Iosif Ton – Manifest catre toti romanii!


Conţinutul unei Reforme.

Strigătul României şi al Europei după Viaţă Hristică!

Pe la începutul anului 1970, la Oxford, îl aveam la mine
în cameră, la o cafea turceasca, pe Antonie Plămădeală (viitor Mitropolit la
Sibiu). L-am întrebat atunci: „Văzând că la Vatican a început un Sinod care va
aduce schimbări în catolicism, ne putem aştepta să aibă loc aşa ceva şi în
ortodoxie?”

A răspuns prompt: „Nu! Ortodoxia este dreapta credinţă,
deci în ortodoxie nu-i nevoie de nici o revizuire şi de nici o schimbare!”

De atunci şi până astăzi am auzit de multe ori idea
aceasta că ortodoxia este dreaptă, sau corectă, în toate credinţele şi practicile
ei şi, prin urmare nici nu se poate pune aici problema unei Reforme.

În articolele mele anterioare am semnalat că în ortodoxie
există şi credinţe (dogme) şi practici (ritualuri) care sunt greşite şi care
pretind o revizuire sinceră şi o reformare.

Voi semnala câteva dintre acestea.

Concepţia despre Dumnezeu, formulată nu după Biblie (în
special după învăţătura lui Hristos), ci după filosofia grecilor. De la aceştia
s-a formulat în ortodoxie concepţia unui Dumnezeu abstract, distant,
inaccesibil, neafectat de multiplele probleme ale omului. De aici nevoia de
mijlocire a sfinţilor, a Maicii Domnului, a sfinţilor de pe icoane, de
închinarea la moaşte, de mijlocirea preoţilor şi, mai ales, a ierarhilor
bisericii.

Adevărata concepţie despre Dumnezeu ne-a dat-o Fiul lui
Dumnezeu. Evanghelistul Ioan ne spune explicit: „Nimeni nu L-a văzut vreodată pe
Dumnezeu. Singurul lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela ni L-a făcut
cunoscut” (Ioan 1:18). Prin urmare, pe Dumnezeu Îl cunoaştem din cele patru
Evanghelii, din modul în care a vorbit despre El Domnul nostru Iisus Hristos.
Şi mai mult, Îl cunoaştem chiar din Persoana Fiului, care a spus: „Cine M-a
văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl” (Ioan 14:9).

Dumnezeul pe care Îl cunoaştem din ce ne spune Domnul
Iisus despre El şi din ceea ce vedem chiar în Persoana lui Iisus, este un
Dumnezeu bun, implicat în viaţa omenirii, interesat în problemele fiecăruia
dintre noi şi gata oricând să ne ierte, aşa cum l-a iertat pe fiul risipitor.
Singurul lucru pe care îl aşteaptă El este să ne întoarcem la El cu pocăinţă.
El nu aşteaptă să încercăm să-L abordăm prin intermediari şi să-L „îmbunăm”
prin aceştia, sau prin daruri, prin plată. Dimpotrivă, El Însuşi a luat
iniţiativa şi L-a dat pe singurul Lui Fiu să moară în locul nostru, ca prin
sângele Lui să ne spele toate păcatele. Şi oricine crede în El, a venit din
moarte la viaţă (Ioan 3:14, Luca 15:20-24). Iar nouă, celor trimişi să vestim
bunătatea aceasta a lui Dumnezeu şi iertarea pe care ne-o oferă El prin moartea
Fiului Său, ni se spune clar şi fără echivoc: „Fără plată aţi primit, fără
plată să daţi” (Matei 10:8).

În Faptele Apostolilor ni se relatează că Simon Magul,
când a văzut că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat
bani ca să primească şi el puterea aceasta. Apostolul Petru, indignat de
această cerere, i-a răspuns: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai
crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani! Tu n-ai parte, nici
sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui
Dumnezeu. Pocăieşte-te dar de răutatea aceasta a ta şi roagă-te Domnului să-ţi
ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă; căci văd că eşti plin
de fiere amară şi în lanţurile fărădelegii” (Faptele Ap. 8:18-23).

Simon Magul a crezut că „darul lui Dumnezeu” se poate
căpăta pe bani. Dumnezeu ne oferă totul „ca dar”. A vinde pe bani ceea ce
Dumnezeu ne-a dat în dar este o „fărădelege” cumplită.

Între anii 1922-1924, preotul Tudor Popescu, din Bucureşti,
a predicat conform Bibliei iertarea de păcate în mod gratuit. Un grup de preoţi
din Bucureşti l-au acuzat de erezie. Tudor Popescu a văzut clar care era
motivul pentru care aceşti preoţi erau furioşi pe el:

În realitate,
abuzul amintit cu închinarea la sfinţi şi cu intervenirile lor la Dumnezeu a
luat aşa de mari proporţii, cu acatistele, paraclisele, icoanele făcătoare de
minuni şi altele, încât a schimbat aproape cu totul caracterul activ şi
moralizator al bisericii, transformându-i menirea, pentru ca în schimb preoţii
să poată câştiga bani din rolul ce şi-l iau de intermediari pentru îndeplinirea
dorinţelor oamenilor de către sfinţi sau de către vreo icoană făcătoare de
minuni.
                                                                                                                                              „Atât de mult s-a transformat rolul bisericii şi al preotului din cauza
acestui abuz,
încât astăzi la noi se
pare că Mântuitorul n-ar fi trimis pe apostoli şi pe urmaşii lor în lume să înveţe
pe oameni şi să-i boteze în creştinism, îndemnându-i la o viaţă creştinească
,
ci i-ar fi trimis ca să se roage la toţi
sfinţii, având monopolul rugăciunilor; iar biserica, în loc de instituţie de
învăţătură, să fie în esenţa ei instituţie de rugăciune, al cărei monopol l-ar
avea numai preotul, iar omul nu e obligat la altceva, decât numai la plata
către preotul care se roagă.
 „Cine nu vede că prin sistemul acesta, bisericii i se schimbă cu totul rostul ei, iar
renaşterea şi reînvierea religioasă devin ca şi imposibile
?” (Citate din
scrisoarea de apărare a lui T. Popescu adresată Patriarhului).

Am mai putea adăuga şi alte abateri de la adevărul din
Sfintele Scripturi atât în dogmatica ortodoxă cât şi în practica ortodoxă. Nu
credem că este nevoie. Cele semnalate deja sunt atât de fundamentale şi atât de
vitale încât oricine le poate vedea.

Subliniem faptul că etalonul adevăratei credinţe este
Sfânta Scriptură şi, în special, Noul Testament, unde găsim în primul rând învăţăturile Fiului lui Dumnezeu
şi apoi pe cele ale Apostolilor Domnului
. Orice dogmă şi orice practică ce
nu este în conformitate cu acestea este credinţă falsă şi practică greşită.

România are
nevoie de o Ortodoxie Reformată.

Revoluţia din 1989 a fost deturnată de comunişti în frunte
cu Ion Iliescu. Ei au preluat puterea şi au acaparat toată avuţia ţării. Câţiva
oameni de cultură au văzut fenomenul şi l-au semnalat, dar vocile lor au fost
înăbuşite. Vocea Bisericii Ortodoxe ar
fi trebuit să se audă şi liderii ei ar fi trebuit să oprească frauda enormă la
care a fost supus poporul român. Din păcate, lucrurile nu s-au întâmplat aşa.

Şi astăzi, poporul român are nevoie de o Biserică
Ortodoxă reformată prin Evanghelia lui Iisus Hristos, care să-i arate drumul
spre Renaştere. Numai Evanghelia lui Iisus Hristos produce adevărata Renaştere.
Din sânul Ortodoxiei ar trebui să se ridice omul care să-i arate poporului
român calea izbăvirii din întuneric şi spre o viaţă Hristică, Dumnezeiască.

Europa are
nevoie de o Ortodoxie Română Reformată.

Din nefericire, Consiliul Europei a fost acaparat de
oameni cu ideologie ateistă, defetistă, care sunt gata să închine Europa
Islamului.

Numai Ungaria şi Polonia îndrăznesc să i se opună.
Polonia a avut curajul, cu ceva timp în urmă, să proclame că Iisus Hristos este
Regele Poloniei.

În această criză de viaţă şi de moarte, Europa are nevoie
de o Românie renăscută, puternic ancorată în Hristos, care să producă Adevărata
Renaştere a Europei.

Aude oare Ortodoxia Română strigătul disperat după Viaţă,
care ţâşneşte atât din naţiunea română cât şi din Uniunea Europeană?!

De unde trebuie să vină răspunsul? Să ne uităm la
posibilele locuri. Intelectualitatea
română?
Este prea slabă, este divizată şi nu are un mesaj adevărat.                                                                                                                                               Ortodoxia română actuală? Este
reprezentată de Patriarhul ei, care se pare că nu are alt ţel decât să termine
Catedrala pe a cărui clopot şi-a înscris numele şi care pentru a scoate bani de
pe populaţie, este gata să vândă toate lucrurile sfinte şi, în procesul acesta,
crează impresia că Biserica umblă doar să ne ia banii! Preşedintele Iohannis? Este de religie
luteran, din ramura liberală (aproape secularizată) şi legat etnic, sentimental
şi politic de Jean-Claude Juncker, un globalist care vrea să schimbe natura
societăţii europene după principii necreştine (aşa zisa „corectitudine
politică”).                                                                                                                  Un
reprezentant al cultelor evanghelice?
Acestea reprezintă o minoritate care
încă nu are sentimentul răspunderii faţă de naţiune. 

Atunci cine? Oare nu
va ridica Dumnezeu un reprezentant al ortodoxiei renăscute, reformate şi astfel
revitalizate?

Acestea sunt domeniile posibile, de unde se poate ridica
omul providenţial de care are nevoie şi România şi Europa. Omul acela trebuie
să audă strigătul şi, în acelaşi timp, chemarea divină.

Eu chem naţiunea română la rugăciune pentru Omul acesta!

Cu dragoste de neam

Iosif Ţon

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s