ISUS E ACELAȘI IERI, AZI ȘI ÎN VECI ! – PARTEA I

PARTEA I

Dumnezeu Își însoțește Evanghelia Sa cu semne și minuni ca să întărească Cuvântul Viu și Lucrător. Astfel, după ce în Biserica „Vestea Bună” din Slatina, în luna Ianuarie 2015 Domnul Isus a vindecat de cancer pe sora Nuța, la 2 luni distanță în timp, fratelui Cristian Bogeanu i-a vorbit Domnul Isus că trebuie să vină în Slatina să slujească Domnului. După cum ne-a mărturisit chiar el, nu știa în ce biserică trebuie să ajungă, dar Domnul Isus l-a călăuzit spre Biserica „Vestea Bună”. Domnul a decis astfel pentru că nu toți martorii vindecării sorei Nuța au crezut, deși medicul care a îngrijit-o, văzând-o vindecată a declarat : „Numai Dumnezeu te mai putea vindeca!”

Așadar, mărturia fratelui Cristi în biserică, a venit să întărească faptul că Domnul Isus Cristos este același ieri, azi și în veci. El mântuiește, vindecă și face semne și minuni în mijlocul oamenilor pentru ca toți să creadă și să vină la mântuire.

Vă rugăm să urmăriți cu atenție mărturia de mântuire și vindecare a fratelui Cristi Bogeanu, derulată pe parcursul a trei episoade.

În subsol, puteți accesa link-ul cu marturia în limba Engleză.

Drumul Către Casă – interviu realizat la Radio Vocea Evangheliei, Cluj-Napoca, România

                   Bine v-am găsit stimați prieteni la programul nostru, “Drumul Către Casă!” Invitatul nostru de azi este Cristian Bogeanu. El este membru al Bisericii Penticostale Elim din Timișoara, căsătorit cu Mirela și au împreună un copil pe nume David. El a mers mulți ani pe cărările acestei lumi, până în momentul când, trecând printr-o suferință al cărei diagnostic a fost greu de pus de către doctori, a început să îl caute pe Dumnezeu. Doar când l-a găsit pe El, a înțeles că bucuria de a fi cu Dumnezeu și de a vedea miracolele Sale, este neprețuită.

Numele meu este Anca Bordea. Bine v-am găsit iubiți prieteni!

cb

C.B. – M-am născut în Drăgășani, județul Vâlcea – România, în anul 1977 și am petrecut copilăria acolo până la vârsta de 8 ani.

A.B. – Mai ai frați în familie?

C.B. – Nu , nu mai am frați. Sunt singurul copil al părinților mei. Părinții mei au divorțat. Mama mea nu a mai putut îndura viața alături de tatăl meu. Era un om foarte agresiv, căruia i-a plăcut alcoolul. Eu și mama ne-am mutat în Timișoara și eu am continuat școala acolo.

A.B. – Câți ani aveai când părinții tăi au divorțat?

C.B. – Aveam cam 5-6 ani. Din copilăria mea îmi amintesc foarte multe bătăi și suferințe pe care mama le-a îndurat de la tatăl meu, care era un om agresiv după cum am mai spus și vă puteți da seama că toate aceste lucruri au lăsat anumite semne în mine. Mi-am amintit toate aceste întâmplări pe tot parcursul vieții mele. M-au făcut să am o viață agitată. De când eram copil, am tot început să fug de acasă. Aveam în jur de 12 ani când am început să fac acest lucru. Revoluția din Decembrie 1989, deja începuse. Am început să cutreier străzile Timișoarei și niciodată nu am fost un copil căruia i-a plăcut să stea acasă, pentru că nu era nimic de făcut acasă și de-asta nu îmi plăcea să stau acasă.

A.B. – Și erai deasemenea lipsit de autoritate. Probabil mama ta a fost foarte indulgentă.

C.B. – Desigur. Mama mea a fost foarte indulgentă. Întotdeauna a avut probleme deoarece a rămas într-un fel afectată psihic, după ce a primit toate acele bătăi și îți poți da seama că nu exista autoritate. S-a recăsătorit cu un bărbat care era poet. Îi plăcea să compună poezii. Era un om simplu. El a fost tatăl meu pentru o mare parte a vieții mele. M-a crestut până când am ajuns la adolesceță pe la vârsta de 16-17 ani și a murit din cauza alcoolului și a problemelor. Eram din nou singuri.

A.B. – Ce vârstă aveai când problemele au început să apară? Spuneai că ți-a plăcut să pleci de acasă.

C.B. – Problemele mele au început, cum am spus mai devreme, când aveam în jur de 12 ani, când a început Revoluția din 1989, și regimul comunist a căzut. La vârsta aceea pot să spun că am experimentat primul miracol din viața mea pe care l-am realizat mai târziu când m-am întors la Dumnezeu. Am realizat că numai atunci și nu când s-a întâmplat în special că nu am crescut într-o familie cu adevărat creștină. Am mărturisit că suntem creștini doar cu buzele și am fost parte din Biserica Ortodoxă, dar nu am știut ce semnifica puterea lui Dumnezeu. În 1989 pe scările Catedralei Ortodoxe, când Revoluția a început, eram chiar acolo cu un grup de oameni strigând: “Jos comunismul!  –  Jos cu Ceaușescu!  –  Vrem libertate!  –  Avem nevoie de Dumnezeu”

Acolo pe scările Catedralei din Timișoara, am văzut pentru prima data ce înseamnă să fii împușcat cu gloanțe reale. Armata Română care s-a oprit în fața Catedralei, a început să tragă de voie în acest grup de revolutionari, din care și eu făceam parte, la 12 ani, și pentru prima data am văzut lângă mine oameni împușcați cu gloanțe adevărate. Când au început să tragă, pălăria mea care avea un ciucure mare, mi-a zburat din cap și am găsit-o mai apoi lângă picioarele oamenilor, era toată ciuruită de gloanțe. Unul sau mai multe gloanțe au trecut prin pălărie atunci când mi-a zburat din cap. Mai târziu am realizat că a fost Dumnezeu cel care m-a salvat; ceva vizibil pentru prima data.

A.B. – A fost primul tău miracol.

C.B. – A fost primul meu miracol pe care l-am văzut cu ochii mei și mai târziu am realizat ce a însemnat.

A.B. – Ai fost mișcat în vreun fel de Revoluție sau de acel moment când ai văzut oameni murind sau când îi auzeai vorbind de Dumnezeu, poate pentru prima data?

C.B. – Întotdeauna am avut noțiunea de Dumnezeu în mintea mea. Îl vedeam ca pe un om bătrân, cu barba alba, stand pe un scaun în Rai și uitându-se la omenire, pe Pământ. Așa îl vedeam eu pe Dumnezeu și nu am știut niciodată că va avea să judece toate lucrurile, tot ce a fost făcut pe Pământ. Asta era imaginea lui Dumnezeu în mintea mea. Nu erau urme ale Revoluției în mine.

A.B. – Te-ai gândit vreodată că te vei împrieteni cu un așa Dumnezeu?

C.B. – Nu, nu m-am gândit niciodată la asta. Mulți ani nu m-am gândit. Încă de la 12 ani am făcut parte dintr-o lume agitată, foarte tumultoasă. La 14 ani am făcut parte din lumea interlopă a Timișoarei, dar nu este ceva ce merită adus detalii și vorbit pentru că nu este edificator. Dar vreau ca cei ce citesc, să vadă ce poate să facă Dumnezeu, de unde poate salva, ce poate face Dumnezeu. Chiar dacă ai avut o copilărie tumultoasă, tu, cel care citești sau asculți, chiar dacă nu ai avut o copilărie fericită sau o familie în care să fii fericit, trebuie să înțelegi că Dumnezeu are puterea să te scoată de acolo, să îți dea un viitor și pace. Prin tot ceea ce o sa spun vreau ca numele lui Dumnezeu să fie înălțat deasupra oricărui nume. Nu vreau ca omul să fie scos în evidență în aceste lucruri pentru că nu avem nici un merit. Dar asta este realitatea. La 14 ani deja eram parte a lumii interlope și vă dați seama că am început să fac tot felul de lucruri care nu au nici o treabă cu Dumnezeu.

A.B. – Nu îți era teamă?

C.B. – Nu, pentru că era mediul în care crescusem. Încă de când eram copil m-am format în direcția asta. Era vârsta la care te formezi bine, 12,13,14 ani, iar teamă nu mai era. Făceam lucrurile cu un curaj incredibil, ceea ce acum ca copil al lui Dumnezeu, că nu venea de la Dumnezeu ci de la cel rău, Satana, Mincinosul, asa cum îl știm de pe paginile Sfintei Scripturi. Curajul acesta venea de la el pentru că el vroia să mă formeze ca mai târziu să fac parte din armata sa.

A.B. – Ca să faci lucruri rele …

C.B. – Ca să fac lucruri rele… dar Dumnezeu încă avea alt plan. În Cartea Sfântă, Dumnezeu spune în Romani că are milă pentru cei plăcuți Lui, deci este vorba nu despre cine vrea sau merită ci despre Dumnezeu care are milă. Dumnezeu nu se uită să vadă dacă ești dintr-o familie morală, dacă ai crescut cu o învățătură care are un anumit punct moral de vedere, dacă ai absolvit studii, sau dacă ești din cea mai joasă clasă socială poate cu 1 clasă sau 2, Dumnezeu nu se uită la exterior ci la inima omului.

A.B. – Care sunt momentele care ți-au marcat viața?

C.B. – La 18 ani eram fosrte independent, mult mai independent decât eram la 12 sau 14 ani. Am avut grijă de mama până la bătrânețe, încă de la 14, 15 ani am lucrat, pe lângă lucrurile rele care le făceam și nu erau conforme voiei lui Dumnezeu și aveam grijă de mama mea. Pentru o bună perioadă de timp am locuit în Lugoj [județul Timiș, România], lângă Timișoara. Apoi la 18 ani, mi-am cumpărat o mașină și am început câteva afaceri, având din ce în ce mai mulți bani. Apoi am început să practic motocross, duro, un sport pe două roți, de teren accidentat. Îmi place mult să merg cu motocicleta. Apoi m-am căsătorit la 26-27 ani. Am cunoscut-o pe iubita mea soție, Mirela, la 23 de ani și acum avem o familie împreună cu fiul nostru David care are 5 ani jumătate. Ne-am căsătorit când eu aveam 27 de ani și Mirela 26 iar viața mea a început să se schimbe. Lucrurile au început să se schimbe. Am început să mă calmez. Nu am mai făcut lucrurile pe care obișnuiam să le fac. La 31, când David abia s-a născut …

A.B. – Dumnezeu a venit în calea ta …

C.B. – Dumnezeu a venit în calea mea și le spun oamenilor că atunci când ești parte din planul lui Dumnezeu, El te va întoarce către El și te vei întoarce cu fața spre Dumnezeu 100%, chiar dacă vrei sau nu, Dumnezeu are metodele Lui. Chiar dacă oamenii îl numesc un Dumnezeu al dragostei, găsim în Sfânta Scriptură în Cartea Evrei 12:29 că Dumnezeu deasemenea este și un foc mistuitor. Și acest foc mistuitor se manifestă în cel mai bun mod ca oamenii să-și întoarcă inimile către E,l ca oamenii să se pocăiască și să se împace cu Dumnezeu și așa mai departe. La 31 de ani am început să am dureri puternice, la coloana vertebrală și la nivelul piciorului drept, când totul era bun și frumos, aveam o casă frumoasă, o soție frumoasă, vacanțe departe de România în diferite insule, câteva afaceri care mergeau bine, eram un bun sportiv – Campion național al României la ATV, până la sfârșitul lui 2007 am devenit campion național și eram pregătit pentru un campionat mondial care avea loc în Sahara.

În acest deșert trebuia să conduc 10.000 km în 3 săptămâni cu ATV-ul, la 50 de grade Celsius. Începând din acele momente, îndoielile au început să se manifeste în viața mea. Credeam că sunt cel mai bun și că pot să fac lucruri mărețe în viața mea, că banii rezolvă orice; nu știam că este un Dumnezeu în Ceruri, care nu doar stă pe un tron și se uită la omenire, ci Îi cheamă pe oameni să se pocăiască și folosește metodele lui specifice. Nu știam ce sunt aceste dureri pe care le simțeam. Inițial am crezut că provin de la loviturile de la condus. Conduceam cam 400 km pe zi, plecam din Timișoara și ajungeam la Satu-Mare [în NV României] într-o singură zi pe câmpuri și prin păduri, plecând la 7 dimineața și ajungeam la ora 5 în amiază. Cam așa se desfășurau concursurile la care participam. Când totul mergea bine, și când eram campionul României la ATV, care valora cam 10.000 de Euro, vreau să vă zic, că durerile au început să apară. Odată cu aceste dureri am început să caut ajutor și am făcut investigații în Ungaria și România iar doctorii au spus că este vorba de o hernie de disc.  Am petrecut anul 2008 întins la pat. Când ești în astfel de circumstanțe, ai timp de gândit la ceea ce vrea Dumnezeu și ce vrea să spună prin toate aceste încercări prin care treci, prin toate durerile vieții, prin falimentul financiar, prin toate problemele pe care le ai în viață. Dumnezeu îngăduie toate astea cu un anumit scop. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că până și firele de păr ne sunt numărate. Asta ne arată că Dumnezeu știe cu exactitate problemele prin care trecem, tu cel care citești sau asculți în acest moment, cei care treceți prin încercare. De ce cancerul apare în viața ta? Toate sunt îngăduite cu un scop.

A.B. – Cum a fost pus diagnosticul tău?

C.B. – După cum am zis mai devreme, petrecând tot anul 2008 întins în pat, am început să mă gândesc unde trebuie să mă duc și ce trebuie să fac. Desigur, în tot acest timp am căutat Biserica Tradițională din care făceam parte, participând destul de rar la slujbele religioase, așa cum mulți oameni fac; eram un Creștin Ortodox, dar numai pe buze pentru că viața mea nu arăta că sunt un creștin, un copil al lui Dumnezeu. Am mers la multe mănăstiri și biserici și multe tipuri de servicii religioase au fost făcute pentru mine cu scopul de a îndepărta durerile pe care la aveam. Mi s-a spus că e vorba de o hernie de disc și durerea continua să crească, devenind insuportabilă. Puteam să spun că sunt infernale. Durerea era așa de mare încât puteam să strig la soția mea “Mirela, trebuie să îmi aduci o drujbă ca să îmi pot tăia piciorul, pentru că nu mai suport.”  Luam medicamente odată la câteva ore, cele mai puternice analgezice. Calmau durerea pentru aprozimativ 2-3 ore. Durerea era de nesuportat. Am încercat tot ce știam eu, am mers la mănăstiri, la biserici și nimic nu s-a schimbat. Oamenii îmi spuneau că dacă merg la diferite morminte ale unor sfinți și să iau ulei de care ardea acolo, de la mormintele unde acești sfinți au trăit o viață exemplară, și nu spun că nu ar fi dus o astfel de viață înaintea lui Dumnezeu, și dacă aplic acel ulei [untdelemn] pe părțile corpului meu unde aveam acele dureri, durerile vor dispărea și Sfântul X sau Sfântul Z o să mă vindece. Din nefericire, nu a fost așa. Nu s-a întâmplat. Mai târziu am realizat că singurul care e sfânt și care poate să vindece este Isus Cristos. Cel mai Sfânt, Stăpânul tuturor lucrurilor, Sfântul lui Israel și Dumnezeu adevărat, Isus Cristos, Salvatorul lumii este singurul care poate să vindece, El este singurul mijlocitor între noi și Dumnezeu după cum ne spune Scriptura și nici un sfânt care a murit, nu a mai înviat. Singurul care a Înviat, este Isus Cristos. Și El este singurul care stă la drepta Tatălui. El este cel care dă viață, salvare și vindecare de orice boală, dar și eliberare oamenilor. Dar e nu știam toate aceste lucruri și căutam peste tot, iar la sfârșitul anului 2008, după ce am îndurat multă suferință timp de un an de zile, doar rareori mă ridicam din pat, mergeam până la poartă sau până în oraș, iar când mă întorceam acasă trebuia să mă întind din nou în pat pentru că durerea era mult prea mare. Acum, ca un copil al lui Dumnezeu realizez că este un mare har să te poți deplasa pe picioarele tale, să îți poți mișca mâinile, să vezi, să mergi la biserică, chiar și cu mașina,  mașinile sunt o necesitate în zilele noastre, să poți mulțumi lui Dumnezeu că poți să stai în picioare. Este extraordinar să poți înțelege asta. Dar poți să înțelegi aceste lucruri numai când treci prin așa ceva. Din nefericire, mulți oameni nu pot să înțeleagă, și îi înțeleg. Nici eu nu înțelegeam, la fel ca ei. Și nu condamn pe nimeni din cauza asta. Nu poți să înțelegi dacă nu treci prin ceva asemănător. Să nu mai poți să mergi, iar apoi să poți să mergi din nou. Este un mare har de la Dumnezeu. În timp ce stăteam întins în pat, în suferință,  am auzit că se întâmpla ceva în adunările de “pocăiți” 1 și anume că ei când se roagă lui Dumnezeu, se întâmplă miracole. Mi-am spus în sinea mea, am căutat atât, în atât de multe direcții și nu am avut nimic de pierdut. Am vrut să merg la biserica de pocăiți și să văd ce se întâmplă acolo. Am auzit de o minune de la o doamnă care fusese la noi în casă, cineva care era credincios. Nu știam ce însemna asta atunci. Mi-a spus de o minune care s-a întâmplat cu soțul ei care era paralizat de la gât în jos, și într-o noapte Isus Cristos i s-a descoperit și i-a poruncit să se ridice și să meargă, iar el a fost vindecat în numele Lui. S-a ridicat pe propriile lui picioare. Am vorbit personal cu acest om. Aceasta a stârnit curiozitatea în mine, ba chiar puțină invidie, fiind bolnav, chiar dacă nu știam exact ce diagnostic am, dar știu că durea foarte tare, am mers să caut această biserică de credincioși să văd dacă e adevărat că se întâmplă minuni, pentru că deasemenea am auzit și multe lucruri negative despre ei, de la oameni care nu au grijă ce vorbesc. M-am autoinvitat la biserica unde mergea această doamnă care era dădaca copilului nostru, întrebând-o când aș putea să merg la adunare. Următoarea zi eram acolo. Aveau un serviciu de evanghelizare, la Biserica Elim în Timișoara. Soția mea a avertizat-o pe doamna Nuți că dacă merg la biserică e posibil să fac un spectacol în mijlocul a 3.000 de oameni și să o fac de rușine spunând ceva ce nu îmi plăcea. “Știi că are un vocabular obscen, ști cum vorbește el și ai văzut cu ochii tăi cât de agresiv este în vorbire și în comportament. Nu îl lua cu tine!” Dar această soră era condusă de Duhul lui Dumnezeu și m-a luat cu ea. Desigur că m-am autoinvitat pentru că ea nu avea curajul să mă invite. Mi-a spus că în ziua următoare va fi un program special, pentru oamenii din afară care nu îl cunosc pe Dumnezeu așa cum trebuie pentru că mulți spun “Îl cunosc pe Dumnezeu” dar nu se vede asta. Am mers acolo și după 4 zile de evanghelizare, mergând zilnic, ascultând cuvântul lui Dumnezeu predicat de oameni ai lui Dumnezeu cu putere și ungere divină, ascultând cântecele – era un frate din Mehkerek, Ungaria, Ilie Puha cântând: “Ai pierdut o mie de prieteni dar ai câștigat o viață veșnică”, aveam gânduri în mintea mea, “Ce o să spună oamenii despre tine?   Erai parte din lumea interlopă, erai un om cunoscut, implicat în politică de la vârstă fragedă – am iubit politica și pozițiile înalte – erai un sportiv!” , o să spună că ai înnebunit devenind un creștin, pentru că odată ce ești credincios nu mai ai voie să faci cutare și cutare lucru și este adevărat, odată ce te pocăiești și devi credincios, îți predai viața în mâna lui Isus Cristos și trebuie să ai o trăire exemplară ca oamenii să vadă că ești un creștin. Vreau să vă spun că vocabularul meu era foarte inadecvat, viața mea era inadecvată, dar în acele momente când ascultam cântările, Dumnezeu a căutat inima mea într-un mod extraordinar, El a atins inima mea; în mintea mea aveam gânduri de genul: “Trebuie să te pocăiești pentru că ai dureri mari la spate și la piciorul drept;” Nu știam de ce boală sufăr, dar viitorul meu nu arăta deloc  bine. Atunci a fost momentul în care am înțeles că sunt un păcătos.

1. Pocăit este un nume josnic folosit pentru Protestanți și mai ales Neoprotestanți, de către alți oameni din biserica tradițională Ortodoxă, diferit de vorbitorii de engleză care folosesc cuvântul “credincios” pentru o astfel de persoană.

A.B. –  Îți amintești cuvintele cu care Domnul ți-a vorbit în acea seară?

C.B. – Acele cuvinte erau adresate în special oamenilor păcătoși, pentru omul care nu este un credincios, care nu știa despre judecata de apoi, Rai și Iad, că este o judecată pentru întreaga omenire pentru tot ce oamenii au făcut pe acest pe pământ în tot timpul în care au trait în corpurile lor. Am înțeles că este un Iad care arde veșnic, nu pentru 10 sau 100 de ani ci pentru eternitate, cu foc și pucioasă. Am înțeles că dacă nu mă pocăiesc și nu îmi predau viața mea lui Isus Cristos și nu să ader la o altă religie pentru că eu veneam din altă religie, ci să mă pocăiesc și să încep o viață cu Isus, o să sfârșesc în iad o veșnicie după ce părăsesc acest pământ. În acele momente, la ora 4 în noapte, am luat decizia de a mă întoarce spre Dumnezeu. Când predicatorul a făcut chemarea pentru cei care vor să se predea lui Dumnezeu și ne-a cerut să ridicăm mâinile, am făcut și eu asta și i-am spus Domnului “Sunt aici Doamne, sunt un pacătos nemerituos care își recunoaște starea, îmi mărturisesc păcatele mele și vreau să renunț la ele și să încep o nouă viață cu Tine. Recunosc că tu ești Fiul lui Dumnezeu, ești salvatorul lumii și azi vreau să mă pocăiesc și să devin un copil al Tău.” Din acel moment mi-am predat viața în mâna Domnului, în mâna lui Isus Cristos. Începând din acele momente, am simțit bucurie în suflet, liniște și pace în toată inima mea. Am spus: “Renunț la orice compromis și la viața mizerabilă pe care o trăiesc.” Pentru că era totuși un mod de a trăi în viața mea, nu mă mai înțelegeam cu soția mea fiind întotdeauna pe punctul de a divorța pentru că ne îndreptam în direcții diferite; vocabularul meu obscen și tot felul de înjurături. Momentul în care mi-am predat viața în mâna lui Isus Cristos și am decis să mă botez în viitorul apropiat, vreau să vă spun că ceva ca un lacăt divin de la Dumnezeu s-a pus pe gura mea și din acel moment nu am mai înjurat vreodată și sunt 5 ani de atunci deja. Această gură avea menirea de a lăuda și de a înălța Numele lui Isus Cristos. Din acel moment nu am mai putut să folosesc cuvinte în argou și mai ales înjurături, ci doar să folosesc un limbaj spiritual inspirat din Scriptură. Aceasta nu este puterea mea. Am încercat o viață întreagă să mă autocontrolez să nu mai înjur și să fiu un om drept, vorbind frumos cu oamenii și niciodată nu am reușit de unul singur. Tot ce pot să spun este că din acel moment, am experimentat această minune. Este o mare minune. Din acel moment, Domnul Isus Cristos și-a pus amprenta în viața mea și m-a smuls din brațele celui rău și m-a chemat să fiu un copil al Său. Din acel moment, vorbirea mea și vocabularul meu au fost înoite. Cuvântul lui Dumnezeu spune despre vorbirea noastră să nu fie despre acum și atunci, ci întotdeauna cu mulțumire, ceea ce înseamnă să nu folosim argouri sau injurături ca și copil al lui Dumnezeu pentru că nu îl onorăm în felul acesta pe Dumnezeu. “Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să știți cum trebuie să răspundeți fiecăruia. [Coloseni 4:6]”. Din acele momente, Dumnezeu, eu înalț Numele Său prin această mărturie, a făcut toate aceste lucruri pentru că a văzut inima mea, El a văzut că am dorința să mă schimb. Multe lucruri s-au schimbat de atunci. Am alergat acasă plin de bucurie iar soția mea când a aflat că m-am pocăit, mi-a spus că cu siguranță acum vom divorța de data asta. A spus că ea îl va păstra pe fiul nostru David și eu să trăiesc cu pocăiții mei, pentru că nu mai era nimic ca să ne țină împreună. “Ce o să spună oamenii despre tine? O să ajungi un nimic.” I-am spus că nu mă interesează ce vor spune oamenii despre mine și că oamenii nu îmi pot da sănătate, eu sunt bolnav și nu știu ce am, dar l-am întâlnit pe adevăratul Dumnezeu la credincioși și vreau să îmi petrec viața aici pe pământ și o eternitate cu acest Dumnezeu. Vreau să fiu salvat și nu să mă întorc la ceea ce obișnuiam să fiu. Nu vreau să mă despart de acest Dumnezeu adevărat pe care l-am cunoscut la credincioși. Poți să te desparți de mine dar vreau să știi că eu nu mă voi mai despărți de Dumnezeu mai ales că spui că te desparți de mine pentru că m-am pocăit.

În acele momente am anunțat câțiva frați în credință și ei s-au rugat pentru mine. Ei cunoșteau lucrarea celui rău. Știau că i-am servit toată viața. Și acum că am făcut acest pas către Dumnezeu, Satana vroia să se răzbune pe mine pentru că l-am trădat, i-am fost infidel. Vă puteți da seama, l-am părăsit; am fost unul din ambasadorii lui, un purtător de cuvânt al său prin tot ce făceam în această lume; și acum dintr-o data, l-am părăsit. Vă dați seama că a început să lucreze prin soția mea, încercând să mă aducă înapoi la el. A încercat să mă dărâme de pe calea Domnului, dar câțiva frați s-au rugat cu o inimă bună – este minunat să ai așa frați lângă tine – și soția mea mi-a zis după câteva zile următoarele lucruri: ….

End of part I

ATT_1425383807444_2014-11-12 15.54.30

Testimony of Cristian Bogeanu

FamToFam

3 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s