IOSIF ȚON – SE POATE PIERDE MÂNTUIREA ? PARTEA I

Dorim să prezentăm încă un subiect TABU, care este ocolit de cei mai mulți slujitori ai altarului, dar care nu este lipsit de importanță. Desigur că fiecare dintre noi avem versiunea noastră în ce privește acest subiect, dar oare este versiunea noastră si versiunea BIBLICĂ?
Dupa ce am citit de mai multe ori acest subiect în cartea scrisă de fratele Țon (BUNĂTATEA) pe care o recomand fără nici o ezitare tutror cititorilor blogului nostru și nu numai, sunt convins că explicația de față este una cât se poate de biblică și pe înțelesul tuturor, celor cu inima și mintea deschisă. Nu dorim să scoatem în evidență oameni, dar ne bucurăm de oricine se pune la dispoziția lui Dumnezeu în ce privește studierea Cuvântului Biblic în profunzime.
Cred că obordarea acestui subiect este bine venită și sper să fie de folos la cât mai mulți.

Mike Olari


IMG_1362


                          Conceptul de “mântuire” este extrem de controversat în lumea evanghelică. Dezbaterea se poartă de regulă pe tema dacă “mântuirea se poate pierde” sau dacă “mântuirea nu se poate pierde”. Când problema este pusă în felul acesta, se spune implicit că mântuirea este un “lucru”, un “bun” care ți s-a dat în mână și de care fie ești sigur că îl ai și nu îl poți pierde, fie tremuri tot timpul de frică să nu-l pierzi.

Iată de ce trebuie să începem prin a defini clar ce este mântuirea.

După principiul nostru de bază, trebuie să începem prin a înțelege învățătura Domnului Isus și orice ne-ar spune El pe această temă, să facem din spusele Lui, baza gândirii noastre.

Domnul Isus a dialogat tot timpul cu iudeii. Pentru aceștia “mântuirea” însemna eliberarea de sub jugul roman. Ei așteptau mântuirea în lumea aceasta. Saducheii nici nu credeau într-o viață după moarte. Din gruparea lor făceau parte marele preot și ceilalți conducători ai lui Israel din acea vreme. Pe ei îi avea în vedere Isus când căuta să convingă poporul că există o viață după moarte, că trebuie și să ai grijă unde te vei duce când vei trece din viața aceasta și să investești în viața din cer pentru a deveni bogat acolo. Trebuie să ținem minte că acesta este fundalul pe care trebuie să proiectăm învățătura Domnului Isus în ce privește mântuirea.

Sunt două texte principale în care Isus se referă direct la “mântuire”. Prima dată o face când le dă instrucțiuni celor doisprezece apostoli cu privire la misiunea lor de predicare a Împărăției lui Dumnezeu. El îi avertizează că vor fi persecutați și că unii dintre ei vor fi uciși: “Veți fi urâți de toți din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.” (Matei 10:22). Cuvântul “a răbda” are aici sensul de “a persevera”, “a continua pe cale”. A doua ocazie este atunci când El prevestește dărâmarea Ierusalimului și după aceea, marșul Evangheliei într-o lume ostilă. Și aici El spune: “Dar cine va răbda (persevera) până la sfârșit va fi mântuit” (Matei 24:13).

Există alte câteva afirmații ale Domnului Isus pe această temă. Să enumerăm câteva: “Cine își va păstra viața o va pierde; și cine își va pierde viața pentru Mine o va câștiga” (Matei 10:39). El repetă aceasta în Matei 16 după care adaugă: “Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul?” (Matei 16:26)

Isus repeta aceleași învățături oriunde mergea. Orice învățător care predă aceeași lecție nu folosește întotdeauna aceleași cuvinte. Reformularea  îi dă învățătorului ocazia să clarifice și să expună mai deslușit ceea ce vrea să transmită. De aceea este bine să punem împreună afirmațiile Domnului Isus pe această temă pentru a vedea clarificările care ni le aduc ele. Iată ce citim în Luca: “Fiindcă oricine va voi să-și scape viața o va pierde; dar oricine își va pierde viața pentru Mine o va mântui. Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă s-ar prăpădi, sau s-ar pierde pe sine însuși” (Luca 9:24,25). În cu totul alt context, Domnul Isus reperă aceeași afirmație cu noi precizări: “Cine își iubește viața o va pierde; și cine își urăște viața în lumea aceasta o va păstra pentru viața eternă.” (Ioan 12:25)

Așadar, este vorba de “sufletul”, “viața” sau “sinele” omului. Acesta poate fi pierdut sau mântuit. A fi mântuit înseamnă “a fi păstrat pentru viața eternă”. Deducem de aici cât se poate de clar că mântuirea are de a face cu viața eternă. Ce înseamnă aceasta? Pentru a răspunde la această întrebare, să mergem la ceea ce promite Domnul Isus ucenicilor Săi chiar înainte de plecarea Sa spre răstignire: “Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiți și voi.” (Ioan 14:1-3)

Mântuirea, în sensul ultim al cuvântului, înseamnă să-ți petreci eternitatea împreună cu Isus, cu Tatăl Său și cu Duhul Sfânt.

De ce depinde mântuirea? Mântuirea nu este ceva ce se produce instantaneu. Conform învățăturii Domnului Isus, ea are un început, are o dezvoltare, trece prin testări și are un punct terminus. Să le luăm pe rând.

Iată unde începe totul: “Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze.” (Luca 9:23). Din ceea ce ne spune Domnul Isus în alte locuri, El vorbește despre moartea față de propria voință. În mod pozitiv, aceasta înseamnă să accepți și să nu-ți mai guvernezi tu însuți viața; să accepți să se facă în viața ta nu voia proprie, ci voia lui Dumnezeu, fiindcă Isus a venit să-I facă lui Dumnezeu fiii care seamănă cu tatăl lor, așa cum am arătat deja. Iar fiii Tatălui sunt “frații și surorile” Sale. Dar iată trăsătura lor fundamentală: “Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră și mamă” (Marcu 3:35).

Atenție mărită! Voința este centrul personalității. Acolo se iau deciziile. Acolo ești tu însuți. A renunța să ai tu comanda în centrul persoanei tale înseamnă moarte! Și lucrul acesta trebuie făcut “în fiecare zi”. Prin urmare acesta devine un mod nou de viață. Apostolul Pavel se definește exact în felul acesta: “… nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine” (Galateni 2:20). Sună foarte straniu să spună că această moarte este începutul mântuirii și că acest fel de moarte este de fapt intrarea în adevăratul mod de viață, intrarea în viața cea mai împlinitoare cu putință. Dar aceea este lecția pe care vrea Domnul Isus să o învățăm.

Reamintim aici că Domnul Isus se pune pe Sine în locul lui Dumnezeu și că tot ce Dumnezeu a cerut în Vechiul Testament pentru Sine, acum Domnul Isus cere pentru El Însuși. Iată textul de bază care afirmă clar lucrul acesta: “Cine iubește pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; și cine iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine […] cine își va pierde viața pentru Mine, o va câștiga” (Matei 5:21-25).

Pilat din Pont, guvernatorul roman, L-a chestionat pe Isus în toate felurile și și-a dat seama că are în fața sa un Om nevinovat, așa că a intenționat să-I dea drumul. Dar mulțimea înfuriată a cerut răstignirea Lui. Atunci Pilat a încercat o stratagemă: le-a dat posibilitatea să aleagă între Isus și un rebel condamnat la moarte. Ei l-au ales pe rebel, pe Baraba. În și mai mare încurcătură, Pilat a pus o întrebare ce răsună peste veacuri: “Ce să fac cu Isus?”

Pilat a cedat presiunii mulțimii și L-a răstignit pe Isus. De atunci  până astăzi, oamenii sunt confruntați cu Persoana lui Isus și fiecare își pune inevitabil întrebarea: “Ce să fac cu Isus?” De răspunsul la această întrebare depinde locul unde îți vei petrece eternitatea!

Mântuirea începe atunci când, în loc să-L răstignești pe Isus, accepți să te răstignești pe tine însuți, accepți să mori față de propria ta guvernare și accepți să se facă în tine voia lui Dumnezeu așa cum este ea definită de Isus!

Când accepți această ofertă a lui Isus, intri sub autoritatea Lui, intri într-o relație intimă cu El, intri în școala Lui.

Dar, încă o dată, acesta este doar începutul mântuirii. Din moment ce am intrat în relație cu El și am intrat în școala Lui, Îl auzim spunându-ne Pilda Semănătorului …

… va urma

13 comentarii

  1. Exhaustiva si fara fisura interpretarea d-lui Ton.Mantuirea este darul suprem al Lui Dumnezeu pentru copiii Sai. Acest dar este fundamental,primordial,esential.dar nu sufficient. Depinde de fiecare dintre noi sa „profitam” de aceasta sansa unica.Mantuirea este un process perpetuu,al fiecaruia dintre noi,in propria noastra lupta cu sinele,cu ego-ul,cu desertaciunea.Astept cu bucurie si partea a doua a expunerii.Este exact asa cum am inteles eu Mantuirea din izvorul biblic,ci nu din interpretarile diversilor fauritori de doctrine.Contextual,ma aflu in situatia in care acest articol ma ajuta fundamental.Quod erat demonstrandum.Multumiri.

  2. Are dreptate. O pozitie pro-arminiana este impartasita si de catre inaltele fete bisericesti (baptiste) care vor prezida Congresul luna viitoare in orasul de pe malul Crisului Repede.

    https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2015/04/28/care-o-fi-ordinea-de-zi-la-congresul-baptistilor/

    Premisa calvinista, ca odata ce-ai zis ruga pacatosului, Dumnezeu te mantuieste cu sila, ca vrei, ca nu vrei, chiar daca dupa aceea te lepezi de el si nu te caiesti, precum sfantul apostol Petru.

  3. Nu ma asteptam ca o persoana cu un asemenea calibru, sa prezinta atat de gresit doctrina mantuirii cu o multime de versetete scoase din contextul lor. Fratele Iosif Ton a spus urmatoarele lucruri : ” Când problema este pusă în felul acesta, se spune implicit că mântuirea este un “lucru”, un “bun” care ți s-a dat în mână și de care fie ești sigur că îl ai și nu îl poți pierde, fie tremuri tot timpul de frică să nu-l pierzi.” Aceasta afirmatie este una gresita, deoarece, mantuirea nu este un lucru pe care sa-l tii in mana. Vreau sa vad o persoana care poate sa-si tina mantirea in mana lui ? Nu exista ! Sunt trei etape ale mantuirii despre ca vorbeste Biblia. Ati fost mantuiti, sunteti mantuiti si Veti fi mantuiti. Sunt o multime de versete in Biblie care vorbesc de cele trei etape a mantuirii in timp. Cei care sustin ca mantuirea se poate pierde, le place foarte mult sa foloseasca versetul din Filipeni 2 : 12Astfel dar, preaiubiţilor, după cum* totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică** şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.” Din acest verset se intelege ca, omul este responsabil de mantuirea pe care a primit-o si daca nu o duce cu firca si cutrumur pana la capat, o va pierde. Insa nici unul dintre acesti „teologi”, nu completeaza acest verset cu versetul urmator din acelasi context, care spune asa :” Căci Dumnezeu* este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea.( Filipeni 2 : 13 ) Versetul 12 completat de versetul 13, se intelege cu totul diferit. Da, omul este responasbil de mantuirea pe care a primit-o, dar in acelasi timp trebuie sa inteleaga ca, Dumnezeu este acela care da vointa ( dorinta, pasiunea) de a duce mantuirea pana la capat, dar si infaptuirea,( posibilitatea, puterea) de a face acest lucru. Dumnezeu da aceste lucruri dupa placerea Lui. In adevar, daca mantuirea se poate pierde, inseamna ca Dumnezeu este devina, deoarece nu i-a dat omului vointa si infaptuirea, ca sa-si duca mantuirea pana la capat. Iar cu aceasta afirmatie, cu siguranta nimeni nu este de un comun acord. In concluzie, daca o persona a fost cu adevarat mantuita ( nascut/nasuta din nou) a fost, este si va fi mantuita. Oamenii care sustin ca mantuirea se poate pierde, arunca aceasta vina pe Dumnezeu intr-un mod involuntar. Apostolul Pavel vorbeste intr-un mod clar despre siguranta mantuirii, in Roman 8 : 28-39. Desigur ca, lucrurile acestea sunt valabile, doar pentru aceea care au fost cu adevarat mantuiti.

    1. Felicitari d-le Godja,mi-ati luat o piatra de pe inima! Ma gandeam cat de grea si anevoioasa este mantuirea.Acum,dupa inteligenta dv. descifrare a dobandirii multdoritei mantuiri,sunt fericit.Sunt deja mantuit,nu trebuie sa mai fac nimic.Defapt,daca tot sunt mantuit as putea sa meg la un chef de bucurie,si daca ma inbat,caci nu-mi trebuie mult,n-am mai baut de ani buni,pot cauta si un substitut la propria-mi sotie,ca de-acum imi este permis.Si dupa ce m-oi trezi din mahmureala,voi merge sa-mi „trosnesc” cativa dusmani,carora nu le-am intors si celalalt obraz cand m-au plesnit peste fata,dar I-I iertasem.Ca acum pot s-o fac,n-am nimic de pierdut,mantuirea imi este pecetluita. Hai ca mai vorbim in cateva zile,dupa ce-mi voi fi terminat „faptele”.Hai mai nea Daniel,ca-mi esti simpatic,poate de maine ma voi ruga la Dominia-Voastra,ca sunteti mai tolerant,mai liberal si poate chiar libertin.Hai ca va pup,si n-am cuvinte….de multumire.Cu plecaciune,al Dv. adept,George.

  4. Mîntuirea este un dar nemeritat dar conditionat. Dacă mărturisirea cu gura si credinta din inimă ar fi o formulă, atunci la ce rost mai e nevoie de perseverenta in sfintire ca si proces al mintuirii? Dacă perseverenta in sfintire ar fi un act venit de la om, pentru ce mai este specificat ca si parte din procesul mintuirii? Un condamnat la moarte, dacă este iertat, sub orice aspect al logicii umane este si conditionat de anumite reguli. Dumnezeu nu a iertat pe nimeni, că a fost bun, ci că era condamnat. Conditionarea mintuirii constă in păstratrea darului primit sub conditia cerută de Judecător (specific numai regula Judecătorului, nu a omului) si perseverarea in a practica darul primit. De exemplu dacă un student decide să meargă la facultate, are nevoie de următoarele cerinte ca să ia diploma-credintă, dorintă, etichetă. responsabilitate si perseverentă. Dacă rămîne in conditile cerute de Universitate, studentul va primi diploma. Dacă studentul respectă cerintele, iar pe la mijlocul scolii, nu le mai respectă, si decide să renute voluntar, va mai primi el diploma?. Apostolul Pavel, care a primit revelatia direct de la Domnul Isus, a stiut destul de bine, că dacă nu va lupta pînă la sfirsit, nu va fi mintuit ci lepădat. El spune, că se poartă aspru cu trupul lui, ca nu după ce a predicat altora el insuși să fie lepădat. De ce Pavel, care in toate lucrurile a fost credincios Domnului?.Logica umană ne spune, că o devotare si credinciosie celui ce ne face bine, nu poate să fie decît numai din aspectul devotării si a unei dragostei sincere-totalitatea in totalitate-E posibil pentru cineva să fie total Domnului? Da deoarece Dumnezeu dă vointa si infăptuirea. Mintuirea sub aspectul darului nemeritat, se poate pierde, cind omul calcă darul lui Dumnezeu in picioare, sau cînd consideră darul lui Dumnezeu ca si meritat.

  5. Sunt foarte surprins fiindca foarte multi sint siguri de „MINTUIRE”.
    Si nu doreste sa se inteleaga ca ;….“ cine va răbda (persevera) până la sfârșit va fi mântuit” (Matei 24:13).
    Apostolul Pavel scrie;”…Romani 6
    1. Ce vom zice, dar? Sa pacatuim mereu, ca sa se inmulteasca harul?
    2. Nicidecum! Noi, care am murit fata de pacat, cum sa mai traim in pacat?….El a murit pentru pacat, o data pentru totdeauna; iar prin viata pe care o traieste, traieste pentru Dumnezeu.
    11. Tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat, si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos, Domnul nostru.
    12. Deci pacatul sa nu mai domneasca in trupul vostru muritor si sa nu mai ascultati de poftele lui.
    13. Sa nu mai dati in stapanirea pacatului madularele voastre, ca niste unelte ale nelegiuirii; ci dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu, ca vii, din morti cum erati; si dati lui Dumnezeu madularele voastre, ca pe niste unelte ale neprihanirii.
    14. Caci pacatul nu va mai stapani asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub Lege, ci sub har.
    15. Ce urmeaza de aici? Sa pacatuim pentru ca nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum.
    16. Nu stiti ca, daca va dati robi cuiva, ca sa-l ascultati, sunteti robii aceluia de care ascultati, fie ca este vorba de pacat, care duce la moarte, fie ca este vorba de ascultare, care duce la neprihanire?
    17. Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru ca, dupa ce ati fost robi ai pacatului, ati ascultat acum din inima de dreptarul invataturii pe care ati primit-o.
    18. Si, prin chiar faptul ca ati fost izbaviti de sub pacat, v-ati facut robi ai neprihanirii. –
    19. Vorbesc omeneste, din pricina neputintei firii voastre pamantesti: dupa cum odinioara v-ati facut madularele voastre roabe ale necuratiei si faradelegii, asa ca savarseati faradelegea, tot asa, acum trebuie sa va faceti madularele voastre roabe ale neprihanirii, ca sa ajungeti la sfintirea voastra!
    20. Caci, atunci cand erati robi ai pacatului, erati slobozi fata de neprihanire.
    21. Si ce roade aduceati atunci? Roade de care acum va este rusine: pentru ca sfarsitul acestor lucruri este moartea.
    22. Dar acum, odata ce ati fost izbaviti de pacat si v-ati facut robi ai lui Dumnezeu, aveti ca rod sfintirea, iar ca sfarsit viata vesnica.
    23. Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru….”
    Asadar stimatii mei …..sa nu ne autoamagim si in fiecare zi sa credem ca mai putem pacatui si ca pacatele se iara si ajungem la mintuire……Ne inselam amarnic ……Si inseamna ca nu intelegem mesajul Scripturii!!Sintem tot firesti si doar traim in pretentii .
    Sa intelegem bine mesajul si sa-l traim in viata de zi cu zi fiindca este scris;
    „….22. cu privire la felul vostru de viata din trecut, sa va dezbracati de omul cel vechi care se strica dupa poftele inselatoare;
    23. si sa va innoiti in duhul mintii voastre,
    24. si sa va imbracati in omul cel nou, facut dupa chipul lui Dumnezeu, de o neprihanire si sfintenie pe care o da adevarul.
    25. De aceea, lasati-va de minciuna: „Fiecare dintre voi sa spuna aproapelui sau adevarul”, pentru ca suntem madulare unii altora.”
    Sa intelegem un lucru ;Dupa ce o persoana face Legamint(contract) este responsabila pentru ceea ce declara atit in domeniul profesional cat si spiritual.
    Daca in domeniul profesional o persoana incalca contractul de munca ajunge sa-si piarda locul de munca……daca in legamintul spiritual incalca legamintul si pacatuieste,minte,insala,curveste,si face faptele descrise aici stiti ce se intimpla?Sa citim ;
    „……Apocalipsa capitolul 21;….8. Dar, cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli si toti mincinosii, partea lor este in iazul care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua.”
    Deci nu este cale de mijloc si nici o alta justificare fiindca este scris;
    „….27. Nimic intinat nu va intra in ea(in Imparatie), nimeni care traieste in spurcaciune si in minciuna; ci numai cei scrisi in Cartea Vietii Mielului.”
    Deci ce se poate intelege despre „MINTUIRE”?Si cand de fapt ajunge omul sa o detina cu adevarat? Cand a trecut testul final si a sfirsit alergarea ……..Deci :cine va răbda (persevera) până la sfârșit va fi mântuit” (Matei 24:13).!!!
    Doresc ca alergarea voastra sa fie una buna si pentru acest scop !
    Doresc sa nu profite altii de alergarea voastra si de sudoarea fetei voastre …….exact cum sa intimplat pe timpul Domnului Isus si multimile si ucenicii la acel moment dat nu au inteles……!!!Traim timpuri grele si lumea pretinde ca stie si traieste in puterea crestinismului si a mintuiri divine ,dar traieste in o mare amagire si o mare sclavie ……Sa deschidem bine ochii si sa ne uitam in jurul nostru ……. Cei care au trait in puterea crestinismului au fost lasati ca exemplu „PRIMII CRESTINI ;”……la numarul ucenicilor s-au adaugat aproape trei mii de suflete.
    42. Ei staruiau in invatatura apostolilor, in legatura frateasca, in frangerea painii si in rugaciuni.
    43. Fiecare era plin de frica, si prin apostoli se faceau multe minuni si semne.
    44. Toti cei ce credeau erau impreuna la un loc si aveau toate de obste.
    45. Isi vindeau ogoarele si averile, si banii ii imparteau intre toti, dupa nevoile fiecaruia.
    46. Toti impreuna erau nelipsiti de la Templu in fiecare zi, frangeau painea acasa si luau hrana cu bucurie si curatie de inima.
    47. Ei laudau pe Dumnezeu si erau placuti inaintea intregului norod. Si Domnul adauga in fiecare zi la numarul lor pe cei ce erau mantuiti.”
    Va intreb ……;cum se face ca de atunci si pina azi asa ceva nu se mai poate face? Inseamna ca „crestinismul este unul formal……falimentar……care incalca porunca Tatalui Ceresc si Invatatura Domnului Isus ………..dupa cum era pe timpul cand Domnul Isus s-a nascut si astfel a ajuns negat si chiar crucificat……Si mare lucru …..daca si azi nu ar fi la fel ……la tot ce se intimpla si tot ce vedem …..si la pretentiile pe care le detinem …..mai ales la „MINTUIRE”

  6. Draga Laza,

    Eu propun mai degraba sa ne rugam pt cei de la Uniunea Baptista din Romania pt ca, la fel ca la orice alegeri (politice sau religioase) convulsiile si neintelegerile nu vor lipsi, dupa cum reiese si din scrisoarea de protest din interior:

    https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2015/04/29/scrisoare-deschisa-catre-uniunea-bisericilor-crestine-baptiste-din-romania/

    Domnul sa aiba mila si sa-i lumineze pe liderii religiosi sa de-a dovada de transparenta si cat mai putine jocuri de culise.

  7. TATALUI, FIULUI, DUHULUI SFANT,

    Toata Gloria in Veci !!!

    = Siguranta si Nesiguranta Mantuirii =

    Pe acest subiect parerile sunt impartite, unii crezand in Siguranta Mantuirii, adica omul odata mantuit, nu mai poate cadea din har, Dumnezeu il pastrandu-l acolo. Altii sustin Nesiguranta Mantuirii, adicca e posibil ca omul mantuit sa cada din har.

    Si unii si altii se sprijina si documenteaza cu versete Biblice.

    Personal, cred ca amndoua aceste pareri sunt valabile, si unii si altii avand dreptate dintr-un anumit punct de vedere.

    Mai intai sa vedem cine sunt cei implicati in aceasta: DOMNUL si omul.

    Siguranta Mantuirii
    Ea e garantata de DUMNEZEU si nimeni si nimic nu-l poate smulge pe cel mantuit din mana LUI.

    Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.
    Eu le dau viaţa vecinică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mîna Mea.
    Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decît toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mîna Tatălui Meu.
    Eu şi Tatăl una sîntem.” (Ioan 10:27-30).
    Nesiguranta Mantuirii
    Daca altcineva sau altceva nu-l poate scoate pe om din mana Lui DUMNEZEU, el insusi, adica omul in cauza (barbat sau femeie), poate iesi de sub protectia Lui DUMNEZEU, nu pentru ca EL nu l-ar putea tine si apara, ci pentru ca EL, DUMNEZEU, NU tine pe nimeni cu forta sub protectia si in Imparatia Sa.

    Voi da exemple din Cuvantul Lui DUMNEZEU – BIBLIA si textele respective.

    Cele ce urmeaza sunt lucruri care s-au intamplat, nu teorii si interpretari de texte, adica cei in cauza au cazut din har, din protectia si Imparatia Lui DUMNEZEU.

    Nu am dat aceste exemple pentru a judeca sau acuza pe careva; asta nu e treaba noastra. Noi nu suntem nici mai buni nici mai tari decat ei; si noi cadem de multe ori. Exemplele sunt din BIBLIE si sunt date acolo sa invatam si sa clarificam lucrurile pentru noi si sa fim atenti tot timpul cum traim, pentru ca iata ce zice la Romani 2:11: 11.

    ” Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului. “.

    DUMNEZEU e Cel care judeca si poti fi oricine ai fi, te poate chema oricum, ca judecata Lui este dreapta.

    Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vandut pe DOMNUL ISUS cu 30 de arginti!
    A fost unul din cei doisprezee ucenici ai DOMNULUI ISUS, care ca si ceilalti unsprezece, a primit aceleasi daruri de la DOMNUL, sa vindece pe bonavi, sa elibereze de demoni. Deci, cred ca in acea perioada cand facea aceste aceste lucruri, era mantuit si daca murea atunci, ar fi mers in Rai. Nu l-a scos nimeni din har, ci a iesit el singur, fiind ispitit de diavolul cu bani, ca sa se lepede si sa-l vanda pe DOMNUL ISUS cu 30 de arginti. DUMNEZEU ar fi putut sa-i ia viata ori inainte, ori imediat dupa vanzare, dar nu i-a luat-o, ci si-a luat-o el singur. Deci a cazut din har imediat la vanzare, dar nu a mai revenit.

    Apostolul Petru
    Si el a facut parte dintre cei 12 ucenici ai DOMNULUI ISUS, avand putere de la DOMNUL sa faca aceleasi lucrari ca si ceilalti. A fost si el mantuit, fara doar si poate, atunci cand facea aceste lucrari si sub protectia DOMNULUI. Nu altii l-au scos de acolo, ci a iesit el singur, lepadandu-se de DOMNUL ISUS, ba mai mult, cu blestem! Daca murea inaintea lepadarii, ar fi mers sigur in Rai, insa daca ar fi murit imediat dupa lepadare, ar fi fost pierdut! Asta nu din cauza ca altii l-ar fi smuls de sub protectia Lui DUMNEZEU, ci el insusi a iesit, fiind ispitit de diavolul cu frica mortii. Stim sigur ca dupa lepadare a fost pierdut, pentru ca DOMNUL ISUS i-a spus asta inainte sa se intample. Iata textul in care vedem caderea lui Petru din har;

    ” …dupa ce te vei intoarce la DUMNEZEU … “; adica urma sa plece si apoi sa se intoarca la DUMNEZEU.

    Domnul a zis: “Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grîul.
    Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi dupăce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luca 22:31, 32)
    DOMNUL, insa, in bunatatea si indurarea Lui, i-a dat timp de pocainta, si el a folosit acel timp, plangand cu amar pentru ceea ce a facut, si a reintrat destul de repede in harul si protectia DOMNULUI.

    Peste puţin, cei ce stăteau acolo, s-au apropiat, şi au zis lui Petru: “Nu mai încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, căci şi vorba te dă de gol.”
    Atunci el a început să se blastăme şi să se jure, zicînd: “Nu cunosc pe omul acesta!” În clipa aceea a cîntat cocoşul.
    şi Petru şi-a adus aminte de vorba, pe care i-o spusese Isus: “Înainte ca să cînte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” şi a ieşit afară şi a plîns cu amar. Matei 26:73-75).
    Petru a cazut din har dar a revenit inapoi.

    Si noi ii dam slava DOMNULUI, ca nu ne-a taiat firul vietii in situatiile cand n-am fost dupa voia Lui, ci a avut rabdare cu noi, sa revenim in bratele Lui.

    Apostolul Pavel
    El zice:

    Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpînire, ca nu cumva, dupăce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.(I Corinteni 9:27).
    Era Pavel mantuit cand a zis asta? Sigur ca da. Ba mai mult, DUMNEZEU prin darurile DUHULUI SFANT pe care le-a primit, facea minuni nemaipomenite prin el.

    şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mînile lui Pavel;
    pînă acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri, cari fuseseră atinse de trupul lui, şi-i lăsau boalele, şi ieşeau afară din ei duhurile rele. (Fapte 19:11,12).
    Cum adica sa fie lepadat un astfel de om, ba inca sa aiba mare grija sa nu se intample asta?!

    Pentru ca era posibil sa fie lepadat, daca n-ar fi trait o viata dupa voia Lui DUMNEZEU. Asta cu toate ca in acel moment era mantuit, cu toate darurile DUHULUI SFANT si cu toate minunile pe care le facea DOMNUL prin el. Nu gasim in Biblie ca el ar fi cazut din har, chiar daca nu a fost perfect si a gresit si el ca orice om.

    Lucifer
    Cine, cum si ce loc a avut el?

    Biblia spune: “ERAI UN HERUVIM OCROTITOR…; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu și umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. AI FOST DESĂVÂRȘIT ÎN CĂILE TALE DIN ZIUA CÂND AI FOST CREAT, PÂNĂ ÎN ZIUA CÂND S-A GĂSIT NELEGIUIREA ÎN TINE” (Ezechiel 28:14,15)

    Stim ca acest personaj nu este de pe Pamant, ci din alta lume, chiar din Rai si era foarte aproape de tronul Lui DUMNEZEU, care l-a creat si l-a inzestrat cu frumusete, intelepciune si putere deosebita. Era el in siguranta acolo in Imparatia si in mana Lui DUMNEZEU? Sigur ca era.Cum se face ca el nu mai e acolo in prezenta si sub protectia Lui DUMNEZEU, pentru ca a devenit din Lucifer, satana, diavolul, cel rau, etc.? Cine l-a smuls pe el si o treime din ingerii care i s-au alaturat lui? Nimeni nu i-a smuls de acolo, ci a decis el insusi si ei insisi sa iasa de sub protectia Lui DUMNEZEU, crezand ca va fi mai bine afara din mana Lui DUMNEZEU. Cuvantul Lui DUMNEZEU, BIBLIA, ne lamureste si in aceasta privinta

    In versetul 17 din Ezechiel 28: “Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseții tale, ți-ai stricat înțelepciunea cu strălucirea ta”.

    “CUM AI CĂZUT DIN CER, O LUCIFER, fiu al zorilor!… Pentru că tu ziceai în inima ta: mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe muntele adunării, la capătul miazănoaptei; mă voi sui pe vârful norilor, VOI FI CA CEL PREA ÎNALT” (Isaia 14:12-14)

    Apocalipsa 12:4 spune: “Cu coada a tras după el a treia parte dintre stelele (îngerii) cerului”.

    Căderea lui Satan din cer: “Și ÎN CER s-a făcut un RĂ‚ZBOI. Mihail și îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Și balaurul cu îngerii lui s-au luptat și ei, dar n-au putut birui; și locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Și BALAURUL CEL MARE, șarpele cel vechi, NUMIT DIAVOLUL ȘI SATANA, acela care înșală întreaga lume A FOST ARUNCAT PE PĂMÂNT și împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui” (Apocalipsa 12:7-9)..

    Teoria ca cei ce au cazut, nici n-au fost mantuiti, cade! Exemplele date arata clar ca pentru oamenii mantuiti, exista posibilitatea caderii, si unii au si cazut si din nefericire, sunt destui care cad si azi! Ba dupa cum se vede din ultimul exemplu, chiar din Rai se poate cadea! De ce? Pentru ca DUMNEZEU ne protejeaza atata timp cat facem voia Lui, dar NU ne tine cu forta in har si nici macar in Rai!

    Cateva versete care ne arata ca se poate cadea, din diferite motive si ispite, daca omul nu vegheaza:

    ca să ia loc în slujba şi apostolia aceasta, din care a căzut Iuda,… (Fapte 1:25).
    Voi, cari voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har.(Galateni 5:4).
    Cei închipuiţi în sămînţa căzută pe stîncă, sînt aceia cari, cînd aud Cuvîntul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred pînă la o vreme, iar cînd vine ispita, cad. (Luca 8:13).
    Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată dela harul lui Dumnezeu, … (Evrei 12:15).
    Dar toate aceste lucruri nu vor fi decît începutul durerilor.
    Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorî; şi veţi fi urîţi de toate neamurile pentru Numele Meu.(Matei 24:8,9).

    Exemple date sunt semnale de alarma pentru noi si pentru toti cei care cred ca nu mai pot cadea din har! Daca unii, chiar cu multa scoala teologica, cred altfel, e treaba lor si a fiecaruia. In ceea ce ma priveste nu vreau sa risc nimic, crezand varianta ca odata mantuit nu mai pot cadea din har, si zic si eu, asa cum zice apostolul Pavel (repet textul de mai sus):

    Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpînire, ca nu cumva, dupăce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.(I Corinteni 9:27).

    Asta pentru ca Siguranta Mantuirii sa aiba NEAPARAT indeplinite cele doua conditii: din partea DOMNULUI, dar si din partea omului! DOAMNE, ajuta-ne la toti! Amin!

    Binecuvantari de la DOMNUL, Tuturor!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s