Din frământările unui rob… nici măcar netrebnic!

Am primit această meditație din partea unui tânăr păstor care a dorit să nu îi publicăm numele. Dorește mai degrabă o reacție la ceea ce a scris decât la persoana care a scris. Mi s-a părut un punct de vedere interesant, un act de modestie responsabilă, care merită remarcat. Uneori, astfel de exerciții sunt binevenite. O meditație scrisă bine, cu formă și conținut, o introspecție constructivă, așa cum trebuie să se scrie pe bloguri și nu numai. Mulțumim.

 meditating

Nu sunt  apostolul Pavel, nici măcar Timotei, dar cred, cu tot ceea ce sunt, că am fost chemat să îi urmez, deoarece, primul, în fața tuturor, merge Domnul Isus Hristos!

Nu mi s-au scris epistole personale, nici eu nu am scris epistole altora, pentru că nu era nevoie! Adevărul a fost scris odată și este sufiecient! El nu trebuie reinventat și nici votat, ci doar crezut și trăit!

Nu sunt vrednic să fiu chemat între cei care au purtat numele de oameni ai lui Dumnezeu și de care lumea nu a fost vrednică și nici nu va fi! Este o onoare, măcar că nu voi înțelege niciodată de ce El ar avea nevoie de mine: un fir de praf de pe cumpăna fântânii, un abur, un vierme……

Nu am suferit de foame nici de sete, nu am fost gol, chinuit, nu am umblat din loc în loc, nu m-am ostenit, nu am fost prigonit, nu am fost socotit gunoiul lumii acesteia, ca lepădătura tututor! Și nu înțeleg de ce, totuși, Dumnezeu mă așează în rândul acestora!

Nu am suferit batjocuri, bătăi, lanțuri și închisoare, nu am fost ucis cu pietre, tăiat în două cu fierăstrăul, chinuit, nu am murit ucis de sabie, nu am pribegit îmbrăcat cu cojoace și în piei de capre, nu am fost lipsit de toate, nu am rătăcit prin pustiuri, prin munți, prin peșteri sau prin crăpăturile pământului, nu am fost lăudat pentru credința mea și nu înțeleg de ce Dumnezeu nu i-a lăsat pe toți aceștia să ajungă la desăvârșire fără mine!

De ce nu a închis Dumnezeu lista sfinților ci a păstrat-o  deschisă pentru toți cei care, indiferent de preț, vor fi gata să-l plătească, pentru a sta la dreapta Lui, în ziua cea mare?

De ce să port numele celor care au suferit din pricina lui Hristos, când eu        m-am rușinat de El de atâtea ori?

De ce, ei dați morții toată ziua și socotiți ca niște oi de tăiat, iar eu ferindu-mă de moarte și jertfire?

De ce, pe ei, nimic să nu-i oprească din iubire, din luptă, din speranță, din slujire, din moarte, dar eu să mă opresc la slabele cuvinte ale celui ce mă rănește?

De ce, pe ei, să nu-i despartă nimic de dragostea lui Dumnezeu- nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, dar eu să dau înapoi la orice adiere de sacrificiu, ispită, nedreptate, și totuși să am pretenția să stau pe același rând cu ei?

De ce ei au socotit că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare, dar eu să fug de suferință, și când se vor striga sfinții pe nume, să am pretenția să fiu strigat și eu?

De ce ei priveau ca o mare bucurie când treceau prin felurite încercări, dar eu, dorind să ies din încercare, înainte să-i învăț lecția, dar să mă numesc păstor?

Ei au scris adevărul cu sângele lor, l-au crezut și l-au trăit! Și dacă nu ar fi fost suficient, dar eu și murit pentru el! Iar eu…., l-am cântărit, l-am interpretat, l-am negat, l-am supus la vot, l-am ascuns sub corectitudinea politică, sub politica bisericească, iar dacă a trebuit să aleg între adevăr și intereseul meu, am răstignit adevărul și am ales eul!

Dacă undeva ar fi  o listă cu toți acești eroi, ar fi decent să nu îmi trec numele după al lor, iar dacă deja numele mi-ar fi acolo, ar fi decent să îl șterg!

Dar cred că Dumnezeul care l-a cheamt Ilie, Ieremia, Saul, Petru, Timotei și alții, și nu    i-a părut rău, m-a cheamt și pe mine, și nu îi pare rău! Nu pentru că m-aș califica, ci pentru că lui Dumnezeu nu-i pare rău de chemarea făcută!

Dar vă rog , nu mă numiți păstor! Căutați în râurile de scriitură încondeiate  de-a lungul mileniilor, un alt cuvânt ….dar nu mă numiți așa! Pentrru că păstorul nu se paște pe el însuși, ci turma, păstorul nu i-a grăsimea și lâna oilor fără să le conducă la pășuni verzi și la ape de odihnă; păstorul întărește pe cea slabă, vindecă pe cea bolnavă, aduce înapoi pe cea pierdută, nu le stăpânește cu asuprire. El nu se numește așa  pentru că urmează să facă toate acestea ci pentru că le face se numește păstor… Dar eu? Dar noi?

Ce folos să fiu chemat păstor, dar în ziua judecății să mi se ceară mult, pentru că mult mi s-a dat, și să nu am nimic să dau înapoi!

Doamne, ce am de făcut, știu! Ajută-mă să faptuiesc! Tu știi dacă voi face sau nu! Dacă aș ști că nu voi face, mai bine să mă înghită azi țărâna, decât să nu trăiesc veșnicia cu Tine!

7 comentarii

  1. A-s numi aceste randuri asezate poetic „Strigatul constiintei inimii unui pastor”, sau „Propriu-mi rezultat radiografic al inimii mele de pastor”.
    Intrebarile si observatiile slujitorului sant necesare pentru verificarea celui care slujeste, pentru a avea o slujire si mai eficienta. Chemarea este divina, iar rezultatele nu depind de om; de aceea atitudinea slujitorului trebuei sa ramana una smerita indifferent de rezultatele aparente.

  2. frate pastor
    As vrea sa colmpletez cateva lucruri la cele spuse de tine.
    Nu te lamenta degeaba…..
    Nu te lasa calauzit de-o modestie falsa….
    Nu te hrani cu nadejdi inselatoare ca si cei din Ieremia 7:4

    -„Nu va hraniti cu nadejdi inselatoare zicand: „Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!”

    In primul rand, nu cumva sa crezi ca vei sta in Imparatia Cerurilor, alaturi de martiri si de sfinti, inainte de-a fi mers si tu pe acelasi drum al adevarului, al neprihanirii si-al sfinteniei alaturi de Domnul Isus Hristos si alaturi de ceilanti sfinti, drum pe care de multe ori, vei fi batjocorit, hulit si prigonit.

    •”De altfel, toti cei ce voiesc sa traiasca cu evlavie in Hristos Isus vor fi prigoniti”. (2Tim.3:12)

    Si mai ales, nu vei mosteni Gloria Cereasca, inainte de-a fi murit si tu pe o cruce alaturi de Domnul Isus Hristos.

    -” Noi deci, prin botezul in moartea Lui, am fost ingropati impreuna cu El, pentru ca, dupa cum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa si noi sa traim o viata noua.
    In adevar, daca ne-am facut una cu El, printr-o moarte asemanatoare cu a Lui, vom fi una cu El si printr-o inviere asemanatoare cu a Lui.
    Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului;
    . caci cine a murit, de drept, este izbavit de pacat.
    •Acum, daca am murit impreuna cu Hristos, credem ca vom si trai impreuna cu El, (Rom.6:8)

    Apropo!
    In acest text nu este vorba despre botezul in apa (asa cum in mod denaturant sustin ortodocsii) ci este vorba despre rastignirea si omorarea zilnica a firii pamantesti pe Crucea lui Hristos.

    Scrisoarea ta ma facut sa inteleg ca acest process inca nu a avut loc…
    Tu incerci sa te arati mic, dar de fapt te vezi important si mare in ochii tai.
    Te vezi deja important…
    Ai ajuns la concluzia ca „_El are nevoie de tine”….
    Si mandria falsa este un pacat la fel de mare ca si mandria nemascata.

    •Veniti-va in fire, cum se cuvine, si nu pacatuiti!
    Caci sunt intre voi unii care nu cunosc pe Dumnezeu: spre rusinea voastra o spun. (1Cor.15:34)

    Valoarea ta duhovniceasca si maturitatea ta va fi adeverita si dovedita in incercari si-n furtuni si nu intr-o slujba apparent spirituala ca si cea de pastor.

    De fapt daca esti pastor in sensul pastorilor din zilele noastre, inseamna doar ca ai devenit si tu un alt carierist spiritual care va beneficia din p[lin de un sistem profitabil pentru cei care conduc aceste congregatii social- religioase..
    Un certificate de pastor nu te va indreptati sa te consideri un preot al lui Hristos.
    Nici hirotonisirea din partea cultului.

    Plata pe care o vei lua (de la pastorirea adunarii pastorite de tine), va fi plata cu care vei ramane.

    Pentru ca sa fii un preot al lui Hristos tu trebue sa ai chemarea la preotie din partea Domnului Hristos.(chemare pe care majoritatea carieristilor spirituali nu o au).
    Deasemenea, trebue sa ai ungerea preotiei din partea Duhului Sfant si trebue sa ai viziunea, autoritatea, puterea si darurile cu care Duhul Sfant ii inzestreaza pe adevaratii preoti ai lui Hristos.
    Ele trebue sa se vada din plin in viata ta.
    Si aceste valori nu se primesc pe bancile unui seminar teologic….

    M-as bucura sa fii diferit de carieristii spirituali care se perinda prin adunarile noastre crezand ca sunt pastori dupa voia lui Dumnezeu.
    Roaga-te Domnului ca sa-ti dea intelepciunea duhovniceasca de care ai nevoie, ca sa intelegi voia si chemarea si Lucrarea Lui.

    Multi traiesc ca si tine intr-o smerenie falsa, crezandu-se mari evanghelisti, mari prooroci, sau mari pastori.

    Si totusi multora dintre acestia Domnul le va spune intr-o zi:

    •Atunci le voi spune curat: „Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege.” (Mat.7:23)

    Incearca sa nu fii unul dintre ei….
    Cu dragoste frateasca:

    ioan basa rob si preot al lui Isus Hristos.

    1. Frate Basa
      Ce scrii este tipic romanesc.Eu cred ca acest tinar pastor ( pe care-l cunosc)
      merita apreciat, daca nu pentru altceva, macar pentru faptul ca a reusit sa gindeasca asfel si chiar sa astearna asfel de ginduri pe hirtie.Acest lucru nu numai ca-l obliga la anumite resposabilitati, dar poate mai pune pe ginduri si pe alti.
      Multi nici nu mai pot accepta asfel de gindire.
      Domnul sa-l binecuvinteze si sa-l ajute sa fie cu adevarat un slujitor al Lui.
      mike

  3. Amin!
    E foarte corecta gandirea acestui pastor si nu oricine poate sa actioneze la fel, nu stiu cum au reactionat membrii din adunare,dar atitudinea lui a fost una corecta.Asa-i, daca nu poti ,vindeca omul si daca nu poti carmuii adunarea inspre pocainta si sfintire cu grija fata de aproapele , nu te poti numi pastor ,inseamna ca mana Domnului nu e cu tine si esti doar un simplu slujitor cu o functie mai mare in slujire .
    1 Corinteni 11:31. Daca ne-am judeca singuri, n-am fi judecati.
    32. Dar, cand suntem judecati, suntem pedepsiti de Domnul, ca sa nu fim osanditi odata cu lumea.Amin!
    Din cauza mandriei crestinii nu se mai judeca pe ei insisi ,dar judeca pe altii .E rusinos dar e sanatos ca sa recunosti ca nu esti vrednic de numele care il porti ,cel de crestin sau de pastor sau alta denumire a slujitorilor , daca nu implinesti Cuvantul Lui Dumnezeu ,de aceea Domnul sa ne dea curajul ca sa ne judecam fiecare crestin in dreptul nostru cu Biblia in fata si sa ne vedem ticalosia ca sa ne pocaim .Nici prea aspru incat sa nu vedem harul Domnului Isus in noi dar nici prea usor sa nu vedem mandria din noi si sa ne smerim in fata lui si a oamenilor.
    Ap. Pavel a calcat peste mandria lui si a cerut el insasi sa fie judecat de Cezar si a suportat consecintele fiind pedepsit de oameni ,ca sa nu fie osandit de Dumnezeu .
    Cine nu poate slujii iin adevar sa lase pe altul care poate.
    Dumnezeu sa ne ajute pe toti ca sa ne judecam fiecare pacat si neputinta inainte ca sa fim judecati de altii mai sfinti ca noi .
    Fiti binecuvantati!

  4. Intr-o zi am primit o poza cu fratii nostri din Nigeria. Scenariul era groaznic. O multime de cadavre intinse pe pamant, carbonizate in intregime, intinse pe pamant in fata bisericii.
    Cand am orimit poza aceea, am inceput un proces in mintea mea similar cu a fratelui mai sus amintit. Mi-am dat seama ca nu ma rog destul, nu iubesc indeajuns, nu evanghelizez cu patos……. …. cu toate ca sant activ in multe, cred eu.
    Vedeti fratii mei, noi cand vom ajunge la Domnul vom fi rasplatiti pe nivele diferite. Nu toti care vom ajunge in cer vom purta cununa de martir, samd cu celelate cununi. Altii chiar nu vor purta nici o cununa; pai daca ai tot judecat pe altii, de unde sa primesti cununa? Cununa de judecator nu exista. Ca vom sta si noi pe scaune si vom judeca este altceva; nu inseamna ca trebuie sa practicam de pe-aici aceasta functie.
    Personal mi-au placut gandurile fratelui pastor. Cred ca trebuie sa ne analizam personal unde santem in comparatie cu alti sfinti si totodata sa ne comparam cu starea avuta cand am primit credinta.
    Problema des intalnita e ca unii analizeaza viata altora si „cu ei o fi cumva cred ei”, vorba unui frate tigan, el se ruga foarte infocat: „Doamne ai mila, ai mila Doamne te rugam, ca oricum altii mai buni ca noi nu gasesti Doamne”.
    Sa fie asa oare, cand Domnul din pietre i-si face slujitori?
    Sa perseveram in evlavie fratii mei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s