FRĂMÂNTĂRILE UNUI ROB…NICI MĂCAR NETREBNIC!

Am primit această meditație din partea unui tânăr păstor care a dorit să nu îi publicăm numele. Dorește mai degrabă o reacție la ceea ce a scris decât la persoana care a scris. Mi s-a părut un punct de vedere interesant, un act de modestie responsabilă, care merită remarcat. Uneori, astfel de exerciții sunt binevenite. O meditație scrisă bine, cu formă și conținut, o introspecție constructivă, așa cum trebuie să se scrie pe bloguri și nu numai. Mulțumim.
meditating
Nu sunt  apostolul Pavel, nici măcar Timotei, dar cred, cu tot ceea ce sunt, că am fost chemat să îi urmez, deoarece, primul, în fața tuturor, merge Domnul Isus Hristos!

Nu mi s-au scris epistole personale, nici eu nu am scris epistole altora, pentru că nu era nevoie! Adevărul a fost scris odată și este sufiecient! El nu trebuie reinventat și nici votat, ci doar crezut și trăit!

Nu sunt vrednic să fiu chemat între cei care au purtat numele de oameni ai lui Dumnezeu și de care lumea nu a fost vrednică și nici nu va fi! Este o onoare, măcar că nu voi înțelege niciodată de ce El ar avea nevoie de mine: un fir de praf de pe cumpăna fântânii, un abur, un vierme……

Nu am suferit de foame nici de sete, nu am fost gol, chinuit, nu am umblat din loc în loc, nu m-am ostenit, nu am fost prigonit, nu am fost socotit gunoiul lumii acesteia, ca lepădătura tututor! Și nu înțeleg de ce, totuși, Dumnezeu mă așează în rândul acestora!

Nu am suferit batjocuri, bătăi, lanțuri și închisoare, nu am fost ucis cu pietre, tăiat în două cu fierăstrăul, chinuit, nu am murit ucis de sabie, nu am pribegit îmbrăcat cu cojoace și în piei de capre, nu am fost lipsit de toate, nu am rătăcit prin pustiuri, prin munți, prin peșteri sau prin crăpăturile pământului, nu am fost lăudat pentru credința mea și nu înțeleg de ce Dumnezeu nu i-a lăsat pe toți aceștia să ajungă la desăvârșire fără mine!

De ce nu a închis Dumnezeu lista sfinților ci a păstrat-o  deschisă pentru toți cei care, indiferent de preț, vor fi gata să-l plătească, pentru a sta la dreapta Lui, în ziua cea mare?

De ce să port numele celor care au suferit din pricina lui Hristos, când eu        m-am rușinat de El de atâtea ori?

De ce, ei dați morții toată ziua și socotiți ca niște oi de tăiat, iar eu ferindu-mă de moarte și jertfire?

De ce, pe ei, nimic să nu-i oprească din iubire, din luptă, din speranță, din slujire, din moarte, dar eu să mă opresc la slabele cuvinte ale celui ce mă rănește?

De ce, pe ei, să nu-i despartă nimic de dragostea lui Dumnezeu- nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, dar eu să dau înapoi la orice adiere de sacrificiu, ispită, nedreptate, și totuși să am pretenția să stau pe același rând cu ei?

De ce ei au socotit că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare, dar eu să fug de suferință, și când se vor striga sfinții pe nume, să am pretenția să fiu strigat și eu?

De ce ei priveau ca o mare bucurie când treceau prin felurite încercări, dar eu, dorind să ies din încercare, înainte să-i învăț lecția, dar să mă numesc păstor?

Ei au scris adevărul cu sângele lor, l-au crezut și l-au trăit! Și dacă nu ar fi fost suficient, dar eu și murit pentru el! Iar eu…., l-am cântărit, l-am interpretat, l-am negat, l-am supus la vot, l-am ascuns sub corectitudinea politică, sub politica bisericească, iar dacă a trebuit să aleg între adevăr și intereseul meu, am răstignit adevărul și am ales eul!

Dacă undeva ar fi  o listă cu toți acești eroi, ar fi decent să nu îmi trec numele după al lor, iar dacă deja numele mi-ar fi acolo, ar fi decent să îl șterg!

Dar cred că Dumnezeul care l-a cheamt Ilie, Ieremia, Saul, Petru, Timotei și alții, și nu    i-a părut rău, m-a cheamt și pe mine, și nu îi pare rău! Nu pentru că m-aș califica, ci pentru că lui Dumnezeu nu-i pare rău de chemarea făcută!

Dar vă rog , nu mă numiți păstor! Căutați în râurile de scriitură încondeiate  de-a lungul mileniilor, un alt cuvânt ….dar nu mă numiți așa! Pentrru că păstorul nu se paște pe el însuși, ci turma, păstorul nu i-a grăsimea și lâna oilor fără să le conducă la pășuni verzi și la ape de odihnă; păstorul întărește pe cea slabă, vindecă pe cea bolnavă, aduce înapoi pe cea pierdută, nu le stăpânește cu asuprire. El nu se numește așa  pentru că urmează să facă toate acestea ci pentru că le face se numește păstor… Dar eu? Dar noi?

Ce folos să fiu chemat păstor, dar în ziua judecății să mi se ceară mult, pentru că mult mi s-a dat, și să nu am nimic să dau înapoi!

Doamne, ce am de făcut, știu! Ajută-mă să faptuiesc! Tu știi dacă voi face sau nu! Dacă aș ști că nu voi face, mai bine să mă înghită azi țărâna, decât să nu trăiesc veșnicia cu Tine!

3 comentarii

  1. HARUL,acest dar nemeritat,este o realitate incontestabila,si azi ,mai mult ca oricind,este accesibil tuturor locuitorilor planetei Terra.
    Desi cei mai multi „pastori” taxeaza acest dar,pretinzind zeciuieli si multe alte taxe,noi stim ca Pastorul nostru Unic,Hristos Isus,a platit rascumpararea intregii omeniri ,de la origini,pana la sfirsitul timpului,nu cu aur si argint,nu cu lucruri pieritoare,ci cu singele Lui sfant,ce are puterea de a sterge pacatele tuturor celor ce cred in El,Domnul domnilor si Imparat al imparatilor.

    „Porunca aceasta pe care ti-o dau eu azi,nu este mai pe sus de puterile tale,nici departe de tine.
    Nu este in cer ca sa zici:”Cine se va sui pentru noi in cer sa ne-o aduca,pentru ca s’o auzim si s’o implinim ?”
    Nu este nici dincolo de mare,ca sa zici:”Cine va trece pentru noi dincolo de mare si sa ne-o aduca,pentru ca s’o auzim si s’o implinim ?”
    Dimpotriva,este foarte aproape de tine,in gura ta si in inima ta,ca s’o implinesti.
    Iata iti pun azi inainte viata si binele,moartea si raul.
    Caci iti poruncesc azi sa iubesti pe Domnul,Dumnezeul tau,sa umbli pe caile Lui,si sa pazesti poruncile Lui,legile Lui si rinduielile Lui,ca sa traiesti si sa te inmultesti,si ca Domnul,Dumnezeul tau sa te binecuvinteze in tara pe care o vei lua in stapanire.
    Dar daca inima ta se va abate,daca nu vei asculta,si te vei lasa amagit sa te inchini inaintea altor dumnezei si sa le slujesti,
    va spun astazi ca veti pieri si nu veti avea zile multe in tara pe care o veti lua in stapanire,dupa ce veti trece Iordanul.
    Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea,binecuvantarea si blestemul. ALEGE VIATA,ca sa traiesti,tu si samanta ta,
    iubind pe Domnul,Dumnezeul tau,ascultand de glasul Lui,si LIPINDU-TE de El : Caci de aceasta atarna viata ta si lungimea zilelor tale,si numai asa vei putea locui in tara pe care a jurat Domnul ca o va da parintilor tai,lui Avraam,Isaac si Iacov”.(Deuteronom 30:11-20)

    Absolut toate religiile instituite de om,in frunte cu „mama” lor catolicismul,traiesc intr-un adulter spiritual cu dumnezei falsi,(materie moarta)

    „Pe frunte purta scris un nume,o taina:”Babilonul cel mare,mama curvelor si spurcaciunilor pamantului.
    Si am vazut pe femeia aceasta ,imbatata de sangele sfintilor si de sangele mucenicilor lui Isus.
    Cand am vazut-o,m’am mirat minune mare.”(Apocalipsa 17:5,6 )

    „Si femeia,pe care ai vazut-o,este cetatea cea mare,care are stapanire peste amparatii pamantului.”(Apocalipsa 17:18)

    Fiti binecuvantati.

  2. Adevaratii ucenici ai lui Hristos Isus,sunt toti acei ce s-au lepadat de sine (abandonant totul in aceasta lume vremelnica),acceptand povara crucii si urmandu-L pe El pana la capat,in orice imprejurare,consumindu-si viata personala cu tot ce au,murind zi de zi (sacrificindu-se ),pentru aproapele lor. Mai exista ucenici autentici in zilele noastre ? Cine-i cunoaste ? Unde se ascund ?De ce nu-si fac publicitate,cand sunt atatea posibilitati in acest sens?
    Iata cateva intrebari la care voi incerca sa dau raspuns.

    Da,mai exista,sunt insotiti de puterea Duhului Sfant si umbla pe „cararile vechi”,respinse cu aroganta de mandria religiilor moderne,ce si-au construit drumuri largi si usoare.atragatoare perceptiei firesti ale celor cinci simturi ,insa,care duc spre moarte.
    Ucenicii autentici,nu au mers calauziti de intelepciunea lor,ci au fost trimisi de Domnul Isus,imputerniciti de Duhul Lui Dumnezeu,sa faca voia Lui. (Matei 10:7-10)

    Domnul ai cunoaste,si ei cunosc vocea Lui si-L urmeaza.(Ioan 10:1-16)

    Ei sunt printre noi,raspanditi „pana la marginile pamantului.”(Matei 24:8-14–23-29)

    Ei nu cauta folosul lor,deoarece au murit fata de lume si nu mai traiesc ei,ci sunt ambracati in Hristos,laudand,onorand,glorificand si dand toata slava Celui,in care viata lor e ascunsa,lui Hristos Isus,Domnul domnilor si Amparatul amparatilor.(Coloseni 3:1-6)

    Fiti binecuvintati.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s