Tit 2,11-12
Domnul Isus nu poate creşte în noi, iar viaţa noastră nu Îl glorifică dacă noi nu renunţăm la eul nostru. Ioan Botezătorul a înţeles acest lucru când a spus, referindu-se la Domnul Isus: < Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez> (Ioan 3,30). Cum putem să ne micşorăm? Şi, fără să vrem, ajungem să vorbim despre bunătatea şi mila Sa. Ce face îndurarea? Ne purifică. Nu este lucrul acesta minunat? Cum poate această îndurare să ne cureţe viaţa – o, ce acţiune dureroasă! – când cu toţii ştim că este plină de compasiune şi înţelegere? Aceasta este o taină mare! Îndurarea poate fi experimentată numai dacă este acceptată şi lăsată să acţioneze neîngrădit în inimă: este un dar pe care nu-l merităm. Prin faptul că accept acest dar nemeritat din mâna Domnului mă aflu deja în; procesul curăţirii, astfel încât, prin harul Său renunţ la firea mea veche şi la poftele lumeşti. Te rog, primeşte şi tu acum această îndurare! Va veni un moment în care, din bunătate, har şi îndurare sfântă, vom fi transformaţi şi vom zbura către Domnul. Dar dacă sfârşitul vieţii noastre va veni mai înainte, privind spre poarta cerului vom putea spune: numai îndurarea Ta ne sfinţeşte!
FamToFam