Toflea: de râs sau de plâns?

Cristi

Un articol de Cristian Barbosu

Hai să începem cu prima întrebare. De râs? Nu. Deloc. Ce se întâmplă în biserica din Toflea e o lucrare serioasă. Doar cei care n-au fost acolo și nu-i cunosc pe credincioșii de acolo pot râde. Dar nu spre binele lor. Fiindcă Dumnezeu a făcut și face lucruri mari în Toflea. Mai mari ca în multe biserici din Romania si diaspora. Și știu că risc afirmand acest lucru, dar asta e realitatea. N-am putut să nu scriu ceva, dupa ultima mea vizită acolo (acum câteva săptămâni), fiindcă de fiecare dată când am fost pe la ei, sau am fost implicat în vreo slujire a congregației lor, am plecat încurajat, motivat, binecuvântat. Într-o localitate în care o buna parte din locuitori nu știu să scrie și să citească, să găsești o biserică preocupată, care să se ocupe de educația concetățenilor, astfel încât aproape 1000 dintre ei au citit Noul Testament în ultimii ani, peste 500 au citit Biblia în întregime, și 200 să fi urmat cursuri și semniare biblice – stau și mă întreb, oare câte biserici din România și-au făcut scop din asta, să-și educe biblic membrii congregației lor, să-i motiveze și să-i monitorizeze la aceasta? Într-o lume creștină în care familia este sub atac, și curăția înainte de casatorie este o problemă serioasă – chiar și în comunitățile creștine – să găsești o biserică în care slujitorii ei să se framante să caute metode clare și practice prin care să mențină sfințenia relațiilor de căsătorie, e de apreciat. Oare care biserică investește resurse umane și materiale să susțină în fiecare an o conferință de câteva zile, specific destinată relațiilor de familie, așa cum fac cei din Toflea? Și nu doar pentru 30-40 de cupluri ci pentru 1000 + ?!

Da, sunt romi, au avut și încă au multe probleme, dar rar am găsit un grup de credincioși care să vorbească atâta de deschis despre lupta împotriva păcatelor lor, fie sociale, fie generate din tradiții și legi entice împotrivitoare Scripturii, oameni care să-și recunoască slăbiciunile așa cum o fac toflenii. Când vorbești de Toflea nu e nimic de râs, din contră…

Ce, vrei să spui că e ceva de plâns? Da. Dar nu pentru ei… ci pentru noi, cei care deseori ne credem oarecum superiori, mai educați, mai “io-știu-cum” față de ei. Bătând amvoanele multor biserici din majoritatea confesiunilor evanghelice din România, rar am găsit atâta viață în închinare, pasiune în rugăciune, putere în Cuvânt și lacrimi de cercetare ca la Toflea. Da, când intri nu mai auzi nimic, fiindca muzica e atât de tare încât nu mai poți sa intri in barfele cotidiene cu cei de lânga tine, oamenii sunt prea focalizați pe cântare să se uite pe pereți ca în alte biserici, iar ritmul, da, e diferit, mai bat din palme, ba chiar și strigă atunci când cantă, așa că nu poți dormi sau intra pe Facebook cum faci de obicei când corul sau fanfara bisericilor standard cântă aceleași melodii de 30 de ani încoace, pe care inclusiv subconștientul tău le fredonează. E de plâns când te uiți la statisticile cultelor neo-protestante în care botezurile sunt tot mai rare și mai mici, numarul bisericilor scade de la an la an și nici măcar în serviciile de evanghelizare sălile nu-s pline. Când în Toflea, de câțiva ani de zile nu găsești loc dacă vii la fix, oamenii nu se uită la ceas să vadă când se va termina, nu au unul ci două servicii peste săptămână, și în ultimii ani, toflenii au împânzit țara și Europa, nu doar pentru a-și găsi un loc de muncă, dar pentru a deschide biserici. Care biserică, al cărui cult, a plantat 10 alte filiale în țară și incă 5 în diferite țări ale Europei în ultimii ani? Cinste lor și laudă Domnului, care lucrează prin astfel de oameni, disprețuiți de unii, dar iubiți de El. M-am simțit smerit să îi slujesc, încurajat să îi privesc, și binecuvântat să fi invățat lucruri spirituale de la ei.

Toflea

De râs? De plâns? Da, e un titlu ales pe de o parte să-i atragă pe unii care atunci când aud de Toflea, zâmbesc în baza prejudecăților lor greșite, precum evreii din vechime față de samariteni. Un titlu însa, care ar trebui să ne dea serios de gândit celor care înca mai trăim acel sentiment de frustrare sfântă legat de monotonia și fosilizarea bisericilor evanghelice românești, din țară și din diaspora, și care ne dorim să vedem, cum Dumnezeu dă viață bisericilor noastre… măcar ca la Toflea.

17 comentarii

  1. Subscriu la tot ce ati scris, frate Barbosu, Domnul fie Laudat pentru Marea Trezire spirituala pe care a facut-o in randul fratilor din Toflea si care e in continua desfasurare. N-am avut ocazia sa ajung la dumnealor dar taaare -mi doresc sa-mi ajute Domnul sa iau parte macar la o slujba de-a lor. Domnul sa va binecuvanteze ca veniti de la un capat al tarii la ei.

  2. O grupare a fratilor din Toflea,ii gasiti in Oradea pe Listz Ferencz 47,marti seara si dumineca dimineata.Intradevar cinta frumos si din inima.Mai trebuie sa lucreze la disciplina lor.

  3. Salutare,
    Pot sa spun ca i-am ascultat intr-o imprejurare fara sa stiu ca vor fi in acea biserica, avand deja prejudecati vis-a-vis de lucrarea pr care o fac. Domnul m-a mustrat si disciplinat pentru modul meu de gandire si am inceput sa vad paftea buna a lucrarii lor. Asa cu Cristi Barbosu afirma, ei ne dau lectii noua, celor „educati” despre cum sa insufletesti viata de biserica, si cum sa faci defapt ucenici noi…chiar cu eticheta de „tigani” in frunte. Slava Domnului pentru lucrarea lor….da, cu siguranta firea lor pamanteasca inca pe unii dintre ei ii indeamna la furat, la injurat sau mai stiu eu ce dar si pe noi cultural vorbind nu suntem mai buni pentru ca poftim la alte femei, barfim si cine stie cate mai facem….asta pentru ca noi suntem prin cultura noastra tentatiw sa facem astea iar ei prin cultura lor sunt tentati sa faca acele lucruri pe care cu siguranta nu vor sa le faca. Bravo frate Cristi pentru relatare, acum pot sa am imagine mai de ansamblu despre ei, pana acum am crezut doar ca sunt o formatie care canta si atat!
    Haideti sa ne incurajam unii pe altii!

  4. Sonia, exemplul nostru este Domnul Isus Hristos. El a zis: „Invatati de la mine ca sunt bland si smerit cu inima.” Tot El a spus : „Nu impart cu nimeni slava mea.” Lumea crestina nu va fi judecata dupa manifestarile care sunt in biserici si dupa iesirea omului de acolo.

      1. mai trebuie sa citesti biblia si sa renunti sa vorbesti cu dispret….nu judecati si nu veti fi judecat…judecata e a Domnului
        draga Gabi….

      2. @Gabii, unde dai si unde creapa. Ceea ce areti tu pe youtub nu este Toflea si nici tinerii de la Toflea, insa cand vrei sa fi barfitor, gasesti tot feluri de adrese.Filmarea este de la Rugul Aprins Ponoara (jud. Bihor)

  5. Nu-I nici de plans nici de ras,este de apreciat. Astea sunt,in opinia mea,faptele ce intregesc credinta. Nu o lasa sa moara.Romii nu sunt nascuti sa fie infractori,lipsa de educatie si complexele ii indreapta sprea asta. Salut acest tip de actiune,care nu da doar un peste ci chiar undita. Sper ca ei sa nu renunte sa o foloseasca.Este pacat. Pentru romii din Toflea este un nou inceput. Dau aici un citat din Mizerabilli lui Victor Hugo,care se potriveste cu ceea ce se intampla cu romii din Toflea .”Chiar şi cea mai întunecata noapte se sfârşeşte şi soarele răsare din nou.”

  6. Dragi mei frati din TOFLEA
    Continuati ce a-ti inceput, chiar mai mult.Acest articol ( scris de un prieten in care am mare incredere) ma face curios sa va vizitez.Domnul sa va binecuvinteze cu tot ce aveti nevoie.
    Mike

  7. Dumnezeu alege lucrurile slabe ale lumi acestea ca sa le faca de rusine pe cele tari Dumnezeu sa binecuvanteze pe toti cei alesi de El

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s