Isus plângea!

IOAN 11:34-36

 

„Unde l-aţi pus?” „Doamne,” I-au răspuns ei, „vino şi vezi” Isus plîngea. Atunci iudeii au zis: „Iată cîte de mult îl iubea.”

 

După ce răbdarea şi-a făcut desăvîrşit lucrarea, cînd dragostea

 

Domnului Isus a hotărît, El vine la surorile din Betania, lipsite acum de fratele lor şi îşi descoperă adînca dragoste a inimii Lui în timp ce vorbeşte şi plînge cu ele. El intenţionează să le adîncească dragostea lor prin cuvintele dragostei Lui, prin felul de a lucra al dragostei Sale şi prin lacrimile dragostei Lui. Ce adîncă iubire se desprinde din cuvintele acelea sublime: „Isus plîngea”. Era o privelişte minunată să vezi pe un păcătos plîngînd în prezenţa dragostei Lui, dar este şi mai minunat să vezi pe Mîntuitorul plîngînd în prezenţa necazurilor noastre. Nu este de mirare că noi plîngem din pricina păcatelor noastre; dar ca El să plîngă din pricina durerilor noas­tre este nemaipomenit de minunat. Este o minune care ne descoperă cît de aproape de noi vine El, cît de aproape este El faţă de necazul unui credincios.

 

Putem să întrebăm: „De ce aceste lacrimi?” Iudeii care stăteau în jurul mormîntului n-au înţeles plînsul Domnului Isus, pentru că au spus: „Iată cît îl iubea de mult”. Este adevărat că Domnul iubea pe Lazăr şi pe surorile lui, dar lacrimile Lui nu erau atunci expresia dragostei Lui pentru Lazăr. Surorile plîngeau pentru pierderea fratelui lor; de altfel, Domnul Isus nu avea nevoie să plîngă pentru cineva pe care avea de gînd să-1 învieze. El nu a plîns pentru cel mort ci pentru cei vii – nu pentru pierderea lui Lazăr ci pentru durerea Măriei şi Martei. În scurt timp, dragostea Lui va învia pe Lazăr, dar mai întîi, dragostea a plîns cu Maria şi cu Marta. El Şi-a zdrobit inima Sa ca să lege inimile noastre, şi Şi-a vărsat lacrimile Sale ca să le usuce pe ale noastre. Făcînd astfel, El îşi manifestă dragostea Lui şi o adînceşte pe a noastră. În felul acesta, El foloseşte încercările, necazurile şi căile aspre ale vieţii ca să dezvăluie bogăţiile dragostei Lui în acele împrejurări şi să ne atragă dragostea noastră pentru El. H. Smith.

 

„Dacă Dumnezeu nu ne ascultă rugăciunea, nu înseamnă deloc că nu ne iubeşte. Pilda Domnului Hristos dovedeşte că cele mai mari suferinţe nu sînt în dezacord cu dragostea desăvîrşita a lui Dumnezeu. Dumnezeu împarte mîngieri celor nemîngîiaţi şi le spune: „Eu voi fi cu voi în durerea voastră, chiar dacă voi nu puteţi înţelege bucuria Mea de a-Mi arăta dragostea Mea în durerile voastre” J.N.D.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: