Autor: Mike Olari

Orfan… dar iubit de Dumnezeu – Ghiță Ignat în dialog cu Gigi Cimpoi

dialog-Ghita-Ignat-cu-Gigi-Cimpoi-1

Era o seară de septembrie 2016, când un gardian a venit până la ușa celulei și mi-a zis că un tânăr din Suceava, Cimpoi Gheorghe, este în sectorul destinat carantinei și îmi trimite salutări. I-am transmis și eu salutările mele, câteva conserve de carne, un cearșaf și două batoane de ciocolată. Nu îl cunoscusem pe Gigi în libertate, însă după numai 3 săptămâni cât a durat perioada de carantină, a fost transferat pe secția a V-a și astfel am reușit să ne vedem și să ne cunoaștem.

Era un pic speriat și dezorientat, însă discutând cu el mi-am dat seama că avea motive întemeiate să aibă această stare. Gigi venea dintr-un cu totul alt mediu față de ceilalți deținuți, iar faptul că se află în pușcărie, este rezultatul unui accident și a unei greșeli stupide. După 8 luni de detenție, Gigi parcă s-a mai maturizat. Este schimbat la față, este mai autoritar și nu mai are probleme în a discuta față-n față cu orice deținut. Gigi s-a făcut un pic mai dur; era normal să se întâmple așa datorită mediului în care trăiește. Însă, în același timp, a rămas un copil al lui Dumnezeu. 

Aici este apreciat de toți deținuții, în special pentru sinceritatea și seriozitatea lui. Este iubit chiar și pentru naivitatea de care dă dovadă uneori. Chiar și așa, Gigi pare să fie dintr-un cu totul alt tablou. Este într-adevăr un om care îl iubește pe Dumnezeu, iar astfel de oameni nu pot fi amestecați cu mulțimea.

Mă bucur că l-am cunoscut, cu toate că aș fi vrut să-l întâlnesc în alte circumstanțe. Este un plus de valoare pentru grupul nostru de închinare, el cunoscând multe cântări și în felul acesta ne-a ajutat să ne lărgim repertoriul cântărilor de laudă pe care le folosim în închinare. Mă rog ca Dumnezeu să îl ajute să rămână… citeşte continuarea

„Moscheia Mântuirii Neamului”

 image1

În ziarul GÂNDUL  la data de 9 iulie  2015  a fost publicat articolul „Moscheia Mântuirii Neamului” de către Muftiul  Jsusuf  Murat   şi care face referinţă la Moscheia care urmează să fie construită în Bucureşti. Din acest articol  se pot desprinde câteva lucruri  bine de ştiut:  

     În Romania sunt în total 67.000   de musulmani . Majoritatea   sunt în judeţul Constanţa – 43.279 şi în Bucureşti -aprox. 10.000. În Capitală există un număr de 18 Moschei din care doar una este autorizată.   Moscheia care urmează să se construiască în Bucureşti ,iniţial a fost proiectată pentru o capacitate de  2.000 locuri, apoi a fost redusă la 1.500  şi acum la 1.000 locuri. Scopul noii  Moschei (aşa după cum susţine Jusuf  Murat ) este  desfiinţarea  celor 17 Moschei  neautorizate pentru  a aduce la închinare într-un singur loc  toţi musulmanii  din Bucureşti, astfel  supravegherea   celor care  vor activa  în conducerea   cultului  Musulman va fi mult mai eficientă. (Este bine de ştiut faptul că  în moscheile neautorizate pot  venii persoane care să prezinte lucruri  în ne-concordanţă cu principiile musulmane ) 

Citeva observatii la cele de mai sus: 
 
  – Nu vad cum va fi posibil ca la   o comunitate de circa 10.000  de persoane sa se  faca fata cu un local de o capacitate de 1.000 persoane. 
 
  – Nu stiu cum intr’o metropola  de talia  Bucurestiului ,cu cartiere mult distantate de centru  sa se poata aduna la inchinare in zilele de sarbatoare specifice Cultului, mii de credinciosi musulmani  . Cum va fi rezolvata problema de  trafic in acele zile  cand mii de musulmani se vor indrepta in spre centrul orasului  in conditiile in care este de stiut faptul ca   orasul Bucuresti este foarte aglomerat in privinta traficului. ) 
 Fostul  presedinte   Traian Basescu ,cat  si organizatia MCA   sint de parere ,referitor la  articolul publicat in ziarul GANDUL , ca existenta acestei  constructii poate deveni un loc periculos, unde terorismul isi va putea desfasura activitatea in detrimentul societati pasnice .
 
 
  Cateva recomandari care cred ca ar fi utile in acest caz: 
 
   – Sa se autorizeze toate cele 17 Moscheie  din Bucuresti  si sa se puna conducatori formati cu o inalta  pregatire potrivit nivelului cerut.
 
   – Sa se construiasca aceasta Moscheie  ( daca este necesara ! )  in zona orasului Constanta,unde sint cei mai multi musulmani  sau la Medgidia unde este si un Institut de pregatire cultica.
 
 
    Legat de  constructia Moscheii  „Mintuirea Neamului” s-au facut multe comentarii  pro si contra ,fiecare dupa cum a inteles si intelege importanta acestei constructii. Este demna de remarcat pozitia toleranta a BOR in care se adopta o oarecare acceptare a construirii acestui edificiu  in centrul Bucurestiului si asa cum a precizat si scriitorul Radu Oprea in comentarul dinsului ( publicat pe blogul „Agnusdei ” administrat cu mare compententa si interes de catre sora Rodi si sotul dinsei ) si care scoate in evidenta  lipsa de aparare a valorilor crestine  mostenite de la inaintasii nostrii si bazate pe invatatura Sfintelor Scripturi in a fi de acord cu aceasta constructie. 
 
 Noi nu manifestam anti-semism fata de  nationalitatile conlocuitoare din Romania, intre care sint si musulmanii si sintem convinsi ca marea majoritate sint oameni  loiali  si sustinatori ai regulamentelor din Romania,dar  mai mult ca in orice alta natiune ,intrei musulmani  se ascunde de multe ori o grupare terorista care ori unde ajunge pune in pericol  atit securitatea individului cat si a comunitati din acel loc. Comunitatea musulmana din Romania este formata din  cetateni veniti din circa 10 tari musulmane si cand va fi terminata constructia  Moscheii „ Mintuirea  Neamului„,vor veni oaspeti din  multe tari musulmane care vor participa la acel eveniment important  si sigur se vor infiltra  si  teroristi ,care vor fi foarte greu de identificati,atit din partea musulmana ,cat si din partea autoritatilor gazda si care vor putea  pune la cale incidente  cu scop ostil impotriva populatei acestei TARI .
 
  Un fapt deosebit de important pentru orasul Bucuresti ,si nu numai.este  ca problema mintuirii va fi pusa la dispozitia publicului larg de catre cele doua constructi importante care  vor fi construite si vor  avea darul  sa asigure mintuirea neamului  prin  numele dat : CATREDALA  MUNTUIRI  NEAMULUI  SI  MOSCHEIA  MINTUIRI  NEAMULUI . Toti cetatenii  ” NEAMULUI” vor putea fii mintuiti adresandu-se uneia dintre aceste instituti  datatoare de mintuire. Toti cei ce nu-si gasesc mintuirea la CATREDALA  ,pot sa mearga la MOSCHEIE,iar cei care nu-si gasesc mintuirea la MOSCHEIE ,pot sa mearga la CATREDALA  sau la amindoua  ca pina la urma tot ne- mintuiti vor sfirsi viata 
 
  Problema mintuirii  nu este legata  de nici o persoana,institutie, Catredala sau Moscheie,ci este data de   o singura persoana  DOMNUL  ISUS  HRISTOS. Cateva texte  biblice in acest sens; 
  – Matei 18. 11  „Fiindca Fiul omului a venit sa mintuiasca ce era pierdut ” ;   
  – Luca 9. 56.  „Caci Fiul omului a venit  nu ca sa piarda  sufletele oamenilor,ci ca sa le mintuiasca”;  
  – Ioan 3. 17.” Dumnezeu  in adevar,n-a trimis pe Fiul Sau  in lume  ca sa judece lumea ,ci ca lumea sa fie  mintuita prin EL „;
  – Faptele Apostolilor 4.12 ” In nimeni altul nu este mintuire;caci nu este sub cer  nici un alt  Nume  dat oamenilor ,in care trebuie sa fie  mintuiti”.
Si textele ar putea continua . Cert este faptul ca numai Domnul Isus poate asigura mintuirea fiecarei persoane,pentruca numai El a murit prentru pacatele si faradelegile intregi omeniri. Fiecare pacatos poate sa vina la Domnul Isus cu pocainta si credinta si  poate  sa primeasca mintuirea ,indiferent de locul in care se afla ,poate fi chiar o Catredala,o Biserica simpla,o casa , in orice loc .  Oriunde  se afla cineva ,poate sa-L caute  pe Domnul  si sa primeasca MINTUIREA sufletului lui ,lucrul care este mult mai scump ca intreaga lume,asa cum a spus Domnul isus in Matei 16. 26 „… ce ar da un om in schimb  pentru sufletul sau „?
 
    Nu sint excluse Bisericile,Catredralele, sau orice localuri publice unde se aduna credinciosi ca sa se inchine si sa-L laude pe Domnul Isus si lucrarea de mintuire realizata prin jertfa suprema adusa la Golgota  pentru vina pacatelelor noastre,dar nu localul are importanta ,ci Cel care este prezent prin Duhul Sau cel Sfint in acel local. Mintuitorul Isus Hristos, care a promis , ca unde sint doi sau trei adunati in Numele meu,sint si Eu in mijlocul lor.  Matei 18. 20, . 
 
   Atunci cand se inverseaza prioritatile si se pune in valoare  edificiul ,  ( Catredrala,moscheie  ,Biserica  etc. ) in loc de persoana care  poate rezolva problema mintuiri  se face o mare  distantiere  intre Domnul Isus si persoanele care au nevoie de EL ,dindu-se o oreintare gresita .
   Sfinta Scriptura este unica carte in materie de credinta  pentru toti crestini si invatatura ei trebuie cunoscuta si  pusa in practica de catre fiecare persoana care vrea sa primeasca mintuirea si sa traiasca o viata in asemanarea Domnului Isus ,asa cum scrie la 1 Ioan 2.6 ;”Cine zice ca ramine in EL ,trebuie sa traiasca si el asa cum a trait ISUS „
   
 
 
Aurel Mihet-Phoenix,AZ

Ghiţă Ignat-DĂRÂMAȚI ZIDUL!

daramati-zidul

Text de referință: Isaia 59:2 – „… nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!”

Îmi amintesc cu drag că în copilărie, tata mă lăsa să îl ajut la dărâmat ziduri atunci când era nevoie. Când ești mic, doar un copil, îți place să dărâmi anumite lucruri și o faci cu bucurie… dar, timpul a trecut și cam strâmbăm din nas atunci când trebuie dărâmat un zid, iar cel mai greu zid de dărâmat este zidul păcatului din viața noastră, un zid care ne desparte de binecuvântarea și protecția lui Dumnezeu.

Acum când scriu aceste rânduri, mă aflu în penitenciar și pot înțelege atât de bine acest text. Mă uit pe geam și văd că între mine și libertate mă desparte un simplu zid. Și culmea: văd libertatea, văd tot ceea ce oferă ea, dar din păcate, nu mă pot bucura de ea… citeşte mai departe

DINCOLO DE FUM!

cigarette-110849

Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine” – 1 Corinteni 6:12

În fiecare an, la sfârșitul lunii Mai, se serbează Ziua Mondială împotriva Fumatului. Dacă ar fi după mine, după ce am văzut în multe ocazii cât este de dăunător, aș spune că în fiecare zi ar trebui să fie o zi antifumat sau antițigarete.

În jurul vârstei de 20 de ani, m-am apucat de fumat din plictiseală și din dorința de a încerca ceva nou. Până la acea vârstă făcusem, în mare parte din timp, doar sport. Viața mea era centrată în jurul luptelor greco-romane, antrenamente, cantonamente, competiții… multe sacrificii de dragul rezultatelor. Văzând pe prietenii mei mereu trăgând din țigară cu mare plăcere, am decis să încep și eu.

Mi-a plăcut când, după câteva fumuri, am început să amețesc. Era o stare euforică cu totul nouă pentru mine. Am continuat cu câte una, apoi două, trei țigări pe zi până ajunsesem să fumez un pachet zilnic. La început mă amuzam pe seama celor pe care îi auzeam că nu se mai pot lăsa de fumat. Pentru mine era ușor; când vroiam fumam, când nu vroiam, nu fumam. Asta era însă la început. „Doamna țigaretă” a fost însă foarte înșelătoare. După vreo jumătate de an, am realizat că și eu devenisem dependent de fumul țigaretelor. Deveneam agresiv, îmi ieșeam repede „din pepeni” dintr-o nimica toată. Nu reușeam să mă mai concentrez. Țigara devenise „stăpâna” iar eu „sclavul” și aveam să merg așa o bucată bună de timp, cred că aproape vreo 3 ani.

Am reușit să renunț numai după ce, fiind la mare, într-o dimineață am ieșit să alerg pe plajă. După câteva minute, aveam impresia că se rup plămânii din mine. Mi s-a făcut rău și, deși nu-L cunoșteam pe Dumnezeu așa cum Îl știu acum, m-am rugat astfel: „Ajută-mă să renunț, altfel fumatul mă omoară”. Ajuns în camera de hotel, am aruncat pachetul de țigări. După aproape 3 ani de zile de fumat continuu, în acea zi am renunțat la fumat.

Nu după foarte mult timp, după aproape 6 ani de atunci, într-o perioadă când am luat o pauză din viața sportivă, gândul că aș putea din nou să-mi găsesc liniștea în fumul de țigară, m-a făcut să-mi reiau acest vechi dar foarte prost obicei. Exact ca și prima… continuare articol

Ghiţă Ignat – POEZIE: Declarație de dragoste

10926371_1587465268169098_4991352386687712310_nM-am rugat de multe ori Domnului Iisus Hristos să mă binecuvânteze cu ceva inspirație pentru a scrie versuri. Este un lucru care îmi face mare plăcere și caut de fiecare dată să scriu mai bine. Desigur, sunt departe de a putea spune că sunt poet; cred că mai degrabă sunt o tentativă, dar încerc și nu mă las și tot ce scriu, vă trimit și vouă. O fac pentru slava lui Dumnezeu și cred că Domnul nu ține seama de cât de bune sunt versurile, ci mai degrabă ține cont de inima sinceră din care izvorăsc și mesajul pe care îl transmit versurile.

De data aceasta, v-am scris o poezie care nu este scrisă de mine ci de un frate drag, pe nume Robert. Acest tânăr are o inimă mare, gata oricând și în orice moment să Îl slujească pe Dumnezeu. Slujește în multe feluri aici între deținuți. Când am citit versurile scrise pentru iubita lui, l-am încurajat…continuare

Rugăciunea ascultata de Dumnezeu?

IOAN 16:23

„Orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu, vă va da.”

Ucenicii îl rugau pe Domnul Isus să-i înveţe să se roage iar El îi îndemna să nu repete aceleaşi cuvinte fără rost. Rugăciunea nu trebuie şi nu poate fi învăţată pe dinafară. Ea trebuie să fie o emanare a inspiraţiei Duhului Sfînt. Şi totuşi, de cele mai multe ori, rugăciunile noastre sînt o repetare amănunţită a aceloraşi cuvinte, fără elan, reci şi fără credinţă, nişte rugăciuni formale. Cum am putea să ne îmbunătăţim viaţa de rugăciune? Fără-ndoială am putea înşira multe idei care să răspundă la această întrebare şi care ne-ar putea fi de folos. Să ne gîndim doar la cîteva din ele şi să începem să le punem în practică:

1. Să folosim cuvinte simple cînd ne adresăm lui Dumnezeu ca Tatăl nostru. Nu este bine să încercăm să impresionăm pe alţii sau chiar pe noi înşine cu fraze înflorite şi cu expresii de mare devoţiune care nu reflectă realmente starea inimilor noastre. Sînt cîteva rugăciuni în Biblie care ne pot da o idee de simplitate şi respect.

2. Să recunoaştem mereu dragostea pe care o are Dumnezeu pen­tru noi şi să-I mulţumim. Satan încearcă totdeauna să ne fure acest fericit şi scump adevăr care este o realitate pentru noi şi care ne ţine mereu în prezenţa lui Dumnezeu. Şi atunci avem îndrăzneală la El.

3. Să ne aşteptăm ca Dumnezeu să asculte, să şi să răspundă rugăciunilor noastre. Cînd eram copii la părinţii noştri, gîndeam că taţii noştri puteau să ne procure orice aveam nevoie. Cînd ne-am maturizat, am învăţat că ei au nişte limitări şi am început să ne aşteptăm la mai puţin. Este exact invers în ce priveşte pe Tatăl nostru ceresc. Cu cît învăţăm mai bine să-L cunoaştem, cu atît mai mult realizăm că El nu are limitări – că este în stare să facă mult mai mult decît îi cerem sau gîndim noi.

4. Să contăm pe Dumnezeu şi pe ce spune Cuvîntu Lui: „Şi dacă ştim că ne ascultă orice I-am cere, ştim că dobîndim lucrurile pe care I le-am cerut.” (Ioan 5:16) Tatăl nostru are tot timpul ca să ne asculte rugăciunile şi toată puterea ca să ne răspundă potrivit cu dragostea şi înţelepciunea Lui.

5. Rugăciunile noastre să nu fie egoiste, învîrtindu-se numai în ju­rul nostru şi al familiei noastre ci să aibă un orizont larg. Sînt atîtea nevoi şi subiecte de rugăciune, numai să-i cerem lui Dumnezeu să ne lărgească inima şi Duhul Lui să ne facă lista acestor subiecte.

S
ă nu uităm însă că sînt şi nişte condiţii pe care Scriptura ni le arată pentru ca rugăciunile noastre să poată fi ascultate. Şi chiar dacă se pare că răspunsul întîrzie sau nu este cel aşteptat de noi, să aşteptăm cu încredere şi să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru dragostea şi voia Lui: „Şi pacea Lui ne va păzi inimile şi gîndurile în Hristos Isus.”

FamToFam

Umblarea prin credinţă!!

2CORINTENI 5:7, COLOSENI 2:61

„…Umblăm prin credinţă, nu prin vedere.”. „Deci, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El.”

Întreaga noastră viaţă de creştini trebuie să fie caracterizată deplin prin practicarea credinţei, adică, încrederea şi depinderea de Domnul Isus. Aşa după cum am primit pe Domnul Hristos în viaţa noastră, prin credinţă, şi avem astfel o încredere fericită că sîntem mîntuiţi şi sîntem legaţi de cer, cu aceeaşi încredere trebuie să ne bazăm pe El în orice problemă şi grijă a vieţuirii noastre de fiecare zi. Să contăm pe călăuzirea Lui şi pe procurarea a tot ce avem nevoie, fie din punct de vedere material şi cu atît mai mult, spiritual.

Multe lucruri în viaţa aceasta naturală tind să ne îngrijoreze şi să ne indispună – inflaţia care ne mănîncă toate economiile, nelegiuirea tot mai agresivă care ne face să ne fie tot mai frică să ieşim din casă, şi apoi fiecare avem probeme personale, probleme de familie; tinerii au grija de a găsi soţia sau soţul ideal, grija de a scăpa de datorii, lupta pentru existenţă şi cîte alte griji care n-au alt rezultat decît să ne abată privirea credinţei de la Domnul nostru care a spus: „Nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră…”.

În toate aceste situaţii, noi putem, ori să ne purtăm ca şi cînd am depinde de noi înşine, şi astfel să continuăm să trăim o viaţă plină de tensi­une, de teamă şi de griji, sau să trăim prin credinţă, încrezîndu-ne în Domnul Isus care Şi-a asumat răspunderea de a îngriji de toate problemele noastre, numai noi să căutăm neprihănirea Lui. „Căutaţi mai întîi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe dea­supra” (Matei 6:33). Ne putem încrede în El ca să ne dea ce ştie El că este cel mai bun lucru pentru noi, şi ce avem trebuinţă, chiar dacă n-ar fi ce am vrea sau am gîndi noi că ne trebuie. El ne va face să cunoaştem pe deplin voia Lui în orice hotărîre ne-ar sta înainte, dacă ne lăsăm călăuziţi şi dacă sîntem gata să renunţăm la voia noastră. Să ne încredem deci în Domnul în fiecare moment. A trăi o viaţă de biruinţă înseamnă a trăi într-o continuă încredere şi atîrnare de El. „Noi trebuie să contăm totdeauna că Dumnezeu este cu noi. A depinde în orice moment de El, şi numai de El, aceasta este slava credinţei. Dumnezeu are grijă de ziua de mîine. Partea noastră este de a face voia Lui cînd ne este arătată. El răspunde de rest. Nici o împrejurare nu depăşeşte credincioşia lui Dumnezeu. Credinţa nu face ca împrejurările să fie mai puţin dificile, dar ea are pe Dumnezeu în împrejurări.” J.N.D.

FamToFam

O ZI DE LIBERTATE!

Nu știu ce înseamnă pentru alții bucuria; poate o sumă de bani ți-ar aduce bucurie, poate o reușită personală… sunt multe lucruri care îi bucură pe oameni, dar ce zici de o zi de libertate? Cât crezi că înseamnă asta pentru oamenii din închisori? Câtă bucurie crezi că ar aduce o asemenea zi unor astfel de oameni?

Unii zic că omul se poate bucura în funcție de cât îl lasă Dumnezeu să se bucure. Dacă e așa, nu știu. Dar eu mai cred și altceva: omul se bucură atâta timp cât vrea el să se bucure. Poate cineva va întreba: cum se poate una ca asta? Eu cred că prin bunătatea Sa, Dumnezeu ne dă zilnic nenumărate motive ca noi, creația Lui, să ne putem bucura și că depinde doar de noi dacă ne vom face timp să privim în jur la tot ce înseamnă dragostea Sa și să ne bucurăm de ea.

Vă voi da un exemplu. Duminică, 14 Mai 2017, prin harul și îndurarea lui Dumnezeu, un grup de 9 deținuți din penitenciarul Botoșani, am fost prezenți la Biserica Emanuel din Suceava. Am primit din partea conducerii bisericii locale permisiunea de a cânta două imnuri creștine, apoi am avut câteva minute să aduc un cuvânt din partea Domnului pentru adunarea de credincioși. Oamenii de acolo se uitau mirați cum un grup de pușcăriași, oameni care au greșit, cântă acele cântări de laudă lui Dumnezeu. Am reușit să le spun celor prezenți că tot ceea ce văd este o minune. Locul unor deținuți este în pușcărie, însă noi eram la părtășia Bisericii Emanuel. Mai mult decât atât: cântăm imnuri spre slava lui Dumnezeu, dându-I slava, gloria și cinstea care, din punctul meu de vedere, aparțin numai lui Dumnezeu.

Zic unii că Dumnezeu nu mai face minuni, ca pe vremea apostolilor. Eu zic că cei ce spun lucrul acesta, se înșeală. Dumnezeu face minuni astăzi exact ca cele descrise în cartea Faptele Apostolilor. Întrebarea este alta: avem noi timp să vedem aceste minuni ca atare, sau suntem prea ocupați cu tot ce înseamnă cotidian pentru a mai experimenta ceea ce Dumnezeu face pentru noi.

Pentru mine, faptul că un grup de deținuți „periculoși”, așa cum au scris ziarele, au șansa să se bucure la acea frumoasă părtășie de duminică dimineața de la Biserica Emanuel, rămâne pentru totdeauna o minune făcută de Dumnezeu pentru noi, grupul de deținuți din Penitenciarul Botoșani.

Un motiv în plus pentru mine să spun încă odată faptul că Dumnezeu iubește și pe cei care au greșit. Pe cei care, din greșeală sau rău intenționați, au săvârșit ilegalități. Da, Dumnezeu iubește oamenii indiferent de mediul din care provin. Oamenii au limite sau dacă nu le au, le crează. Dragostea lui Dumnezeu nu cunoaște limite, nici de culoare, nici de rasă, statut social sau orice fel de rang sau funcție. Dragostea lui Dumnezeu trece prin ziduri, gratii, sârmă ghimpată… continuare articol

RÂUL DĂTĂTOR DE VIAŢĂ!

 

Orice făptură vie, care se mişcă, va trăi pretutindeni pe unde va curge râul… Ezechiel 47.9

Apele vii din vedenia prorocului Ezechiel, curgeau în Marea Moartă şi aduceau viaţă până şi în acest loc cu apă stătătoare. Acolo unde curge harul, vine întotdeauna peste tot şi imediat viaţă duhovnicească. Harul vine în chip desăvârşit din viaţa lui Dumnezeu, care îl îndrumă aşa cum malurile îndrumă cursul apei dintr-un râu. Pe oriunde trece harul, el nu aşteaptă să vadă cum curge viaţa, ci el însuşi zămisleşte această viaţă prin undele sale dătătoare de viaţă. Oh, fie ca acest râu al harului să curgă pe toate străzile noastre şi să umple toate fundăturile; să ajungă până la casa mea şi să se ridice până acolo încât să umple toate odăile casei. Doamne, fă Tu ca această apă vie sa vină peste familia mea şi peste prietenii mei, dar să nu treacă fără să mă atingă şi pe mine. Eu am băut deja din ea, aşa socotesc, dar aş vrea să înot în ea şi să mă afund tot mai mult în această apă vie! O, Mântuitorul meu, îmi trebuie o viaţă din belşug. Vino, Te rog, la mine, până când fiecare părticică din fiinţa mea va fi înviorată. Dumnezeule viu, Te rog umple-mă cu viaţa Ta! Eu sunt sărac şi uscat ca un lemn. Vino, Doamne şi fă-mă să trăiesc astfel, încât la fel ca şi toiagul lui Aron să pot aduce flori şi roade spre slava Ta. Întăreşte-mă, pentru dragostea Fiului Tău Isus!

FamToFam

Ghiţă Ignat – ȘI BÂRFA… UCIDE!

Ascultând de la distanță câțiva colegi deținuți vorbind despre o persoană care nu era de față, m-am gândit că nu ar fi rău să scriu câteva cuvinte despre „bârfă”. E ciudat că acei barfa-ucidecolegi îl vorbeau pe acel om când nu era de față, iar când acesta apărea toți își schimbau atitudinea, vorba și până și expresia feței. Îl întâmpinau cu o falsă căldură și false zâmbete pe cel pe care până nu demult îl bârfeau, dându-i impresia că este bine primit și acceptat.

M-am gândit cât de fățarnici, cât de lași și vânzători suntem. Multă vreme eu însumi m-am confruntat cu acest fel de perversitate. Adică, începusem să practic acest mod de a trăi. Îi spun astfel întrucât, din păcate, a devenit un mod de trai pentru lumea în care trăim. Indiferent de rasă, limba pe care o vorbesc, fie că vorbim de creștini tradiționali sau de creștini evanghelici, mai toată lumea astăzi se complace în a lua parte la diferite partide de bârfă.

Mai grav este că pentru unii, bârfa a devenit un fel de hrană. Se hrănesc zilnic, ascultând, inventând și răspândind bârfe. A devenit un fel de meserie. Fratele meu în Domnul, Robert Gavriluță a zis un lucru interesant, și anume că genul de oameni care se hrănesc cu bârfa se împart în patru categorii: primul este „bârfilă”, cel care scoate pe piață subiecte fierbinți. Este urmat îndeaproape de cel care pare, la prima vedere, nevinovat, și anume „urechilă” (cel care nu are altceva de făcut decât să asculte). O parte din cei din a doua categorie se transformă în a treia, și anume „răspândilă” (cel care dă share la bârfă, care duce mai departe și răspândește ceea ce a auzit; uneori, mai și înflorește informația cu adausuri personale). Însă, cea mai periculoasă categorie este cea de-a patra care îl are ca protagonist pe cel care combină toate cele trei categorii enumerate mai sus, adică cel care bârfește, ascultă și răspândește.

Poate unii se vor întreba: „Vorbește oare Biblia despre bârfă?”. Uitați ce am găsit… continuare articol