(AUTO)-CRITICA ESTE INDISPENSABILA, PENTRU O TREZIRE REALA !?

       Un articol pe cât de actual, pe atât de TRIST, scris de uself-criticism021n laic, dar foarte bun și actual și pentru lideri și nu numai religioși. Cred că este un adevăr cât se poate de elocvent, care necesită multă atenție și acțiune. Dumnezeu să dea SMERENIA necesară ca mesajul să poată fi primit de cât mai mulți.

Cu dragoste frățească,

                            Mike

                 Nimic nu pare să irite mai mult pe diriguitorii de orice fel ai societăţii româneşti actuale decât invitaţia de a se privi în oglindă. Analiza lucidă este suspectată din start. Omul cinstit, care spune lucrurilor pe nume, este bănuit din principiu. Lipsa simțului critic se vede înainte de toate în mass-media. Nici nu putea fi altfel. Exercițiul comunicării publice este cel mai evident. Ori, punerea pe față în slujba unor partide sau/și cercuri financiare a compromis pe termen lung credibilitatea informației jurnalistice. Mai mult, prin reducerea jurnalismului la mercenariat, s-a reușit dezactivarea unor funcții esențiale pentru încă tânăra noastră democrație: sancționarea ilegalității și dezbaterea publică onestă. În locul acestora au fost perfecționate campania monodirecționată, scandalul plănuit și asasinatul moral.


                Expresie a spiritului critic prin excelenţă, spaţiul cultural este şi el atins de duhul mercenariatului. După jumătate de secol de polarizare, când oamenii noştri de cultură se împărţeau în colaboratori ai regimului şi opozanţi ai acestuia, înregistrăm azi o explozie vulcanică a orgoliilor. Este simptomatic faptul că în ultimele două decenii şi jumătate am asistat la dezbateri transformate în tot atâtea procese de intenţie, la imposibilitatea coagulării unor iniţiative colective pe termen lung, la compromiterea şanselor de afirmare internaţională, la gestionarea defectuoasă a resurselor umane şi financiare deopotrivă.


                Încotro am privi, deficitul de realism este mai mult sau mai puţin abil compensat de grija obsesivă faţă de propria imagine. Aceasta însă nu poate masca la nesfârşit realitatea. Iată de ce apelul la critică reprezintă, oricât de uimitor ar părea pentru cei îndrăgostiţi de propria lor perfecţiune, un prim şi esenţial pas către armonizarea dintre ceea ce suntem deja şi ceea ce ne dorim să fim, dar încă nu suntem pe deplin. Cu alte cuvinte, asemeni anamnezei în tratarea bolii, (auto)critica este terapeutică. Ne eliberează din minciună şi din amăgire, oferindu-ne perspectiva unei creşteri armonioase, convingătoare.   

                Teologia creştină ne arată cum Însuşi dumnezeiescul cap al Bisericii este un exemplu de critică radicală, Legea iubirii fiind opusul fariseismului, adică a lipsei de (auto)critică, ce caracteriza lumea înainte de Hristos. Critica autentică, cum arată şi etimologia greacă a cuvântului, nu este acelaşi lucru cu dorinţa de a distruge pe cineva sau ceva. Critica autentică este o expresie a iubirii, a cointeresării pentru traseul uman al comunităţii civile şi de credinţă deopotrivă din care faci parte. Pe scurt : critica este celălalt nume al loialităţii, proba ultimă a solidarităţii, a faptului că, într-adevăr, îţi pasă.

Sursa: Radu Preda Blog

12 comentarii

    1. „Razboiul a inceput…”,si nici chiar „pustusagul”,nu este ocolit.
      Domnul Dumnezeu sa va imbrace cu „armatura” Lui,sa puteti tine piept sagetilor aprinse ale vrasmasului.
      Fiti binecuvintat.

    2. Mosul meu drag, in aceasta saptamina am fost cercetat de un gind stirnit de „noile” materiale postate de catre fr Mike.
      Nu am sa spun n imic din opinia mea legat de schimbarea „in” tematica, dar, luat la modul generalizat, am descoperit ca avem timp de consumat berechet.
      Si pe liga faptul ca m-am TREZIT ca biblia vorbeste de la Dumnezeu dar pe categorii de persoaane ( asta m-a bucurat cel mai mult pentru ca eu eram prins in globalism) am aflat ca : „Domnul Dumnezeu sa va imbrace cu “armatura” Lui,sa puteti tine piept sagetilor aprinse ale vrasmasului.”!
      Din acest punct m-am oprit cu meditatia si mi s-au stirnit o seama de ginduri.Unul dintre ele este legat de ceea ce eu tot o zic, adica sa o lamurim cu termenele biblice , sa nu le luam traditionalist ca forma de limbaj motivind ca asa am primit de la inaintasi ca sa nu zic altfel.
      Si iaca inca o mare nelamurire rezultata din folosirea acestor cuvinte preluate in citat mai sus.
      Cica sa ai armura lui Dumnezeu, si aceasta este de dorit de catre oriccine si in orice secunda. Apoi aceasta sa te apere de sageti, foarte corect, aceasta este rolul armurii.
      Dar apoi vine minunea: de sagetile VRASMASULUI !
      Ceea ce nu mai inteleg este de ce trebuie sa ne aparaam de sagetile VRASMASULUI cind apogeul dragostei trebuie sa ne conduca pina acolo incit sa NE IUBIM VRASMASUL ? Vezi cita importanta poate capata un cuvint folosit „dupa ureche”? La fel avem mari erori folosind cuvintul ” biserica” ! La fel se foloseste wrong „oseana” in cintece scris cu „O” si fara a a se pune accentul pe ultima silaba, ….Deci dupa cum vezi sunt tare ocupat Mosul meu drag, Domnul sa te binecuvinteze cu mult har si pace sfinta.

    1. Apoi dragii mosului, ca sa ajung liber ,sa intru triumfator in Cetate , sa ajung in posessia ADEVARULUI ,am purces la drum lung, fara nici un fel de sofisticari in piept ,in inima si’n srsana !.Am ingenunchiat in praful drumului de tara, am privit in Sus spre Sfanta Cruce pe care era rastagnit Mnatuitorul si am strigat : „Ava ajuta-ma !”. M-am incredintat in promisiunea ca El cu nici un chip nu ma va lasa, m-am incredintat in bratul lui puternic , m-am ridicat ,mi-am facut cu dreapta’mi semnul crucii si am pornit cu un nestavilit curaj spre Apus. Deplin increzator ca impreuna cu El voi invinge, voi izbandi ,voi ajunge la tinta si. . .mai mult, intr-o zi voi putea sa pun totul pe raboj . Sa privesc cu indelunga rabdare si ascutita atentie , retrospectiv ,analitic si detaliat spre toate ipostazele si sofisticarile ce le-am tarit alaturi de cei mai loaiali slujitori ai lui Satan ,mascati si imbracati festiv haine ingeresti, de lumina . Am ajuns ingenunchiat de trei ori . Odata sub loviturile legiuitorilor tarii „mama”. O sarmana tara vanduta ieftin pe un blid de linte aurie de tradatorii si lingaii neamului . O tara sovietizata ,condusa, alienata si impinsa sadic in drumurile desfundate, in ulitele si cotloanele intunecate si nepavate ale prostitutiei morale. A doua oara, ingenunchiat la rugaciune „de predare”,cu biblia alaturi , invelit ” in dragoste frateasca ” paradoxal de paterna si apoi vandut Securitatii tocmai de pastorul turmei numita sacrilegic „biserica „. O reincarnare fidela , clonica a lui Iuda Iscarioteanul ce”cauta ” chipurile sa m-a castige pentru Hristos ,dar cu intentia marsava si meschina ,sa ma omoare ! .Si a treia ingenunchiere ,dupa ce am simtit fiorul mortii din adancuri , intr-o zi insorita de sfarsit de mai ; intr-un lan auriu de garau presarat cu maci rosii ,pe care vantul il purta in valuri moi si matasoase. Cu mainile ridicate spre slavile alabastre ,ingenunchiat si prosternut in fata Tronului de Har al singurului meu Tata , recitand cu voce tare Psalmul 91 !. In acele clipe m-am decis sa purced la cel mai decesiv drum al vietii mele ,oblojit si invelit de o binecuvantare ce intrece orisice pricepere ori vibrare de filozofie sofisticata .Am fost acoperit de o aripa nevazuta , de BINECUVANTAREA DRAGOSTEI DIVINE, pe care cei mandrii -nu o cunosc, nu au simtit ori n’au gustat’o vre’o data . . . . Binecuvantare ce si azi imi ofera 24/24 -Bucuria Mantuirii, activata profund si mereu de DRAGOSTEA ce m-ia inundat inima si m-a insotit in Valea Umbrei Mortii ,acolo unde Satan cauta din rasputeri sa’mi curme viata ! .Iar dupa atati zeci de ani , va rog sa’l iertati pe Mosu’ ca nu se mai „exprimeaza corect ” in limba’i „mioritica „, !. O limba si’un grai invatat,insusit si buchisit printre pereti grosi de temnitza ,printre suspine, gemete si zornait de lanturi groase , acolo pe acel indepartat Picior de Plai , strasnic ingradit cu o multime de rotocoale de sarma ghimpata ,si pe a carui pajisti pasc si azi turme de mioare ,mulse de lupi vicleni, imbracati in blanuri de oaie. . . . .
      sincerely,MIR

  1. Autorul articolului de mai sus este doctor conferentiar RADU PREDA, preda dusciplina ‘Teologie (cu aplicatie) Sociala’, la Univ. Babes Bolyai Cluj-Napoca. Recent el a fost numit si ca director al Institutului Ptr. Investigarea Crimelor Comunismului. Este o autoritate morala in Romania si editorialist al cotidianului national ‘Adevarul’.

    1. John, era mai interesant sa ne spui daca Radu Preda este sau nu crestin dupa invatatura apostolica. Am mari retineri in acest sens vazind confuziile foarte mari intre a „scrie” frumos si ” am murit, nu mai traiesc EU…” iar daca ceea ce este scris in biblie este adevarat, si EU am murit, atunci ce sa mai (auto)critic? Iar daca este evanghelic, …trebuie ajutat cu post si rugaciuni, precum avem si noi toti nevoie.
      Mai degraba materialul ne indeamna la o confuzie care mai tirziu se va transforma intr-o concesie. Teoria domnului profesor NU ESTE BIBLICA! Serveste firii, lumescului atita timp cit nu tine cont de ceea ce spune CUVINTUL despre „eu” si „sine”. Daca le omorim, ce sa mai criticam?Domnul Isus ne spune chiar si dupa ce le omorim , ” iti mai lipseste un singur lucru…”Oare domnul prof stie acest lucru? sau pur si simplu, filozofie…ce din coada vrea sa sune. Iaca o tema ortodoxa impecabila ce poate pune „sinele” alaturi de icoana Mariei, mama Domnului Isus, adica este dar nici chiar asa.
      Fiti binecuvintati.

  2. Extras: ” Încotro am privi, deficitul de realism este mai mult sau mai puţin abil compensat de grija obsesivă faţă de propria imagine. Aceasta însă nu poate masca la nesfârşit realitatea. Iată de ce apelul la critică reprezintă, oricât de uimitor ar părea pentru cei îndrăgostiţi de propria lor perfecţiune, un prim şi esenţial pas către armonizarea dintre ceea ce suntem deja şi ceea ce ne dorim să fim, dar încă nu suntem pe deplin.”

    Nivelul de adresare nu intra in discutie, chiar daca uni „rest” ( in romaneste change ) nu gusta idrazneala unora de a surprinde radicalitatea (academismul , sic) exprimarii .
    Un lucru ramine cert. deficitul de realism al autocriticii este direct proportional cu nivelul de autoiubire, „rest” ar putea sa traduca „narcisism”. Si cred ca este adevarat.
    A pune insa in balanta dragostea peltru sinele persoanei, a lasa ca valoare de lucru „ego” mi se pare putin dus prea tare spre sau in filozofie.
    Din acest punct si pina la a nega ori „omori” sinele folosind autocritica, este cale lunga aproape imposibila practic. Teoretic si da si si suna si frumos.
    Un intreg sistem social si-a bazat politica si directiile de actiune pe „autocritica” , rezultatele putind fi vazute pina in 1989, in unele tari ( China, Rusia , Venezuela si nu numai) se mai pot vedea si acuma. Ceva asa , satisfacator spre dezastru.
    Sa pui o valoare natural politica alaturi de LEGEA IUBIRII mi se pare un sacrilegiu.
    Poate sta in picioare doar daca si te-ologii si filozofii si filfizonii accepta ca unitate de masura „cercetarea personala = autocritica, aspect destul de delicat si …amestecam lumea cu duhovnicescul, adica apa cu uleiul. Si GREU si TRIST.
    Fiti binecuvintati

  3. Draga John
    Daca tu consideri ca valorile autentice consta in titluri ,diplôme, realizari ,si cunostinte elevate ,apreciate de lume,te gasesti in opozitie cu ceea ce afirma Evanghelia .
    „Te laud ,Tata,Doamne al cerului si al pamintului,pentruca ai ascuns aceste lucruri de cei intelepti si priceputi,si le-ai descoperit” PRUNCILOR”.
    Fii binecuvintat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s