sa-l bucure . I-a adus crengta verde vestitoare de Pace,de bucurie ,de speranta si de un nou inceput !. Un inceput triumfant ,glorios, ancorat pe Stanca !. God bless you !

  19. Draga frate Tristar
    Asa dupa cum cred ca deja ti-ai dat seama, blogul nostru are o anumita directie.
    Eu cred ca si noi crestini trebuie sa folosim toate caiile moderne existente, dar nu cu scopul de a deveni noi insine cunoscuti, ori de a ne promovare si etala, intelligenta noastra, ci pentru a ajuta la promovarea si extinderea imparatiei lui DUMNEZEU .
    In ce privesc experentele Mosuli, eu cred ca suntem foarte aproape de momentul cind el singur va dori sa aduca la dispozitie publicului, tot ceea ce DUMNEZEU la invatat stiind prin cuptoarele vieti.
    Aceste marturii se fac doar atunci cind esti sigur ca DUMNEZEU iti da dezlegarea si nu o faci sa te scoti pe tine in evidenta ci MAREA putere a lui DUMNEZEU .
    Si eu astept de ani de zile unda verde din partea lui DUMNEZEU pentru a putea vorbi public, de cuptoarele mele si rost ul lor in viata mea.
    Cu ajutorul lui DUMNEZEU , acel timp a sosit, iar pe data de 23-24 Noimbrie voi fi in Arad si Timisoara, pentru a incuraja cu experentele mele si pe alti spre lucrurile frumoase ale imparatiei.
    Eu Sper ca atunci cind Mosul va primi si el unda verde in aceasta directie, sa aleaga s-o faca prin Blogul nostru.
    In ce priveste numarul de telefon, al Mosului, eu cred ca ar trebui sa-ti dai tu numarul tau de telefon, iar eu il voi transmite lui.Poti sa-l trimiti la adresa de email al misiuni.Pina atunci continua sa provoci pe Mosu pe blog, fiindca sunt convins ca este folositori si pentru alti.
    God bless you.
    Mike

    1. Foarte frumoase cuvinte pentru un muritor care se bucura de mintuire.
      Sunt dator, sunt obligat sa fac o remarca pentru care te rog frumos sa ma ierti.
      Eu nu provoc pe Mosul, eu iubesc pe Mosul meu drag, cu care Dumnezeu a ingaduit sa am o partasie , fie ea si mai saracuta, dar reala, si cu oarece atentie ai sa vezi cum de multe ori imi ia mina in mina lui si ma poarta, ma incurajeaza…ne bucuram.Ca de altfel, doi bosorogei ca noi ce sa mai demonstreze? Ce sa inalte altceva decit rugaciuni, glorie si cinste Domnului si Mintuitorului nostru care s-a indurat si de vietile noastre sa nu fie traite fara de folos.Cel putin paminteste, eu am platit, de acuma incolo este prin HAR, slava Domnului. Mare lucru.
      Fii binecuvintat.

  20. Vezi dragul meu Tristar, vreau sa-ti vorbesc despre PRIETENIE . Toti ,cu voie ori fara voie ,odata pasiti in Ogorul Evangheliei lui Hristos, ne uitam in dreapta si-n stanga sa vedem cu cine trebue sa tinem brazda inainte „spre mult trambitzata si utopica desavarsire”. Tre’ sa vedem bine cu cine ne „intovarasim” (nu stahanovist-stalino-marxist-leninist ) in a trage plugul si brzda cat mai dreapta. Si plini de elan ,de dragoste si bucurie , pasim alaturi de cel ce ne-aPREDICAT, ne-a insuflat „deplina incredere” ca el a gasit cu catva timp inaintea noastra ,Calea.Calea si pe Isus Mantuitorul ,atat teoretic cat si in mediul practic. O reactie de asociere cu el ,naturala ,sanatoasa ,incoltita si legata dupa botez ,apoi crescuta si fondata pe dezbracare de sine ,pe pura dragoste frateasca. Tu si el alaturi . Apoi invatam in timp ca , „dupa faptele lor ajungem ai cunoaste „. Pana aici lucrurile par simple ,lipsite de acuzatii si prejudecati,lipsite de idei preconcepute in laboratorul alterarii genetice a credintei contaminata de contagioasa si periculoasa viclenie .Dar sa mergem patruzeci de ani in spate. Cand eram introdus intr-un tzarc de lucru unde se sapau manual fundatii de blocuri destinate caminelor studentesti,cu „inima lui Stalin ” in dotare si pe umar, brigadierul (un detzinut „de vaza” cu proportii si statura incadrate in categoria grea ,om cu multa”intaietate „) imi cantarea postura,umerii ,bratele si muschii si ma repartiza in locul unde „el credea” ca sunt detinutul potrivit. Dezavantajul meu era totdeauna atunci cand il priveam direct in ochi. Nu vedea in ei nici teama si nici supunere. Apoi „nimeream” cu preferatii lui , care ma asupreausi ma umileau metodic dupa bunul lor plac; sapatura in releu,jos in fundul santului la marna lipicioasa , minimum patru metri cubi in zece ore . Dar elanul si energia tineretii mele nu se desmintea si nici bataie cu bastonul nu primeam pe motivul ca nu mi-as fi facut norma. In asemenea mediu , greu foarte greu sa-ti gasesti un prieten de inima ,caruia sa-i impartasesti o parere , sa-i spui o vorba buna ,sa-i spui oful tau si pasul , sa-l lasi, sa-i confesezi si sa-i destainui ce gandesti ori sa-l rogi sa te ajute sa-ti smulgi spinul din inima. Si Isus si-a cautat apostoli si prieteni , inclusiv pe Iuda ,in medii destul de neortodoxe .Deci iata-ma si pe mine aruncat si abandonat in subsolul societatii ,stigmatizat pe zeghe si pe patura penala cu majuscule rosii M.A.I. .La scurt timp am fost incadrat si rebotezat de Inalta Curte „periculos” oranduirii comuniste cat si a mediului de detentie.Un recidivist inrait si irecuperabil ,un „instigator si recalcitrant”.M-au pus deoaparte in izolare, mi-au rezervat si mi-au nituit lanturi groase la picioare,m-au batut „mar” ,m-au zdrobit fizic aplicandu-mi „Constitutia R.S.R.” . O zicala romaneasca zice ca:” gura bate . . .partea dorsala ” .Eu am trait pe viu si zicala si bataia , dar extinse pe intreg sarmanul meu trup ,din crestet pana-n talpi. Apoi , o zi calda (adica ciricul de paine numit „randunica”,o ciorba tulbure facuta din sub-produse de abator cu muste moarte si viermi galbui ,greu mirositoare , insotita de turtoiul de malai aspru ,necernut ,cu gust de rumegus mucegait ) si. . . una rece ,fara de’ale gurii ,ros pana la ulceratie de o foame crunta, neinduplecata .Intre glezne si verigile reci de fier forjat am bagat mansoane de postav sa nu-mi roada pielea cand paseam si . . .sa-mi prelungeasca cat mai mult timp instaurarea ireversibila a reumatismului poliarticular. Asa s-a calit otelul ,fara mangaieri pe frunte, fara vorbe bune, fara candoarea familiala, fara sfatul medicului . Durere muta ,lipsita in intregime de logica ori de explicatii plauzibile. Dar cand in mintea omului este sadit de la nastere gandul Vesniciei cat si dragostea pentru frumos ,cand stie si simte desi vag ,ca acolo Sus este un Dumnezeu Viu care vede TOTUL, omul nu renunta, nu dispera, nu capituleaza .Crede ca va veni si pentru el o zi insorita, o zi de schibare, o zi de trecere si iesire din intuneric in Lumina !.Am crezut totdeauna cu fervoare in aceea ZI !. Durerea iti intinde o punte invizibila spre Speranta . Devii receptiv la orisice sunet,inima -ti vibreaza la geamatul de durere al camaradului ,la vederea unor rani deschise si purulente, la vanatai ,planset si suspin. Devii receptiv la ciripitul unei vrabiutze ce din confuzie ,ori poate indragind flueratul si tristele noastre cantece penale ,si-a asezat si impletit cubul micutz din fan ,paie si radacini uscate , tocmai intre ultimele gratii ale geamului ingust al celulei . Afara ,jos intre peretii reci ai fortaretii , te bucuri cand zaresti un firisor de iarba verde ce a indraznit sa se prinda si sa creasca intr-o crapatura a zidului.Apoi te intristezi de prezenta unui fluture cu aripi ca de galbenus, ratacit si ajus si el captiv intre plasele curtii de plimbare. Te bucuri de o furnica mica si harnica,ce opintindu-se din greu, trage din rasputeri,duce in gura,pe cimentul crpat si cald, un picior de lacusta strivita de vre-un bocanc penal ori o cisma de militian. Intr-o zi de noiembrie , dupa desteptarea de la cinci dimineatza ,toate celulele sectiei a III-a „-zarca” ,rcidivisti c.s.s.(contra securitatii statului ) au fost descuiate. Am primit ordin sa iesim , sa ne aliniem cu fetzele la perete .La urmatorul ordin ,sa coboram in sir indian in mare graba jos in curte si sa ne incolonam pe cinci in pluton .In sunet strident de fluer urmat de ordinul „inainte mars”, amplificat de doua -trei ori de ecoul zidurilor de piatra groasa ,am pornit marsul calvarului .O epuizanta si istovitoare instructie de front,in lumina unor reflectoare orbitoare . Paseam anevoios si nesigur pe bolovanii de granit alunecosi si uzi, cu care era pavata curtea interioara a inchisorii . Inca de cu noapte incepuse o ploaie maruta si deasa ,ce acum se intetise si ne biciuia fetele .La mai putin de doua minute simteam apa ploii cum trecuse prin zeghea vargata si cenusie din postav cazon ,apoi prin camasa . Ne siroia pe spate, pe bratze , pe obrajii palizi si supti de foame .La scurt timp am auzit ragnetul de fiara turmentata a plutonierului Somlea : – „passs alergatorrrr hotuleeee ! „”. . (va urma)

    1. Dragul meu Mos, era prin toamna-iarna 1974, eram in ultima cladire dinspre Somes a intreprinderii Terapia. Stam la geamul dinspre sud a vestiarului de barbati, macar ca eram un copilandru iesit din scoala.
      Imediat linga cladire , la mai putin de 1 metru, pe partea de sud cum am spus, era un gard de sirma ghimpata inalt de 2.5 metrisi imprejmuia un teren mai mare decit unul de fotbal.La fiecare colt al spatiului igradit erau niste baraci asa ca toaletele ecoogice de acuma, in fiecare fiind cite un gardian ce tinea la spate cite un AKM.
      Privind de sus, vedeam in santuri adinci de peste 4-5 metri, late de cite 3-4 metri, neasigurate, vedeam oammeni in uniforme unele maroniu deschis, altele gri deschis cu vargi albe, sapau cu lopetile si dadeau in trepte pamintul afara.
      Nu cred ca trebuie sa-ti spun ce miros venea din acea zona fiindca acolo a fost un teren mlastinos cindva.
      Mosul meu drag, imi amintesc de faptul ca la coltul cladirii in care eram eu, gardianul avea chiar linga ghereta lui gardul desfacut si pe acolo , dimineata devreme cind veneau la munca, permiteau sa intre cite o persoana in ghereta lui, apoi venea cite un detinut, precis ruda sau sotul .
      Stiam atunci ca u este „legal” dar niciodata pina acuma nu am vorbit despre acest subiect, desi puteam si am avut mari ocazii.
      Vreau sa ma intelegi ca stiu despre ce spui atunci cind amintesti despre sapaturile de fundatii cu detinuti. Asa s-a construit toata temelia sectiei Sinteza II din Terapia. Aproape un an de zile, s-a lucrat in acest fel, pina s-a depasit nivelul solului, apoi a venit antepriza de constructii.
      Si ce-mi aduc aminte, daca mergeai dupa 0ra 16.00 pe str Aurel Vlaicu, (iesirea spre Someseni) aveai ocazia sa vezi o sumedenie de autobuze cu detinuti ce se indreptau spre „casa” unele avind paturi in geamuri si doar doi-trei care erau inafara si priveau pe strada, altele fara paturi si toti erau cu privirea spre a vedea afara din autobuz. In fata linga sofer se vedeau gardienii cu armamentul, in spate la fel erau 2-3 gardieni.
      Si cred ca trebuie sa-mi cer iertare si de la tine Mosule pentru ca , la acea vreme, ma gindeam ca asa le trebuie celor ce incalca legea, raufacatorilor. Fara sa-mi dau seama ca lucrurile erau impartite. Uneori raufacatorii erau cei care condamnau pem nedrept sau ce cei ce se purtau abuziv cu cei pedepsiti. Linistea mea vine insa din cuvintele bibliei care spun ca Dumnezeu nu tine cont de perioada de nestiinta.Si chiar ca la acea vreme nu stiam nimic. Mai tirziu insa , Mosul meu drag, am stiut mai mult decit se cuvenea.
      Daca tot vorbim despre vreo scriere, Mosul meu drag, ma rog bunului Dumnezeu sa accepti sa pot sa contribui si eu macar cu corectarea, ca la aceasta ma pricep nespus de bine.
      Fii binecuvintat cu har si pace sfinta.

  21. Draga MIR
    Multumim pt expunerea acestor expierente, pe cit de tristete, pe atit de valoaroase.Cred ca nu ai nimic impotriva, sa ti le publicam sub forma de articol, pentru a putea fi vazute si citite de cit mai multi.Merita.
    God bless you my dear brother.MIR
    Mike

  22. Nu stiu ce sa cred. Cunosc pe unul dintre cei care au initiat aceasta miscare a tinerilor. Si cred ca imi este indeajuns.Si-l cunosc pe Leonard Semenea si pe pastorul Suciu Ezechiel care le cinta in struna din te mir ce interese.Problema cunoscuta bine.
    Mosul meu drag, cind cineva in ziua de astazi se plinge ca nu se poate ruga, se plinge ca nu poate avea partasie, se plinge si se plinge, gindul meu ma poarta spre cei din vechime care au avut reale motive sa se plinga si nu au facut-o.
    Mi-a placut de la comentarii un anonim care le spune tinerilor ca ar putea arata mai mult respect celor care s-au sacrificat ca ei sa ajunga in America si sa duca viata pe care o duc.
    Dar, plingaretii, majoritatea sunt din familii cu AFH ,incamul intre 20-30 mii dollari, ei de regula sunt casnici, au vreme si… mentori pe masura.Imi cer scuze de la cei care mai fac cite ceva asa pe linga casa.
    Si ar mai fi o idee.Oare nu acesta este rezultatul opticii fratilor nostrii care , daca ei au suferit nu mai vor sa sufere si odraslele? Si daca singurul motiv este limba, Mosule, mare bucurie am ca cineva a ajuns atit de desavirsit.Obstacolul limba se poate trece usor. Copii mei in Romania vorbesc , cel mic 4 limbi si cel mare vreo 6 parca. Si este vorba de engleza, franceza, germana, italiana, cel mare invatind si latina si greaca. Oare daca erau in America trudeau la fel in acest sens?Sau daca eu eram bogat in euro?
    Mosul meu drag, cind esti indragostit real de Domnul Isus, mai poti avea asemenea plingeri?
    Sincer Mosul meu drag nu pot sa cred ca ceea ce se insira in acele materiale este o problema de piedica in viata unui credincios sadea. Ma mai gindesc.
    S-apoi vorbirea de rau a unor pastori, a fratilor mai batrini, a celor care de bine -de rau au mai facut ceva, nu cred ca este buna in public.Sunt adunari care au oferit o zi pe saptamina plus duminica seara ,program NUMAI al tineretului
    Cit despre pierderea generatiei pentru ca nu aud engleza in bisericile romanesti, este o NEREALITATE. Au la dispozitie mii de adunari americane, insa altu ii baiul : se duce mare lipsa de credinta si atunci …baga vina la sucala ca se face pinza rara.
    Partea de vinovatii, mai are si realitati, dar oare acestea nu vin tot din felul defectuos de cirmuire de catre pastori a adunarilor? Eu zic ca da.
    Fii binecuvintat Mosul meu drag.

  23. Mike, In august 1977, in anticamera verde a Ambasadei Mmericane din Vienna, asteptam sa fiu chiemat in office , sa primesc azilul politic cat si viza de intrare in U.S.A. . La difozoarele din loby si hall-urile ambasadei ,acesti doi maestri cantau in duet urmatoarea melodie :http://www.youtube.com/watch?v=HWnPXfgNEC0. Am vibrat sacultand-o desi nu intelegeam cuvuntele; sarmanul de mine ,le ascultam „ca’ntr-o oblinda” ,in chip intunecos .Mai tarziu ,cand am inceput sa stapanesc engleza ,revelatoarele cuvinte ale acestui cantec mi-au spalat si limpezit atat ochii cat si sufletul !. Ferice de cei ce plang ,caci ei vor fi mangaiati . God bless you !

  24. Umblind hai-hui prin computer, iaca ce-aam gasit pentru noi, pentru cei cu vreme de zburdat pe blog. Cred ca se cunoaste si autorul, dar, frumusetea este in cuvintele frumoase asternute pe hirtie, si ca sa nu cautam la fata omului (autorului) le pun asa in voia lor.” Briliante si bijuterii ” atunci cind inima vibreaza pentru Domnul intr-adevar.

    ” Hristos e pe cruce, gol; pe cap, o cunună de spini; piroane, străpungându-I gleznele şi încheieturile mâinilor, Îl ţintuiesc pe lemn; trupul e plin de sânge şi vânătăi, secretează numai sudoare şi geamătul surd al cărnii robite. A fost pălmuit, scuipat, îmbrâncit, lovit, batjocorit, a urcat calvarul şi nu o singură dată a căzut sub povara uneltei de chin. Acum aşteaptă agonia şi moartea ruşinoasă, înceată, atroce, sub dublul semn al batjocurii şi al blestemului. Îl înconjoară, pe maidanul împuţit de pe dâmbul din periferia oraşului, numai oameni ostili şi un anume număr de curioşi indiferenţi, obişnuiţii amatori de execuţii capitale şi de cruzimi publice. La dreapta şi la stânga Lui alte două cruci, fiecare cu prada ei, doi tâlhari, doi ucigaşi – doi infractori de drept comun, ca să fie obida şi mai usturătoare. E ora amiezii, soarele dogoreşte, setea – esenţă a modului acestuia de nimicire – a început să se manifeste şi totul nu-i decât o netrebnicie, înfrângere, deznădejde, durere, istovire.
    Ca şi cum n-ar fi de ajuns, iată că trec scribii, cărturarii, fariseii, saducheii, irodienii, bătrâni, toată şleahta câştigătorilor; şi toţi îşi clatină înţelepţeşte căpăţânile cărunte; compătimitor şi ironic Îl sfidează, Îl iau în râs, Îl poftesc să coboare de pe cruce şi să-i convingă; ei, pasă-mi-te, doar atâta aşteaptă: să vadă şi să creadă.
    Ba tâlharul din stânga Îl apostrofează şi el, Îl provoacă, Îl ia peste picior, Îl insultă. Cel din dreapta însă, nu; cel din dreapta, deşi răstignit şi în chinuri şi-n cumplită aşteptare şi el, găseşte răgazul şi puterea de a-l certa pe cel urâcios şi mai află şi altruismul şi mărinimia şi nobleţea de a rosti cuvinte blajine şi cuviincioase vecinului său. Nu-L poate ajuta cu nimic, nu-L poate desfereca şi scoate de pe cruce, cu nimic nu-I poate schimba groaznica situaţie, nu-I poate uşura pedeapsa, nu-I poate scurta agonia, nu poate interveni în implacabila desfăşurare a scenariului răstignirii. Nimic, nu poate face nimic decât îndura şi el chinul până la capătul nopţii.
    Şi totuşi, aşa netrebnic şi neputincios cum încă suflă, ce-i este dat să audă? “Astăzi vei fi cu Mine în rai”. De ce această extraordinară şi întru totul minunată făgăduinţă? De ce oare să fie el – vinovatul, pe bună dreptate osânditul, el cel fără de putere şi mijloace de lecuire – de ce să-i fie dat lui a intra în rai, deodată cu Stăpânul, în vreme ce dreptul Noe, patriarhul Avraam (receptorul făgăduinţei), Moise (transmiţătorul Legii), proorocul Isaia (vestitorul venirii în trup a Izbăvitorului), împăratul David, proorocii toţi şi toţi drepţii din vechime şi toţi filosofii în care S-a sălăşluit parţial Duhul Sfânt şi Înaintemergătorul şi Botezătorul Ioan mai lâncezesc încă în iad? De ce această neasemuită cinste, acest har peste har, de ce această imediatitate? Astăzi!
    Caracterul cu totul uluitor al răsplatei cum se explică? Din ce provine? Astăzi, cu Mine, în rai! E în aceste cuvinte o urgenţă, un elan, o plinătate, un clocot care nu poate stârni decât uimirea.
    Unii au căutat să înţeleagă referindu-se la calitatea de coleg de suferinţă cu Domnul a tâlharului celui bun. Da, el s-a învrednicit de onoarea fără seamăn de a fi supus aceleiaşi osânde ca şi Hristos şi de a se afla la câţiva paşi de Sfânta Cruce în ultimele clipe ale vieţii. Da, e firesc ca Domnul să fi nutrit simţăminte de milă, simpatie şi bunăvoinţă faţă de un tovarăş de pătimire.
    Alţii invocă demnitatea omului, ţinuta sa resemnată şi cuviinţa în relaţia cu Hristos, spre deosebire de răcnetele şi hula celuilalt. Da, este şi aici o doză de adevăr şi logică.
    Dar nu acestea mi se par a fi explicaţiile adevărate. Esenţial mi se pare altceva, o faptă (o atitudine mai bine zis) parcă menită a fi lesne trecută cu vederea şi totuşi hotărâtoare: tâlharul n-a putut face nimic, dar a putut îmblânzi şi îndulci atmosfera aceea sufocantă, doldora numai de amoniac, de răutate, de făţărnicie şi venin. L-a mângâiat anume pe Răstignitul nevinovat cu o vorbă bună!
    Da, sintagma aceasta simplă, bătrânească, locuţiunea aceasta sumară specifică graiului ţărănesc ancestral constituie explicaţia cea mai plauzibilă a făgăduinţei făcute de Domnul, a plinătăţii, imediatităţii şi urgenţei ei. O vorbă bună – şi a fost de-ajuns! Ca un balsam tămăduitor, ca leac absolut, un orvietan, un miracol.
    Acele câteva cuvinte de respect, de afecţiune, de luare de apărare, de încredere, de compătimire au schimbat dintr-o dată totul şi au prefăcut sinistrul maidan, imunda Golgotă, spaţiul otrăvit de nedreptate, cruzime şi răzbunare în colţ de omenie, în anticameră de paradis. Astăzi cu Mine, în rai: pentru că şi tu acum, în acest pustiu al urgiei şi vicleniei ai introdus o picătură de rouă. Pentru că trecând peste propria-ţi năpastă, M-ai văzut, M-ai intuit, M-ai recunoscut şi n-ai şovăit să-Mi iei apărarea, să Mi te închini, să-Mi spui vorbe care Mi-au mers la suflet şi Mi-au strecurat miere în inimă, făcându-te cu adevărat părtaş al patimilor Mele. N-ai rămas închis în tine, încuiat în durerile tale, izolat în prea firescul tău egocentrism de om fără speranţă. Nu te-ai plâns pe tine, M-ai tânguit pe Mine. Ai dibuit şi răgazul şi bunătatea şi gingăşia sufletească de a încerca să consolezi şi să alini pe un altul. Cu o biată vorbă bună tu ai prefăcut Golgota aceasta şi toate clătinările acestea din cap şi toate “huurile” lor, toată această odioasă tărăşenie şi locul acesta spurcat în grădină. Ca şi păcătoasa, M-ai miruit cu mirul de mare preţ al milei şi luării aminte la necazul aproapelui tău. Mi-ai dat să beau – la figurat, însă nu mai puţin intens – paharul acela de apă rece despre care am spus că nu va rămâne nerăsplătit.
    Aşa şi noi, aşa şi noi, se cade să urmăm pilda lui Dismas şi să pricepem ce preţ poate dobândi în unele împrejurări o vorbă bună. Aur şi argint să dăm nu avem, nici obiecte, nici mărfuri, nici ajutor efectiv oarecare. Înseamnă că suntem sortiţi a nu face nimic, a sta ţepeni, reci, nepăsători, absenţi cu duhul, de gheaţă şi de piatră? Surzi, orbi, cu gândurile aiurea? Departe, rătăcind pe meleaguri ale singurătăţii în sine învârtoşată?
    Ceva, oricând şi oriunde, în ciuda împrejurărilor celor mai neprielnice şi mai adverse, ne rămâne de făcut: năpăstuitului din preajma noastră îi putem spune o vorbă bună. Actul acesta gratuit şi neeficace (din punct de vedere practic), “surplusul” acesta, inutilitatea aceasta nu reprezintă o vorbă goală ci bună. Vorba cea bună a tâlharului din dreapta înmiresmează aerul vitriolat al Golgotei şi aidoma adierii line care, pe Horeb, i-a vestit lui Ilie apropierea Atotputernicului, sălăşluieşte pace şi dulceaţă în sufletul omenesc al Mântuitorului.
    Constantin Noica a scos în evidenţă comorile filosofice ale rostirii româneşti. Expresia o vorbă bună ne poate fi călăuză întru înţelegerea fondului duhovnicesc al graiului nostru. Recursul acesta ne rămâne de-a pururi la dispoziţie: cu o vorbă bună putem roura sufletul cel mai pustiit al unui semen al nostru. Să nu pierdem, când ni se oferă, prilejul de a şterge sudoarea de pe faţa oropsitului, ca milostivnica Veronica ori de a îndulci sufletul unui răstignit printr-un cuvânt de mângâiere şi părtăşie, aşijderea tâlharului celui bun.

    Domnul sa binecuvinteze hrana noastra pentru suflet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s