„Iubitul” de pe net…

„Iubitul” de pe net…
by Ghiță Ignat – Ursul Carpatin
A trecut ceva timp de la ultima scrisoare pe care v-am trimis-o… nu am devenit mai leneș, nici nu am dus lipsă de creion și hârtie, ci doar am ales să am un timp mai special cu Dumnezeu. Nu mă aștept ca toată lumea să mă înțeleagă, dar sunt anumite momente în viață când ai șansa să poți fi singur într-o cameră 23 de ore pe zi și să alegi să petreci cât mai mult din acest timp în prezența lui Dumnezeu. Asta s-a întâmplat cu mine în ultimele două-trei luni, am citit în special Cuvântul lui Dumnezeu, adică Biblia. Doresc să mă familiarizez cat mai mult cu această minunată carte. Apoi am citit ceva cărți creștine, în special despre un subiect care mă interesează, și anume: evanghelismul. Am vorbit Domnului Iisus, El mie… I-am cântat cântări de laudă și zilnic L-am invitat în celula mea mică. Ce credeți? În bunătatea Sa, Domnul nu a lipsit niciodată de la timpul nostru de părtășie, așa cum vă ziceam „deși singur… niciodată singur”. În afară de faptul că am acest timp la dispoziție nu cred că sunt favorizat în vreun fel de către Dumnezeu, cred că El vine în orice loc din lume atâta timp cât este invitat dintr-o inimă sinceră… în locuri mici, înguste, întunecoase, cât și în spații sau case mari și luminoase. Dumnezeu își face simțită prezența oriunde, oricând și oricui Îi cere asta, acesta este convingerea mea.

Simt că trebuie să recuperez într-un fel tot acest timp și am atâtea să vă scriu… nu știam cu ce să încep… însă vreau să vă scriu ceva care pentru mine mi s-a părut foarte important. Întâmplarea în urma căreia am luat decizia să va scriu această scrisoare s-a petrecut în curtea închisorii din Londra, în care mă aflu. În una din zilele trecute am cunoscut un tânăr din România care este închis pentru câteva spargeri pe care le-a făcut aici în Anglia. Discutând despre viață în general, l-am întrebat dacă crede în Dumnezeu. Mi -a zis că da și că se teme de Dumnezeu, însă faptul că fura de prin birourile unor companii nu I s-a părut ceva care să-L supere pe Dumnezeu, mai ales, zicea el, că „doar sunt asigurați”. Un băiat la 23 de ani, tânăr, ambițios, inteligent, doar că greșit îndemnat în anturajul în care se bagase aici în Londra.

La un moment dat al discuției noastre, mi-a zis că are o prietenă cu care vorbește de doi ani de zile, care muncește și îl caută la pușcărie, că se înțelege bine cu ea și că ar dori să se căsătoarească într-o zi. I-am zis că are planuri bune și că daca el va cere lui Dumnezeu binecuvântarea Sa, Domnul îi va binecuvânta pe amândoi și îi va ajuta să aibă familia pe care și-o doresc. Continuând să discutăm în timp ce ne plimbam prin curtea închisorii tânărul meu coleg mi-a făcut semn să mă uit către un grup de deținuți

„Uite, îl vezi pe albanezul ăla?” m-a întrebat el.

M-am uitat către grupul format din peste zece persoane și i-am zis:

„Toți sunt albanezi, la care te referi?”,

„La acela mai înalt dintre ei” îmi zice el.

I-am zis: „da, îl văd, ce-i cu el?”

„Nimic, doar că îl urăsc de moarte” îmi răspunde printre dinți tânărul

„Ce ți-a făcut?” l-am întrebat eu

„Nimic personal, însă este închis pentru că trafica ființe umane, aducea fete tinere din estul Europei și le vindea aici 10 mii de lire o fată virgină și 5 mii una nevirgină, l-am auzit cum se lăuda, când mergeam la tribunal împreună acum două săptămâni, sper să-l închidă cu totul”

Am luat o pauză de la discuția noastră, apoi i-am zis că fiecare dintre noi este aici pentru ca a greșit unul într-un fel, altul în alt fel… „ce te face să-l urăști atât de mult pe acest om? El va răspunde și își va lua pedeapsa pentru ce a făcut.” Habar nu aveam ce urma să aud de la acest copil… însă discuția mea cu el este motivul acestei scrisori și merită citită.

„Uite cum stă treaba, îți voi povesti ceva” zice tânărul, „apoi vei înțelege de ce îl urăsc pe acest albanez”
„Sunt numai ochi și urechi să te ascult”, i-am zis eu…

„Acum vreo doi ani, pe vremea aceasta, pe când umblam derbedeu prin Londra, m-a sunat un amic, o cunoștință care se ocupa cu fete, adică era „pește”, știam ce face, iar până atunci nu mă interesase și nici nu mă deranjase. În ziua aceea m-a sunat să mă roage să-i fac un serviciu: m-a rugat să merg până la un aeroport de lângă Londra, la o anumită oră, că trebuie să-i ajungă „o fetiță”. M-a rugat să o aduc eu cu mașina pentru că el nu poate ajunge și mi-a promis că îmi plătește motorina. Când am ajuns la aeroport am avut un șoc: „fetița” care trebuia să ajungă era chiar o fetiță care încă nu împlinise 18 ani, a zburat din România numai după ce părinții ei au semnat o procură la notar. M-amtraficdepersoane-1381735961 recomandat și am ajutat-o cu bagajul până la mașină, apoi am plecat către Londra. Nu voi uita niciodată cum pe drum a sunat-o mama ei și a întrebat-o cum este, dacă a ajuns cu bine, dacă s-a întâlnit cu iubitul ei și dacă știe când va începe munca de babysiter. Săraca fată era entuziasmată, i-a zis mamei sale că încă nu s-a întâlnit cu Pedro, așa zisul „iubit”, însă se va întâlni în curând și e nerăbdătoare, iar de muncă nu știe când va începe. În acele momente am început să am mustrări de conștiință, știind unde va ajunge acea fată și că odată ce va intra pe mâna lui Pedro va începe munca într-un bordel de la marginea Londrei, nicidecum babysiter la o familie de englezi înstăriți, așa cum i se promise înainte de a pleca din România. Am întrebat-o cum l-a cunoscut pe Pedro și dacă sunt iubiți. Mi-a zis că s-au cunoscut pe o rețea de socializare și că DA, sunt iubiți, și că este îndrăgostită foc, că nu s-au întâlnit niciodată, dar că abia așteaptă să-l vadă. Fata era îndrăgostită lulea de amicul meu, visa cu ochii deschiși la un iubit, la un Făt-Frumos care s-o primească cu brațele deschise, să o protejeze, să o iubească. Am fost curios să o întreb cum de au lăsat-o părinții să vină la Londra, crezând că poate face parte dintr-o familie numeroasă sau dezorganizată. Aveam să aflu că de fapt era singura fată la părinți și că familia era una OK, doar că „nimeni nu poate opri dragostea” mi-a zis ea. „Nici măcar mama care nu a vrut să semneze procura la notar până în ultima zi” a completat ea. Fătuca era îndrăgostită până peste cap și nimic nu părea să o poată opri din a-și împlini visul de a fi împreună cu Pedro. Mă gândeam în mintea mea că în doar câteva ore lumea ei de vis se va întoarce cu susul în jos, se va confrunta cu cruda realitate și va realiza că a căzut în capcana unui „rechin” precum Pedro, a cărui ocupație era să „combine” pe net fete naive, să le promită iubire și bunăstare, apoi să le aducă în UK, unde urma să le bage „la treabă” sau le vindea mai departe. Conducând mașina și uitându-mă la fata aceasta am început să mă întristez gândindu-mă la surioarele mele de acasă, am patru surori care sunt mai mici ca mine, care oricând ar putea fi ușor păcălite de unul ca Pedro. Gândindu-mă la o asemenea posibilitate am început să mă înfurii. În cam o oră am ajuns în Wembley, l-am sunat pe Pedro, care mi-a zis să vin la o adresă anume, odată ajunși acolo am coborât din mașină amândoi. Pedro ne aștepta în fața ușii. „Bine ai venit la Londra, iubita mea!” a strigat Pedro din pragul ușii, apoi s-a uitat către mine și mi-a zis: „hai înăuntru să îți dau banii de motorină. Am intrat în urma lor și m-am așezat pe un scaun în living. Fata aceea a lăsat bagajul jos și după ce s-a uitat țintă la Pedro a întins brațele și s-a mișcat către el să-l ia în brațe. În acel moment amicul meu a făcut un gest grotesc, ceva care avea să mă lase cu gura căscată la propriu. În momentul în care fata s-a îndreptat către el, Pedro i-a dat o palmă puternică peste obraz, fata s-a dezechilibrat, apoi s-a așezat repede pe canapea, se uita la mine cu o față îngrozită neînțelegând ce se întâmpla. Eu eram la fel de șocat ca ea și la fel de mirat nu știam de ce o pocnise sau ce se întâmplase. Pedro s-a uitat la mine și mi-a zis: „stai liniștit și învață meserie, dacă vrei să faci bani așa trebuie să te porți cu târâturile astea”. În următorul moment Pedro s-a descheiat la prohab și s-a apropiat de acea fată lăsând să se înțeleagă că urmează să aibă contact sexual cu ea chiar atunci și chiar acolo. Săraca fată a început să plângă și să-i zică să o lase în pace, că vrea să plece înapoi acasă… Eu eram șocat, nu știam cum sau ce să fac. Am simțit atunci că trebuie să fac ceva, instinctul m-a făcut să sar în picioare, am strigat către Pedro, el s-a întors brusc, iar în următoarea secundă i-am trântit un pumn în barbă și la cât de mare și făcut era s-a întins pe jos, cât era camera de lungă. De ce am reacționat așa? Probabil gândindu-mă la surioarele mele, am avut curajul și pornirea să fac așa ceva, eu nu am făcut box sau lupte, dar am crescut la stână de mic, am crescut printre oi și alte animale și am putere în pumn și dumitale știi, nea Ghiță, că barba nu are mușchi”.

Mă uitam la acest tânăr și îl ascultam atent, povestea cu atâta înverșunare încat mi-a lăsat impresia că este sincer și că merită să-l ascult cu atenție până la capăt. „Ce s-a întâmplat în continuare, a pus mâna Pedro pe tine?”, l-am întrebat eu…

„Am luat acea fată, am urcat-o în mașină și am plecat în viteză. Eu am mai văzut în viața asta oameni plângând, dar niciodată așa de tare să plângă, ca acea fată. După ce s-a liniștit, m-a rugat să sun pe unchiul ei, care nu stătea departe de acolo, l-am sunat și am mers către casa unchiului ei, unde a și rămas. Nu am mai știut nimic de ea vreo lună de zile, apoi m-a sunat să-mi mulțumească, zicându-mi că nu s-a întors în România și că crede că vrea să rămână în UK pentru că a găsit ceva de muncă și că vrea să-și continue studiile. M-am bucurat pentru ea, i-am urat numai de bine și i-am atras atenția să aibă grijă cu cine vorbește pe internet și în cine își pune încrederea. După câteva alte săptămâni am întâlnit-o într-un mall, era la cumpărături împreună cu unchiul și mătușa copil-abuzatei. Ne-am bucurat să ne vedem, după ce am schimbat câteva vorbe am invitat-o în oraș să mâncăm ceva. În următorul weekend am ieșit să mâncăm în oraș, iar de atunci sunt doi ani de când suntem împreună. Fata aceea este Ana, logodnica mea. Sper să scap curând, să ne putem căsători.”

„Ea pare o fată serioasă, iar tu te ții de furturi și alte prostii… crezi că te va aștepta?” l-am întrebat eu…

„Da, mă așteaptă, am dorința să îmi schimb viața. I-am promis că voi fi un alt om!”

Mă uitam la acest băiat și mă gândeam de câte ori am promis eu Adrianei, părinților și chiar mie însumi că mă voi schimba… și de fiecare dată dezamăgeam… până nu a intervenit Iisus Hristos în viața mea toată dorința mea de schimbare rămânea doar la statutul de dorință. I-am spus acestui tânăr că dacă ar alege să primească pe Iisus Hristos ca Domn și Mântuitor personal, Domnul îl va ajuta să-și schimbe viața cum nici nu a visat vreodată! Sper că ceea ce i-am zis a băgat la cap!

Curios de povestea lui, l-am întrebat de Pedro, pentru că știu că astfel de oameni nu se lasă cu una, cu două… „Ce a făcut Pedro? Te-a căutat să se răzbune?”

„Pedro mi-a trimis amenințări printr-un român prieten comun. A continuat cu ce făcea el, apoi la vreun an de zile am auzit că a fost arestat și condamnat aici în Anglia pentru prostituție și viol la 22 de ani de închisoare. Ce să zic? Nu doresc nimănui pușcărie, dar fiecare plătește pentru ce face.”

„Sunt curios de ceva”, i-am zis eu. „Zi-mi, Pedro acesta era spaniol sau român?”
„De unde spaniol?”, răspunse tânărul. „Este român, a muncit în Spania vreo trei ani și de aia i se zicea Pedro, el era de fapt Petrică toată ziua.

„Acum am înțeles resentimentele tale față de colegul nostru albanez”, i-am zis eu, „însă a urî pe cineva nu ajută la nimic… Noi trebuie să urâm faptele rele ale oamenilor, dar să nu-i urâm pe ei. Domnul Iisus a urât păcatul, dar pe păcătoși i-a iubit până acolo că pe cruce fiind S-a rugat pentru cei care îl crucificaseră: „Tată, iartă-i, că nu știu ce fac!” Oamenii sunt răi din firea lor și noi am necăjit pe alții… tu crezi că cei care lucrau la companiile ale căror birouri le-ai spart tu, s-au bucurat și te-au îndrăgit când au văzut că le-au dispărut laptopurile de pe birouri și celelalte electronice? Nu s-au bucurat, îți spun eu, cu toții greșim, important este să realizăm asta și să ne dorim să ne schimbăm. Pedro acum plătește pentru greșelile lui, la fel și albanezul și majoritatea celor care sunt aici, însă în ochii lui Dumnezeu toți, oricât de răi ar fi, toți au șansa la mântuire prin Unicul Fiu al lui Dumnezeu, prin Domnul Iisus Hristos.”

Aici s-a încheiat discuția mea cu acel tânăr. Am fost anunțați că ora de plimbare s-a terminat și că trebuie să mergem fiecare la celula lui. Îl întâlnesc destul de des pe acel tânăr, mereu amintindu-i că trebuie să se împace cu Dumnezeu prin Domnul Iisus Hristos.

Discuția noastră în sine nu este foarte importantă, important este mesajul pe care încerc să-l trimit prin descrierea acelui dialog.

Da, dragilor, așa cum ați citit mai sus, traficul de persoane este real, se întâmplă zilnic și poate afecta pe oricare dintre noi… Mă rog Domnului Iisus ca aceste rânduri să ajungă tot cu ajutorul internetului la acele fete tinere care sunt gata să se îndrăgostească de niște străini care le abordează pe net… Îmi doresc ca aceste rânduri să ajungă la acei părinți care sunt gata să cedeze presiunilor copiilor lor și să accepte ca aceștia să plece din țară. Îmi doresc ca aceste rânduri să ajungă la acești oameni pentru ca, poate citindu-le se vor gândi de două ori înainte să-și lase copii să plece de acasă, iar fetele se vor gândi de două ori, înainte să se îndrăgostească. Există o întreagă industrie în spatele traficului de persoane… personal, cred că se face prea puțin pentru a preveni acest fenomen care este în creștere și care este real, foarte real, care poate afecta viețile celor racolați pentru totdeauna! Statisticile spun că zeci de fete tinere, în special din estul Europei, sunt prin rețelele de socializare amăgite și corupte să părăsească țara de origine și să călătorească în străinătate, unde li se promit locuri de muncă, bunăstare etc. astfel ajungând pe mâna traficanților de carne vie, care apoi le vând ca pe niște obiecte. Puține au norocul să fie salvate la timp, așa cum s-a întâmplat în cazul logodnicei colegului meu, cele mai multe ajung în locuri groaznice.

În urma discuției cu acel tânăr, cunoscând realitatea, m-am gândit să vă scriu… sperând ca rândurile acestea să fie de folos… Cât despre Pedro sau colegul albanez, cat și despre toți cei ce se ocupă cu astfel de lucruri, mențin ce am scris mai sus: toți avem o șansa la Hristos, șansa de a fi iertați și mântuiți, dar doar dacă renunțăm la a mai face rău și dacă Îl primim pe Iisus Hristos ca Domn și Mântuitor în viețile noastre.

Închei aici, sperând că experiența de viață a colegului meu, expusă aici, să tragă un semnal de alarmă în rândul tinerilor și părinților acestora.

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți!!!

Pentru anul 2018 vă doresc tot ceea ce are mai bun Dumnezeu pentru noi, oamenii, iar aceasta cred că este viața veșnică alături de El! Să ne ajute Domnul să ne bucurăm cu toții de aceasta. Vă rog să primiți această scrisoare ca pe un dar din partea mea pentru voi. Cu speranța că va fi de folos cuiva vă îmbrățișez cu drag!

 

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s