Să nu fim nepăsători

„Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o.”

Evrei 2.3

 

Să nu fim nepăsătorii

 

Au trecut două mii de ani de când Dumnezeu, prin în­durarea Sa cea mare, a deschis pentru toţi oamenii o cale adevărată şi dreaptă prin jertfa Domnului Isus. Da­că ascultăm chemarea Domnului şi primim mântuirea Sa, atunci această cale este unica posibilitate de a fi fe­riciţi aici, pe pământ şi dincolo, în veşnicie.

Dar cu toată dragostea cea mare a lui Dumnezeu, cu toată desăvârşirea lucrării de mântuire a Salvatorului, care S-a dat la moarte jertfindu-Se pe crucea Golgotei, mulţi oameni stau nepăsători. Mulţi aleargă mai degra­bă la lucruri rele, la păcat, la fărădelege, cufundându-se tot mai mult în poftele aducătoare de moarte.

Mântuitorul a chemat şi cheamă prin diferite mijloace pe oameni la pocăinţă. A auzit şi cititorul chemarea Sa şi i-a dat ascultare? S-a supus Mântuitorului, pentru ca să poată căpăta viaţa veşnică? Să presupunem că în cli­pa următoare vom pleca de pe acest pământ. Dacă stăm nepăsători faţă de mântuirea sufletului, cum vom scăpa în faţa marelui Judecător? Ce vom mai putea spune?

FamToFam

Un gând despre „Să nu fim nepăsători

  1. Voi nu v-aţi apropiat de un munte care se putea atinge şi care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună, nici de sunetul de trâmbiţă, nici de glasul care vorbea în aşa fel că cei ce l-au auzit au cerut să nu li se mai vorbească (pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: „Chiar un dobitoc, dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre sau străpuns cu săgeata.” Şi priveliştea aceea era aşa de înfricoşătoare încât Moise a zis: „Sunt îngrozit şi tremur!”).
    Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi, de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, şi de sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.
    Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri, al cărui glas a clătinat atunci pământul şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul.” (Evr. 12:18-26)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: