Cristi Barbosu: Adorarea

DIFERENȚA ÎNTRE A CÂNTA ȘI A TE ÎNCHINA!

Muzica a fost prezentă în biserică încă de la începuturile acesteia. Pe parcursul anilor, formele muzicale au evoluat, și concomitent cu evoluția muzicii laice, s-au produs schimbări și în muzica bisericească. Biserica a opus, de regulă, o anumită rezistență la schimbare, dorind să păstreze mai degrabă formele deja consacrate ale muzicii bisericești. Dar există forme muzicale laice și forme muzicale bisericești? Dacă e așa, aceste forme se interferează undeva, sau nu au nimic în comun și nici nu au avut vreodată origini sau elemente comune?

Pe de altă parte, în ultimele decenii și cu precădere în ultimii ani, în biserici – și mai ales în cele de factură protestantă și neoprotestantă – s-au ridicat foarte mulți compzitori și interpreți de muzica de aproape toate genurile, unii mai dotați ca alții, și putem spune că am asistat la o adevărată revoluționare a muzicii creștine. Desigur că muzica joacă un rol de căpătîi in practica bisericească, și totul este în regulă atâta vreme cât scopul rămâne proslăvirea lui DUMNEZEU. Dar cum rămâne cu formele noi care se practică astăzi în biserici? Să încercăm să păstrăm muzica deja consacrată, sau să acceptăm și forme de iz contemporan? Unde este limita?

Suntem conștienți că există pericolul promovării propiei persoane, în detrimentul proslăvirii lui Dumnezeu. Dar oare acest pericol nu a existat și înainte, și nu există chiar și în bisericile în care am crescut noi înșine? Muzica formațiilor bisericești (coruri, fanfare), muzica soliștilor, sau a grupurilor vocale și vocal-instrumentale, nu seamănă deseori cu un spectacol, și nu are uneori aspectul de mediu concurențial (fie cu alți soliști sau alte formații, fie cu doborârea propriilor perfomanțe atinse anterior)?

Nu doresc să condam aceste lucruri, mai ales că poate mulți cad inconștienți în această plasă, deoarece poate că nu au fost învățați de nimeni ce înseamnă închinarea adevarată, însă tot ce doresc  este să trag un semnal de alarmă asupra unui pericol existent. Nu ar fi păcat, daca tot se fac uneori eforturi enorme în pregatirea unei cântări, sau a uni concert, să ne trezim la urmă că nu va fi nici o răsplătire, fiindca totul s-a facut cu o motivație greșită?

Mă bucur de felul în care DUMNEZEU l-a lumiat pe fratele Cristi Barbosu, care explică atât de biblic si atât de clar totodată, diferența dintre a cânta si te închina Domnului prin cântare, în mesajul de mai jos.

Încurajez pe orice lider (nu numai cei din domeniul muzical) să-și facă timp și să asculte o lecție atât de necesară pe tema închinării, sau adorării lui Dumnezeu.
Fiți binecuvântați!

Mike Olari

3 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s