Cine este CRISTIAN BARBOSU? (II)

Cum poţi şti despre cineva, cine este el cu adevărat? Ne facem adesea impresii judecând după aparenţe. Sau putem să-i întrebăm pe alţii, sau putem să ne uităm la rezultatele respectivului, la concordanţa dintre ceea ce spune şi ceea ce face, la impactul pozitiv sau negativ pe care îl are asupra comunităţii în care trăieşte. Sau pur şi simplu putem să stăm de vorbă cu respectivul, să îi punem întrebări, să-l provocăm la discuţii, şi vom fi surprinşi cât de multe putem afla despre acea persoană fie din cele spuse în mod direct, fie citind atent printre rânduri.
Mike Olari s-a întors recent dintr-o vizită făcută în Romania, unde a vizitat mai multe biserici. În trei dintre acestea a depus și o mărturie personală. În postările care vor urma vrem să vă prezentăm activitatea și lucrarea acestor biserici, văzute prin prisma liderilor care conduc aceste biserici. Vom intercala şi mărturia depusă de Mike Olari în aceste biserici. Credem că cele ce vor urma, vor avea rolul să vă încurajeze, să vă zidească spiritual, şi să vă motiveze în formarea ca ucenici şi slujitori devotaţi ai Domnului şi ai Împărăţiei Lui.
Continuăm cu prima biserică vizitată de Mike Olari: Harvest Metanoia Arad, cu interviul păstorului senior al acestei biserici.

 PARTEA 2

photo(1)

Foto: Cristian Barbosu şi Mike Olari

În tranziţie – dinspre ceea ce a fost spre ceea ce va fi

Întrebare: Ce s-a întîmplat după liceu, după momentul întîlnirii tale cu Domnul?

S-au intamplat multe. Si bune si rele. Viata mea a fost ca un Roller Coaster si la fel si credinta mea. Desi m-am hotarat sa fac pasul, stiu acum privind in urma, ca cel rau s-a luptat din greu sa nu ma lase pe cale, si am avut ispite, incercari, caderi, dar … dincolo de acestea Dumnezeu a avut multa rabdare si har si m-a impins, uneori m-a tras, alteori ma facut sa salt pe Cale.

Spre exemplu, dupa terminarea liceului in loc sa fiu trimis la Vanatorii de Munte, asa cum scria pe fisa mea de recrutare, am fost trimis la Munci, la Diribau. Si cei care ati trait acele vremi stiti ce insemna sa fi trimis la munci. Cu un an inainte am fost pe lista celor trimisi la Rovinari, la combinatul minier, de unde abia am scapat in ultimul moment. M-am cutremurat, fiindca stiam cine sunt cei trimisi la munci si cum sunt tratati cei de acolo. Tin minte primele mele randuri din prima mea scrisoare din armata … am scris-o si rescris-o ca din cauza lacrimilor, mi se imprastia cerneala… Dar nu am putut face nimic.

Dar ceva s-a intamplat atunci.  Pe 20 ianuarie 1989, pe un platou imens la unitatea 1326 in Oradea, in timp de ningea, cu valiza de lemn langa mine am asteptat sa mi strige numele si sa fiu repartizat. Am fost … dar mai apoi am asteptat pana ce tuturor recrutilor li s-a strigat numele. Ma simteam singur, mi-era frica, era atat de fragil in credinta, nu stiam cum va fi, ce va fi, auzisem doar povesti de groaza de la munci. Cand dintr-o data aud strigandu-se un nume … Am tresarit … fiindca era numele colegului meu de banca, cel care ma initiase in viata de credinta, prietenul meu cel mai apropiat. Mi-am zis, nu se poate, e o coincidenta … dar totusi din curiozitate m-am uitat. Si l-am vazut pe Vali. Care … venea inspre mine. Nu mi-a venit sa cred. Vali in aceiasi unitate cu mine. Ba mai mult. Fiti atenti. A fost repartizat in acelasi battalion, aceiasi companie, acelasi pluton, aceiasi grupa, eu eram nr 3, el era nr 4, astfel incat am ajuns nu doar sa fim impreuna la tot, dar sa si dormim in acelasi pat etajat – eu deasupra, el dinjos. Coincidenta? Nici vorba. Dumnezeu a stiut de cine aveam nevoie langa mine in probabil, cele mai grele clipe prin care am trecut vreodata. Tin minte cum plangeam si frecam podeaua, seara dupa zilele urate de acolo, si Vali ma lua deoparte pe scari, si ma imbratisa si se ruga pentru mine.

Adevarul este, armata a fost val vartej pentru mine, plina de urcusuri si caderi, greutati si binecuvantari, ispite si victoria … dar nu regret nimic, Dumnezeu a stiut de ce a trebuit sa fie asa. Tot acolo m-a prins si Revolutia, si am fost si eu prins in cateva incaierari cu focuri de arma – ceva neobisnuit nu doar pentru mine ci pentru toti – nu se trasese cu arma in Romania de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. A fost un soc. Dar am avut cateva experiente cu Dumnezeu acolo, care m-au lasat mut, unele despre care mi-am dat seama abia dupa 10-15 ani.

 

Întrebare: Am înţeles că în acea perioadă dificilă a tinereţii tale, s-a întâmplat ceva, ce ţi-a influenţat oarecum viitorul şi despre care ţi-ai dat seama cu mult mai târziu. Poţi să ne spui ceva despre modul în care Dumnezeu a intervenit atunci în viaţa ta?

 Banuiesc ca stiu despre ce vorbesti … Inainte de Revolutie, pe cand inca eram la munci, intr-o zi capitanul ne-a aliniat pe toti si ne-a intrebat, care dintre noi stie sa cante, sa recite, sa danseze, sa faca ceva … fiindca inclusiv unitatea noastra trebuie sa participle la Festivalul Cantarea Romaniei. Cei ce ati trait in Epoca de Aur stiti la ce ma refer, un concurs/festival national in care toate institutiile trebuiau sa participe. Mi-am zis – hai sa incerc, fiindca eu in copilarie, cu maica mea profa de muzica am cantat si recitat in multe tabere de pionieri si stiam ca daca ma inscriu, macar, in ziua aia ma vor lasa sa fac dus (ne lasa la dus cam odata la 2 saptamani) si sa imi curat hainele si posibil sa si prind o masa mai buna. Oricum mi-au cerut ei, probabil stiind din dosarul meu ca activasem in scoala pe scena. Mi-am zis – n-o sa recit ceva legat de Ceausescu fiindca nu eram fan, ci ceva patriotic, fiindca imi placea istoria. Si m-am pregatit cu poezia “Decebal catre popor” … si minune mare … am ajuns sa fiu promovat la faza pe oras. Apoi pe judet, apoi pe regiune si am ajuns pana la faza pe tara. Si aici s-au complicat lucrurile …

 Fiindca de data asta trebuia sa reprezint armata si astia n-aveau cum sa ma prezinte in finala Cantarii Romaniei ca un soldat care provine de la diribau, din compania de munci, asa ca m-au mutat intr-un ansamblu artistic al armatei, m-au facut sergent si m-au imbracat cu haine noi … si mi-au dat bilet de voie, sa pot iesi zilnic la Casa Armatei unde, pentru cateva saptamani, sa fiu pregatit de un actor de la Teatrul de Stat din acea localitate pentru competitiile care vor avea loc. Si am participat in acel an in finala de la Cluj, unde am ocupat locuri bune, castigand si niste premii.

M-am bucurat atunci de prezent, ca nu mai trebuie sa indur chinul de la munci, dar … nu am stiut nimic de viitor. Spun viitor, findca dupa mai bine de 10 ani, pe cand eram student la seminarul din Dallas, mi-am dat seama insa de un lucru … ca exact atunci cand ajunsesem intr-una dintre cele mai adanci gropi ale vietii mele, la munci, cand nimeni nu m-a putut ajuta, cand credeam ca inclusiv Dumnezeu m-a pus deoparte, fiindca desi ma rugam, nu vedeam raspuns la rugaciuni … in acel intuneric al vietii, Dumnezeu era acolo si era prezent, mai aproape de mine decat imi puteam eu imagina.

Cum? Ganditi-va si voi, uitandu-va insa de aici, de unde sunt astazi, la unde am fost atunci. Care e vocatia vietii mele? Ce fac cel mai mult in lucrarea si profesia mea? Predic nu-i asa? Tin minte atunci cand am ajuns in seminar, si la Moody si la Dallas – clasele cele mai de speriat pentru o buna parte din studenti, erau cele de homiletica, cand ti se cerea sa predici si trebuia sa fi evaluat de profesori si de colegi. Majoritatea tremurau, eu … eram cel mai fericit. Abia asteptam sa predic. De ce? Fiindca eu am trecut prin acele emotii si cursuri similare, in privat, cand actorul acela m-a luat si m-a pregatit zilnic in vremea cand eram la munci. Si mi-am dat seama, acum dupa 10-15 ani, cum Dumnezeu, atunci cand nu aveam nici o idee ca in viitor vocatia mea va fi vorbirea in public, cum El a stiut si m-a pregatit … in acele momente cand credeam ca m-a parasise El a fost mai aproape de mine ca oricand … nu doar scotandu-ma de la munci in mod elegant ci determinandu-i inclusiv pe comunisti sa plateasca acel om, care sa ma instruiasca in arta vorbirii in public si sa ma pregateasca pentru planul care-l avea cu viata mea in Imparatia Lui. Coincidenta? Nu. Providenta. Mana lui Dumnezeu.

 

Întrebare: Am aflat însă ca înainte de-a ajunge la seminar ai încercat la o altă facultate, aveai în gând o altă traiectorie în viaţă. Este adevărat? Ne poţi spune ce s-a întâmplat, fiindcă din câte am înţeles, Dumnezeu ţi-a închis destul de clar niște uși?

 Intr-adevar, pot spune ca Dumnezeu mi-a trantit usa-n nas … Eu nu am avut o chemare asa cum unii pastori au avut. Eu nu am simtit de mic ca Dumnezeu ma vrea in lucrare si nici nu am avut vreo vedenie, vis sau cofirmare din partea cuiva ca inspre “lucrare” imi este viitorul. Pot spune ca Dumnezeu intr-un fel m-a “impins” in lucrare, El avand planuri foarte diferite de cele pe care eu mi le-am imaginat.

         Dupa ce am terminat liceul am vrut sa dau si eu la facultate, dar niciodata nu mi-a trecut prin gand sa dau la un seminar teologic, ci mai degraba eram tentat in doua directii – drept (sotul mamei mele lucrand in acest domeniu mi-a inspirat oarecum interesul in directia asta) sau spre o zona de cercetare asupra naturii, fiind sensibilizat de Creatia lui Dumnezeu, acolo unde-l intalnisem pe El. Si am ales bo-chimia la Cluj. Aveam si un oarecare avantaj, fiindca matusa mea era profesoara de biologie si stiam ca isi pregateste foarte bine elevii, si evident ca m-am lasat chinuit de ea cu meditatii saptamanale. Tot prin ea am reusit sa studiez si cu un profesor universitar din Cluj care ma medita si la “nivel inalt” si tin minte ca nu isi dorea atat de mult bani cat mai ales gaini, oua si alte cele … in vremea aceea in Cluj era o saracie cu mult mai mare ca in zona noastra. Desi am auzit ca erau 22 pe un loc la examen, nu-mi era frica fiindca eram foarte bine pregatit. Asa ca am asteptat ziua aceea. Inainte de a pleca, maica-mea, grijulie ca de obicei, mi-a pregatit ea stilourile si mi-a tinut dirigentia legat de ce sa fac si ce sa nu fac in timpul examenului, fiindca stiti si voi cei care ati dat la faculta in acele vremi – nu puteai sa indoi pagina, sa stergi, sa scrii cu vreo alta cerneala, samd, ca ti se socoteau semne si te eliminau din oficiu. M-am dus, am scris la toate cele 3 examene, si am venit inspre Arad sa astept rezultatele. Am ramas socat cand ajungand in Arad am primit vestea ca sunt descalificat fiindca in loc sa scriu cu cerneala bleumarin inchis, am scris cu cerneala neagra. Maica-mea, fiind profesoara, a vrut ea insesi sa-mi umple stilourile, sa fie sigura ca din cauza emotiilor nu fac vreo prostie, si a pus cerneala neagra nu bleumarin si asta s-a considerat semn si am fost exclus. Eu fiind plin de emotii in ziua examenului nu am observat si iaca asa am fost descalificat din oficiu.

M-am necajit atunci … dar mai apoi mi-am dat seama ca Dumnezeu avand alte planuri decat maica-mea si matusa-mea, a stiut ce sa faca si cum sa faca, sa ne spuna clar ca directia vietii mele nu este inspre chimie biologie … si astfel ne-a trantit la toti usa in nas, aratandu-mi clar ca are alte planuri cu viata mea. Nu stiam ce …

 

Întrebare: Unde erai tu în relaţia ta cu Dumnezeu atunci?

 Dupa liceu, si mai ales dupa armata, mi-a fost clar ca nu mai pot trai doar simpatizandu-l pe Dumnezeu, avand respect si credinta distanta. Mi-am dat seama ca ma vrea intru totul pentru El si sufletul meu nu poate trai fara El. Desi relatia mea cu el a trecut prin multe sinusoide intre 17-20 de ani, am hotarat in 1990, chiar de ziua bunicului meu (care pe plan spiritual a reprezentat mult pentru mine) – sa ma botez. Si m-am botezat in biserica din Curtici, fiindca era locul unde am crescut si prin baietii de acolo, Dumnezeu mi-a vorbit. Tin minte cat de frumoasa a fost sarbatoarea. Curticenii stiau cum sa faca sarbatori frumoase si momentul acela al botezului a fost sublim – un moment unic al vietii mele. Cel ce m-a botezat a fost fratele Grecu, pastorul pastorilor in biserica din Curtici, un om pe care nu l-am cunoscut prea bine, dar care stiu ca mereu m-a incurajat si m-a impins inainte in credinta. Si aveam nevoie, fiindca ma simteam cumva rusinat fata de fostii mei prieteni, fata de colegi, si in plus taica-meu n-a reactionat pozitiv la auzul acestei vesti iar mamei mele ii era frica sa nu i se intanple ceva din cauza hotararii mele, ea fiind profesoara si in acei ani, puteai fi sanctionata chiar si pe astfel de motive. Aveam insa o pace de nedescris.

(va urma)

3 gânduri despre „Cine este CRISTIAN BARBOSU? (II)

  1. LA DOCTRINA CRESTINA NEOPROTESTANTA

    A)Definirea termenilor

    1)Paralogism=eroare fără intenție=greșeală 2)Sofism=eroare cu intenție=păcat 3)Persistența în eroare cu intenție=păcat de neiertat

    B)Valori de adevăr

    1)Adevărul=ce este-este și ce nu este-nu este 2)Falsul=cea ce este-nu este si cea ce nu este-este 3)Incertul/scepticul=nu este sigur ca este

    C)Analiza adevarului

    Una din metode este:Metoda îndoielii/scepticismul lui Toma: 1)Verificarea cu valoarea ultimă a adevărului 2)Prin renunțarea la adevărul-eroare/prejudecată

    D)Tipuri de adevăr

    1)Adevărul obiectiv=metapsihic 2)Adevărul subiectiv=adevărul psihic/cognitiv

    Adevărurile cognitive sunt failibile/posibil greșite și deci corigibile.Adevărurile cognitive sunt structuri mentale/pînze cognitive=neuroni și sinapse puternic interconectate numite încredințări preluate din mediu/din informații.Informațiile pot fi false,în care falsul poate deveni adevăr cognitiv. Adevărul care este fals trebuie comparat cu valoarea ultimă a adevărului/Biblia pentru a descoperi eroarea, la aceasta mă ajută Duhul Sfînt dacă renunț la prejudecată.Deci Duhul Sfînt î.mi descoperă eroarea si mă conduce la adevăr.Prejudecata/stereotipurile reprezintă stocul de informații anterior preluat din mediu.Dacă nu renunț la prejudecată,în momentul comparării ,între noua informație și vechea informație se produce fenomenul psihic disonanță cognitivă,rezultînd un conflict intrapsihic in propia minte/conflict cognitiv.În acelaș timp în mod instantaneu și inconștient mintea va lua măsuri în vederea restabilirii echilibrului psihic/consonanței cognitive prin respingerea mesajului/emițătorului.Ex.dacă eu sunt penticostal/baptist/evanghelist si am asimilat doctrina duminicii,și care din p.d.v.biblic reprezintă simbolul închinării false,si mă întîlnesc cu un adventist care a asimilat doctrina sabatului încercînd să-mi explice -simbolul închinării adevărate,mintea mea va lua măsuri pentru a-și menține vechea convingere.La fel dacă citesc în Biblie și ajung la versete care nu sunt în acord cu convingerea mea eronată, mintea mea va folosi mecanisme de apărare/intelectualizarea și voi căuta versete biblice care să-mi confirme eroarea pentru a-mi liniști conștiința.

    E)Argumente în susținerea adevărului

    1) Ap.14:12.aici este răbdarea sfinților,care păzesc poruncile Lui Dumnezeu și credința Lui Isus. 2)Ex.31.12-17Sabatul va fi un semn…Domnul care ne sfințește. 3)Rom.2:12-16 cei ce împlinesc Legea vor fi socotiți neprihăniți. 4) 1Ioan 5:1-4 .căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui.Cine nu păzește poruncile este un mincinos. 5)Mat.7:21-23.Depărtațivă de la Mine voi toți care lucrați fărădelegea/călcați Legea. 6)Luca 4:16-22,31-37.Domnul Isus a ținut sabatul. 7) Luca23:54-56. F.Ap.13:13-16,42-44;16:11-16;17:1-4,8-11. Ucenicii au ținut sabatul. 8)Dan.7:25;2. Tes.2:1-2.Sîmbăta a fost schimbată de o putere omenească.9) Isaia.58:12.Poporul Lui Dumnezeu este chemat să repare spărtura în Legea Lui Dumnezeu.

    F)Adevăruri fundamentale:

    1)Legea lui Moise este Legea ceremonială/Legea jertfelor și care nu se mai aplică. Ev.10:1-4.Legea jertfelor pentru lăcat este Legea care are umbra lucrurilor viitoare.

    2)Legea circumciziei și care nu se mai aplică ,nu este Legea morală a celor 10 porunci. 1Cor.7:19.Legea circumciziei nu este nimic ci păzirea poruncilor Lui Dumnezeu/legea celor 10 porunci inclusiv sabatul.

    3)Legea sărbătorilor anuale nu este Legea morală. Col.2:16,17,23.nimeni să nu vă judece cu privire la o zi de sabat. Lev.23:26-32. această zi este ziua ispășirii,să fie ca pentru voi o zi de sabat.Deci nu sabatul de la creațiune.

    4)Legea celor 10 porunci este Legea morală:Biblia pag.80.Ex.20.1-17.Caracterul moral a Lui Dumnezeu,obligația morală a fiecărui om și care nu s-a schimbat și nu se va schimba niciodată.Incălcarea Legii morale=păcat.Hristos a venit și ne-a eliberat de Lege=de sub condamnarea Legii.

    G)Eroare fundamentală

    A afirma cu intenție sau pentru a induce in eroare,a crede și a practica conștient sau inconștient închinarea falsă înseamna că te-ai despărțit de Hristos care este Calea Adevărul și Viața, deoarece El este Domn și al Sabatului-iar Sabatul a fost făcut pentru om-DIN EL PRIN EL SI PENTRU EL …El a participat la creatiune ,a pus departe ziua pentru om si este Domn al acestei zile…

    Dumnezeu prin Duhul Sfînt sa ne ajute sa descoperim eroarea si sa ne duca la Adevar,

      1. PS. Vezi tu ioanluca , citind punctul „D” Tipuri de adevar, pct 1, Dumnezeu m-a luminat si asa am ajuns sa inteleg pe depin de ce a trebuit ca ap Pavel sa rosteasca
        …am murit, nu mai traiesc eu ci Isus traieste in mine….Iar Domnul Isus precis nu v-a face nimic din toata filozofeala insirata destul de ordonat si cuminte in paragraf.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: