Învierea Domnului – biruinţa Libertăţii şi a Bunătății!

Învierea Domnului – biruinţa Libertăţii şi a Bunătății

Prima confruntare: „Diavolul L-a suit pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă toate împărăţiile pământului şi i-a zis: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată şi o dau cui vreau. Deci, dacă Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris: Să te închini Domnului, Dumnezeului tău şi numai Lui să-i slujeşti” (Luca 4:5-8).

Isus nu contestă afirmaţia lui Satan că lui îi aparţine autoritatea şi stăpânirea peste pământ. Acestea fuseseră date omului, imediat după creaţie (vezi Geneza 1:26-29). Dar Dumnezeu a stabilit o lege care spune: „Sunteţi robii aceluia pe care îl ascultaţi” (Romani 6:16).

Când primii oameni au ascultat de Diavolul, ei înşişi au intrat sub stăpânirea Diavolului şi tot ce le-a dat Dumnezeu a trecut sub stăpânirea Diavolului.

Domnul Isus Şi-a început activitatea pe pământ cu anunţul că stăpânirea şi autoritatea asupra omenirii va trece din mâinile Diavolului în mâinile lui Dumnezeu, prin cuvintele „Împărăţia lui Dumnezeu este aproape!” Dumnezeu voia să se întoarcă şi să Îşi instaleze Domnia în toţi oamenii care vor să-L primească. Dar în faţa împlinirii acestui plan divin stăteau următoarele piedici:

1. Stăpânirea de drept asupra omenirii aparţinea lui Satan;
2. Oamenii erau încărcaţi de păcate, care trebuiau să fie iertate şi spălate;
3. Dumnezeu trebuia să aibă un legământ (un act juridic) prin care să se relaţioneze cu omenirea.

La sfârşitul lucrării Lui ca Învăţător, au venit nişte greci să-L vadă. Acesta era semnul că a venit vremea să înceapă lucrarea lui de Mântuitor şi de aceea a făcut două afirmaţii cruciale:

(1) „Acum a sosit ceasul să fie proslăvit Fiul Omului… dacă grăuntele de grâu… nu moare, rămâne singur: dar dacă moare, aduce multă roadă”;

şi (2) „Acum are loc judecata lumii acesteia; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară… şi Eu voi atrage la Mine pe toţi oamenii” (Ioan 12:23-33). Şi Evanghelistul Ioan notează că Isus vorbea despre moartea Lui prin crucificare.

În Matei citim că Isus a făcut precizarea că El trebuie „să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi” (Matei 20:28 şi Marcu 10:45). În lumea de atunci „răscumpărare” însemna eliberarea unui sclav şi punerea lui în libertate. Prin moartea Lui, Isus urma să anuleze dreptul Diavolului de stăpânire asupra omenirii (Vezi şi Coloseni 2:14-15). La ultima Cină cu ucenicii, înainte de a merge la răstignire, Isus a spus că sângele Lui se varsă pentru iertarea păcatelor şi că prin moartea Lui El ratifică încheierea, în sângele Lui, a Noului Legământ între Dumnezeu şi omenire.
Aşadar, piedica primordială în calea venirii lui Dumnezeu ca Împărat în omenire, adică dreptul Diavolului de stăpânire asupra întregii omeniri a fost îndepărtată; păcatele, care puneau un zid de despărţire între om şi Dumnezeu (Isai1 59:1-2) au fost spălate şi Noul Legământ a fost încheiat în sângele Domnului Isus.

Să mai adăugăm un element de importanţă capitală, scris de apostolul Pavel: „Căci Cristos pentru aceasta a murit şi a înviat ca să aibă stăpânire peste cei morţi şi peste cei vii” (Romani 14:9). Învierea Domnului Isus era declaraţia solemnă a Lui Dumnezeu Tatăl că tot ceea ce a făcut şi a realizat Isus este lucrarea lui Dumnezeu Însuşi: „Dumnezeu era în Cristos împăcând Lumea cu Sine” (2 Cor.5:19).
Când Se arată ucenicilor pe muntele din Galilea, El declară solemn: „Toată puterea (autoritatea şi stăpânirea) Mi-a fost dată în cer şi pe pământ” (Matei 28:18-20).
Domnul Isus Cel înviat, adaugă: „Cum M-a trimits pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi” (Ioan 20:21). Adică, tot ce am realizat prin introducerea învăţăturii despre Împărăţia lui Dumnezeu şi prin transformarea ei în realitate posibilă, voi trebuie să implementaţi, prin proclamare, prin ilustrare în vieţile voastre şi prin prin faptele voastre pline de putere pe care le veţi face prin Duhul Sfânt!

Domnul Isus a introdus în omenire Împărăţia lui Dumnezeu. El a făcut-o posibilă prin moarte şi înviere. Apoi a fost înălţat şi Dumnezeu Tatăl i-a dat Lui Împărăţia şi El trebuie să o implementeze pe tot pământul (Vezi 1 Corinteni 15:20-26). El o face prin noi, deoarece după ce ne trimite în toată lumea, El ne asigură: „Şi iată că Eu sunt cu voi (în voi) în toate zilele, până la sfârşitul istoriei (Mat.28:20).
Când a venit Diavolul în om, a venit în om răutatea. Când vine Dumnezeu înapoi în om, vine înapoi bunătatea. Prezenţa lui Dumnezeu în noi se arată prin bunătate şi prin iubire.

Când spunem „Cristos a înviat” şi răspundem „Adevărat c-a înviat”, noi afirmăm şi confirmăm cu putere toate aceste glorioase adevăruri!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s