EȘECURILE ȘI ÎNCERCĂRILE, PRODUC CREȘTINII DE VALOARE !!

           Dacă citim Biblia cu atenție, putem observa un lucru paradoxal cu gândirea omenească și anume, cei mai mulți TITANI ai credinței au fost formați prin EȘECURI, DURERE ȘI ZDROBIRE. Să medităm doar la câteva cazuri biblice: Iov, Iosif, Ieremia, etc. Am avut harul să stau de vorbă cu mai mulți oameni mari ai timpurilor noastre, iar concluzia a fost că toți au un punct comun: ZDROBIREA EU-LUI (lepădarea de sine) cu toate că între ei sunt multe alte diferențe.

           De ce totuși, primul lucru care ne vine în minte, atunci când cineva trece prin anumite eșecuri, încercări ori momente slabe în viață, sunt judecăți de tot felul. Ce-o fi păcătuit de i s-a întâmplat acel lucru?

Mintea omenească este „setată”  (de multe ori fără voia noastră) pe principiul prosperității, chiar dacă cei mai mulți îl condamnăm. Gândim cam în felul următor: Dacă ești un bun creștin, toate trebuie să-ți meargă bine, tot timpul!
Nimic mai greșit. Exemplul ce urmează, este foarte elocvent în această direcție.
Dumnezeu nu poate folosi pe nimeni dacă nu deține cea mai importantă virtute creștină:  SMERENIA, care nu se poate dobândi, nici în școală, nici chiar în Biserică, ci doar într-o relație apropiată cu Dumnezeu și o dependență de Dumnezeu totală.
Francis Chan, a avut o viață tristă și plină de durere, iar astăzi, cu toate că este încă tânăr, este folosit de Dumnezeu cu-n impact aproape ne mai întâlnit, la nivel Internațional. Doresc doar să menționez faptul că a rămas orfan de mamă chiar din timpul nașterii, iar la vârsta de 16 ani, nu mai avea pe nimeni dintre cei din familia apropiată lui. A învățat depedența de Dumnezeu într-un mod unic, ceea ce astăzi îl face unic în ceea ce privește extinderea Împărăției LUI Dumnezeu.

Dar vă las să citiți mai jos ceea ce are el de spus în această privință.

Mike Olari

FRANCIS CHAN

Francis Chan 1

Este atâta instabilitate, atâtea lucruri pe care nu le înțelegem sau pe care nu le știm. Maturizarea mea a fost bruscă…

După cum știți, mama mea a murit imediat ce mi-a dat mie naștere. Tatăl meu s-a recăsătorit, iar mama vitregă a murit într-un accident de mașină când aveam 9 ani. Tatăl meu s-a recăsătorit din nou și a murit de cancer când aveam 12 ani. Eram un adolescent cu ambii părinți morți, iar singurele mele rude rămăseseră unchiul și mătușa mea, George si Sandra.

Când eram în liceu, într-o zi se certau. Unchiul meu George a împușcat-o pe mătușa în acea ceartă, apoi și-a pus arma l-a cap și s-a sinucis. Deci, aveam 16 ani și viața mea era într-un impas: „Ce va mai urma?”

Când totul în jur pare că se destramă, începem încet, încet să ne îngrijorăm, să ne speriem. Creștinii încearcă să-i slujească lui Dumnezeu, dar brusc lucrurile devin potrivnice, devin mai instabile și începem să ne gândim: „Ok. Eu nu vreau să trăiesc așa. Lasă-mă să apuc de ceva sigur și atât. Asta e rutina.” Asta e ceea ce mulți fac. „Nu o să încerc să fac nimic. O să stau aici liniștit, o să aștept. Am familia mea frumoasă, ținem unii la alții, trăim într-o comunitate închisă, copiii o să facă școala acasă, le dăm să poarte căști de protecție peste tot…”      Și tot continui să-ți trăiești viața în această „siguranță”, nu vei face nimic special pentru Dumnezeu, o să mergi la biserică în fiecare Duminică și probabil vei da 2% din ce ai și poate o să ajuți la lucrarea cu copiii… și asta pentru că te simți oarecum vinovat. Și vei continua așa toată viața… începi să ai rugăciuni de genul: „Doamne, când mor,  aș vrea să mor în somn, ca nici măcar să nu simt, să merg direct în Rai!” Și te gândești că vrei să mori în somn, visând că te îndrepți spre Rai, un vis adânc, și brusc cazi și te trezești, stând în fața unui judecător.

Serios acum. Vă puteți imagina o sportiva olimpică să doarmă în timpul exercițiului ei, iar apoi să se trezească brusc, stând în fața juriului ca și cum exercițiul a decurs normal? Ce ar trebui să puncteze juriul?
Vedeți voi, aceasta este rutina din viața multor creștini. Aceasta este o rutină de plictiseală: „Nu fac nimic nebunesc pentru că nu vreau să cad.” Aceasta este rutina în care vor trăi, iar apoi într-o zi va fi un șoc pentru ei pentru că vor coborî de acolo din rutina lor și vor realiza că vor sta în fața unui judecător, un judecător care ei cred că va spune: „Wow, felicitări! Felicitări ! Trăiești cea mai sigură viață posibilă. Nu ai alunecat, nu ai căzut…”

Aceasta nu este lumina la care ne-a chemat Dumnezeu. E adevărat că majoritatea oamenilor tind să facă asta, DAR EU NU VREAU SĂ MERG UNDE MERGE MAJORITATEA !

                                          DAR TU ?

5 comentarii

  1. „Ramineti in Mine,si Eu voi raminea in voi. Dupa cum mladita nu poate aduce roada de la sine,daca nu ramine in vita,tot asa,nici voi nu puteti aduce roada ,daca nu ramineti in Mine.
    Eu sint Vita,voi sinteti mladitele. Cine ramine in Mine,si in cine ramin Eu,aduce multa roada;caci,despartiti de Mine,nu puteti face nimic.”(Ioan 15:4,5)
    „Cine zice ca ramine in El,trebuie sa traiasca si el cum a trait Isus.”(1Ioan:2:6)
    „Am fost rastignit impreuna cu Hristos,si traiesc … dar nu mai traiesc eu,ci Hristos traieste in mine. Si viata,pe care o traiesc acum in trup,o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu,care m’a iubit si S’a dat pe Sine insusi pentru mine.”(Galateni 2:20)
    Numai o autentica pocainta,printr-o moarte a sinelui,si o nastere din apa si Duh,in Hristos Ius,
    se poate percepe noua dimensiune a existentei duhovnicesti ,in lumina Adevarului eliberator de lanturile si „gardurile”firii pamintesti,adamice,pacatoase …
    Fiti binecuvintati;

  2. multumim pentru articol, am ascultat multe predici de-a lui Francis Chan, dar nu am stiut despre copilaria lui. Acum inteleg mai multe despre lucrarea si chemarea lui si am si mai mare respect pentru acest om a lui Dumnezeu!

  3. Cei mai valorosi crestini romani,au fost produsi de persecutiile ateismului comunist,de penitenciarele si lagarele de munca fortata,unde singura speranta pentru cei ce au trecut prin ele,era interventia Atotputernicului Dumnezeu.Dumnezeu se reveleaza omului credincios,in conditii de umilinta si smerenie de neputinta si suferinta fizica,atunci cind omul realizeaza in ce masura e dépendent de Creatorul sau,si asi recunoaste neputinta existentei despartit de El. „…caci, despartiti de Mine,nu puteti face nimic.”
    Fiti binecuvintati.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s