Esti sigur de mântuirea ta?

Ce zici dacă va trebui să-L întâlneşti pe Domnul chiar acum?

În prima zi când te naști ești deja destul de bătrân ca sa și mori.

Un lucru din două, se poate întâmpla în orice secundă; ori să se întoarcă Domnul după aleșii lui, ori să mori.

 
Zilele astea m-am gândit foarte serios la aceste doua lucruri, dar mai ales la ultimul, datorita faptului că în mai puțin de o săptămână, am auzit de 3 persoane, pe care le cunosc foarte bine și care nu știam să aibă nici o problemă de sănătate, cum au avut parte de surprize și cum doi dintre ei, doar printr-o minune mai sunt încă în viaţă, dar unul a plecat în veșnicie. Toţi 3 intre 50-62 ani, deci nu prea bătrâni, aşa încât sa te aștepți să moară. Unul dintre este cumnatul meu John Tipei.
Întrebarea mea este dacă eu sau tu va trebui sa plecăm, aşa inopinat, voi fi sau nu MÂNTUIT?
De fapt cum putem fi siguri de mântuirea noastră, care este aşa de importantă?
 
Question
Unii cred că vor fi mântuiți prin religia lor, alții prin biserica pe care o frecventează. Unii cred ca îi vor mântui faptele lor bune, alții că vor fi mântuiți, prin sacrificiile lor. Sunt multe versiuni pe care le invocă oamenii când este vorba de dobândirea mântuirii. Unii nici nu cred în iad sau rai. Unii cred că exista doar rai, fiindcă un Dumnezeu plin de dragoste, nu poate să trimită pe nimeni în iadul veşnic pentru doar câţiva ani de ne-veghere. Cu toate ca fiecare crede ca aşa cum știe el este cel mai bine, atunci când vom sta în faţa lui Dumnezeu, (numai tu și Dumnezeu) lucrurile vor fi complet diferite de ceea ce am crezut noi și totul va fi cum spune CUVÂNTUL DOMNULUI.
 
În evanghelia după Ioan, cap.3 versetele 3-5, Cuvântul Domnului este foarte clar: ISUS A ZIS; ADEVĂRAT ADEVĂRAT ÎȚI SPUN CĂ, DACĂ UN OM NU SE NAȘTE DIN NOU, NU POATE vedea împărăția lui Dumnezeu și nici intra în ea. (Încurajez citirea întregului text: Ioan 3:1-21)
 
Este clar că toți cei care sunt născuți din Nou sunt pregătiți să-și întâlnească MÂNTUITORUL.
Cum putem ști dacă cineva este născut, din nou? Cei născuți din nou vor aduce roada, dar nu roada lor, ci roada Duhului Sfânt, pe care o găsim în Galateni 5:22-23.
 Fruit of the Spirit_1
ROADA DUHULUI ESTE:
1.Dragostea – dacă cred că am dragoste, ar fi bine să mă verific, citind 1 Corinteni 13.
 
2.Bucuria- Se sesizează cei din jurul meu că sunt o persoană care radiez multă bucurie?
 
3.Pacea – O pace care întrece orice pricepere, chiar și când toate îmi merg rău, eu trebuie să am o inima plină de pace.
 
4.Îndelunga răbdare – Pot spune cei din jurul meu că sunt un om răbdător, or spun exact opusul?
 
5.Bunătatea – Sunt eu bun cu toți cei din jurul meu, ori doar cu mine și cu ai mei?
 
6.Facerea de bine – Sunt eu gata să renunț la mine și să sar să-i ajut pe alții, ori sunt interesat doar de binele meu și a celor din familia mea?
 
7.Credincioşia – Poate spune Dumnezeu și cei din jurul meu, că sunt un om care știu sa îmi păstrez hotărârile și deciziile, indiferent de prețul care trebuie sa-l plătesc?
 
8.Blândețea – Spun cei ce mă cunosc, (dar mai ales cei din familia mea) că sunt un om blând, sau „explodez” la cel mai mic conflict?
 
9.Înfrânarea poftelor – Cred ca eu, personal îmi pot răspunde cum stau la acest capitol. Cât de mult renunț la poftele firii?
 
Fruit of the spirit
Aceste întrebări, sunt oglinda în care putem să vedem deslușit, dacă suntem sau nu, născuți din nou.
Dacă suntem corigenți, sau repetenți la acest capitol, eu cred că ar fi bine să ne gândim serios la ce se va întâmpla cu noi, dacă unul din cele doua lucruri pomenite la început, (venirea Domnului, sau moartea) s-ar întâmpla astăzi sau mâine. SUNT EU SIGUR DE MÂNTUIRE?
 
Ignoranţa noastră faţă de citirea Cuvântului lui Dumnezeu, sau necredința noastră, nu ne vor scapă de aceasta întâlnire iminentă, care se poate întâmpla în viaţa oricui şi oricând.
 
Nu doresc sa sperii pe nimeni, dar doresc să trag un semnal de alarma;
Dumnezeu să ne ajute să înțelegem bine problema naşterii din nou şi cu multă seriozitate să acordăm importanţa cuvenită NAȘTERII DIN NOU.
 
Nici legalismul nu are ultimul cuvânt, nici liberalismul, ci CUVÂNTUL SFÂNT AL EVANGHELIEI.
 
Să citim dar și să împlinim Cuvântul Domnului, nu altceva.
Domnul sa ne ajute!
 
Cu multa dragoste,
Mike Olari

 

21 de comentarii

  1. La aceasta ora, imi amintesc ca aseara la adunare , ca de atitea ori, am fost pusi sub aceasta presiune: fratilor, daca vine Domnul la noapte, suntem noi gata sa ne intilnim cu EL?
    Normal ca eu m-am „rasucit” in mine si am spus NU ! Nu sunt gata.Daca Domnul vine la noapte, ma gaseste nepregatit, „negata”. Mai am atitea de …Ma gindesc ca …nu postesc mai mult de doua zile pe saptamina…ma gindesc ca nimic intinat nu va vedea imparatia..ma gindesc ca nu am ajuns ca si copilasii…ma gindesc ca inca nu am vindut tot ce am si sa impart la saraci…ma gindesc ca inca mai port „cosul de gunoi” cu eul meu dupa mine…ma gindesc ca inca nu am murit „de tot”, sa nu mai traiesc Eu…nu cunosc inca statura plinatatii lui Isus sa fi ajuns …inca ma tirasc…inca ma straduiesc…inca ,pe Domnul Isus , dragostea LUI si mila lui Dumnezeu le cer plingind…inca sunt in odaita si multumesc Domnului pentru lacrimi…Cit despre timp si soroace chiar cred ca nu-mi este dat sa stiu.Cit despre faptul ca Domnul va ingadui sa mai am zile multe pina la 62 si peste, nu stiu cit si cum ma voi sfinti, dar sunt sigura ca voi adauga noi si noi „greseli” chiar si din intimplarea din 1 Ioan 2 cu 1.Si ma mai gindesc ca teoriile teologilor nu platesc doi bani rai, si multa vreme cheltuim cu cititul sau auzirea (ca sa nu confund cu ascultatul)lor.
    Si astazi, citind acest material, mai in serios, mai cu umor mi-am zis: singura mea sansa sigura de mintuire la aceasta ora este sa am o moarte de martir.(nu cred ca este o exagerare foarte mare si ,cu un pic de indrazneala sfinta, ma gindesc la moartea apostolilor. Si ei erau apostolii Domnului Isus!!!) Chiar cred ca aceasta este o cale nespus mai buna,pe care, ca sfirsit al credintei, voi primi cununa care nu se mai vestejeste.Si mai cred ca aceasta cale se poate gasi si este cea care duce spre „marginile pamintului” Ca in alta ordine de idei, ce este viata pe pamint? Un abur care tine putintel si trece, iar noi zburam! Ramine foarte important, unde. Iar in urechi imi suna cuvinte scumpe: sa iubesti pe Dumnezeul tau… sa iubesti aproapele tau… si, mergeti pina la marginile pamintului ducind evanghelia ACEASTA si faceti ucenici ai Domnului Isus.
    Niciodata si nimeni nu ne-a cerut sa facem scoli biblice care sa ne imparta in sute si mii de denominatii, sa construim catedrale si mastodonti ai confortului cheltuind banul vaduvei si a saracului, nimeni nu ne-a cerut sa asiguram „cistigul mirsav” pe conferinte,congrese , adunari de tot felul si avione si rachete pentru mai marii cultelor ( ca sintagma „ai nostri” nu se mai potriveste chiar deloc.De multa vreme sunt „ai lor”)nimeni si niciodata nu ne-a cerut constitutii si statute care sa scoata Duhul Sfint din adunari si din viata credinciosilor.
    In toate aceste lucruri insa, frate Mike am o mica bucurie. Am ajuns si tot mai tare si cu putere pot rosti in dreptul meu: Tata sfint, faca-se voia ta!!!
    Fiti binecuvintati.

      1. Da fr Mike. Versetele le cunosc.Ele spun doar ca am primit cadou un Mercedes, dar ca sa ajung la Phoenix, ma gindesc ca trebuie sa-l alimentez, sa-l pregatesc de drum si sa-l conduc.Mie mi se pare ca cel mai important lucru este intretinerea. Maretia lui Dumnezeu este incontestabila, dar, din biblie ma gindesc ca avem si noi „ceva” de facut. A privi totul ca „para malaiata” …aceasta este capcana cea mai teribila a satanei in aceste vremi .Dar numai in belsug, in Africa avem alta Evanghelie, cea pentru saraci.Obligat trebuie sa ne gindim la cuvintele Domnului Isus. Pentru ce a venit EL pe pamint.Sa incepem cu inceputul.
        Pe acest „drum” intre America si Africa s-a compromis evanghelia, cei ce au apucat mai virtos la blidul de linte, predicind aceste versete si inca vreo citeva.Izolate in expunere, sunt foarte atragatoare, si capcana fiind pe masura. Atractia mare este tocmai aceasta gratuitate predicata fara limite si cu o rivna greu de inteles.(suportul il cunoastem: stapinul veacului acesta lucreaza si el)
        Subiectul este pretabil la o polemica strasnica, dar , esenta ramine BIBLIA cu tot ce este scris, iar eu nu te voi asculta. Prefer sa fac „in plus” decit sa ma trezesc cu o credinta moarta sau degeaba. Si aceste versete sunt tot din biblie. Prefer sa-mi duc mintuirea ( asa este scris, „sa ne ducem mintuirea” ) cu frica si cu cutremur, apoi facind fapte bune, pe care, cind le vor vedea cei din jurul meu, sa dea slava lui Dumnezeu in clipa cercetarii lor. Acolo este punctul din care voi putea face ucenici reali. Pentru ca daca ii fac promitindu-le ca ESTE GRATIS, cam gratis va fi si credinta lor in rodirea ei
        Ceea ce imi pare rau este faptul ca ,prin adunari nu se oboseste nimeni sa explice pe o „linie a timpului” fazele devenirii crestine, de la candidat la ucenic. Aceste etape pot fi identificate in viata unei persoane care :
        -porneste din lume, unde aude cuvintul; este faza in care devine credincios
        -raspunde chemarii Domnului Isus (daca este trimis de Tatal, care cunoaste inima) prin aceea ca „daca cineva vrea”. Dorind sa-L urmeze pe Domnul Isus, devine un credincios crestin.
        ACEASTA ESTE FAZA IN CARE DUMNEZEU II DA DARUL GRATIS: CREDINTA!!!!
        – urmeaza pasul urmator : ” sa se lepede de sine” Aici credinciosul nostru crestin, pentru a putea urma pe Domnul Isus, trebuie sa se lepede de tot ce este lumesc, firesc,etc(am mai discutat aceasta faza, sorry ca nu s-a prea inteles mare lucru)
        Dar in aceasta etapa credinciosul nostru crestin, este adus inaintea unor OBLIGATII, are ceva de facut, are de dovedit PRIN FAPTELE LU PROPRII ca aceasta credinta prmita gratis NU ESTE MOARTA si nu va ajunge O CREDINTA DEGEABA!!!!!Prin faptele noastre CREDINTA RAMINE VIE !!!!
        In aceasta etapa credinciosul crestin trebuie sa moara , sa nu mai traiasca EUL lui ci Isus sa ia chip in el.Aici , dupa aceasta moarte fata de pacat ar trebui sa avem NASTEREA DIN NOU!!!Nascuti din nou vom fi curati iar Duhul Sfint isi va face Templu in noi, abia atunci si nu de cite ori vrea fiecare sa afirme ca are pe Duhul Sfint. lNasterea din nou este criteriul care dovedeste starea reala de a avea botezul cu Duhul Sfint, pecete fara de care NIMENI nu va vedea imparatia lui Dumnezeu.
        – un credincios crestin nascut din nou va putea ( deci are de facut ceva el personal) sa ia crucea in fiecare zi si asa sa-L urmeze pe Domnul Isus. In aceasta etapa avem TOATE faptele bune, avem pastrarea poruncilor, TRAIREA acestor porunci, aici in aceasta perioada ne dovedim a fi VREDNICI de a deveni UCENICII DOMNULUI iSUS. Aici „imbracam” dezbracatul, aici dam un pahar de apa unuia dintre cei mai neinsemnati, aici IL vizitam in temnita, aici … FAPTE, FAPTE, FAPTE
        – apoi (dar nu in ultimul rind) nascuti din nou, si fiind ucenici ai Domnului Isus IL putem urma. Calcind pe urmele LUI vom putea la rindul nostru sa facem ucenici. Abia in aceasta etapa CRED CU TARIE ca putem beneficia de toate fagaduintele lui Dumnezeu, cea mai mare fiind MINTUIREA.
        Si ma gindesc cu cita usurinta se primeste aceasta mintuire in Evanghelia bunastarii. O mintuirii facid un pas in fata, o scurta rugaciune, urmezi 3 pasi si…esti BINE, esti mintuit.Ba ceva si mai inselator: nu vei mai putea pierde acest dar gratis.
        Niciodata nu voi putea crede ca versetele din Efeseni vor putea fi intrepretate in acest fel in care am fost invitat sa le cred.
        Insasi faptul ca am fost in administratie unde am avut putere cit multi nu pot intelege decit doar ca o poveste si, in toti acesti ani am crezut ca totul mi se cuvine GRATIS, pentru ca eram cine eram. Nu cred ca am dat sau am avut darul ori PUTEREA de a da nici macar celor din neamul meu, din familia mea.Luam cu o ususrinta asa cum bem apa.In lume fiind, credeam ca totul mi se cuvine.
        Dar a venit o zi extraordinara in care Dumnezeu a vrut sa inteleg ca este O MARE PUTERE SA DAI, SA IUBESTI APROAPELE TAU, SA TRAIESTI PENTRU INTERESUL CELUILALT, SA POTI IUBI VRASMASUL, SA POTI VINDE TOT CE AI SI SA IMPARTI LA SARACI, SA-TI LEPEZI SINELE (valoarea cea mai scumpa a celor din lume)SI SA MORI FATA DE PACAT…SA -TI DAI HAINA, SA-TI ARUNCI PIINEA PE APE, SA ADAPOSTESTI PE CEL FARA DE ADAPOST, SA PRIMESTI PORUNCILE,SA LE PAZESTI SI SA LE TRAIESTI ASA CUM SUNT DATE… si biblia ne spune multe alte lucruri ce le avem DE FACUT. Sa nu uitam ca AVEM DE FACUT doua mari lucruri: sa ducem evanghelia pina la marginea pamintului (evanghelia Domnului Isus bine’nteles) si SA FACEM UCENICI (iaca avem ceva de facut, ceva fapte PORUNCITE de Domnul Isus) si sa-i invatam sa pazeasca TOT ce am primit noi , urmindu-L pe Domnul Isus ca ucenici totul fiind facut sub calauzirea si cu Duhul Sfint care va lucra in noi, daca-L avem ! ? !.
        Ultimile doua treimi din cele postate de mine, de multa vreme NU MAI PLAC pentru ca ele ne spun ca AVEM CEVA DE FACUT, chiar daca darul credintei este GRATIS.
        Putini vor sa inteleaga faptul ca doar CREDINTA se primeste gratuit, doar aspectul primirii l-a rezolvat Dumnezeu ca sa nu se mindreasca nimeni. Doar CREDINTA este DARUL, celelalte TREBUIESC FACUTE T O A T E ! ! !
        Daca socoti necesar fr Mike, am sa revin cu versetele pe care le-am avut in vedere si care sustin fara putinta de tagada ca nu am vorbit din alte carti, cu atit mai putin din cele teologice.
        Oare cum s-or fi numit cele ce avem de facut? BIBLIA toata ne invata ce avem DE FACUT. Poae ca acestea se pot numi si fapte, iar daca le facem vor fi faptele noastre pentru care vom da socoteala, fie ele bune, fie rele.
        Fiti binecuvintati.

  2. Draga Tristare
    Daca intradevar inetelegem versetele acestea din Efeseni 2- 8,9- si le credem cu toata inima, ar fi trebuit sa se intimple nasterea din nou.Cei mai multi trec superficial peste acest prim pas care este crucial.Al doilea pas, daca primul a fost unul real, este Roada Duhului, din Galateni-Cap- 5. 22,23 DRAGOSTEA,BUCURIA,PACEA,INDELUNGA RABDAREA,BUNATATEA, FACEREA DE BINE,CREDINCIOSIA,BLINDETEA, INFRINAREA POFTELOR.

    Toate astea, sunt Roada Duhului, (nu a noastra) care a produs in noi Noasterea Din Nou si care incepe sa rodeasca in noi.
    Daca nu vedem aceasta Roada a Duhului in noi, atunci inseamna, ca de fapt noi nu am aceptat primul pas in viata noastra, adica MINTUIREA PRIN SERFTA DOMNULUI, ci continuam sa ne-o rezolvam singuri, prin eforturile noastre,.
    Din pacate cei mai multi trec asa de usor peste acesti doi pasi.(NASTEREA DIN NOU SI RODA DUHULUI)
    Abea dupa acesti doi pasi (dar numai daca sunt reali) incepem sa aducem roada vrednica de pocainta noastra.
    Faptele le vom face, pentru ca suntem deja mintuiti,(transformati de Duhul Sfint, care incepe sa rodeasca in noi) nu le facem pentru ca sa fim mintuiti.De acea sunt asa multi care nu sunt siguri de mintuirea lor, fiindca se bazeaza pe faptele lor, care intirzie sa vina, atita timp cit nu aceptam Harul.Dupa ce acceptam Harul, prin credinta, care produce nasterea din nou, totul se simplifica.Fara eforturi mari, vom incepe sa facem fapte vrednice de pocainta noastra.O persoana Nascuta din Nou, nu va raminea pasiva,fata de slujirea, care trebuie sa caracterizeze pe ori ce om transformat de Duhul Lui Dumnezeu.
    Am incercat sa fiu cit se poate de simplu si practic.
    Domnul sa dea lumina.
    mike

    1. Fr Mike, cind am postat materialul m-am gindit ca felul „lungit” in care am raspuns legat de versetele din Efeseni va face sa nu fiu inteles.
      Mai incerc o data, scurt si explicit ,cred.
      Credinta este primita de catre credinciosul crestin. Este faza incipienta, faza de start in viata de credicios crestin. Strict acest „dat” este harul lui Dumnezeu. Doar Dumnezeu este cel care ne chiama la Domnul Isus. Nimeni nu poate veni decit cu aceasta chemare si cu acest DAR, credinta.
      Dupa acest moment, incepe viata de credinta, viata pe care noi o desfasuram, timp in care prin ceea ce facem vom tine credinta noastra vie.Nu moarta, nu degeaba.Este biblic.
      Si , ca o confirmare a acestei fatete vietii credinciosului crestin, avem versetul din 1 Petru 1 cu 9 :pentru ca veti dobindi CA SFIRSIT al credintei voastre MINTUIREA SUFLETELOR VOASTRE. Premiul se primeste doar la sfirsitul alergarii !!!!!!!!!!!!Si asa cum a scris si Mosul meu drag, daca alerg numai pentru ca am primit o fagaduinta si nu alerg din dragoste,din daruirea mea TOTALA, s-ar putea sa alerg degeaba.
      Nimeni si niciodata nu ma va putea lamuri altfel.
      Tocmai abaterile de la acest verset au permis sa se poata spune ” o data mintuit, pentru totdeauna mintuit”. Erezie care arata ca se admite mintuirea luind-o inaintea evangheliei.
      Cit despre o persoana nascuta din nou, la fel nu voi insista in ceea ce am inteles eu, dar, in nici un caz o persoana nascuta din nou nu va face lucrurile care nu ii sunt cerute de biblie, nu v-a accepta confortul, nu va minti , nu v-a accepta traditiile, nu va fi lacom , va avea nadejdea in Dumnezeu nu in banci si in bani pusi deoparte pentru zile negre( poti sa intelegi asa ceva?), si nu v-a accepta niciodata ca masa lui sa fie plina, sa-i multumeasca lui Dumnezeu ca l-a adus intr-o tara binecuvintata ( sic) in vreme ce 18 mii de copii pe glob, MOR DE FOAME !!!!! zilnic !!!!!!!
      Si toate acestea, pentru ca persoana a murit, nu mai traieste ea ci DOMNUL ISUS a luat chip in ea si EL traieste .Aceasta este persoana nascuta din nou .Iar Domnul Isus a trait ispitit ca si noi, dar fara de pacat!De aceea avem 1 Ioan 3 cu 9 !!!!!!!!!
      Fratele meu Mosul a identificat foarte bine aspectul acesta. Si astfel intreb si eu daca tu cunosti vreo persoana care poate si are curajul sa spuna „calcati pe urmele mele ca si eu calc pe urmele lui Hristos”!!! Abia atunci v-a putea sa faca ucenici, pina acolo, in cel mai fericit caz poate face doar membrii. Cit despre putere in adunari: ZERO!
      Fiti binecuvintati

  3. ” Veghiati , fiti tari in credinta , fiti oameni , intariti-va ! Tot ce faceti , sa fie facut cu DRAGOSTE !” . Sfaturi biblice puternic CONDITIONATE DE SUCCES doar printr-o TRAIRE ce nu cauta FOLOSUL SAU !. Eu personal , slujind, activand ,profesand si calatorind intr-un mediu investigativ ,dar nu totdeauna pe fagas „asa zis crestin”, de ani si ani,de indelunga durata analitica infuzionata de tenacitate ,( dar si constient de pretiosul indemn ” Imparatia Cerurilor se i-a cu navala !”) indraznesc sa fac si eu aici un comentariu analitic de profil !. Personal, in primul rand , pentru a pretui vremurile,L-am rugat inelung pe Mantuitorul sa-mi dea Intelepciunea Lui ,cat si indelunga rabdare cu care sa elimin intru’totul superficialitatea !. Dezbracat de sine, umbrit si calauzit de Puterea Duhului Sfant, sa ajung Lumina in veacul pustiu , sa zidesc pe cei mai mici , sa ajut pe cei ce schiopateaza pe Cale, sa-i intaresc si sa insuflu curaj celor sovaelnici , sa sprijin pe cei mai slabi . In prezenta Mangaetorului reusesc sa nu fiu superficial, lauda lui Isus- Mesia – Mantuitorul meu !. Sa fiu , sa raman vigilent ,alaturi de crestini autentici ,si sa impartasesc cu ei , numai cu ei, BUCURIA MANTUIRII !. Oare pate un fals sa impartaseasca bucura celor fericiti cu daevarat ??!!!. SI . . CEL MAI IMPORTANT, SA-MI DEA INTELEPCIUNEA SA NU AJUNG AMAGIT DE CEI CONTRAFACUTI ,CE MUSTESC IN TOATE BISERICILE METROPOLELOR AMERICII !.Datoria unui solat ce a ajuns prinzioner in lagarul inamiclui, este sa ramana mereu vigilent si atent ,stapanit de neinvins curaj ,vesnic dominat de gandul temerar al evadarii lui din acel lagar ,aceea inchisoare ,spre Libertate ! .Fara lupta, nu-i cununa !. Multumesc Bunului meu Tata , care m-a trecut victorios prin anii de zdrobire constructiva ,care M-a calauzit , care m-a purtat pe aripile Lui , care Mi-a dat acel curaj sa inving, sa fiu triumfator ,si azi sa pot sa va impartasesc bucuria ca am iesit triumfator ,afara din lagar . Ani in care mi-a zidit incet dar sigur credinta neclintita in lucrurile care nu se vad , mi-a deschis ochii ca sa vad drumul spre Libertate ! .In lipsa intelepciunii mereu vom fi stapaniti de pacatul superficialitatii !. „Gresim” in viata ,ne pripim ! . Gresim prin a ne alege o sotie „nu prea credincioasa” ,a alege sa frgventam o biserica aspectuoasa ,poate prea legalista ori. . prea liberala ,dar in realitate lipsita de unitatea si liantul dragostei, plina de tensiunea urii premergatoare ruperii ei . Apoi , ajutati de „sfaturile” sotiei , alegem si admiram cu sdlabiciune bolnavicioasa un pastor prezentabil si aspectuos -teortician excelent,-maestru in arta lui Cicero, ce va rupe turma ori o va abandona la prima inourare vestitoare de furtuna. Alegem si preferam un doctor ,un frate ori un partener ce va urmnari sa traga doar foloasele lui personale.Tot astfel putem „gresi” cand luam de capatai atitudinea si comportarea „de scena” ,de publicistica de rezonanta, de reclama bine regizata a unui „misionar” , a unui bun recitator de poezie plina de romantism ,ce-ti umple ochii de lacrimi ascultandu-l , dar care, in realitate este un sarlatan ce-ti manipuleaza sentimentele ,ce, dupa perdele grele , isi insuseste cea mai mare parte din banii adunati pentru cauza filantropica in numele caruia face recitalul !. Am cerut Tatalui prin umbrirea si puterea Mangaetorului sa-mi dea puterea dragostei si a intelepciunii sa-i intalnesc ,sa-i indentific si sa-mi cunoasc fratii de Drum ,de Credinta si de Cruce !. Pe toti acei ce cauta dintr-o inima curata si plina de dragoste altruistica sa faca ,sa implineasca si sa vesteasca pana la marginile pamantului indemnurile Mantuitorului nostru , cu riscul pierderii vietii lor !.Sa fie profund incredintati ca moartea in Hristos este un ABSOLUT CASTIG ! .Apoi impreuna cu ei ,intr-o unitate sfanta ,cu forte unite , SA DUCEM LUPTA CEA BUNA PANA LA CAPAT !. Numai stapaniti de intelepciune si veghiere calitativa ,vom reusi sa rezolvam CRESTINESTE in viata, fiecare ipostaza, teasc ,solicitare ori problema , inainte ca ea sa ajunga sa ne dezamageasca, ori mai rau ,sa devina ireversibil falimentara ,in marginea rapei , a prabusirii !. Doar in umbra intelepciunii Lui vom reusi sa SIMTIM DRAGOSTEA DIN GOLGOTA !.Ne va opri la timp sa inaintam spre mirajul atragator al unei evanghelii false si ucigatoare , in terenul bine luminat ,atragator si inflorit dar minat , plin de capacanele „frumos colorate si parfumate ” al satanei ! . Si doar luminat de Duhul Adevarului voi indrazni sa dau indemnuri practice si constructive ucenicilor !.
    God bless you all ! sincerely, MIR

  4. Pentru mine, provocarea cu versetele din Efeseni ramine tema pentru urmatoarele zile.Astazi, in acest moment , pornesc de la versetul IACOV 2 cu 14 : Fratilor, ce-i foloseste cuiva sa spuna ca are credinta (care este primita gratis) DACA N-ARE FAPTELE? POATE OARE CREDINTA ACEASTA SA-L MINTUIASCA?

    Fr Mike, intr-o asa evidenta a versetului as dori sa-mi explicati cum vedeti dvs relatia dintre credinta mea (primita in dar de la Dumnezeu) si mintuirea sufletului meu. Am primit darul credintei la 49 de ani , slavit sa fie Dumnezeu, am primit GRATIS, asa este, ca sa nu se poata lauda nimeni ca poate da aceasta credinta, dar, de la 49 de ani incoace, cum si ce am de facutdupa intelegerea dvs? Sau primind credinta, am primit si mintuirea si sunt bine.Totul este sa ma bucur, sa ma veselesc, sau cum?
    Referitor la JERTFA Domnului Isus, ar fi bine sa ne localizati rolul si rostul ei in procesul de mintuire a crestinilor. Ca daca jertfa Domnului Isus conduce automat la mintuire, atunci toata populatia globului este mintuita, ori eu nu cred ca asa stau lucrurile.
    Apoi, eu am raspuns la intrebarea dvs ce inteleg si cum inteleg eu nasterea din nou.
    Ramine pentru mine neclara afirmatia dvs legat de nasterea din nou din raspunsul primit ultimul. Mi-ar face o deosebita placere sa aud care este opinia ta in acest sens. Cind si cum opereaza aceasta stare in viata crestinului?
    Multumesc oricum de raspunsul dat, este important pentru mine sa cunosc si opiniile altor frati.Tema tratata la modul general nu cred ca ne foloseste.
    Fii binecuvintat fr Mike.

  5. Adevarat,fiti vesnic binecuvantat.
    Cand ma gandesc la Mantuirea mea nu sunt sigura nici o clipa de ea,ci mereu ,zi de zi lupt sa imi pastrez credinta si Harul care mi-au fost date sa ajung la Mantuire.
    Harul odata primit ne invata sa o rupem cu paganatatea si poftele lumesti,orice crestin trebuie sa lupte cu firea si sinele sau pana la ultima suflare, caci acestea sunt pericolul nr 1 pentru Mantuirea noastra.Dumnezeu ne avertizeaza ,daca suntem copii Lui, cand gresim ,iar daca nu esti oprit sa mai practici placerile acestei lumi inseamna ca nu esti in planul Lui de Mantuire .Este scris ca cei intinati sa se intineze mai departe ,caci ei au fost avertizati dar s-au impotrivit.
    Domnul are planul Lui de mantuire pentru fiecare crestin care s-a convertit SINCER (nu de fatada),prin apa botezului si marturia lui proprie si „nesilit de nimeni „pentru credinta in Numele Fiul Lui Dumnezeu, Isus Hristos.
    Fiecare crestin stie daca este sau nu mantuit in momentul confirmarii Duhului Sfant ,el este trimis sa te anunte daca esti sau nu mantuit.
    Daca in momentul cercetarii tale Dumnezeu te gaseste pregatit pentru Cer ,te va lua acasa,daca nu ,iti mai da timp ca sa te pocaiesti si sa iti duci viata pana la mantuire ,iar daca te impotrivesti vei fi osandit .Dumnezeu da sansa la fiecare om, dar alegerea ii apartine.
    Dumnezeu te poate mantui chiar in clipa mortii tale, pe un pat de suferinta.prin martiraj,s-au mort in misiune ,nu conteaza starea mortii ,cand timpul tau este gata de plecare tu esti deja mantuit, daca Il accepti pe Isus Hristos ca Domn si mantuitor in viata ta .
    Nici un crestin cu credinta in Fiul Lui Dumnezeu si in care Dumnezeu a inceput o lucrare nu pleaca de pe pamant nemantuit ,pana acesta lucrare v-a fi ispravita de El, Cel care a si inceput-o in noi.
    Dumnezeu nu ne lasa sa plecam nemantuiti de pe acest pamant daca l-am acceptat in viata noastra personala ,nu biserica ,nu cultul ,nu un pastorii etc.ne mantuie .
    Mantuirea este numai intre Dumnezeu si om.
    Aceasta trebuie sa fie nadejdea noastra a fiecarui crestin nascut din nou.Eu cred in mantuirea din ultima clipa a morti cand Dumnezeu ne pecetluieste cu Botezul Duhului Sfant pentru puterea invierii noastre din morti,cine nu are credinta de inviere si Botezul cu Duhul Sfant ,(ARVUNA NOASTRA DE INVIERE),moare degeaba ,nemantuit ,dar v-a fi dus la marea judecata .
    Aveti credinta in Dumnezeu si nu va lasati invinsi de soapta celui rau,mai este putin si Domnul nostru vine,luptati ca niste eroi la datorie, daca cei lumesti mor la datorie stiind ca au murit pentru ceva nobil si maret , ca eroi (ca sin cazul celor doi morti in accidentul aviatic din aceste zile)si noi putem murii la datorie la sfarsitul credintei noastre ,ca sfintii in Hristos , Regele nostru .1 Petru 1:1-25
    Cand mori la datorie pentru Isus esti mantuit ,dar daca mori umbland in placeri lumesti si in goana dupa vant ,esti osandit.
    Isus a zis :Fiti sfinti caci Eu sunt sfant!

    Dumnezeu sa va binecuvanteze !

  6. Iacov 2 cu 14 este sustinut organic de Iacov 2 cu 17 si 20. Nu cred ca se poate ceva mai clar si NEINTERPRETABIL.Diferenta o face Iacov 2 cu 19.
    Concluzia o face Iacov 1 cu 23-24, iar ca niste buni crestini care acceptam ca trebuie sa platim ceea ce am primit gratis , este bine sa tinem cond in sfintenia noastra ca aceasta poate fi darimata de presiunea care o aduce Iacov 4 cu 17.
    Cred un lucru care se contureaza tot mai mult in mintea mea fara sa-i cunosc originea. De cele mai multe ori se folosesc teoriile traditionaliste, primite prin „auzire” , versetele folosite fiind in forma izolata, blinda chiar.
    Intrucit faptele cerute sunt foarte bine evidentiate in biblie si vizeaza categorii bine definite ca fiind saracii , vaduvele ,orfanii, neputinciosii, bolnavii, caregorii mentionate de Domnul Isus ,nu de „traducatori” si „ideologi-teologi” ai cuvintului, tot in biblie avem si modalitatile de infaptuire, de executare a acestor activitati constituite in FAPTE. Asa aflam , tot din cuvintele Domnului Isus ca fara EL nu vom putea FACE nimic, iar daca facem , TOTUL trebuie facut cu lepadare de sine, cu bucurie, iubind si aratint permanent DRAGOSTEA.
    Ramine un aspect practic al zilelor noastre: unde este dragostea lui Dumnezeu cind ne inghesuim in a ne asigura ca noi sa o ducem bine, in confort, siguranta, ceva comori fie de care or fi… ca daca nu vom suferi pentru numele Domnului Isus, precis inca suntem in lume.Sper ca se intelege sensul suferintelor din zilele noastre, sper sa nu-si imagineze cineva jugul care se pune la boi si nici batai 40 fara una.
    Imaginea felului de traire se poate incheia de data aceasta cu 1 Petru cu 17: Si daca chemati ca TATA pe cel ce judeca fara partinire pe fiecare DUPA FAPTELE LUI, purtati-va cu frica in timpul pribegiei voastre. Imi permit un mic adagio: deci nu dupa credinta, pentru ca aceea am primit-o GRATIS , ci dupa FAPTE pentru ca in acelea ne aratam felul credintei, calitatea dragostei din Dumnezeu, iubirea de toti oameni.
    Fiti binecuvintati

  7. Dragilor, nu ma pricep asa bine la filozofia biblica, dar as dori sa-mi spun si eu parerea.
    Personal imi dau silinta mai mult sa traiesc, decat sa vorbesc,
    Cuvantul lui Dumnezeu.
    As pleca mai intai de la nasterea din nou, fara de care nu se poate merge mai departe.
    Astfel, un om nascut din nou, care s-a botezat, s-a imbracat in Hristos si de aici incolo autoritatea in viata omului nascut din nou, este Hristos( Gal.3:27, Efes. 4:24, Col.3:10).
    De acum oricat as incerca eu sa fac fapte bune, pentru a fi in gratia lui Dumnezeu si(sau) a celorlalti oameni, in raport cu sfintenia lui Dumnezeu, aceste fapte ar fi vazute ca o haina murdara….Isaia 64:6..
    De aceea, ptr. ca acum nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine,Gal. 2:20, nu ma mai chinuiesc sa fac fapte bune: ptr. ca asa se face, sau asa am primit, sau asa am vazut la altii, sau de frica lui Dumnezeu, sau sa nu-mi pierd mantuirea, etc. ( ex. Cain a vazut la Abel, si n-a facut o fapta rea, in sensul actiunii) ci toate faptele bune pe care le fac sunt tocmai rezultatul actiunii credintei asupra mea, prin care am fost pus in aceasta stare……
    Astfel, toate aceste fapte, nu-mi mai sunt atribuite mie, ptr. ca le-a pregatit Dumnezeu, iar Hristos, in care m-am imbracat, le pune in evidenta prin mine, Efes.2:10.
    Vreau sa vin cu un exemplu practic, in acest sens.
    Un specialist in pomicultura vede un pom salbatic, foarte tanar, care produce mult rod, dar necomestibil. Specialistul il altoieste, asteapta un timp, apoi se bucura de rezultatul actiunii sale asupra pomului.Pomul incepe sa produca roade comestibile. Pomul, singur, nu a reusit sa faca acest lucru, oricat s-ar fi straduit sa faca o bucurie celor din jur, dar acum, in urma interventiei specialistului, el a primit ceva ce nu avea, si de acum incolo, pana cand specialistul care a intervenit asupra lui va considera ca este folositor scopului ptr. care a fost altoit, el, pomul, va produce numai roade bune. Nu de teama, nu se va forta sa faca lucrul acesta, ci pur si simplu ptr. ca el altceva nu stie sa faca. Si chiar daca vreo fructa de-a lui nu se va ridica la pretentiile specialistului care l-a altoit, tot specialistul il va curata, il va ingriji, astfel ca randamentul pomului sa fie pe placul specialistului.
    Cred ca si noi trbuie sa avem incredere totala ca Cel ce ne-a chemat, ne-a mantuit si a inceput in noi aceasta minunata lucrare , o va duce la bun sfarsit! 1Petru 1:9
    Daca suntem intotdeauna la dispozitia Lui, El ne va incredinta orice lucrare buna, sa rodim un rod bun.2Tim.3:6,17!
    Fiti binecuvantati, si Domnul sa ne ajute!

    1. Fr Viorel, ma bucur ca tu esti viu, ai macar dorinta de a ramine in dragostea lui Dumnezeu.Sigur ca EL este in controlul tuturor lucrurilor.
      Dar este bine sa avem in vedere cel putin doua lucruri:
      – pomul nu are libertatea de a decide, de a alege, el va face roada la care este programat de pomicultor. Ce s-ar fi intimplat daca Dumnezeu ne programa. Acest lucru de a lua „imagini” sau cum place copiilor lui Cicero sa spuna, „ilustrate”, este destul de fragil, de gingas, cred ca intelegi. Noi suntem……fiinte cu mintea si inima sloboda in Hristos, decidem, alegem…chiar si oferta lui Dumnezeu!Ce decidem, se vede prin FAPTELE NOASTRE;
      – am facut trecerea la fapte. Un singur aspect. Imi place nespus de mult felul in care si tu ai vazut inceputul.Doar ca eu spun ca , pentru a putea sa ne nastem din nou, trebuie mai intii sa murim, sa nu mai traim noi. Cind Isus ia chip in noi, acolo este momentul nasterii din nou.Iar daca nu decidem sa facem fapte bune si in purtarea noastra se vede altceva, iti spun hotarit ca acea persoana nu are nasterea din nou.
      Verificarea ca avem nasterea din nou este exact acel tablou descris de tine cu mentiunea ca: fiind nascuti din nou, noi tot mai pastram slobozenia, tot mai avem libertatea de a decide. Si in aceasta etapa faptele noastre nu sunt robotice, nu, nici vorba.Noi prin faptele pe care alegem sa le facem vom dovedi ca alegem si mergem pe calea ingusta. Prin nasterea din nou, din Dumnezeu, atunci cind are loc, biblia mea spune ca un asemenea crestin NU MAI POATE PACATUI (deci si sa vrea, el nu mai poate) 1 Ioan 3 cu 9, si ce spune biblia eu cred, nu-mi trebuie teologi sa-mi suceasca intelesul acestor versete.
      Si , eu cred ca interpretarea din Isaia 64 trebuie privita mai cu atentie la ce se refera.Noi crestinii vorbim de faptele vrednice de pocainta noastra. Total diferit.
      Sigur ca Dumnezeu a pregatit faptele bune mai dinainte, noi doar sa umblam prin ele, dar, asa cum vezi 7 miliarde de oameni inca nu au ales aceasta cale, pentru ei nasterea din nou este impiedicata in primul rind tocmai de lipsa puterii lepadarii de sine, de lume, de firesc, ca altfel cred ca esti de acord ca din 7 miliarde macar inca 5 miliarde au auzit de Dumnezeu si evanghelia Domnului Isus (catolicii si ortodocsii)
      Domnul sa te binecuvinteze cu har si pace sfinta.

  8. PS. Fr Viorel, cuvintele tale pe care le-am reluat in copy, am tinut sa le pun separat. Nu vreau sa comentez detaliat, dar , tu spui:
    „Cred ca si noi trbuie sa avem incredere totala ca Cel ce ne-a chemat, ne-a mantuit si a inceput in noi aceasta minunata lucrare , o va duce la bun sfarsit! 1Petru 1:9”
    Am doua nelamuriri:
    – cine trebuie sa-si duca mintuirea cu frica si cu cutremur pina la capat?
    -cunosti vreun joc de obste ( exemplu dat de ap Pavel) in care premiul sau medaliile sau cununa se dau la startul jocurilor?
    Frate Viorel, asemenea atitudine au promovat si sustin suporterii Evangheliei bunastarii, cei care nu au interes sa faca ucenici, ei fac membri, cred ca ma poti intelege.Detin cunostinta, nu intra nici ei si nici pe altii nu-i lasa, iti amintesti aceste cuvinte?
    Sfatul meu in dragoste frateasca este sa nu te lasi amagit.Dumnezeu a facut planul LUI, l-a pus in aplicare, EL a terminat LUCRAREA LUI . Si sa nu uiti ca biblia ne spune ca in EL nu este schimbare, nu este umbra de mutare. Daca cineva cade de la credinta si isi PIERDE mintuirea, nu cred ca se poate spune ca Dumnezeu nu si-a dus lucrarea pina la capat. Sa ma pazeasca Dumnezeu de asemenea ginduri. Dar, in aceasta lucare de mintuire trebuie sa intelegem ca avem si noi CEVA DE FACUT .Acest CEVA este arata amanuntit in cuvintele pline de dragoste ale Domnului Isus, este aratat amanuntit in CUVINTUL SFINT.
    Fii binecuvintat fratele meu.

  9. Voi, copilaşilor, sunteţi din DUMNEZEU.
    1 Ioan 4.4
    Deseori se aude părerea că este un lucru de neconceput şi o îndrăzneală prea mare să spui: „sunt un copil al lui Dumnezeu.” Aceasta se va vedea abia la sfârşit.
    Dar faptul că cei ce L-au primit pe Isus sunt copii ai lui Dumnezeu ni-l spune Cuvântul lui Dumnezeu. Şi cât este de bine că noi avem încă de acum această siguranţă, că ne bucurăm de dreptul de a ne numi copiii Lui. Ioan spune în alt verset: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu, născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu” (Ioan 1.12-13). Prin NAŞTEREA din NOU, nu prin sforţări proprii suntem aşezaţi în această stare binecuvântată. Abia acum putem spune: „Acum SUNTEM copii ai lui Dumnezeu.” Este lucrarea Lui, care în harul Lui nemărginit ne-a născut din nou, lucrând în inimile noastre prin Cuvântul şi prin Duhul Lui, dăruindu-ne în Domnul Isus, Fiul Său, o viaţă nouă. Nouă ne-a fost dat harul să credem în Numele Lui şi să-L primim în inimile noastre. Astfel în viaţa noastră s-a făcut o schimbare minunată:
    Noi am devenit nişte oameni cu o natură dumnezeiască şi Duhul Sfânt locuieşte în inimile noastre. El este Duhul înfierii, prin care putem spune „Ava, Tată!”
    Da, în adevăr, mare este această fericire care izvorăşte din Tatăl nostru. El ne-a făcut copii ai Săi, părtaşi ai Casei Sale. Pe acest pământ călătorim ca necunoscuţi şi nimic nu ne poate despărţi de El, pentru că El este Tatăl nostru. Să trăim în fiecare moment în inima noastră această stare de copii ai lui Dumnezeu, şi să dovedim acest lucru prin viaţa noastră. „Oricine rămâne în El nu păcătuieşte.” Aceasta înseamnă să fim o mărturie înaintea oamenilor, atât spre folosul nostru şi al celor din jurul nostru, cât şi spre slava lui Dumnezeu.
    Toţi cei care se îndoiesc de iertarea lor deplină şi veşnică, spun prin aceasta că jertfa lui Cristos nu este desăvârşită şi că nu este de ajuns pentru iertarea lor.

  10. Da fr Mike. Se poate si asa, dar nu voi spune amin .Imi cer iertare si cred ca voi asculta indemnul de a sta in banca mea. Domnul si Mintuitorul nostru cunoaste pe cei ce sunt ai LUI,…asta indiferent de ce credem noi si mai ales de ceea ce spunem .Si mai vreau sa cred ca pocainta nu este direct proportionala cu virsta atita timp cit este definita si determinata de nasterea din nou. ( m-as fi bucurat sa aud ce crezi tu ca este nasterea din nou ca imi este limpede ca tu vezi diferit aceasta)
    Fii binecuvintat.

    1. Autor: pr. Visarion Iugulescu
      Copyright: IerodiaconVisarion.ro
      Duminica a XII-a după Rusalii

      Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică? (Matei IX,16)

      Fraţi creştini,

      Cu 5000 de ani înainte de venirea Domnului Hristos, înţelepţii şi stăpânitorii lumii acesteia propovăduiau şi fericeau în cuvântările lor pe cei bogaţi, puternici, veseli şi sătui. Lumea îi asculta şi îi urma, pentru că toţi alergau în goana mare după averi, plăceri, bani şi păcate. Cei puternici zdrobeau pe cei slabi şi mici, cei bogaţi şi avuţi râdeau şi dispreţuiau pe cei săraci, necăjiţi şi supăraţi.

      Războiul omului contra omului era pretutindeni, iar pacea, nicăieri. Lumea se zbătea în întunericul patimilor şi pretutindeni satana pusese stăpânire pe viaţa omului. Iată că într-o zi, într-o ţară mică apare pe un munte frumos în Galileia Fiul lui Dumnezeu – Iisus Hristos. Adună pe lângă Sine nişte ţărani săraci şi pescari de pe Marea Galileii şi îşi deschide gura Sa cea sfântă aici pe munte, rostind cele mai minunate cuvinte care au răsunat peste veacuri.

      Fericiţi cei săraci cu duhul, cei curaţi şi umiliţi, fericiţi cei ce fac milostenii. Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, mângâiaţi pe cei care vă prigonesc, căci voi sunteţi fii lui Dumnezeu, ai Aceluia care a făcut cerul, pământul şi toate câte există în univers. Fiţi desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru este desăvârşit. Cuvintele acestea minunate, pe care nu le mai auzise nici o ureche omenească până atunci, au străbătut până la marginea pământului şi au ajuns până aici.

      Dar iată că, într-o zi, pe când binecuvânta o mulţime de copii, se apropie de Dânsul un tânăr frumos, îmbrăcat bine care-i zice: “Bunule Învăţător, ce bine să fac ca să moştenesc viaţa veşnică? Iar El a zis : De ce -Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile. El i-a zis : Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Zisa Lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte? Iisus i-a zis: “Daca voieşti sa fi desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer ; după aceea vino şi urmează-Mi. Auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii”.

      Tânărul acesta în felul lui era o raritate, pentru că nu era ca ceilalţi de seama lui, uşuratici, zburdalnici şi preocupaţi numai cu plăcerile lumeşti, ci era frământat de un gând mai înalt: gândul de a moşteni viaţa de veci şi de a-şi moşteni sufletul. Din convorbirea cu Mântuitorul observăm că el era evlavios şi cu frică de Dumnezeu, căci păzise din copilărie poruncile legii. Întreaga lui înfăţişare era plăcută, simpatică şi cuviincioasă.

      Tânărul cuceri îndată inima Domnului, căci Sf. Evanghelist Marcu spune că Mântuitorul s-a uitat ţintă la el şi i-a zis :”Un lucru îţi mai lipseşte: mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în cer; apoi luând crucea, vino şi urmează Mie”.

      Când îi ceru Mântuitorul averile ca să le împartă la săraci, tânărul nostru a pierdut pofta de mântuire, căci a lăsat capul în jos, a întors spatele şi s-a dus întristat. Privindu-l cu multă mâhnire, Iisus a zis: “Cât de greu vor intra cei bogaţi în Împărăţia lui Dumnezeu!” Tânărul s-a întristat pentru că avea multe bogăţii şi i se părea o jertfă prea mare ceea ce i se cerea. Vedeţi ce piedică mare pot fi bogăţiile şi plăcerile lumii pentru orice creştin!

      Ca să întărească cuvântul de mai înainte Mântuitorul a zis iarăşi: “Mai lesne este camilei să treacă prin urechile acului, decât bogatului să intre în Împărăţia lui Dumnezeu”. Cugetând mai adânc la aceste cuvinte, vom vedea cât adevăr se cuprinde în ele.

      Să împărţim bogăţiile în două grupe: bogăţiile materiale, vremelnice, şi bogăţiile sufleteşti, veşnice. De la început observăm că bogăţiile materiale sunt o piedică pentru mântuire, căci, în comparaţie cu numărul săracilor, cel al bogaţilor mântuiţi este mult mai mic. De ce oare? Pentru că bogăţia îl face pe om să se mândrească, să se laude şi să devină neascultător la glasul celor lipsiţi. Bogăţia îi mai dă bogatului posibilitatea de a-şi satisface toate poftele şi plăcerile trupeşti, din care curg o mulţime de păcate.

      Ştim că Biserica trebuie să spună adevărul şi adevărul, în ceea ce priveşte bogăţia, este următorul: Nu se face avuţie fără o cât de mică înşelătorie, fără nedreptate, camătă şi vicleşug. Ori că te înşeală la cântar, ori că se pune apă în vin sau lapte, dobândă la banii împrumutaţi, mită. Toţi aceştia spune Sf. Carte că mănâncă cea mai murdară pâine. Vai de copii care moştenesc astfel de averi făcute prin nedreptăţi şi înşelătorii. Astfel de copii nu se pot mântui, dacă nu se trezesc la credinţa cea adevărată şi nu sunt primiţi în lucrarea mântuirii până nu dau săracilor cele luate de la ei. De aceea a zis Domnul că mai lesne trece camila prin urechile acului, decât să intre un bogat in Împărăţia cerului.

      Să vedem acum care sunt bogăţiile sufleteşti. Orice creştin fie bogat, fie sărac, poate să se îmbogăţească şi chiar să-şi facă comoară în cer, dacă este atent şi-L iubeşte pe Dumnezeu mai presus de orice, iar pe aproapele său ca pe sine însuşi. Cu ce poate să se îmbogăţească creştinul? Cu faptele cele bune. Să aibă milă de semenul său care se zbate în lipsuri şi suferinţă şi să nu neglijeze mai ales pe cei ce stau în întunericul necunoştinţei de Dumnezeu.

      Mântuitorul nostru Iisus Hristos a amintit tânărului bogat doar câteva porunci din cele 10 şi acestea ar fi putut să se mântuiască pentru că le păzise din copilărie. El urmase însă poruncile, dar nu în spiritul lor, ci numai în literă, de aceea Domnul îl pune la o încercare atunci când îi spune să împartă averile săracilor. Dacă ar fi cunoscut că Mântuitorul este Dumnezeu adevărat şi ar fi crezut în El, i-ar fi ascultat sfatul şi ar fi făcut întocmai. Dacă ar fi iubit pe Dumnezeu din tot sufletul lui, n-ar mai fi stat la îndoială, dar vedem că dragostea pentru avuţiile sale era mai presus decât cea pentru Dumnezeu.

      Iată de ce Mântuitorul a zis altădată că oricine iubeşte mai mult pe tată, pe mamă, fiu sau fiică nu este vrednic de El. Prin urmare, cu atât mai mult, trebuie să fugim de lumea cea vrăjmaşă lui Dumnezeu şi să nu iubim lucrurile din lumea aceasta trecătoare. Tânărul nostru s-a încurcat în păzirea celei dintâi şi mai înalte porunci: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din tot sufletul tău, şi din tot cugetul tău. El păzise toate celelalte porunci şi s-a ferit de păcatele tinereţii care rod sănătatea trupului şi a sufletului şi aceasta i-a fost de mare folos pentru viaţa pământească, trecătoare, dar, pentru viaţa cea veşnică, ceva mai mult.

      Ca să ajungă la desăvârşire omul trebuie să se lepede nu numai de bogăţii, ci şi de sine, însă lucrul acesta este foarte greu. Câţi tineri nu vin la biserică şi se roagă înainte de examene, dar după ce le-au luat şi ajung oamenii cu funcţii mari, îmbogăţindu-se nu-şi mai fac nici măcar o Sf. Cruce la culcare. Îngâmfându-se, s-au depărtat tot mai mult de Dumnezeu şi astfel ajung nici să nu mai creadă în El. Indiferenţa, răceala şi depărtarea multora de Biserică şi de Dumnezeu i-a făcut pe mulţi să cadă într-o viaţă dezordonată, murdară şi nenorocită.

      Aşa se povesteşte despre un oraş din America – New Mexico – care, pe la 1875, era locuit numai de mari bogătaşi. Se numea oraşul libertăţii depline, iar cei care veneau să se aşeze în el erau oamenii bogaţi, cu păcate multe, plini de pofte lumeşti. În acest oraş nu exista atunci nici o religie, nici o biserică, nici o lege şi nici o şcoală. Fiecare era liber să trăiască cum vrea. Ce s-a întâmplat însă cu oraşul acesta? Cu timpul, s-au îndobitocit cu totul. S-au înmulţit hoţiile, crimele, într-un chip înspăimântător, încât 40% din populaţie şi-a vândut averea şi a părăsit oraşul. În 50 de ani acest oraş a devenit o ruină de ziduri şi de suflete distruse. Aşa vor păţi toţi cei care caută fericirea fără Dumnezeu, fără legea Lui şi fără Biserica lui Hristos.

      Tânărul din Evanghelia de astăzi era plin de bogăţii şi, totuşi, îl interesa viaţa veşnică. Dar tineretul nostru de astăzi care este foarte bogat în păcate, îşi dă oare seama ce dureri şi suferinţe îi vor aduce aceste păcate şi îndeosebi păcatul desfrânării şi al beţiei? Uşor se încurcă tinerii în păcatul desfrânării, de unde pleacă şi celelalte păcate: minţirea părinţilor, nedreptăţi şi chiar ucidere, fiind omorâţi prunci pântece. Se depărtează astfel de spovedanie, de împărtăşanie şi, trăind fără cununie religioasă, ajung la pieire sufletească şi trupească.

      Oamenii chibzuiţi, cu judecată, când vor să-şi clădească o casă, pun o temelie durabilă din material sănătos, ca să fie casa fără igrasie şi să nu plouă în ea şi să străbată lumina soarelui. Aşa ar trebui să privească tinerii lucrurile şi atunci când se întemeiază o căsnicie. Dar, din păcate, ei nu mai umblă acum după binecuvântarea Dumnezeiască, ci se unesc fără cununie religioasă, zămislesc copii în posturi şi sărbători, în chefuri şi beţii, iar aceşti copii devin o povară grea pentru părinţi, căci toată viaţa aceşti părinţi se vor lupta cu ei, pentru că ei se nasc epileptici, îndrăciţi, bolnavi cu capul, cu nervii şi cu sângele stricat.

      Iată casă zidită, de părinţi fără înţelepciune pe nisip, expusă valurilor înfuriate, bolilor, suferinţelor şi, dacă nu se îndreaptă, vor plăti în iad cu suferinţă veşnică. Mama care a născut copii fără cununie religioasă să nu se mai întrebe de ce nu se mărită fata la timp şi să nu mai spună că are cununiile legate, pentru că s-a născut fără cununie, fiind zămislit un astfel de copil în desfrânare. Dumnezeu îngăduie suferinţa pentru astfel de mame care n-au avut grijă să plece de la casa părintească cu binecuvântarea lui Dumnezeu.

      Mai înainte, fetele nu plecau de acasă fără binecuvântarea părinţilor. De aceea aveau pace în casă, copii buni, sănătoşi, credincioşi, cu ruşine şi respect. Tineretul nostru însă umblă printr-un mare întuneric pierzător de suflet şi prin mijlocul a multe curse periculoase.

      Am găsit scris într-o carte veche, că un călător într-o noapte, pe o vreme de furtună şi ploaie, a intrat să se adăpostească într-o casă părăsită. S-a aşezat bucuros în acel adăpost, dar un fulger a luminat încăperea şi atunci a văzut o privelişte îngrozitoare: un şarpe mare se târa spre el, în timp ce alţii mai mici se urcau pe pereţi; ochii unei bufniţe străluceau într-un colţ, în timp ce în celălalt colţ stătea o lighioană cu gura deschisă. Călătorul îngrozit, fugi repede afară din acest cuib de şerpi şi lighioane spurcate.

      În chipul acestui călător, care s-a adăpostit prin întuneric în acest adăpost plin cu jivine, trăiesc toţi acei tineri şi tinere, care, orbiţi, duc viaţa într-un sălaş sufletesc plin de lighioane fioroase ce stau gata să-i sfâşie. Aşa este casa unde locuiesc cei necununaţi la biserică, nespovediţi si neîmpărtăşiţi; când văd însă că sunt sfâşiaţi de fiarele cele periculoase, de păcatele cele grozave care le rănesc sufletul de moarte, abia atunci aleargă la ajutor. Pentru mulţi însă este prea târziu, căci unele răni sunt adânci, distrugătoare şi aproape fără leac.

      Această depărtare de lumina Evangheliei lui Hristos, de morala credinţei noastre creştine ortodoxe, aduce peste ei cele mai mari nenorociri sufleteşti şi trupeşti. De aceea sunt neliniştiţi, bolnavi şi chinuiţi pentru că fără Dumnezeu nu se poate pace şi linişte. Aşa sunt unii de orbiţi şi întunecaţi, căci cu toată suferinţa tot nu vor să iasă din casa cea blestemată şi otrăvitoare plină de lighioane periculoase, adică de poftele cele deşarte şi de păcatele ce otrăvesc sufletul şi trupul. Una din poruncile legii vechi este să nu minţi, pe care a amintit-o Domnul şi tânărului bogat de astăzi. Cei care au citit Sf. Scriptură ştiu că diavolul este tatăl minciunii, căci el a minţit pe Adam şi Eva în rai şi tot el a minţit lumea până la potop, făcând-o să supere pe Dumnezeu. El a minţit, deci, lumea în cursul veacurilor şi a reuşit diavolul să-şi facă pe pământ o mulţime de copii, căci s-a umplut pământul de mincinoşi şi mulţi părinţi se tânguiesc de copiii lor care-i mint în multe feluri. Câtă lume nu suferă din cauza acestui mare păcat al minciunii, mulţi întemeindu-şi casa sufletului, furând, omorând şi pârând tocmai pe temeiul minciunii, dar nu va merge mult şi casa aceasta a mincinoşilor se va scufunda.

      Unul din păcatele mari pe care îl fac copiii şi tinerii – că despre ei este mai mult vorba astăzi – este necinstirea părinţilor. Această poruncă scrisă cu degetul lui Dumnezeu este una dintre cele zece porunci, foarte importantă şi de mare folos pentru viaţa aceasta pământească. Dumnezeu zice: “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine si să trăieşti mulţi ani pe pământ.”

      Iată deci că binele copiilor constă în cinstirea părinţilor, adică să-i asculţi când te învaţă să faci fapte bune, să mergi la biserică, să crezi în Dumnezeu şi, în general, când te învaţă de bine. Să-i iubeşti, să nu-ţi fie ruşine cu ei, să-i îngrijeşti când sunt bătrâni şi bolnavi şi să le porţi de grijă după ce au plecat din viaţă, făcându-le cele necesare pentru sufletul lor.

      Dar ce vedem la tinerii noştri? Mulţi îşi necinstesc părinţii, le e ruşine cu ei că sunt ţărani săraci, iar ei – oameni cu carte; unii nu le mai zic nici pe nume şi îi supără îngrozitor cu neascultarea, obrăznicia şi răutatea lor. Aşa îi fac pe părinţi să-i blesteme şi astfel, la căsătorie, în loc de binecuvântare părintească îi ajung blestemele şi ajung ca tot aşa să li se facă de către copiii lor. Unii din tineri au ajuns până acolo cu răutatea încât au ridicat mâna asupra părinţilor lor, iar, după moarte acestora, i-au dat uitării fără să se îngrijească de sufletul lor şi pentru aceasta Dumnezeu îngăduie să vină peste ei fel de fel de greutăţi, supărări şi necazuri.

      Să nu ne jucăm cu blestemul părintesc. Voi tineri, care mai aveţi părinţi în viaţă, străduiţi-vă să le faceţi cât mai multe bucurii, căci numai atunci sunteţi binecuvântaţi de Dumnezeu: când îi ascultaţi pe părinţii care vă învaţă credinţa cea dreaptă. Atunci când vă vor îndemna la fapte rele, să nu-i ascultaţi, căci nu greşiţi. Mari păcate fac părinţii care se bagă în casa copiilor cununaţi religios ca să le strice căsnicia. Pe părinţii aceştia îi aşteaptă suferinţe mari pe lumea aceasta şi va fi greu de ei şi la ieşirea sufletului.

      Domnul Hristos a mai spus tânărului din Evanghelia de astăzi: să nu furi. E bine să ştie tot creştinul lucrul acesta că tot furt înseamnă când furi cinstea cuiva prin vorbele şi minciunile tale. Tot furt se numeşte atunci când furăm ziua Domnului – ziua duminicii – şi, în loc să o păstrăm cu credinţă şi sfinţenie, mergând la biserică, pierdem timpul pe aiurea, mergând în diferite locuri printre beţivi, hulitori şi batjocoritori de cele sfinte. Cei care merg în astfel de locuri şi ascultă astfel de hule se fac împreună părtaşi la păcat.

      Diavolul, acest mare vânător de suflete a reuşit să distrugă multă lume şi îndeosebi tineretul, pe care l-a ruinat cu o armă foarte puternică: cântarea. Cântecele lumeşti şi drăceşti nu lipsesc astăzi aproape din nici o casă, în timp ce cântarea religioasă creştinul nostru n-o mai are în gură, în minte şi în inimă aşa cum o aveau primii creştini. Cântările lumeşti, zgomotoase şi necuviincioase nu lipsesc nici după Sf. Taine (cununii, botezuri) şi nici la sărbătorile cu sfinţi mari (onomastici). Atunci este hulit Dumnezeu prin cântările cele diabolice şi creştinii cad lesne pradă ispitelor, iar tineretul se lasă vrăjit de aceste momeli.

      Aşa povesteşte o legendă a vechilor greci de primejdia sirenelor. Acestea erau un fel de zâne cântătoare, care prin cântecele lor vrăjite ademeneau pe trecători, furându-le voinţa, producându-le un fel de beţie dulce, care îi făcea să sară în valurile mării, unde-şi aflau moartea şi mormântul. Trecând pe lângă insula aceasta cu sirene, Iason, un mare conducător de oşti, a poruncit lui Orfeu să cânte cu harfa lui. Cântarea acestuia a întrecut şi a acoperit glasul şi cântările sirenelor, iar acestea s-au văzut bătute cu propria lor armă şi de aceea au sărit de pe insulă în mare şi s-au prefăcut în stânci.

      Să biruim şi noi lumea cu armele pe care le foloseşte ea: cântările lumii, să fie copleşite de cântările Domnului, iar petrecerile lumii să fie acoperite de petrecerile duhovniceşti. Mulţi fac haz de cântările creştineşti pe care le mai cântă unii creştini prin casele şi locurile lor de muncă. Mulţi râd şi spun că numai la biserică trebuie cântate, ca şi când Dumnezeu s-ar găsi numai în biserică. Aceştia când ies din biserică, încuie uşa şi, cu aceasta, consideră că au închis înăuntru şi pe Dumnezeu şi astfel El nu mai aude şi numai vede relele pe care le facem noi. E o mare greşeală aceasta.

      Să cântăm lui Dumnezeu în tot timpul şi-n tot locul, aşa cum se spune în psalmi şi să prefacem şi noi în stânci sirenele cele pierzătoare de suflete. Să nu mai cadă nici un suflet în ghearele demonilor şi ale rătăciţilor, care folosesc şi ei nişte cântece, dar sunt nişte cântece pierzătoare de suflet. Feriţi-vă de ei şi cântaţi cântarea bisericii noastre creştine. Ca Iason şi Orfeu să vâslim pe marea aceasta învolburată către patria cerească, iar duhurile necurate se vor stinge şi nu ne vor mai arunca în valurile pieirii sufleteşti şi trupeşti.

      Dar creştinii noştri sunt în mare primejdie. Mulţi tineri au căzut în aceste trei patimi rele: beţia, desfrânarea şi fumatul. Chiar şi femeile au luat aceste patimi iar multe au un păcat pe care bărbaţii nu-l au, şi anume păcatul vrăjitoriei şi al descântecelor. Ca şi pe Eva, diavolul a reuşit să le înşele pe femei şi le-a făcut să-i ceară lui ajutor prin vrăji, descântece, ghicitul în cărţi şi cafea. Multe îşi spurcă bărbaţii cu fel de fel de vrăji şi murdării. Iată cum ne minte diavolul, iar după aceea urmează certuri, bătăi şi despărţire, iar pace nicidecum nu va mai fi. Să nu ne înşelăm, fraţi creştini, şi să nu lăsăm pe diavolul să râdă de viaţa noastră şi de sufletul nostru. Diavolul este un mare înşelător şi vrea să ne prindă în ghearele lui pe toţi. El vrea să distrugă sufletul şi trupul creştinului. Nu are nici un pic de milă nici de copiii care rămân pe drumuri, nici de soţia care plânge. El se bucură pentru că este un mare ucigaş de suflete şi de trupuri omeneşti.

      Îmi amintesc că se spunea despre Vlad Ţepeş cum a strâns odată la curtea lui pe toţi cerşetorii din ţară şi le-a dat un ospăţ plin de toate bunătăţile. O zi şi o noapte a ţinut veselia acestui ospăţ. Au mâncat şi băut cerşetorii, ca niciodată în viaţa lor, dar pe urmă s-a întâmplat un lucru groaznic: Vlad Ţepeş, căruia i se mai zicea şi Vlad Dracul, i-a strâns pe toţi şi i-a băgat într-un fel de magazie mare, căreia i-a dat foc. Aşa au plătit cu viaţa lor bieţii cerşetori.

      Tot astfel stau lucrurile şi cu desfătările lumii acesteia. Diavolul – voievodul întunericului – cheamă pe toţi la ospăţul desfătărilor, spunând că aici e raiul şi iadul. Oamenii ascultă de glasul lui şi se strâng grămadă ca oile la ospăţul diavolului. Dar, vai, amarnic vor plăti acest ospăţ ca şi cerşetorii lui Vlad Ţepeş. Diavolul, care i-a ospătat, îi va pofti apoi în temniţele şi focul de veci.

      De aceea, luaţi aminte, fraţi creştini, că nu degeaba zice Domnul Hristos că nu se poate sluji la doi domni şi că nu oricine zice “Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerului. Să vă siliţi să cunoaşteţi tainele mântuirii pe care să le învăţaţi din Biserica Creştină Ortodoxă de la slujitorii altarelor şi din cărţile sfinte. Mai ales, trebuie puse în practică aceste învăţături, căci nu e de ajuns doar să le ştiţi. Trebuie să vă antrenaţi cu astfel de învăţături, căci altfel nu puteţi intra în viaţa cea veşnică. Dacă n-ar face antrenament, sportivii n-ar putea câştiga medalii în concursuri şi jocuri olimpice. Aşa şi creştinul, trebuie să se antreneze mereu ca să nu ajungă pradă ispitelor şi, având şi puţină voinţă, va învinge toate greutăţile. Dacă aceşti sportivi îşi dau atâta osteneală pentru o cinste trecătoare, cu atât mai mult trebuie să ne antrenăm şi să luptăm noi creştinii ca să câştigăm Împărăţia cerului cea nepieritoare şi veşnică.

      Am văzut că tânărul din Evanghelia de astăzi trebuia să renunţe la avuţie ca să placă Domnului. Să ne întrebăm şi noi fiecare, dacă nu avem ceva la care să renunţăm. Chiar dacă nu venim la biserică, nu cumva trebuie să renunţăm şi noi la nişte zorzoane, parfumuri, ca să ne fie rugăciunea de folos? Poţi renunţa tu, frate creştin, la aceste mode atunci când vii la biserică, ca să nu superi pe Dumnezeu?

      La biserică trebuie să venim curaţi, smeriţi şi modeşti, astfel ca Domnul să ne dea iertarea păcatelor şi să ne ajute să învingem patimile şi ispitele. Poţi renunţa tu, frate creştin, la tutun, băutură, vorbe urâte şi înjurături, la o mulţime de păcate, vicii şi patimi înveninate, care stăpânesc lumea poate mai mult ca niciodată? Să ştiţi că nici înainte de potop nu s-au făcut păcatele acestea care se fac acum pe pământ.

      Noi suntem creştini, ne-am lepădat de satana, ne-am botezat şi am jurat să-L iubim pe Dumnezeu mai mult ca orice pe lume; de aceea, să fim gata să ne dăm chiar şi viaţa pentru dragostea lui Dumnezeu. Tânărul bogat din Evanghelia de astăzi a plecat întristat, căci a iubit mai mult bogăţia şi toate cele lumeşti, făcând din ele dumnezei la care să se închine până la sfârşit. Să nu plecaţi întristaţi şi îngânduraţi ca el nici unul de aici; să nu vi se pară grele cuvintele pe care le-aţi auzit, căci unde nu vom putea noi, ne va ajuta Dumnezeu, numai să-i cerem să ne ajute.

      Nu există patimă, nu există păcat de care să nu ne putem lăsa, căci avem pecetea Fiului Său, pecetea botezului pe frunţile noastre, numai să căutăm şi să renunţăm la bogăţia păcatelor. Dacă ne interesează cu adevărat mântuirea sufletului, ca pe tânărul din Evanghelie, să ne lepădăm de lucrurile Diavolului şi să mergem cu bucurie pe urma paşilor lui Iisus, în urma învăţăturilor Lui. Vremea vieţii noastre trece mai mult cu nori negri decât cu zile senine şi frumoase. Se duc zilele noastre şi vine bătrâneţea, pentru cei care o vom mai apuca, căci s-ar putea să nu avem parte nici de o groapă. Iată de ce este bine să ne facem noi cu mâna noastră ceea ce trebuie să ne facă alţii.

      Rugăciune

      Dumnezeule veşnic, Cel ce stăpâneşti şi împărăţeşti peste tot, trimite Harul Tău cel ceresc peste credinciosul Tău popor şi dă-ne puteri depline ca să stăm alături de Tine. Izbăveşte-ne de toate ispitele vicleanului şi fă-ne cu puterea Ta ca să ne despărţim de orice poftă lumească ca, în clipa când va suna trâmbiţa Ta, să fim aflaţi pe drumul mântuirii şi al vieţii veşnice, ca să ne bucurăm şi noi cu Tine în ceruri. Amin.

      1. Mosul meu drag, as dori sa-ti spun ceva, chiar cu riscul de a putea fi pus in rindul celor nemultumiti cu starea.Ca oricum asa am fost catalogat.
        Mosule, eu, in 27 ian 2014 am implinit 9 ani de cind am intrat (si am ramas) intr-o adunare crestina.Ca nu m-am facut membru este alta gisca’nalta straita.
        Si de 9 ani de zile tu nici nu iti poti da seama de cite ori si pe citi crestini i-am auzit spunid ” Fratilorrrr!!!!! Trebuie sa ne pocaim !” Cred ca de zeci de mii de ori.Dar tot de atitea zeci de mii de ori nu a facut nimeni nimic.Sau nu inteleg eu ce inseamna a te pocai, si atunci da, este corect, ei nu sunt mincinosi.Inseamna ca eu vad gresit.
        Mosul meu drag, daca n-ar fi fost mincinosi si ar fi facut ceea ce au spus, unde ar fi fost comunitatea crestina la aceasta ora? Dar zisul cu facutul nu sunt tot una. Acesta de fapt este unul din marele semne ca a vorbi din scripturi nu ne asigura mintuirea asa cum sunt eu indemnat sa ma bucur. Cred ca mai trebuie si implinit ce este scris si mai ales de prin ultimile 3-4 epistole din biblie. Dar, sa ma ierti de rostirea putin dura insa dureros este ca aceasta este trairea noastra, marea noastra autoinselare.Iar daca reusim sa mai inselam si pe altii, cu atit mai rau.
        Fii binecuvintat Mosul meu drag.

  11. Da , dragul meu Tristar ,noi avem datoria sa aplicam si sa practicam neobositi, la timp si nelatimp adevarata si autentica Traire cu Hristos. Sa traim in cuget autentica dezbracare de sine si nicidecum sa tulburam pentru nereusita si regresul acestui „neo-evanghelism” falimentar. Da, este si a ajuns un „evanghelism”de Cult Monopolic , manipulat in permanenta de specialisti pentru profit personal ,ce nu au nici o tangenta nici cu invataturile bibliei si nici cu Dragostea si altruismul lui Hristos . Atei bine fardati ,vopsiti si poleiti in pocainta , oportunisti vicleni ce vor sa duca o viata de huzur, o viata comfortabila si usoara .Eu ii numesc ” misionari de clasa I-a ” !. Misionari ce speculeaza naivitatea celor multi si marunti .De la Marx au invatat sa foloseasca biblia stiind ca religia este un opium ce adera repede, ce-si gaseste repede multi adepti in randul maselor setoase ,in vesnica cautare de mangaiere , de comfort si mediactie pentru inima lor. . Avem aici in State impozante ,semete si de reputatie internationala scoli si seminarii , sustinute si suportate de uriase fonduride miliarde de dollari . Fonduri ce ar putea cu forta lor peste noapte se aradichete saracia si foamente din zeci de tari . dar nu o fac. Precum doctorii ce nu vor vindecarea ce ar saracii industria criminal- farmaceutica, nici acesti raspopiti demionizati nu vor sa elimnine campurile lor de motivare misionara. Sunt doctrine evanghelice deosebit de strategic structurate,finisate, cizelate si concepute , cu radacinile incipiente de pornire foarte adanc infipte ,temeinic organizate pe aceste meleaguri. Te qanunt acum , daca tot ai indraznit ,ca aceasta nemultumire a ta , este insuflata tocmai de Duhul Adevarului , de adierea lui blanda ce ti-a venit in ajutor la timp,a venit sa-ti incalzeasca inima si sa-ti dea curajul lui David in fatza lui Goliat !. Sa fi binecuvantat ! .Setea ta pentru ADEVAR va triumfa anul acesta, peste mari si tari !!! . Glorie sa-i aducem lui Dumnezeu pentru aceasta !!!!. Mosu’ a intors cu multa si indelunga rabdare pe toate laturile lui acest „evanghelim” organizatoric speculativ al emotiilor de manipulare sindicala !. L-am analizat in sute de iopstaze . l-am privit in zeci si zeci de unghiuri .El nu lucreaza pentru Hristos !. El este fals, nu produce, nu cultiva in randul adeptilor lui nici trezire , nici dezbracare de sine si nici renuntare la pacat .Hai sa-ti spuna Mosu’ si cheia si secretul : stimuland cu deosebita emfaza prosperitatea si castigul contribuabililor in a produce cat mai multe bunuri materiale , ei sunt in final beneficiarii !.Pe ei nu-i intereseaza cat de cinstit este income-ul tau , atat cat tu esti bogat. In toate predicile lor propaga generozitatea si „dragostea pentru lucrare si misiune” invatand pe toti membrii congregatiei sa fie exemplar de buni si generosi donatori si suporteri . Sa fie aducatori de permanent substantial castig material . Membrie ,membrie,iar turma cat mai multe oi si capre, cu ugerul cat mai mare, mai voluminos . Pot sa-ti dau zeci si zeci de exemple de pastori si turme, oi bune de muls ,sa-ti descriu in cele mai mici detalii unde este suba ,unde este buba . Sa-ti descriu sute si sute de ipostaze in care acest sistem corupt al vestirii evangheliei se desconspira ,isi arata devarata lui demonica fata . Azi acest „evanghelism mondial”de origine americana este un colos puternic ,ce a patruns in o multime de tari , un Goliat mandru si trufash, ce aduce zilnic sacrilegiu Crucii din Golgota !.Ce apocaliptic, sfideaza frontal Dragostea lui Hristos !. Acesta este Babilonul si Curva cea mare . Precum o molima ori o caracatita ,si-a intins tentacolele imperiale ale monopolului de control”misionar” , in zeci de tari. Aceste actiuni urmaresc si speculeaza din plin profitul material . Daca te vei stradui sa patrunzi in detalii scopul misionar al acestui neo-evanghelism , vei primi raspunsul . In Europa a fost „transferat” si introdus in „lagarul socialist”, in randul maselor „de proletari” drept o contraparare de sabotaj si subminare a „marii revolutii socialiste sovietice din octombrie” 1917 , cat si accesul serviciilor de spionaj . In Romania credinta in Hristos a fost cunoscuta si a existat in forma ei pura cu mult inainte ca sa gaseasca Columbus si Americo Vespuci -Lumea Noua ori America !. In fatza teroarei comuniste, crestini autentici din „Ostea Domnului „,preoti ortodocsi si greco-catolicii , l-au infruntat cu curaj pe diavolul rosu ,au stat neinfricati in lanturi si in inchisori si nu si-au tradat credinta si nici nu l-au vandut pe Mantuitorul . Au suferit pentru El cantand si laudandu-l si in fatza plutonului dee executie !. Cu durere iti spun ca cei mai parsivi, mai vicleni si mai feroce tradatori de neam, au fost neo-evanghelistii cuibariti in Cultul Penticostal si cel Baptist. Intreaba-l pe Vasilica Croitor daca Mosu’ exagereaza. Neamul si poporul nostru , dragul meu Tristar, i-a fost hotarat (nicidecum de destin )ci de Pronia Cereasca , sa-l cunoasca pe Mnatuitorul inca drin vremuri de demult, vechi si apostolice .Poporul roman a fost si ramane un privilegiat ce a primit Samanta Adevarului intr-un pamant deosebit de fertil, cu care tara noastra este privilegiata si binecuvantata . Ei ,acei martiri ai lui isus, ce l-au iubit mai mult decat propria lor viata , ei sunt si raman Exemplul Nostru de Urmat pe Calea ce duce la Mantuire !.Pentru confirmare , vezi si cauta sa numeri si sa afl cu ajutorul lui Google mormintele martirilor ce au murit la noi in tara exemplar, din Pura si Neclintita Dragoste pentru Hristos. Ucisi tocmai de pumnalul tradarii evanghelice ale lui „Iuda Mioriticul” cu rude America !. Sangele lor varsat din dragoste pentru Mantuitorul nostru suspina mereu si zice : ” – Pana cand Parinte ???!!!”. Ma intreb ,cum oare cei setosi dupa Adevar, pot sa ingaduie ,sa neglijeze si sa tolereze atata orbire, falsitate si minciuna cuibarita in adunari !. Dar spre bucuria si comfortul nostru vedem cum samanta Dragostei Divine pentru Adevar -Isus Hristos , chiar in aceste timpuri decesive si tarzii, timpuri de schibare de macaz, o simtim cum incolteste si creste necontenit in inimile noastre !. O simtim acum cum germineaza , chiar sub nametii grosi de nea, acolo unde Lumina si caldura Soarelui patrunde in miraculos ,invinge gerul iernii si al necredintei ! .Am o veste buna, ce incolteste precum ghioceii ce in curand vor strapunge zapada ,sa onoreze si sa contempleze soarele ! Azi,dragul meu Tristar , mai marii „culturisti”, precum cei ce manipuleaza socialismul european la Bruxelles , prin comportarea lor disperata si exagerata de avari fara Hristos , nu fac altceva decat sa-si dea arama pe fatza , s-si grabeasca sfarsitul !. Dumnezeu nu se lasa facut de rusine !.Dragul meu Tristar setos dupa Adevar, te anunt ca a sosit timpul desteptarii din somnul cel de moarte !. Zorii sunt aproape !

    sincerely , Mos Ion Roata .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s