Iosif Țon – MUNTELE GOLGOTA ȘI MUNTELE SCHIMBĂRII LA FAȚĂ

                     Ascultam săptămâna trecută, la un post de televiziune din România, un interviu despre sărbătoarea Paștelui, cu marele actor Dorel Vișan. Am fost profund impresionat de acest om, care cu multă durere în suflet povestea ce a însemnat Paștele pentru el și generația lui și cum în zilele noastre s-a devalorizat, iar tot ceea ce se întâmplă astăzi, nu mai arată deloc ca o sărbătoare religioasă, care ar trebui sărbătorită cu mult respect și multă pioșenie dar și cu o reverență sfântă.

                     În trecut, oamenii aveau mai multă frică și teamă sfântă față de Dumnezeu și știau exact ce înseamnă MOARTEA și ÎNVIEREA lui ISUS CRISTOS. Astăzi, se pare că pentru mulți oameni, această Sărbătoare nu este nimic mai mult decât o nouă ocazie de a se distra și destrăbăla în tot felul de cluburi și locuri care nu au nimic de-a face cu această Sărbătoare și mai ales cu valorile Creștine. Sunt convins că bisericile Evanghelice sărbătoresc cu mai multă reverență această sărbătoare, dar cred că și în rândurile noastre și-a mai pierdut din efectul dorit de Dumnezeu.

                     Citind mesajul primit de la fratele Țon cu ocazia Sfintei Sărbători, am înțeles și mai bine cum de multe ori chiar noi, evanghelicii, putem uita adevărata valoare a acestei sărbători, care ne vorbește despre o dragoste AGAPE și care ar trebui să se vadă și-n viețile noastre.

                     Vă încurajez să citiți cu mare atenție articolul de mai jos, care ne va face și mai conștienți de modul cum sărbătorim și trăim această Sărbătoare Minunată!

CRISTOS A ÎNVIAT !

Mike Olari


images

                 Adeseori, când oameni apropiați nouă ne produc răni, se instalează în noi un duh de amărăciune, un duh de respingere, un duh de separare.

Când devenim conștienți că starea noastră spirituală nu-i bună şi vrem să ne eliberăm şi să căpătăm din nou o atitudine de bunătate şi de iubire şi un duh de unitate, constatăm că nu o putem face. Putem noi să ne poruncim nouă înșine să fim altfel?

Să ne uităm la Efeseni 1: 17-22 (şi 2:6) şi să ne rugăm să se împlinească cu noi rugăciunea apostolului Pavel să căpătăm un duh de înțelepciune şi să ni se deschidă ochii ca să pricepem şi să vedem ce a făcut nemărginita mărime a puterii lui Dumnezeu când L-a făcut pe Fiul Său una cu noi şi El a murit unit cu noi, a înviat unit cu noi şi s-a înălțat la cer unit cu noi. Gândul se continuă în 2 Corinteni 5:14-16, unde Pavel scrie: „deoarece considerăm că dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit. Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.”

Prin întrupare, Fiul lui Dumnezeu, în postură de „al doilea Adam”, a murit ca să repare tot ce a stricat „primul Adam”. Numai identificându-Se cu noi toţi, putea El să reverseze şi să redirecționeze totul pentru toţi oamenii.

Fenomenul acesta fundamental al lucrării lui Dumnezeu cu omenirea are consecinţe multiple şi aplicații multiple. Nu avem spațiu nici măcar să le amintim pe toate. Noi vom folosi lucrarea aceasta a lui Dumnezeu în Cristos numai pentru a găsi răspunsul la situația pe care am descris-o în primele două paragrafe.

Pe muntele „schimbării la față,” cei trei ucenici au ajuns la momentul în care „nu L-au mai văzut decât pe Isus singur”. Dacă ni se deschid ochii şi ni se luminează mintea ca să înțelegem textele explicate mai sus despre unirea Fiului lui Dumnezeu cu noi, ajungem să-L vedem pe Isus în toţi oamenii şi să înțelegem că ceea ce facem oamenilor Îi facem lui Isus (Matei 25:41-46)!

Dacă eu m-am lăsat afectat de răul pe care mi l-a făcut fratele meu şi am acum aversiune față de el, înseamnă că am aversiune față de Isus !!

După ce Moise a înţeles bunătatea lui Dumnezeu şi a petrecut 40 de zile contemplând această bunătate, când cobora de pe munte îi strălucea fața fiindcă devenise cel mai blând om de pe pământ. Când noi Îl cunoaștem pe Fiul lui Dumnezeu prin ce a făcut pentru noi pe Muntele Golgota şi învățăm pe muntele schimbării la față să nu-L mai vedem decât pe Isus în toţi oamenii, ne schimbăm şi noi la față după chipul Domnului Isus şi ne inundă bunătatea Lui şi învățăm să-i iubim pe toţi, aşa cum i-a iubit El şi i-a cumpărat de la răutate la bunătate.

El i-a iertat chiar şi pe cei ce-I băteau cuie în mâini şi în picioare. Atunci, mai pot eu păstra în mine o atitudine de aversiune, de respingere, de separare față de cel ce mi-a produs o mică (sau mare!) durere, dacă eu Îl văd în el sau în ea pe Isus?

Indiferent cât sunt adversarii mei de greșiți, indiferent cât mă urăsc ei, indiferent cât continuă ei să-mi facă rău, eu trebuie să-L văd pe Isus în ei. Şi să-L văd „numai pe Isus singur”. Știu că unii vor striga că aceștia „sunt de la cel rău”, că „au în ei un duh străin”, că „sunt rătăciți,” etc. Indiferent cum îi judecați, indiferent ce explicație  dați  acțiunilor lor rele, indiferent câte argumente teologice aveți, eu vreau să vă spun că am fost pe Golgota şi am fost pe muntele schimbării la față şi am înţeles unirea Fiului lui Dumnezeu cu toţi oamenii şi Cuvântul lui Dumnezeu şi Duhul Sfânt m-au făcut să nu-L mai văd decât pe Isus singur.

Şi astfel m-am eliberat de orice amărăciune, de orice aversiune, de orice mânie, şi pot să dau tuturor bunătate, iertare şi dragostea cu care M-a iubit Domnul Isus şi S-a dat pe Sine pentru mine.

Trebuie să adaug că „nemărginita mărime a puterii lui Dumnezeu,” pe care trebuie să o înțelegem, este puterea Învierii!

Noi înviem împreună cu El atunci când ne lăsăm transformați de El în aşa fel încât să iubim ca El pe toţi oamenii şi să fim buni ca El cu toţi oamenii!

Aşadar, Cristos a înviat!

Şi fiindcă El este viu, viaţa Lui este în noi!

Mă rog ca toate acestea să fie ale voastre ale tuturor.
Iosif Țon

5 comentarii

  1. „Noi inviem impreuna cu El atunci cind ne lasam transformati de El in asa fel incit sa iubim ca El pe toti oamenii si sa fim buni ca El cu toti oamenii.”
    Parafrazindu-l pe I.Ton,mi-as permite sa-l complétez adauginnd ca ,pentru a invia impreuna cu Hristos,este imperios necesar,mai intai,sa fim rastigniti impreuna cu El,in trup,si abia apoi vom avea parte de o inviere asemanatoare cu a Lui, in Duh,si atunci,privindu-ne in „oglinda” Cuvintului Adevarului ,vom vedea un chip nou,schimbat,asemanator chipului Sau.
    Fiti binecuvintati

  2. Da,Iosif Ton este un om fericit daca poate sa se comporte astfel fata de cei ce-i fac rau. Eu nu. Nu le doresc raul,nu ma razbun dar nici nu-I pot iubi,ii iert dar ii ignor. Am mult de lucru in aceasta directie,deacea niciodata nu m-am considerat un crestin 100%. Dar oare cati sunt?

    1. Sunt multi. Din pacate, nici eu nu fac parte dintre ei.
      Ce pot insa sa spun este ca iertarea nu duce neaparat la o relatie. Atat timp cat oamenii nu recunosc ce-au facut rau si nu-si schimba gandirea si comportamentul, o relatie bazata pe incredere nu poate exista.
      Cand ierti pe cineva, persoana aceea nu mai este supusa judecatii, dar fara o schimbare reala, nu pot fi puse bazele niciunei relatii.
      Iertarea nu-ti cere nici o secunda sa ai incredere in cel pe care-l ierti. DAR daca acesta isi marturiseste greseala si o regreta, vei descoperi o minune in inima ta (si a mea) si vei putea sa te apropii de el si sa zidesti intre voi o punte a impacarii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s