Tit 2,11-12

Domnul Isus nu poate creşte în noi, iar viaţa noastră nu Îl glorifică dacă noi nu renunţăm la eul nostru. Ioan Botezătorul a înţeles acest lucru când a spus, referindu-se la Domnul Isus: < Trebuie ca El să crească, iar eu să mă mic­şorez> (Ioan 3,30). Cum putem să ne micşorăm? Şi, fără să vrem, ajungem să vorbim despre bunătatea şi mila Sa. Ce face îndurarea? Ne purifică. Nu este lucrul acesta mi­nunat? Cum poate această îndurare să ne cureţe viaţa – o, ce acţiune dureroasă! – când cu toţii ştim că este pli­nă de compasiune şi înţelegere? Aceasta este o taină mare! Îndurarea poate fi experimentată numai dacă este accep­tată şi lăsată să acţioneze neîngrădit în inimă: este un dar pe care nu-l merităm. Prin faptul că accept acest dar ne­meritat din mâna Domnului mă aflu deja în; procesul cură­ţirii, astfel încât, prin harul Său renunţ la firea mea veche şi la poftele lumeşti. Te rog, primeşte şi tu acum această în­durare! Va veni un moment în care, din bunătate, har şi în­durare sfântă, vom fi transformaţi şi vom zbura către Dom­nul. Dar dacă sfârşitul vieţii noastre va veni mai înainte, privind spre poarta cerului vom putea spune: numai îndu­rarea Ta ne sfinţeşte!

FamToFam