Mărturia unui fost deţinut care s-a botezat în Penitenciarul din Craiova!

27786951_594688890869903_1290781746_oMărturie Ciprian

Mă numesc Ciprian, sunt dintr-o comună apropiată de Rm. Vâlcea şi anume comuna
Vitomireşti. Am 23 de ani şi provin dintr-o familie modestă. Vreau să vă mărturisesc cum a lucrat Domnul în viaţa mea.
În urmă cu aproximativ şase ani, am fost închis pentru două tâlhării şi două furturi.
Înainte de a fi arestat, eram un copil foarte rău, încă de la vârsta de 13 ani am început să consum alcool, să fumez, jucam jocuri de noroc, iar la cursuri nu prea mai mergeam deoarece petreceam orele la barul de lângă şcoală. Părinţii mei îmi dădeau sfaturi bune, dar eu eram un copil răzvrătit.
La 16 ani, am fost arestat pentru două luni şi jumătate, timp în care mă rugam Lui
Dumnezeu şi îi promiteam că, dacă voi scăpa, nu mai fur în viaţa mea. După aceea, am primit o condamnare de trei ani, dar cu suspendare. Am stat cuminte câteva luni, apoi, am început din nou cu anturajul, băutura şi toate faptele rele pe care le făceam şi înainte. Cinci luni mai târziu, am făcut a doua tâlhărie, dar, de această dată, am fost judecat în stare de libertate şi nu prea mai erau şanse de scăpare, aşa că, am continuat să fur din gospodăriile oamenilor împreună cu diferiţi prieteni. Perioada judecăţii s-a prelungit până la 8 Mai 2012, când am fost arestat.
Ajuns în spatele gratiilor, am aflat condamnarea – şase ani de închisoare. Vreau să vă spun că timp de o săptămână plângeam şi mâncam doar câte o bucăţică de pâine, eram foarte răvăşit, nu puteam să mă împac cu ideea că trebuia să stau minim patru ani închis acolo şi să fiu eliberat pe motiv de bună purtare, adică să fiu un deţinut model. Domnul, însă, a lucrat în chip minunat şi am fost eliberat după trei ani şi trei luni. Puteţi face diferenţa dintre ceea ce gândeam eu şi cum a facut El să fie.
A trecut si perioada de început şi am fost repartizat pe regim închis, mai sever. Aveam patru colegi de cameră, trei din ei erau condamnaţi pentru omor. Intr-o zi, m-au întrebat dacă vreau să merg la pocăiţi că ne mai dau dulciuri. M-am hotărât să merg şi mi-am zis în mintea mea că este un bun prilej să mai ies şi eu din cameră.

Când am intrat în acea sală, am văzut un om cu părul alb, de statura mică, cu o blândeţe aparte. M-a impresionat şi felul cum vorbea, mă fascina. Am zis: Wow! Ce om! Se numea Lupu Viorel şi era pastor la Biserica Vestea Bună din Slatina. Omul acesta ne vorbea despre Isus şi cuvintele lui m-au făcut să meditez. Am început să
cercetez câteva aspecte: Cine m-a facut? De ce? Care e scopul meu pe pământ? Tot felul de întrebări mă invadau şi am avut un singur răspuns: Dumnezeu se află în spatele acestora, El e unicul Creator.

În fiecare săptămână, ieşeam la întâlnirea cu pastorul Viorel, el ne ajuta cu ce aveam nevoie şi ne vorbea despre Domnul. Duhul Lui Dumnezu mă cerceta şi am decis să mă botez, ceea ce s-a şi materializat pe 2 decembrie 2012. Totuşi, eu am rămas acelaşi om, nu am continuat să citesc din Biblie….

Insă, în camera în care eram „cazat” aveam neînțelegeri cu colegii și nu doream să mai rămân acolo. Desi nu cunoșteam pe Domnul, am început să mă rog ca El să lucreze în viața mea, să se îngrijească în asa fel încât să ajung la oamenii care erau puși la conducerea acelei secții și care puteau să mă mute din acea camera. M-am rugat asta cam o saptămână. Când a sosit ziua de întâlnire cu fratele Viorel am decis să nu ies, deși toți din camera mea au mers la întâlnire. Dumnezeu în mila Lui avea un plan minunat! Gardianul a venit la ușă și m-a strigat:

”DanVasile, mergi la domnul comandant!” Când am auzit așa, imediat m-am gândit că Domnul a ascultat rugăciunea mea. Slăvit să fie numele Domnului Isus! Apoi am aflat că a fost o încurcătură, iar comandantul trebuia să scoată pe altcineva. Dar așa a lucrat Domnul și a împlinit rugăciunea mea, a făcut dintr-o situație imposibilă, pentru puterea de gândire a omului, dar posibilă Domnului.

Oameni buni, să nu credeți că este întâmplare, pentru că eu, în rugăciunea
mea, asta îi ceream Domnului. Sunt multe alte minuni pe care vreau să le mărturisesc. Am primit odată o pereche de adidaşi de la ai mei, de acasă iar colegii i-au vândut ori i-au lăsat amanet pentru ţigări. Si așa am rămas desculț. Aveam doar papucii și când aveam nevoie să merg undeva, mergeam în papuci sau împrumutam de la colegi. Am început să mă rog Domnului și după un timp s-a îndurat de mine.

Am fost mutați datorită spațiului, din cameră pentru o perioadă în altă cameră pentru că erau foarte mulți deținuți noi si nu mai aveau loc în camera lor. După un
timp am fost mutați înapoi şi acolo am găsit o pereche de adidasi buni, nerupți nr. 39, exact numărul meu. Slavă Domnului că El poartă de grijă iar prin faptul că Domnul împlinea rugăciunile mele credința creștea în inima mea.

Am fost mutat în alt penitenciar, la Colibaşi. Într-o seară, înainte să adorm, aveam
mustrări de conştiinţă tot mai des că nu este bine ce fac, că asta nu e calea cea bună, nu e pentru mine, nu fac voia Lui Dumnezeu. Atunci, m-am decis să citesc Biblia din nou. Am început să am o relaţie cu Dumnezeu, îmi întărea credinţa prin răspunsuri la rugăciuni, prin semne şi minuni cât ar fi fost ele de mici. Am înţeles că cea mai mare minune se produce în interiorul omului, în schimbarea, în convertirea la credinţa în Dumnezeul Cel Adevărat. Îl rugam pe Domnul în fiecare zi să imi dea putere să renunţ la fumat. Şi, să vedeţi!

Puterea Lui Dumnezeu a lucrat în chip minunat, în două situaţii simultan. Într-o zi, când am ieşit în curte la plimbare, împreună cu deţinuţii din altă cameră, colegii mei s-au luat la bătaie cu ceilalţi, iar eu am fost tăiat pe spate. Au intervenit gardienii şi ne-au sancţionat pe toţi. Mă frământa gândul că mai aveam puţin şi
urma să intru la comisia de eliberare, dar pentru această sancţiune trebuia să fiu foarte mult amânat. Am început să mă rog Domnului şi să zic: Doamne, dacă Tu îmi vei anula această sancţiune, eu mă las de fumat. Domnul s-a îngrijit şi, dintre cei şapte, care am avut sancţiune în urma bătăii, doar pe mine m-au absolvit. Slăvit să fie Numele Domnului în veci! Când a venit comisia de eliberare, am primit o amânare de cinci luni. M-am aşezat în faţa Domnului şi m-am rugat:

“Doamne, te rog, arată-Ți mila faţă de mine şi mai redu din amânarea aceasta! Şi, ca să cunosc că este de la Tine, Doamne, ia mai mult de o lună! Oricare cifră, dar să fie peste o lună!”.

Și Domnul mi-a redus două. Lăudat fie Numele Domnului Isus Hristos!

Multumită Lui mai aveam puţin şi intram în comisia de eliberare. Aşadar, m-am aşezat din nou şi m-am rugat: ”Doamne, te rog, scoate-mă din închisoare cu dreapta Ta cea puternică! Dar să nu se facă voia mea, ci voia Ta, când socoteşti Tu, Doamne, că este timpul potrivit, atunci să mă scoți!”. Iar Dumnezeu s-a îndurat de mine și am fost absolvit de cei doi judecători. Slăvit să fie Numele Domnului! Am ieșit după 3 ani și 3 luni în loc de 6 ani, având și două sancțiuni, practic acest lucru era imposibil să se întâmple, dar DUMNEZEU ARE PUTERE SĂ TE SCOATĂ ȘI DIN FOC, ARE PUTERE PENTRU CĂ ESTE DUMNEZEU!

Dar lupta spirituală parcă abia a început. Acum fiind în libertate, Satana a început să mă atace și mai tare.

Cât timp am stat lângă Domnul și citeam Biblia totul a fost bine, însă problema a început când m-am depărtat de El. Prietenii veneau și mă îndemnau: Bea și tu un pahar de vin! Fumează și tu! Nu te mai recunoaștem! Ce? Ești femeie?

Spuneam NU! Nu atâta timp cât timp eram cu Domnul, dar apoi când m-am depărtat am și cedat, pentru că nu am mai avut putere. Am trăit o viață destrăbălată mult timp, beam din nou, fumam iar, pierdeam bani la jocuri de noroc, am păcătuit cu o femeie ușoară, care avea o influență negativă asupra mea, și care m-a făcut să mă depărtez mai mult de Domnul. In bunătatea Lui, El tot mă chema înapoi, și mă mustra gândul că nu fac bine și că aceasta nu e calea pe care trebuie să fiu eu. Nu aveam pace! Actuala mea prietena se ruga pentru mine în tot timpul ăsta, fratele Lupu Viorel la fel, și încă o sora care postea și se ruga pentru mine.

A trebuit să trec prin multe până când Domnul m-a smuls din ghearele celui rău. De ziua mea, într-un mesaj, de la un număr necunoscut, nu am întrebat cine e sau de ce mi-a trimis mie, pentru că eu știu – Autorul mesajului este Isus Hristos Domnul, care voia să îmi vorbească personal, scria așa:

”NU VEZI TU CĂ BUNĂTATEA LUI DUMNEZEU TE ÎNDEAMNĂ LA
POCĂINȚĂ? DAR CU ĪMPIETRIREA INIMII TALE, CARE NU VREA SĂ SE
POCAIASCA, ÎȚI ADUNI O COMOARĂ DE MÂNIE PENTRU ZIUA MÂNIEI ȘI A
ARĂTĂRII DREPTEI JUDECĂȚI A LUI DUMNEZEU, CARE VA RĂSPLĂTI FIECĂRUIA
DUPĂ FAPTELE LUI. NECAZ SI STRÂMTORARE VA VENI PESTE ORICE SUFLET
OMENESC CARE FACE RĂUL. SLAVA, CINSTE SI PACE VA VENI ÎNSĂ PESTE
ORICINE FACE BINELE.

In urma citirii acestui mesaj, pe 15.11.2017, am rămas răvășit. Eram cercetat! Chiar de ziua mea Dumnezeu avea ceva să îmi spună, era un cadou pentru mine. Cel mai frumos cadou a fost acest mesaj! Au mai trecut câteva zile și am visat că prietena mea îmi tăia gâtul cu un cuțit si simțeam cum se scurge sângele din mine. Atunci, în vis, m-am întrebat: Unde merg eu acum? În Rai sau Iad?”

Am început să mă înfricoșez si să cer îndurare de la Domnul. Voiam să mă pocăiesc dar nu mai puteam. M-am trezit speriat și am spus: Gata! Stop cu toate astea! Dumnezeu a pus în mine o așa înfometare după neprihănire și tot ceea ce făceam după ce veneam de la muncă era să citesc și să ascult predici. Așteptam cu nerăbdare să vină ziua de adunare și pentru asta slăvesc pe Dumnezeu. Mai mult de atât, acum câteva zile mi-am cumpărat și o chitară de începători și
vreau să învăț să îl laud pe Dumnezeu prin cântări, în adunare și pe unde voi merge. Vreau să spun că de atunci în viața mea e pace, nu pentru că nu aș întâmpina greutăți sau lipsuri sau că totul e roz, ci pentru că: Oameni buni, eu am o nădejde! Am pe Domnul Împăratul Împăraților care spune că în greutățile si necazurile noastre avem un Ajutor! Nu suntem singuri, El este cu noi! E Dumnezeu și are totul în Mână, Slăvit să fie Numele Domnului.

Vreau să mulțumesc Domnului Isus Hristos, căci dacă nu m-ar fi căutat El în închisoare, în locul cel mai de jos eu nu l-aș fi găsit. Și fratelui Lupu Viorel, care este slujitorul lui Dumnezeu și care m-a sprijinit tot timpul.

Iar in continuare, vreau ca Domnul sa mă foloseasca in lucrarea Lui, iar impreuna cu fratele pastor Lupu Viorel sa ma implic in Penitenciarul de Minori si Tineri Craiova, unde am fost inchis, ca sa slujesc drept marturie a felului minunat in care a lucrat Dumnezeu in viata mea.  Vreau ca toti aceia, in pielea carora am fost si eu, sa cunoasca puterea lui Dumnezeu si cum m-a salvat Dumnezeu.

Slavit sa fie Numele Domnului Isus Hristos!

Un comentariu

  1. Îmi aduc aminte ca fratele Viorel ne spunea în penitenciar fiind Domnul poate sa facă din voi președinți ai acestei tari,conducători,directori oameni importanți în societate.L am loat mai mult în ras în momentul acela ce om important sa facă din mine care nu am nici scoala și mai sunt și un pușcăriaș mă gândeam eu.Dar ce mi a spus fratele Viorel acum 5,6 ani avea sa se împlinească în viața mea anul trecut.Dumnezeu și a arătat puterea și mi a dat un post de conducător al unei pizzerii din Râmnicu Vâlcea Mașter pizza chiar dacă a fost pentru o perioada scurta de timp din cauza faptului ca investitorul fiind din alt oraș vroia sa se retragă. Dar prin acest fapt Dumnezeu arata ca ce e cu neputință din punct de vedere omenesc la El se poate.O pizzerie mica unde eu mă ocupam de la comenzi de marfa pana la note de recepție plăti de salarii și facturi eu incasam banii din vânzări mă ocupam de tot ce ținea de acea unitate.Si pentru aceasta dau Slava Lui Dumnezeu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s