Dragostea se da nu se cere!

„Umblaţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi 5-a dat pe Sine Însuşi pentru noi”. „Să veghem unii asupra altora…” EVREI 5:2

Este un imens privilegiu de a fi chemaţi de Dumnezeu să-I urmăm pilda ca şi nişte fii iubiţi ai Lui. Dumnezeu nu poate fi mulţumit cu nimic mai puţin decît de a vedea trăsăturile Lui în aceia pe care i-a adus în relaţia cu El Însuşi. Acele binecuvîntate trăsături dumnezeieşti au fost arătate aici, în mod desăvîrşit, în Fiul lui Dumnezeu, astfel că sîntem îndreptaţi direct către Domnul Hristos, care ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi. Fiecare pas al vieţii Domnului Isus pe pămînt a fost făcut în ascultare de voia Tatălui şi în dragoste pentru noi. Dar atenţia noastră este îndreptată spre moartea lui Hristos, căci acolo a fost văzută dragostea Lui pentru noi în plinătatea şi desăvîrşirea ei. Dragostea este măsurată în funcţie de valoarea jertfei şi jertfa Domnului Isus este de o valoare infinită. Cineva ar putea să spună: „Dar exemplul dat este infinit mai presus de ce poate să realizeze o fiinţă muritoare şi limitată ca noi. Aşa este, într-adevăr! Totuşi, umblarea noastră trebuie să fie caracterizată printr-o dragoste divină, şi nimic mai mult nu poate preţui pentru Dumnezeu. Cu cît mai mult sîntem ocupaţi cu Hristos şi dragostea Lui, cu atît mai mult vom arăta dragostea Lui în umbletele noastre şi în manifestarea ei, a unora faţă de alţii. Veghem noi unii asupra altora, cum ne îndeamnă sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu şi astăzi? Ne îmbărbătăm noi unii pe alţii? Să privim puţin în jurul nostru! Este cineva din familia noastră care are nevoie să fie mîngîiat din pricina vreunei nenorociri mai recente? Să-i dăm un telefon sau să-l vizităm ca să-l mîngîiem. Este vreun prieten creştin care are nevoie de un sfat chiar acum? Împărtăşind cu el experienţa noastră personală, poate să-i fie de mare folos, dacă ea este în limitele Scripturii. Este vreun credincios care trece printr-o criză spirituală şi care are nevoie de ajutorul nostru? Să ne ducem la el cu dragoste şi îngăduinţă şi nu cu un duh de „mai sfînt decît el”. Mîngîierea, sfătuirea, purtarea de grijă şi ajutorul spiritual şi chiar material, sînt fapte de încurajare. Nu te sfii să chemi pe un credincios în ajutor. Aşa cum îl chemăm pe Dumnezeu, Marele nostru Mîngîietor şi încurajator, tot aşa putem să-i chemăm şi pe nedesăvîrşiţii Lui slujitori. Nu lăsa ca mîndria personală sau de familie să blocheze mijlocul acesta pe care L-a pregătit Dumnezeu pentru astfel de împrejurări. Să privim înainte. Am putea noi să stăm indiferenţi înaintea Domnului, în ziua aceea, ştiind că n-am vrut să ajutăm, şi să încurajăm, sau chiar să ne însoţim cu cineva din poporul Său aici pe pămînt? Va fi vreun motiv sau scuză pe care El să le poată accepta? Avînd în vedere întoarcerea Lui iminentă, să veghem şi să facem tot ce depinde de noi ca să practicăm dragostea Domnului Isus, lăsîndu-ne lucraţi şi îmbrăcaţi cu trăsăturile Lui, îndemnîndu-ne unii pe alţii la dragoste şi la fapte bune (Ev. 10:24).”Noi nu putem să realizăm dragostea Domnului Hristos în părtăşia cu El, fără să cuprindem în ea pe toţi aceia pe care El îi iubeşte ca pe ai Săi” J.N.D.

„A pretinde dragostea, nu înseamnă a iubi”. Ea se dă, nu se cere.

FamToFam

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s