Ghiță Ignat – un nou mesaj din Penitenciarul Botoșani !! (partea a II-a)

12348495_470537153131859_1630449649_n

Orbii văd în puşcărie


Cu toate că Florinel este complet orb, totuși mărturisește cu putere la cei din camera lui că Iisus Hristos este Domnul. Deși de multe ori este ironizat și luat în râs Florin merge înainte. Viața este pentru el o mare binecuvântare chiar dacă handicapul de care suferă este grozav, toate aceste lucruri pentru că a aflat că Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu îl iubește, și mai mult, se identifică cu el, cu toate că așa cum am scris, este orb total, este pușcăriaș și a simțit pe pielea lui de multe ori disprețul colegilor din pușcărie.

Mi-am pus aceeași întrebare pe care o vor avea mulți din cei care citesc aceste rânduri: ”De ce Doamne, un om cu un așa handicap după gratii?” Am căutat tot felul de răspunsuri. Răspunsul lui Florin nu m-a mulțumit, când mi-a povestit pentru ce a fost arestat. Voiam un răspuns din partea lui Dumnezeu pentru că în inima mea am simțit că e mai mult decât o faptă penală, iar Domnul Iisus nu a întârziat să îmi răspundă. De fapt, El a mai fost întrebat o dată, acum mult timp despre ceva asemănător. Ucenicii Lui L-au întrebat: ”Învățătorule, cine a păcătuit, omul acesta sau părinții lui de s-a născut orb?” Iisus a răspuns: ”Nu a păcătuit nici omul acesta nici părinții lui, ci s-a născut așa ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.” Ioan 9:2,3

Dacă un om cu handicap atât de grav îi mulțumește lui Dumnezeu pentru tot, inclusiv pentru problemele lui, eu sau tu care suntem sănătoși, care putem merge, putem vedea, auzi, mânca de unul singur și îngriji singuri, ce ne rămâne de făcut? Ce minuni ar mai trebui să vedem în viețile noastre? Oare nu sunt de ajuns minunile care deja ni se întâmplă de când ne-am născut până acum?

Personal, dacă aș dori să număr toate minunile pe care le-am trăit prin bunătatea lui Dumnezeu, nu ar fi posibil pentru că sunt prea multe.

Astfel, toți care trăim încă, ar trebui să dăm slavă și să Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru tot ceea ce face în viețile noastre. Dacă încă putem să Îi mulțumim, nu uitați și aceasta este o minune.

Vedeți dumneavoastră, Florin are nădejdea că Dumnezeu îi va da în veșnicie un trup perfect. Domnul Iisus îi promite asta și lui și tuturor celor necăjiți pe moment în trupul lor aici pe Pământ. Mântuitorul a spus: ”Fii veacului acestuia se însoară și se mărită, dar cei ce vor fi găsiți vrednici să aibă parte de veacul viitor și de învierea dintre cei morți, nici nu se vor însura nici nu se vor mărita, pentru că nici nu vor putea muri căci vor fi ca îngerii, și vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.” Cei care vom ajunge acolo vom avea un alt trup, unul de slavă, nu ca cel în care trăim acum pentru o vreme și care fiind din carne, putrezește. Nu va mai fi bătrânețe și nici boli sau infirmități fizice nu vor mai fi. Cei ce suferă acum trebuie să știe și nu o spun eu ci Scriptura, că vor primi de la Dumnezeu trupuri perfecte.

Nimeni nu poate spune că îi înțelege pe cei ce suferă. Este cumplit de greu pentru ei, orice boală, orice handicap, sunt ușurate de credința în Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Nu spun asta de la mine pentru că nu aș putea; ci doar relatez ceea ce am văzut în viețile celor cu astfel de probleme, dar credincioși lui Dumnezeu. Am prieteni buni care suferă, dar sunt devotați lui Dumnezeu și Îl mărturisesc pe Iisus Hristos ca Domn și Mântuitor și nu de puține ori, acești oameni cu grave probleme au fost sprijin moral pentru mine. Le mulțumesc, și fără nici un fel de exagerare, acești oameni cât și cei ce îngrijesc de ei, sunt pentru mine nu doar frați în Hristos ci îi consider adevărați eroi.

Pentru mine acest băiat Florin, dorința Lui vie de a-L urma pe Dumnezeu, faptul că mărturisește acest lucru, atitudinea lui, inima lui, toate acestea sunt dovezi ce nu pot fi tăgăduite că Dumnezeu este prezent în pușcărie.

Știți care este marele paradox? Acel băiat deși este orb L-a văzut pe Dumnezeu în viața lui, iar cei mai mulți dintre noi care avem ochi și vedem, Îl căutăm încă, „ca și niște orbi” pe bâjbâite; fie nu avem timp fiind ocupați cu activitățile cotidiene, fie nu ne interesează, fie credem că tot ce avem ni se cuvine și că nu avem cui să mulțumim. Dumnezeu ne întâmpină cu un cuvânt un pic dur aș putea spune, însă orice Cuvânt al lui Dumnezeu trebuie pus adânc în inimile noastre pentru că orice Cuvânt din Scriprură este dătător de viață: ”Apoi Iisus a zis: ”Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată, ca cei ce nu văd să vadă și ca cei ce văd să ajungă orbi.” Unii din fariseii care erau lângă El când au auzit aceste vorbe I-au zis: Doar n-om fi și noi orbi!” ”Dacă n-ați fi orbi, le-a răspuns Iisus, n-ați avea păcat, dar acum ziceți ”vedem” Tocmai de aceea păcatul vostru rămâne.””

Ar trebui ca frați să venim înaintea lui Dumnezeu într-o rugăciune, acolo unde suntem să spunem ”Tată Îți mulțumesc pentru binecuvântări și pentru încercări. Îți mulțumesc că prin jertfa fiului Tău, fie sănătoși, fie cu probleme, fie liberi, fie după gratii, ne-ai oferit șansa să fim copii ai Tăi.” Să ne ajute Dumnezeu și să ne dea înțelepciune să nu fim dintre cei orbi cu inima, ci inimile noastre să poată privi doar la Iisus Hristos ca Domn și mântuitor pentru că în nimeni altul nu există mântuire. ”Nu este sub ceruri nici un alt Nume dat oamenilor în care să fim mântuiți.” (Fapte 4:12) decât al Domnului Iisus Hristos.

Dacă ai citi această scrisoare este încă o minune, pentru că nu ai fi putut, dacă nu vedeai. Așadar dă slavă lui Dumnezeu și pentru asta.

Doresc să închei, nu înainte de a mai scrie o dată că nu sunt nici teolog nici învățător în ale Scripturii ci mai degrabă învățăcel. Aceste rânduri pe care le-am scris aici în scrisoare sunt din dragoste pentru Dumnezeu, ca și un răspuns la marea Lui iubire care mi-a arătat-o, cu toate că nu voi putea face nimic niciodată care să compenseze eternitatea dragostei Lui pentru mine, pentru cei dragi ai mei și pentru întreaga omenire.

Pe o rețea de socializare, cineva a lăsat un comentariu la o scrisoare anterioară a mea și zicea cam așa: ”să-ți fie rușine, pentru că ai fost un bandit, iar acum scrii despre Dumnezeu.” Nu pot să nu dau dreptate oamenilor care văd lucrurile așa, dar doar pentru prima parte, aceea cu ”ai fost”. Așadar, din inimă le spun că, ”DA mi-e rușine cu G. Ignat din trecut, acel om duplicitar și cu toate relele pe care le-a făcut, dar nu îmi este rușine cu Ghiță Ignat cel de astăzi, cel din pușcărie.”; pentru că acest om care scrie aceste rânduri prin harul nespus de mare al lui Dumnezeu este atât de mult diferit față de cel care era. Nu este decât meritul și bunătatea nespus de mare a Domnului Iisus, pentru că m-a făcut să văd lucrurile diferit și să aleg să trăiesc într-un mod diferit. Pare cel puțin ciudat pentru unii, mai ales pentru cei care mă cunosc de multă vreme, dar este scris în Scripturi ”Căci dacă este cineva în Hristos este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” 2Corinteni 5:17, iar eu cred fiecare cuvânt scris în această Carte Sfântă Biblia.

Cât despre faptul că scriu experiențele mele cu Dumnezeu, voi răspunde tot cu un verset din Biblie ”Am crezut de aceea am vorbit. (sau scriu)” 2 Corinteni 4:13.

Mai mult de atât mă rog lui Dumnezeu zilnic să mă ajute să fiu un om după placul Lui aici și atunci când îmi va fi îngăduit să ies în societate, să pot fi un sprijin real nu doar pentru cei din casa mea ci pentru cei mai mulți.

Nu uitați, adevărata reabilitare a omului, adevărata schimbare a inimii se fac doar prin Evanghelie și doar prin Iisus Hristos. Așadar pot spune cu mâna pe inimă că Dumnezeu este aici , este în pușcărie, iar noi, cei care nădăjduim în El, Îl vedem zilnic. Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți, dar în special mă rog pentru cei ce fac eforturi pentru ca să ajunga Cuvântul lui Dumnezeu după gratii, în închsorile din întreaga lume. Am un vis pe care doresc să îl împărtășesc aici cu voi. Îmi doresc ca în viitor să fiu unul din acești oameni.

Așa cum am făcut și în cealaltă scrisoare, doresc să scriu la sfârșit o povestioară despre un om al lui Dumnezeu.

„Pentru un întemnițat din Rusia țaristă nu mai exista speranță că va duce o viață normală. Orice om, cetățean al Marelui Imperiu trebuia să aibă un act de identitate și dacă i se cerea trebuia să îl arate. Toate pedepsele erau marcate în acel act. Chiar dacă era schimbat de mai multe ori, toate condamnările anterioare erau trecute în noul act de identitate. Astfel, un amărât de om, nu putea scăpa de contravențiile sale. Ele îl urmăreau câte zile mai avea de trăit. Ai fost odată un răufăcător, ești pentru totdeauna un răufăcător. Acesta era principiul necruțător al sistemului actelor de identitate în Imperiul țarist.

În una din călătoriile sale de la Ural până la oceanul Pacific, Dr. Baedeker a vestit la peste 40 000 de deținuți Evanghelia și a împărțit 12 000 de Biblii. Nu numai deținuții, ci și unul din polițiști, au fost foarte impresionați. Unii dintre ei au avut parte de o schimbare a cursului vieții lui.

Când a ajuns pe Insula Saholim, întemnițații de acolo l-au întrebat: ”De ce veniți la noi? Aici nu mai există speranță.” El le-a răaspuns: Dacă așa stau lucrurile, atunci să mă iertați că nu am venit mai întâi la voi. Un loc unde nu mai există speranță, este cel mai bun loc pentru vestea bună a mântuirii prin Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.”

Ce bine că Împărăția lui Dumnezeu nu este ca Imperiul Țarist de altădată. Înaintea lui Dumnezeu lucrurile stau altfel. „Ai fost odată răufăcător, ai șansa să nu mai fii niciodată. Ai șansa să fii iertat. Ai șansa să fii alt om. Ține însă de deciziile noastre. Avem și noi o parte pe care trebuie să o facem – aceea de a alege.

Nu pot să aleg ce am fost, dar cu siguranță pot alege ceea ce vreau să fiu. Din punctul meu de vedere este minunat să știi că cineva îți mai oferă încă o șansă

Nu trebuie să fii pe Insula Sahalin, sau în penitenciar, să fii lipsit de speranță. Poți fi oriunde, în cele mai bune locuri, în cele mai faine case, și liniștea, pacea și speranța să îți lipsească, dar ca și în povestioara noastră, atunci când omul rămâne fără speranță, începe să îi facă loc lui Dumnezeu în viața lui. Scriu aceste lucruri din experiență și Îi mulțumesc Mântuitorului și Domnului meu Iisus Hristos pentru că a făcut posibile aceste experiențe în viața mea.

Închei această scrisoare, frate Mike, sperând că aceste rânduri scrise din inimă vor fi folositoare cuiva. Dacă măcar o persoană va zice ”mulțumesc lui Dumnezeu” sau ”slăvit să fie Domnul” nimic nu este în zadar și nici un efort nu este prea mare pentru că într-adevăr doar Dumnezeu merită toată gloria și slava.

Fii binecuvântat de El!

Ghiță Ignat

3 comentarii

  1. Domnul Isus sal binecuvanteze pe ghita ignat sa fie lumina acolo in inchisoare pt ca colegi lui sal cunoasca pe Dumnezeu, eu personal am fost condamnat de 5 ori si acolo in puscarie.Am citit sfanta scriptura apoi lam primit pe Domnul in viata mea si de atunci de 17 ani il slujesc pe Dumnezeu . Pot sa spun din toata inima ca sant un om binecuvantat ,Dumnezeu mia daruit o sotie credinciosa si 4 copii minunati.Dumnezeu sa va binecuvanteze !!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s