Iosif Ton – Enormele semnificaţii ale referendumului pentru familie

Attachment-1

Enormele semnificaţii ale referendumului  pentru familie

Comunismul care ne-a fost impus de Uniunea Sovietică în 1946 şi care ne-a torturat şi ne-a distrus, ca indivizi şi ca societate, până în 1989, a fost produsul gândirii unui evreu german pe nume Karl Marx (1818-1883), şi al gândirii unui rus pe nume Vladimir Ilici Lenin (1870-1921).  Planul lor a fost să construiască o nouă societate bazată pe lupta de clasă, de distrugerea clasei de mijloc (burghezia) şi pe formarea unui om nou, totalmente supus partidului comunist şi totalmente ascultător de directivele acestuia. Ceea ce trebuia distrus după preluarea puterii politice prin revoluţie, era gândirea şi moralitatea creştină, care trebuiau înlocuite cu gândirea marxist-leninistă. Proiectul acesta a fost impus cu forţa în Rusia, după  biruinţa revoluţiei bolşevice din octombrie 1917, iar la noi începând din 1946, după ce comunismul ne-a fost impus de armata sovietică. Promisiunea era că prin comunism se va crea raiul pe pământ, dar foarte repede a apărut îndoctrinarea marxistă, teroarea securităţii şi lagărele de concentrare. În locul raiului, am căpătat iadul pe pământ.

După încheierea primului război mondial (1914-1918), marxiştii  se aşteptau ca revoluţii bolşevice să se producă şi în ţările Europei de apus, dar aceasta nu s-a  întâmplat. De ce nu au avut loc revoluţii comuniste în aceste ţări ? Ce ar trebui făcut ca şi aici să biruie comunismul?

Cel care a dat răspunsul la aceste întrebări a fost un italian pe nume Antonio Gamsci (1891-1937). În anul 1920, acesta a întemeiat partidul comunist italian. În anul 1922, el a călătorit la Moscova şi a stat acolo până la sfârşitul anului 1923, când s-a întors în Italia, pregătit să lupte în continuare, dar cu metode noi, pentru biruinţa comunismului.

Teoria marxistă, care l-a călăuzit pe Lenin în revoluţia bolşevică,  a fost că întâi trebuie preluată puterea politică prin forţă (prin revoluţie sângeroasă) şi abia apoi să se treacă la schimbări pe plan ideologic şi cultural. Ceea ce a adus Gramsci nou a fost  idea că în Europa de Apus trebuie acţionat invers: întâi trebuie schimbată gândirea societăţii şi numai prin aceasta să se ajungă la preluarea puterii politice şi economice. Mai exact, în aceste ţări, fie ele catolice sau reformate, religia creştină este forţa prin care clasele exploatatoare şi mai ales burghezia, domină întreaga societate şi o ţin încătuşată şi supusă. Ceea ce trebuie, spunea Gramsci,  este un plan bine gândit şi meticulos dus la îndeplinire prin care creştinismul să fie dizlocat şi înlocuit cu gândirea comunistă.

În noiembrie 1927, Gramsci a fost arestat de regimul lui Mussolini şi a fost condamnat la 20 de ani închisoare. A murit după 11 ani de închisoare şi deci el nu a mai putut desfăşura noul plan de acţiune. Ideile lui şi planul lui au fost preluate de şcoala de la Frankfurt, un grup de profesori marxişti, care după 1933 s-au refugiat în America şi au activat la Universitatea Columbia din New York, unde şi-au început acţiunea de implementare a planului şi de unde s-au întors la Frankfurt în 1946. Ei au ajuns în poziţii de conducere în Universitatea din Frankfurt şi de pe această platformă au pornit la schimbarea societăţii în Germania.

Idea lor de bază a fost combinarea teoriei marxiste cu psihanaliza lui Freud cu scopul de a transforma societatea  în direcţia comunismului prin abolirea proprietăţii private, prin distrugerea religiei creştine şi prin distrugerea familiei. Încă de pe vremea lui Marx şi Engels, propaganda comunistă era prezentată ca ştiinţă, iluminare şi modernitate, iar creştinismul era prezentat ca superstiţie, obscurantism şi înapoiere. Aceste metode de propagandă au fost preluate şi intensificate de ateii comunişti de la Frankfurt.

Obiectivul distrugerii familiei a fost formulat şi descris mai întâi în cărţile lui Sigmund Freud şi apoi în cartea lui Herbert Marcuse „Eros şi Civilizaţie”.  Se propunea o sexualitate eliberată,  scăpată de căsătoria înrobitoare, iar copiii să fie educaţi în centre unde să fie liberi să-şi exprime şi să-şi satisfacă toate  pornirile şi dorinţele fără de nici un fel de inhibiţii, ca astfel să se creeze „omul nou”.

Prin revolta tineretului, începută în 1960, prin care se chema la sex fără limite, fără constrângerile „sclaviei morale” a creştinismului, s-a intensificat procesul de demolare a temeliei iudeo-creştine a societăţii şi a civilizaţiei apusene.

În curând după acea dată, toate aceste scopuri satanice ale comunismului apusean au fost puse şi în legi noi, care dau frâu liber, şi astăzi, pornografiei, pedofiliei, avortului,  homosexualităţii şi lesbianismului şi altor forme de distrugere a sistemului de valori care produsese civilizaţia apuseană.

Trebuie precizat că în Franţa multe dintre acestea au fost implementate încă dinainte de revoluţia franceză din 1789, prin mişcarea iluministă. Este necesar să spunem câteva lucruri despre această mişcare. Lucrurile au pornit din Anglia, unde un grup de savanţi creştini, au formulat elementele constitutive ale ştiinţei moderne. Printre aceştia trebuie să numim pe Francis Bacon, John Locke şi Isaac Newton. Acesta din urmă a formulat legile pe baza cărora funcţionează tot universul şi astfel a creat imaginea unui univers mecanic, asemenea unui uriaş ceasornic.

Filosofii francezi Voltaire, Montesquieu şi Rousseau au fost în Anglia şi au adus aceste idei şi în Franţa. Cel care le-a preluat cel mai puternic a fost Denis Diderot. Dar aici s-a întâmplat un fenomen extrem de important, pe care trebuie neapărat să-l înţelegem. Toţi oamenii de ştiinţă englezi, pe care i-am numit mai sus, erau creştini foarte devotaţi. Toţi filosofii francezi, şi mai ales oamenii de ştiinţă francezi, lucrând cu aceleaşi date ştiinţifice, erau atei, sau cel puţin anti clericali, anti-biserică.

Cum se explică acest lucru? În Franţa, existau pe vremea aceea trei „stări”, sau clase sociale: Clerul catolic, nobilimea şi „starea a treia”, care erau tot restul populaţiei. Pentru a aduce o schimbare, filosofii şi oamenii de ştiinţă au căpătat convingerea că pentru eliberarea maselor trebuia înlăturat clerul catolic. De aceea, mişcarea lor a căpătat coloratura aceasta anti-creştină. Promotorii ei au numit-o „iluminism”, pentru a sugera ideea că ştiinţa a dovedit că Dumnezeu nu mai este necesar pentru înţelegerea lumii. Ei s-au mai numit şi „modernişti”, iar pe tot clerul şi pe toţi creştinii i-au numit „înapoiaţi”, „obscurantişti”, ne-ştiinţifici, etc.. Să reţinem că atunci s-a acreditat idea că ştiinţa este anti-religie şi că între ştiinţă şi religie este un război pe viaţă şi pe moarte.

Trebuie să subliniem foarte răspicat că teoria aceasta n-are bază în realitate. Aşa cum am arătat, englezii care au formulat tezele ştiinţei moderne au fost creştini devotaţi şi de atunci până astăzi există savanţi de cel mai înalt nivel care nu văd nici o contradicţie între credinţa lor biblică şi ştiinţa lor, pentru care mulţi au câştigat premiul Nobel.

Trebuie să vedem şi faptul că propaganda anti-clericală a iluminiştilor a produs revoluţia franceză din 1789, cu consecinţele ei devastatoare. În contrast cu aceasta, mişcarea ştiinţifică din Anglia a încurajat apariţia unor mari evanghelişti ca John Wittfield şi John Wesley, care au întors masele populare către Dumnezeu şi au dat naştere epocii victoriene, cu reformele ei sociale profunde, dovedind că adevărata transformare socială nu se face prin ateism, ci prin adevărata credinţă creştină!

Să revenim la ceea ce se întâmplă astăzi în Uniunea Europeană.

După ce propaganda marxistă, bine mascată sub numele de „ştiinţă”, a prins în Germania, după 1960,  Franţa a primit-o ca de la sine înţeles şi ea a devenit astfel ideologia Uniunii Europene.

Ţările din Estul Europei au avut experienţa nefericită şi devastatoare a comunismului ateu timp de cca 40 de ani, până în 1989. Ceea ce trebuie să observăm e că la noi, oamenii pun semnul egal între ateism şi comunism. Iată de ce, la ultimul recensământ numai 2% dintre cetăţenii României s-au declarat atei! Pentru români, a fi ateu înseamnă a fi marxist şi comunist! Şi au dreptate să gândească aşa!

În Polonia, unde biserica catolică a fost unul dintre pilonii rezistenţei anti-comuniste, odată cu intrarea în Uniunea Europeană, polonejii au perceput cel mai bine că în Europa de Apus mişcarea comunistă este înfloritoare şi chiar dominantă. Pentru a-şi manifesta rezistenţa faţă de acest sistem de înrobire, polonejii au avut înţelepciunea şi curajul să declare că nu Karl Marx, ci  „Isus Hristos este Regele Poloniei!”

Şi cu aceasta ajungem la tema Referendumului pentru familie cerut prin  semnăturile a trei milioane de români. Să vedem acest Referendum în contextul lui european. În ţările din apusul Europei se urmăreşte ateismul, sexul fără limite, distrugerea familiei clasice între un bărbat şi o femeie şi creşterea copiilor într-o mentalitate liberă de orice moralitate. Dar iată că românii vor să declare şi să înscrie în Constituţie că familia este o unitate formată dintre un bărbat şi o femeie. De unde vine idea aceasta? Pentru cine nu ştie, ea vine din Evanghelia creştină şi este formulată de Isus Hristos, întemeietorul creştinismului. Iată ce spune El:
„Oare n-aţi citit că de la început Creatorul a făcut un bărbat şi o femeie şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu nevasta sa şi cei doi vor fi un singur trup?” Aşa că nu mai sunt doi, ci unul singur. Deci, ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă!” (Evanghelia după Matei 19:4-6).

Cei de la Uniunea Europeană vor să acceptăm ideea marxist-comunistă a căsătoriei între doi bărbaţi şi a căsătoriei între două femei. Isus Hristos ne spune că o căsătorie, deci o familie, este o unitate numai între un bărbat şi o femeie.

Uitaţi-vă bine la ce punct ne aflăm: Poporul român trebuie să aleagă între Marx şi Isus Hristos, între o societate înrobitoare marxist-comunistă şi o societate liberă, creştină.

Dacă la Referendum votăm pentru o familie făcută din bărbat şi femeie, votăm  să-L declarăm pe Isus Hristos drept Regele României!

Politicienii şi unii intelectuali români sunt gata să facă orice ca să fie acceptaţi de colegii lor din Apus, ca oameni iluminaţi, oameni moderni. Dorinţa aceasta ne poate duce la o atitudine de slugărnicie. Dar, dacă noi ne păstrăm demnitatea şi le spunem colegilor noştri din Apus că noi am avut deja experienţa amară a îndoctrinării marxiste şi nu o mai vrem, şi dacă ne exprimăm, cu şira spinării dreaptă, credinţa noastră în creştinism, ne câştigăm respectul pe care îl merită cei ce nu se feresc să spună ce cred. Biserica romano-catolică poloneză şi-a câştigat respectul când L-a declarat pe Isus Regele Poloniei. Biserica ortodoxă română şi celelalte biserici creştine din România (greco-catolică, luterană, şi cele aparţinând cultelor evanghelice), unite în „Coaliţia pentru familie”, vor câştiga acest respect tocmai arătând că noi românii nu urmăm slugarnic ceea ce ni se dictează de la centru, ci avem curajul să proclamăm în Uniunea Europeană libertatea de credinţă şi de exprimare.

Trei milioane de români au spus deja Europei ceva esenţial pentru civilizaţia umană. Mai exact, Dumnezeu vrea să spună prin Referendumul nostru ceva fundamental pentru viitorul omenirii. Chemăm întregul popor român să înţeleagă că Dumnezeu ne ridică în acest moment istoric să vorbim Europei ceea ce vrea  să-i vorbească El, Dumnezeu.

 

Prof. Iosif Ţon

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s