Cine este CRISTIAN BARBOSU? (IV)

Continuăm cu ultima parte a interviului acordat de păstorul senior al bisericii Harvest Metanoia Arad, episod care încheie seria mărturiilor sale personale.
Ne-am simţit onoraţi de privilegiul publicării unei părticele din inima lui, fapt pentru care îi mulţumim lui Cristi Barbosu încă odată pentru amabilitatea de a se deschide faţă de noi şi de cititorii blogului nostru, dorindu-i din toată inima mult succes în lucrare.

CB

Partea 4

Pregătirea şi revenirea

Întrebare: De ce nu te-ai întors în România după ce ai absolvit Institutul Moody? Ce-a urmat mai apoi?

 Desi aveam o dorinta fierbinte sa ma intorc in tara in mine se dadea o lupta cumplita. Nu ma vedeam pregatit indeajuns, si in plus simteam o si mai mare pasiune pentru aprofundarea Scripturii. Moody mi-a deschis apetitul, chemarea mea crestea din ce in ce mai mult dar simteam ca am nevoie de o baza si mai tranica si am pus inaintea Domnului aceasta framantare. Nu imi doream doar sa-mi gasesc o scoala ci daca imi voi face un master il doream sa fie unul cat mai complet si la o scoala cat mai buna. In acei ani, Seminarul din Dallas era reprezentativ crestnismului evanghelic conservator si multi din profesoriimei de la Moody erau absolventii acelei scoli, as aca rugaciunile mele s-au indreptat intr-acolo. Prin har si numai prin har, Domnul insa mi-a deschis o usa larga si am primit o bursa completa de studii acolo, pentru un program de Master in Teologie de 4 ani. Mai aveam insa nevoie de viza. Asa ca impreuna cu Anne ne-am pregatit sa revenim in Romania peste vara, sa aplic pentru viza (fiindca doar din tara de bastina o puteai obtine) si in acelasi timp sa-mi continui lucrarea ca de obicei in Romania.

In dimineata plecarii, stateam la micul dejun impreuna cu cel care trebuia sa ne duca la aeroport, aveam bagajele facute, eram gata de plecare – cand suna telefonul. La celalalt fir un prieten de-al nostru, tot absolvent Moody, care in acel an a fost detasat sa lucreze la Ambasada Americana din Bucuresti si care, fara a intra in conversatie imi spune: Cristi, daca ai de gand sa vii in vara asta in Romania, nu veni. Mai mult nu pot sa-ti spun. Si inchide.

Imaginati-va ca aveam bagajele facute, eram cu soferul langa noi, sa plecam la aeroport! Ne-am dat seama ca Dumnezeu ne atrage atentia … Pe drum spre aeroport plangeam amandoi, nu stiam ce sa facem. Pierdeam biletele, banii, toate planurile, viza … Am despachetat in aeroport hainle mele si am lasat-o pe Anne sa vina singura in Romania iar eu am ramas in SUA. In toamna acelui an, cand prietenul meu a revenit in SUA, ne-am intalnit cu el si ne-a zis ca daca veneam peste vara, nu mai aveam sansa de a ne reintoarce inapoi, fiindca americanii hotarasera sa nu mai reinnoiasca vizele studentilor romani care studiau in America din cauza unor prostii mari pe care multi le facusera pe acolo, si astfel ne bagau pe toti in aceiasi oala.

Am scapat … dar cum ramane cu viza? Eu nu imi pot continua studiile fara viza, si nici nu pot ramane in America fara viza. Singura varianta, extrem de riscanta era Canada. Sa incerc in Toronto sa cer viza la ambasada Americii de acolo, stiind ca risc, fiindca in mod normal, roman fiind, trebuia sa aplic pentru viza in Bucuresti, in tara de origine nu la alt consulat. M-am rugat Domnului si mi-am asumat riscul. Am ajuns seara pe langa ambasada, si vroiam sa vedem daca gasim vreun loc de parcare apropiat fiindca stiam ca in noaptea aia trebuia sa fiu printre primii la coada, altfel nu ajungeam sa intru in ambasada si pierdem si sansa minima pe care o aveam. Am gasit un loc chiar in fata consulatului. Bani de hotel nu aveam, nu stiam pe nimeni in Toronto si nici pe strada nu puteam sta peste noapte, mai ales in jurul ambasadei. Asa ca, am luat o patura, ne-am dat scaunele pe spate si cand s-a lasat intunericul, ne-am lungit pe scaune si ne-am acoperit cu patura, rugandu-ne si motaind dar mereu aruncand un ochi, sa vedem daca se formeaza coada. Pe la 3 noaptea au aparut primii 2 in coada, si a la James Bond, am iesit si eu din masina si am sarit in coada. Intr-adevar am intrat printre primii dar aveam emotii cat carul. Am ajuns la ghiseu, le-am dat pasaportul si toate hartiile de la semniar si asteptam, fie sa ma respinga politicos, fie sa ma ia la rost – ce caut aici cand stiu ca o astfel de viza se obtine doar in tara de bastina. Ofiterul incepe sa-mi puna intrebari. Eu fiind obisnuit in fiecare an sa primesc viza (ca asa se cerea atunci), am ramas mirat de intrebarile pe care mi le punea fiindca nu erau cele obisnuite ci ceva de genul: de ce ai ales scoala asta? Nu ti-a fost indeajuns Moody?

Care-i chemarea ta? Ce vrei sa faci dupa ce termini …? Evident ca nu mi-a fost greu sa raspund la aceste intrebari dar nu stiam ce urmareste.

La un moment dat imi cere pasaportul – si atunci mi-am zis – e clar, imi pune stampila de respins si adio America, adio scoala, adio viza. Se uita la pasaport, sa uiat la mine si-mi spune – ai facut o alegere buna, si eu sunt absolvent al seminarului din Dallas. Dumnezeu sa te binecuvanteze ca student acolo. Si imi pune viza. Am crezut ca pic jos. Ce sanse are cineva ca sa ajunga in acelasi consulat, in aceasi tura, la acelasi ghiseu cu un fost student la aceiasi scoala unde vrea el sa studieze? Mai ales student de seminar teologic care sa lucreze intr-un consulat?  Coincidenta? Providenta. Si inca a cata oara …

 

Întrebare:  Sunt incredibile “coincidenţele” prin care ai trecut, numărul lor … e evident că Dumnezeu a avut un plan. Ce s-a întâmplat după ?

 As putea continua, fiindca acest gen de intamplari le-am trait an de an in viata si lucrarea noastra. Unii spun ca e noroc, altii bafta … eu stiu Cine e. Cel care a avut un scop, nu doar cu mine, ci cu oricine care alege sa il urmeze.

Am reusit sa termin seminarul din Dallasul, si apoi sa ma reintorc in Romania unde am slujit in biserica baptista Maranata din Arad pentru 3 ani si jumatate, cand, mi s-a oferit o bursa din partea orgnizatiei lui John Stott, sa intru in programul de PhD la Trinity Evangelical Divinity School si astfel sa-mi obtin doctoratul, un vis greu de imaginat vreodata pentru mine. Ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a ajutat sa-l termin cu bine, dar in acelasi timp mi-a deschis usile si inspre biserica Harvest, impreuna cu care m-am reintors in Romania si am intrat in lucrarea din Metanoia. Fiecare episod poarta in el o multime de interventii divine, care, poate intr-un alt interviu, le vom depana, Dumnezeu fiind credincios si foarte exact fata de mine si de timingul hotarat de El in ceea ce priveste schimbarile, implicarile, lucrarile lui din viata mea si prin viata mea.

 

Întrebare: Totul pare atât de feeric – Dumnezeu a intervenit când apărea vreo problema. Ştiu însă că dincolo de aspectele pozitive subliniate în mărturia ta, ai trecut prin multe greutăţi şi încercări. Ne poţi spune câteva cuvinte şi despre acestea?

 E o iluzie ca totul a fost usor. Deloc ! Pentru fiecare success, sa-l numesc asa, am platit un pret. Doar Anne stie cate am indurat impreuna in acesti 20 de ani de casnicie din cauza lucrarii la care Dumnezeu ne-a chemat. Am fost fugarit cu pietre si bate in Moldova, am fost amenintat in toate felurile, uneori chiar in plenul serviciului de biserica de catre preoti, pastori, vrajitori, prooroci, oameni nebuni sau autoritati care fie m-au acuzat, blestemat, luat al rost sau amenintat. Au fost trimise scrisori de la mai marii nostri in biserici ceranduli-se sa nu aiba de-a face cu lucrarea noastra, au aparut bloguri si pagini de internet in care s-a scris impotriva noastra, au fost create inclusive pagini de face book false care-mi purtau numele si poza, doar ca sa ne denigreze. Am avut destule intruniri boicotate, altele anulate, din cauza vorbelor nedrepte imprastiate impotriva noastra. De aceea nu e de mirare ca am avut un burnout, ca am dat in psoriasis pe scalp, ca spatele meu e praf si inclusive mi-e afectata memoria.

Ma bucur ca am o sotie care n-a cedat si niste fete care au ramas tari in ciuda incercarilor, si am frati si surori care au avut incredere si nu ne-au parasit in cele mai grele atacuri in lucrare. Si tin sa-ti multumesc si tie Mike si bisericii tale, fr Petrica Lascau, care intr-o vale dintr-aceasta ne-ati sprijinit in rugaciune si ati avut curajul sa ne aparati si sa ne incuajati. Nu stiti cat de mult conteaza un astfel de gest la vreme de nevoi. Cu siguranta ca am fi cedat demult daca nu am fi vazut mana lui Dumnezeu in viata noastra. El ne-a smerit, ne-a slefuit si ne-a invatat multe. Dar mai ales ne-a incurajat.

Fiindca atunci cand vezi oameni carora nimeni nu le-a mai dat vreo sansa, precum alcoolici, interlopi, puscariasi, oameni viciati, abuzati, divortati, unii cu tentative de sinucidere la activ – si totusi transformati, schimbati, oameni care in sfarsi si-au gasit linistea si rostul in viata – n-ai cum sa cedezi indiferent ce iti spun unii sau altii. Sau cand vezi cum profesori, avocati, medici, directori de firme care vin si-ti marturisesc ca nu banii sau succesul le-a adus liniste in viata ci Dumnezeu, si tu ai avut un rol in toate astea – satisfactie mai mare nu poti avea – e un lucru pentru care esti dispus sa platesti orice pret.

 

Întrebare: Ai un verset prin care Dumnezeu ţi-a vorbit în viaţă, ceva ce poţi lăsa cititorilor noştri?

Evident. Un verset care pentru mine a devenit o realitate repetata, un verset pe care am ajuns nu doar sa-l cred ci sa-l traiesc si anume Romani 8:28

 Noi ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celorce sînt chemaţi după planul Său.

Toate lucrurile – si cele bune si cele rele – toate au un scop, nici unul nu se pierde, ci toate … observati – lucreaza (se misca, ceva se intampla, exista o tinta). Dar observati cum lucreaza … impreuna – de aceea am invatat sa-I multumesc lui Dumnezeu si pentru lucrurile rele, fiindca ele par rele prin perspectiva mea, dar sunt exact ocaziile prin care Dumnezeu poate lucra cel mai bine la viata mea.

Dacă nu era diribau, muncile  – nu ajungeam sa fiu pregatit de acel om pentru vocatia pregatita de dinainte de Dumnezeu.

Daca nu era sa pic la examen din cauza cernelii – aveam probabil o alta traiectorie in viata.

Daca nu as fi fost in criza financiara la Moody – nu ajungeam in cor.

Daca nu as fi avut durerile de dinti – nu l-as fi cunoscut pe acel frate si biserica lui prin care am ajuns sa-mi continui studiile.

Daca nu mi-ar fi fost date planurile peste cap in acea vara – as fi fost oprit sa-mi iau viza si nu mi-as mai fi putut termina scoala

 Daca nu as fi fost fortat sa risc si sa ajung in Canada sa-mi iau viza, nu ajungeam student la Dallas

 Si lista poate continua …. Eu m-am oprit undeva prin ’95. De atunci si pana azi, combinatiile acestea intre bine si rau s-au repetat, dar – cat timp Dumnezeu e in ecuatie, toate lucreaza impreuna spre ce? Spre bine. Doamne ar cum poti sa-mi spui ca durerea prin care trec lucreaza spre bine? Ca situatia de criza in care ma aflu e spre binele meu? Ca ceea ce mi se intampla are un efect pozitiv? Pot, atunci cand prin credinta te increzi in mine si ma lasi pe Mine sa-ti conduc viata.

Fiindca observati in text – toate lucrurile lucreaza spre binele cui?  A tuturor oamenilor? Nu. Spre binele celor care il iubesc pe Dumnezeu.

Nu a celor care cred in Dumnezeu, sau au frica de Dumnezeu, sau se roaga si ei la anaghie lui Dumnezeu … spre binele celor ce-l iubesc pe Dumnezeu. Si a iubi pe cineva inseamna sa ai o relatie cu acel cineva. Sa-l cunosti, sa interactionezi cu el, sa-i fi aproape, sa jertfesti pentru El, sa tii la El – nu doar sa crezi, sa-ti fie frica, sa ai o relatie distanta sau superficiala cu el.

De aceea va indemn, treceti dincolo de religie cand e vorba de Dumnezeu. El nu-si doreste religie ci relatie, ceva viu, real, normal intre tine si El. Si asta nu o poti avea doar printr-un crestinism de duminica, sporadic, ci printr-o traire de zi cu zi. Fiindca cine iubeste, nu iubeste doar duminica ci iubirea aceea e vie, zi de zi in el. De aceea, daca il iubesti pe Dumnezeu, daca ai o relatie cu El, nu-ti fa griji de ce-ti aduce ziua de maine, sau cat de grea ti-e ziua de azi. Continua sa lupti si vei vedea – nu acum – dar mai incolo, ca atunci cand te vei intoarce si te vei uita in urma – nimic n-a fost la intamplare. Dumnezeu poate rascumpara inclusiv raul in bine, atunci cand tu te increzi in El si urmezi caile Lui. De aceea stai aproape de Domnul si fi activ pentru El. Zilnic fa-ti un timp de rugaciune si vorbeste cu El. Fi sigur ca te incarci spiritual, de aceea fa ce stii si duminica vino acolo unde stii ca te incarca Dumnezeu – gaseste-ti o biserica unde El iti vorbeste si tu intelegi, si fa-ti plinul.

Si apoi implica-te. Nu doar in nevoile si necazurile tale ci fa-ti timp sa te implici si pentru Dumnezeu si cauta sa vezi cum poti tu, sa fi de ajutor si in lucrare, in biserica, in ceea ce incercam cu totii sa facem aici. Cu cat pui mana mai mult acolo unde Dumnezeu pune mana, cu atat si El va pune mana acolo unde pui tu mana. Da, va trebui sa platesti un pret, sa faci un efort, sa renunti la anumite lucruri, dar merita. Merita riscul. Mottoul vietii mele este acesta: In Ziua de Apoi, cand voi sta in fata Lui, mai degraba sa fiu gasit de Dumnezeu ca am esuat incercand decat ca n-am facut nimic din cauza fricii, rusinii sau comoditatii. Mai bine sa fiu gasit riscand de 10 ori si esuand de 7 ori, dar macar in 3 sa am success, decat sa mi se ofere 10 sanse dar de frica riscului sa nu fac nimic. De aceea te indemn, asa cum investesti in viata asta pentru tine, asa investeste si pentru Dumnezeu si vei vedea diferenta. Cand tu lucrezi pentru El si El lucreaza pentru tine.

Eu asta am trait si asta o traiesc zi de zi, si de aceea sper ca prin marturia aceasta sa te fi ajutat sa simti si tu lucrul acesta si sa faci ceva in directia asta. Fiindca merita. Merita sa-l ai pe Dumnezeu in viata si sa faci ceva pentru Dumnezeu in viata. Eu pentru asta ma rog si lupt impreuna cu familia mea.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s