GHIȚĂ IGNAT (URSUL CARPATIN), INTERVIU DUPĂ GRATII – PENITENCIARUL BOTOȘANI – PARTEA A II-A

INTERVIU PARTEA A II-A

IMG_1633Am ascultat tot ce a avut de zis fără să dau nici o replică cu toate că aveam atât de multe să îi spun, am tăcut, m-am îndreptat către patul meu, am luat Biblia aproape involuntar am deschis și am început să citesc. În mintea mea nu erau decât aceste cuvinte: „ajută-mă Tată să răspund nu doar acestui om ci tuturor după voia Ta.„ În momentul următor se uită la mine plin de dezamăgire și exclamă:„ Am înțeles, și tu ești din ală…„.Mă întorc spre el și întreb: „De care din ală? – Din ală care crede în basme!” spune el. Zâmbesc și îi răspund că nu cred în basme sub nici o formă, știam că a făcut referire la faptul că citesc în Cuvânt. În acel moment colegul meu de celulă adoptă o poziție un pic ciudată, un pic agresivă aș putea spune exclamând: „Ceea ce citești tu sunt basme, nu există Dumnezeu!”am tăcut și l-am lăsat să vorbească. A exclus posibilitatea existenței lui Dumnezeu pentru că zicea el, dacă ar fi existat, nu ar fi stat pasiv la toate nedreptățile care i s-au întâmplat lui și nu ar fi privit nepăsător la toate nenorocirile care se întâmplă în lume. Avusese așa cum am scris mai sus o atitudine un pic agresivă și nu știam cum să răspund, dar știam că de această dată trebuie să o fac. În clipa aceea l-am rugat pe Domnul să îmi pună pe inimă ceea ce trebuie să îi spun.

„Prietene…” i-am răspuns, vreau să te contrazic, nu voi intra în discuții teologice sau religioase pentru că nu mă calific pentru așa ceva, dar îți voi relata câteva întâmplări din viața mea în care Dumnezeu a intervenit miraculos, apoi te las pe tine să tragi concluziile. Uite, faptul că sunt aici cu tine este un miracol… el a râs și m-a întrebat: „Cum adică este bine că ești aici, ai uitat poate că suntem într-o închisoare?”

„Nu am uitat că suntem într-o carceră dar la fel nu pot uita cum Dumnezeu mi-a salvat viața de la moarte de multe ori, cum mulți prieteni ai mei au murit tineri, unii având parte de o moarte cumplită, foarte violentă, eu sunt încă în viață, pot încă să mă bucur de familie, de copii, de natură, de tot ceea ce a creat Dumnezeu, nu este acest lucru o minune? Sau am fost eu mai bun ca alții? Îți spun că nu am fost, poate din contră mai rău, așadar nu sunt deja destule motive să cred în existența lui Dumnezeu, a Celui ce a făcut cerul și pământul, universul cu toate planetele, mările și oceanele, nu se cuvine să Îi mulțumim Lui pentru faptul că suntem parte din această creație minunată? Ceea ce mă uimește și mai mult și mă face să Îi dau slavă și să Îl iubesc din toată inima este faptul că deși este un Dumnezeu atât de mare, a creat Universul, planetele, oceanele, tot ce mișcă și ce are viață, totuși în măreția Lui, El știe că eu am nevoie de dragoste, pace, liniște, de apă, de aer…știe și ține cont de copilașii mei care mă așteaptă acasă, de soția mea pe umerii căreia a căzut parte a greutăților acestei situații, El e Cel care ne cunoaște inimile, care ne poartă de grijă în chip minunat…înțelegi?!?

Colegul meu de celulă nu mai zice nimic, s-a  retras la patul lui și nu a mai deschis subiectul, de fapt nici un fel de subiect în acea seară. A doua zi încă de dimineață părea nerăbdător parcă să discutăm din nou. Discuția a început de la el cu aceleași argumente și manifestând aceeași poziție în care nega vehement existența lui Dumnezeu, singura diferență era că de această dată nu mai era atât de agresiv în vorbire. Din cuvintele lui am înțeles că el nu doar nega pe Domnul ci avea o atitudine chiar de ură aș putea spune. M-a întristat lucrul acesta mult și nu am putut să nu–l întreb: „De ce urăști tu pe Dumnezeu? Dacă ți-a îngăduit să ajungi la anii aceștia, chiar și numai pentru atât, nu se merită să Îi arăți măcar respect?”   A început prin a enumera câteva motive pentru care Îl urăște apoi s-a oprit brusc si a zis: „De fapt eu nu Îl urăsc pentru că asta ar însemna să Îi recunosc existența, pentru mine pur și simplu nu există.”

Din acel moment nu a mai dorit să discute cu mine pe același motiv. M-a întrebat de sport, de viață, de familie , prefera să discutăm despre absolut orice , dar nu despre Dumnezeu. A fost un singur inconvenient în tot acest timp pentru el, din cauză că eu astăzi cred că nimic din ceea ce sunt eu, familia mea, viața mea, cariera mea…nimic nu poate fi povestit fără să aduc în prim plan pe Cel cu adevărat important în viața mea și a familiei mele, pe Domnul și Mântuitorul nostru….Domnul Iisus Hristos.

Așadar, oricare ar fi fost discuția între noi, Domnul își avea locul acolo, indiferent dacă el agrea sau nu acest lucru. Au urmat zile după zile toride de iulie când eu și acest om vorbeam poate ore în șir, am început să ne împrietenim iar discuțiile care îl includeau pe Domnul nu păreau să îl mai deranjeze, am înțeles că acel om era dezamăgit de toată lumea și că fusese înșelat și de cei mai apropiați oameni din jurul lui de aceea am căutat mereu să îi spun că și eu am trăit astfel de momente , dar că am găsit sursa păcii și a liniștii. Un Prieten care nu înșeală și nu dezamăgește niciodată. Au trecut zilele parcă nici nu au fost, atât de repde s-au scurs, iar momentul despărțirii mele de acest om se apropie, mi-a făcut deosebită plăcere să stau în compania acestui om deoarece era înțelept și foarte ancorat în realitatea politică și socială a țării noastre astfel am avut câte ceva de învățat de la el și m-am bucurat. Era cred că seara de 4 august când el și alți colegi de celulă își pregăteau bagajele pentru că urmau să fie transferați în dimineața următoare. După ce au terminat, prietenul meu s-așezat pe marginea patului și m-a fixat cu privirea,am simțit că vrea să îmi spună ceva , din privirea lui am înțeles asta, m-am gândit că vrea să își ia la revedere, dar în momentul următor și-a întors privirea către alt loc și privea vag la un perete parcă se uita în gol, am vrut să mă ridic din pat când el și-a îndreptat din nou privirea către mine și a zis:

„Ghiță vreau să îți spun ceva…” ochii lui erau țintă spre mine, erau umezi, m-am gândit atunci „oricât de mult ne-am fi împrietenit în acest timp nu cred că este cazul ca el să fie emoționat până la lacrimi la despărțirea noastră”, așa am gândit eu, dar el dorea să îmi spună altceva și altul era motivul pentru care avea lacrimi în ochi. Mi-a zis:

„Astă noapte  pentru prima dată în peste 25 de ani am zis o rugăciune, l-am rugat pe Dumnezeu să mi se descopere și mie în mod personal, pentru că dacă va face astfel eu doresc să cred.”

Ochii mi s-au umplut de lacrimi și cu greu mi-am stăpânit emoțiile, nu îmi venea să cred ce auzeam…nici mie, nici celorlalți deținuți care au fost martori ale multelor noastre discuții, omul care cu câteva săptămâni înainte nega existența lui Dumnezeu acum mărturisea că a înălțat o rugăciune Aceluiași Dumnezeu. Era un moment încărcat de atâta emoție, de bucurie…am știut în acel minut că Dumnezeu a mișcat inima acelui bărbat nu doar pentru faptul că a înălțat o rugăciune ci pentru curajul de a mărturisi acel lucru, numai Dumnezeu putea face o astfel de minune. Nu am întârziat să îi spun:

„Prieten drag, dacă te-ai rugat și ai cerut acel lucru cu sinceritate cu siguranță Domnul îți va răspunde. El se uită la inimile noastre, s-a uitat si la a ta dacă a fost sinceră nu va întârzia cu răspunsul.”

M-am așezat lângă el și i-am strâns mâna, în același timp i-am mulțumit din nou Domnului, pentru această deosebită lucrare pe care a făcut-o cu acest om, sunt convins că Dumnezeu prin Duhul Lui cel sfânt s-a atins de inima acestui om și cred că în continuare Domnul va lucra iar el nu se va opri aici. Îl port în rugăciune pe el și pe alți deținuți,am realizat cât de serioasă, reală și grozavă este lupta spirituală în care suntem prinși de aceea am trimis un mesaj și fraților de afară pentru a se ruga pentru noi, mare nevoie de rugăciune avem.

În acea seară mi-am dat seama că prietenul meu are nevoie de Cuvânt așa că m-am hotărât să îi dau un Nou Testament  dintre cele pe care mi le adusese soția mea (dintre acelea micuțe) dar Domnul a vorbit inimii mele astfel: „Ghiță, dă-i în dar acestui om Biblia ta personală”. Am rămas un pic pe gânduri și am zis: „Doamne este un cadou de la mama mea… apoi eu alta nu voi mai avea.” Dumnezeu mi-a vorbit din nou inimii și mi-a spus:„Dă-i-o căci de restul mă voi îngriji Eu”.

În următoarele rânduri vreau doar să fac o paranteză să scot in evidență felul minunat în care lucrează Dumnezeu, la câteva zile după plecarea acelui om am fost și eu transferat la un alt penitenciar, ce credeți frate Mike că am primit în dar la prima mea întâlnire cu un frate credincios în acel loc? o Biblie. Și vreau să îți spun ceva, am primit în dar o Biblie mult mai practică cu explicații și cu acele mici scrisuri care te ajută să găsești capitolul pe care îl cauți…ideea legată de acest lucru este că de fiecare dată când renunțăm la ceva pentru Domnul vom primi în schimb ceva mult mai bun, chiar dacă nu în felul în care ne așteptăm noi,dar orice vine din mâna Domnului este bun, cel mai bun.

Am înmânat Biblia colegului meu, el a primit-o cu multă bucurie fapt ce m-a bucurat și pe mine. A răsfoit-o pentru câteva clipe după care s-a ridicat, mi-a strâns mâna, mi-a mulțumit și a zis: „Prin prisma funcției pe care am avut-o am primit multe cadouri la viața mea… dar niciodată o Biblie.”

Se vedea bucurie pe chipul lui dar și o dorință să vadă mai mult ce spune Cuvântul. Această întâmplare mi-a adus multă bucurie frate Mike și m-a zidit mult, mai mult și alte experiențe minunate pe care le-am trăit cu Domnul de când sunt închis, dar am ales să îți scriu despre aceasta pentru felul extraordinar in care Dumnezeu prin harul și bunătatea Lui cea mare a făcut pe acel om să se întoarcă de la a-L nega pe Dumezeu la a-L onora cu o rugăciune sinceră și pentru dorința pe care o pusese Domnul în inima lui, dorința de a-L descoperi. Dau slavă Domnului pentru toate aceste lucruri, pentru tot ceea ce face cu privire la viața mea și a familiei mele, mă încred deplin în El și Îl rog să mă ajute să pot fi cum dorește El.

6.Poate fi mărturisit Dumnezeu și tăcând?

Acesta nu este un lucru deloc ușor frate Mike, poate chiar cel mai greu, pentru că a-L mărturisi tăcând înseamnă din ceea ce cred eu nivelul maxim al lepădării de sine, nu Îl poți mărturisi tăcând decât dacă renunți de tot la tine. Mă străduiesc și rog pe Domnul Isus să mă ajute să am o purtare care să arate că Hristos este prezent în viața mea, cred că este important felul cum ne raportăm la anumite lucruri, situații, atunci când ne numim creștini.

În fiecare zi încerc acest lucru, să Îl mărturisesc pe Domnul prin ceea ce fac, cum mă comport, ce vorbesc, dacă reușesc, este numai harul Domnului Iisus Hristos, dacă nu, atunci vin tot la El și Îi mai cer ajutor, sfaturi și Îi mai cer prezența, să fie prezent mereu cu mine asta îmi doresc. Nu puține au fost dățile când am avut biruință în a-L mărturisi fără să vorbesc dar așa cum îți scriam mai sus este doar harul și meritul Lui.

Când am intrat în pușcărie, toată lumea de aici avea diferite așteptări de la mine, gardienii se așteptau să le cauzez probleme iar deținuții se așteptau să mă vadă cum terorizez sau abuzez pe alții. Toate acestea din cauză probabil a fizicului, tu mă știi frate Mike sunt un tip bine hrănit și probabil din cauza sportului pe care l-am practicat în libertate, MMA sau Mixt Marțial Arts. Ceea ce oamenii nu știau era faptul că Ghiță Ignat pe care îl cunoșteau sau de care auziseră, nu mai era același, acest Ghiță Ignat(URSUL CARPATIN) care aveau să-l întâlnească este un om născut din nou prin harul nespus de mare al Domnului Iisus Hristos. Iar efectele nașterii din nou nu pot rămâne ascunse, acest lucru este o certitudine.

Dacă spre exemplu la început, în perioada de carantină când eram cu alți 8 deținuți  într-o cameră, nici unul nu voia să spele baia și wc-ul murdar pentru că considerau ei aceasta este treaba unui „fraier” – în plus în acea cameră urma să stăm doar câteva zile ziceau ei  și nu are rost să ne obosim făcând curat. Domnul mi-a vorbit și mi-a spus: “Acum este momentul să acționezi”. Am cerut detergent, mănuși și o perie, am spălat totul lună inclusiv wc-ul și pardoseala, toți acei deținuți inclusiv gardienii au rămas extrem de uimiți, însă prin acea acțiune Domnul a făcut ca acei oameni să își pună anumite semne de întrebare și a creat o pârghie prin care am început multe discuții cu ei, pe tema credinței, a nevoiii de a schimba anumite percepții și idei preconcepute, a te impune  nu este un lucru rău dar să o faci în felul cum dorește Domnul Iisus, nu cum ar percepe oamenii „impunerea” prin forță.

De ce ți-am spus aceste lucruri frate Mike? Nicidecum să arăt cât de gospodar și harnic sunt, pentru că și la aceste capitole mai am de lucrat, ci pentru a sublinia încă o dată nevoia creștinului de a încerca să schimbe anumite concepții atunci când vede că ele nu sunt conforme cu ceea ce ne învață Cuvântul lui Dumnezeu. Aici vine partea de care eu mă bucur pentru că Ghiță cel mai dinainte care nu Îl cunoștea pe Iisus Hristos nu ar fi făcut niciodată acele lucruri ,s-ar fi complăcut cu situația, nu pentru că i-ar fi plăcut să stea în mizerie ci pentru că era prea mândru. Ghiță cel dinainte ar fi aranjat lucrurile astfel încât curățenia să fie făcută dar nu de el, de altcineva, atunci nu îmi mai rămâne decât să dau slavă Domnului Iisus Hristos pentru harul și mila nespus de mare care o are față de mine, pentru că orișicum te-ai numi, dacă îl cunoști pe Hristos și ești convins de asta, atunci nici o situație nu este prea jenantă, nici un wc prea murdar, nici un loc prea jos dacă fac ce este drept înaintea Domnului meu Iisus Hristos.

După acele momente am petrecut clipe frumoase cu acei băieți, am citit din Biblie împreună, ne-am rugat, am discutat tot felul de teme legate de viață și credința în Domnul Iisus am dat slavă Domnului Hristos pentru că m-a ajutat să Îl mărturisesc atunci în acea perioadă de carantină care a ținut doar 21 de zile, la început fără să folosesc cuvinte. Am fost mutați toți de acolo la camere și secții diferite dar de câte ori ne mai întâlnim, vorbim, s-a legat o relație frumoasă între noi și acesta este tot harul Domnului Iisus.

Răspunsul la întrebarea ta frate Mike este da, putem mărturisi pe Domnul tăcând. Și nu doar că putem, dar trebuie, pentru că ne numim creștini, pentru că suntem copii ai Domnului Iisus, acesta nu este meritul nostru ci al Lui, meritul nu este al nostru dar obligația de a avea o atitudine potrivită este.

IMG_1603

7.Cât timp vei petrece în închisoare?

Atâta timp cât va fi nevoie pentru a plăti greșelile făcute. Am fost condamnat la 23 de ani și 9 luni de închisoare pentru 8 acuzații, din care trebuie să execut pedeapsa de 4 ani pentru cea mai gravă dintre ele.

Ce pot spune frate Mike, Dumnezeu știe mai bine ce se va întâmpla cu mine, mai ales că acum nu mai sunt de capul meu, viața mea, trupul meu, mintea și inima, soția si copiii mei, toate le-am pus în mâna Domnului Iisus Hristos.

Indiferent cât voi sta după gratii, mi-am propus să Îl slujesc pe Dumnezeu prin viața mea, prin ceea ce fac, ce zic și mă rog Lui să îmi dea putere pentru asta. Sunt convins frate Mike că Iisus Hristos a iertat vina păcatelor mele de la cele mai neînsemnate la cele mai mari, însă la fel de convins sunt că trebuie să plătesc pentru greșelile din trecutul meu, să fac asta nu prin propria-mi putere ci prin harul nespus de mare al Domnului Iisus Hristos, să îmi dea putere să iubesc așa cum El cere pe toată lumea, de la familie până la cei care m-au judecat sau care și-au adus aportul pentru ca eu să fiu trimis aici.

Nu zic că este ușor, să nu fiu înțeles greșit, zic doar că harul Domnului Iisus este nespus de mare, nu zic că soției mele îi este ușor singură cu cei trei copilași, dar zic că Domnul o întărește nespus de mult în această perioadă, Domnul a făcut din frumoasa mea soție o luptătoare, este cu siguranță jumătatea mea mai bună, este o binecuvântare nu doar pentru mine ci și pentru cei trei băieței ai noștri. Adriana a dat dovadă de dârzenie, putere și spirit de inițiativă în această vreme, mult peste așteptările mele si ale ei, ea mărturisind că doar Domnul o întărește și îi dă putere zilnic, nu este Dumnezeu minunat frate Mike? Eu zic că este și mai mult decât atât.

Astăzi Domnul a dorit să îmi spulbere orice grijă legată de situația în care mă aflu prin următorul verset: „Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, și copiii lui au un loc de adăpost la El.” Proverbe 14:26. Inima mi s-a bucurat la citirea acestui verset pentru că frate Mike, cred fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.

Nu doresc ca cineva să zică că m-am apucat să dau sfaturi sau învățătură, nu acest lucru doresc, dar nici nu pot ascunde și nu cred că ar fi corect față de Cel care mă ține cu dragoste în mâna Lui, să ascund bunătatea, iubirea și grija care mi-o poartă.

Unii mă consideră fanatic, cu toate că nu îmi spun mie, dar mă întreabă de ce spun neapărat și altora despre crezul meu? Le răspund că bucuria întâlnirii cu Hristos nu o pot ascunde și chiar dacă aș vrea să o fac, nu aș reuși. Ar putea cineva ascunde soarele de pe cer într-o zi senină de vară? Nicidecum. Cu atât mai puțin pot eu ascunde bucuria că am un Mântuitor atât de mare și strălucitor încât și soarele pălește înaintea Lui.

Frate Mike, inchei aceast interviu dar nu inainte, de a-ți mulțumi încă o dată pentru vizita pe care mi-ai făcut-o, nici nu știi câtă bucurie mi-ai adus!

Dumnezeu să te binecuvinteze , să îți dea putere în tot ceea ce faci și dacă va fi după voia Lui, ne vom revedea curând.

Slăvit sa fie Domnul!

8 comentarii

  1. Slavit sa fie Domnul nostru pentru toate inimile schimbate de El. La fel m-a smerit si pe mine pana nu mi-am mai dorit viata mea si i-am daruit-o Lui. Frate esti minunat prin Cel ce este in tine. Esti minunat! M-ai uns pe suflet cu acest intreviu. Domnul sa te binecuvinteze si sa fii o binecuvantare orinde te va pune El.

  2. Reblogged this on agnus dei – english + romanian blog and commented:
    Din partea a II-a a interviului cu Ghita Igant… emotionant… Dumnezeu sa se indure de Ghita si de sotia si copiii sai, sa treaca cu biruinta prin acest eveniment….

    Ghita Ignat: „Indiferent cât voi sta după gratii, mi-am propus să Îl slujesc pe Dumnezeu prin viața mea, prin ceea ce fac, ce zic și mă rog Lui să îmi dea putere pentru asta. Sunt convins frate Mike că Iisus Hristos a iertat vina păcatelor mele de la cele mai neînsemnate la cele mai mari, însă la fel de convins sunt că trebuie să plătesc pentru greșelile din trecutul meu, să fac asta nu prin propria-mi putere ci prin harul nespus de mare al Domnului Iisus Hristos, să îmi dea putere să iubesc așa cum El cere pe toată lumea, de la familie până la cei care m-au judecat sau care și-au adus aportul pentru ca eu să fiu trimis aici…..”

  3. De multe ori ,omul se ingrijeste mai mult sa o duca bine,uitind ca mai exista DUMNEZEU.Ma bucur de Ghita si de altii,care accepta si il primeste pe DOMNUL in viata personala.Fiecare care ne-am intors la DOMNUL …….AM AVUT O CHEMARE.Conteaza daca o acceptam.Credinta intotdeauna se intareste numai prin ce traiesti si in ce relatie esti cu DOMNUL.Niciodata nu ne credem ca sintem ,cind de fapt pentru A FI trebuie sa platim un pret.

  4. Un om exceptional.. am avut ocazia sa îl cunosc..mă rog Domnului pentru el ca sa aibă mila de el și sa îl ajute sa iasă cât mai repede… te binecuvântez în numele Domnului Ghita! Pe tine și familia ta.. și o sa va port în rugăciunile mele! Fii tare nădăjduiește în Domnul și el te va ajuta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s