Autor: Mike Olari

Sfinţire imediată şi constantă!

Sfinţire imediată şi constantă

Şi Dumnezeul păcii să vă sfințească El însuşi pe deplin.

1 Tesaloniceni 5:23

Când II rugăm pe Dumnezeu să ne sfinţească, suntem noi pregătiţi să facem faţă la ceea ce înseamnă cu adevărat acest lucru? Noi tratăm mult prea uşor termenul sfinţire. Suntem gata să plătim preţul sfinţirii? Ne va costa o îngustare puternică a tuturor intereselor noastre de pe pământ şi o extindere tot mai mare a interesului pentru lucrurile lui Dumnezeu. Sfinţirea înseamnă a acorda toată atenţia punctului de vedere al lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă ca toată puterea trupului, a sufletului şi a duhului să fie ţinută şi păstrată numai pentru scopurile lui Dumnezeu. Suntem într-adevăr gata ca Dumnezeu să facă în noi lucrurile pentru care El ne-a pus deoparte? Şi apoi, după ce Şi-a terminat lucrarea în noi, suntem gata să ne punem pe noi înşine deoparte pentru Dumnezeu, exact aşa cum a făcut Isus? „Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei.” Motivul pentru care unii dintre noi n-am intrat în procesul sfinţirii este că n-am înţeles ce înseamnă sfinţirea din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Sfinţirea înseamnă să fim făcuţi una cu Isus. astfel ca atitudinea care L-a călăuzit pe El să ne călăuzească şi pe noi. Suntem pregătiţi pentru ce ne va costa aceasta? Ne va costa tot ce nu este din Dumnezeu în noi.

Suntem pregătiţi să fim prinşi în amploarea rugăciunii apostolului Pavel din acest verset? Suntem pregătiţi să spunem: ..Doamne, fă-mă atât de sfânt cât îl poţi Tu face sfânt pe un păcătos salvat prin har”? Isus S-a rugat ca noi să fim una cu El, aşa cum El este una cu Tatăl. Caracteristica prezenţei Duhului Sfânt într-un om este puternica asemănare a acelui om cu Isus Cristos şi eliberarea de tot ce nu este ca El. Suntem gata să ne punem deoparte pentru slujirea Duhului Sfânt în noi?

FamToFam

CU JUMĂTATE DE INIMĂ SAU DIN TOATĂ INIMA?

Text: Psalmul 51:1-13

CU JUMĂTATE DE INIMĂ SAU DIN TOATĂ INIMA?

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca

să ne ierte păcatele şi să ne curăţeascâ de orice nelegiuire.

1 loan 1:9

Aţi citit despre omul care din pricina mustrărilor sale de con-

ştiinţă a trimis o scrisoare la biroul de încasare a impozitelor?

In scrisoare, omul spunea: „Nu mai pot sâ dorm, deoarece anul

trecut cînd am complectat formularul privind cîştigul meu, am

raportat intenţionat mai puţin. Aveţi alăturat un cec de 150 de

dolari, şi dacă n-am să pot dormi nici acum, am să vă trimit şi

restul”.

Este lăudabil faptul că omul şi-a mărturisit fărădelegea, dar

restituirea cu jumătate de inimă oglindeşte superficialitatea regre-

tului său. Mărturisirea sa a fost impulsionată de dorinţa personală

de a avea pace, şi nu de remuşcarea pentru fapta imorală comisă.

Cînd credem în Isus Cristos, sîntem socotiţi neprihăniţi. Păcatele

trecutului nostru, ale prezentului şi ale viitorului sînt iertate. Dar

din cauză că sîntem pîngăriţi de păcat în umblarea noastră de zi

cu zi, avem nevoie de curăţirea zilnică, prin mărturisire. Aceasta

restaurează părtăşia dintre noi şi Tatăl ceresc. Dar trebuie să fim

sinceri. Trebuie să venim la El cu sincere păreri de rău pentru

păcatele noastre şi cu dorinţa onestă de a ne lăsa de ele.

Nu există îndoieli asupra acestui lucru – cînd ne mărturisim

Domnului păcatele, şi o facem cu seriozitate, El ne iartă. Dar să nu

uităm, El nu numai că ne aude cuvintele, dar ne vede şi inimile şi

ne citeşte motivele. Este o învăţătură teribilă! De aceea, haideţi să

fim cinstiţi. Numai cînd regretăm cu adevărat faptul că am păcătuit

putem avea siguranţa că am fost reabilitaţi pentru părtăşia cu

Domnul.                                                       – R.W.D.

Dă-mi curaj, Isuse, să-ţi mărturisesc

De inima-mi cea plină de păcat,

Ca deplin iertarea s-o găsesc,

De sub poveri să fiu eliberat.          – D.J.D.

Dumnezeu a promis iertare celor ce se pocăiesc.

FamToFam

TAMPLARUL

TAMPLARUL…

Doi fraţi care trăiau în gospodării alăturate au avut un conflict. A început cu o mică neînţelegere şi a luat amploare până când s-a produs dezbinare între cei doi. Totul a culminat cu un schimb de cuvinte dure, urmate de săptămâni de linişte… Într-o dimineaţă, cineva a bătut la uşa fratelui mai mare. Când a deschis uşa a văzut un bărbat cu unelte de tâmplărie.
“Caut de lucru pentru câteva zile, a zis străinul. Poate aveţi nevoie de mici reparaţii aici, în gospodărie, eu v-aş putea ajuta”.
“Da, a zis fratele mai mare. Am ceva de lucru pentru dumneata. Vezi acolo, pe partea cealaltă a râului, locuieşte vecinul meu. Mă rog, de fapt este fratele meu mai mic. Vreau să construiesc un gard de doi metri înălţime, nu vreau să-l mai văd. Eu plec la câmp, la treburile mele, dar aş vrea ca până mă întorc diseară, dacă se poate, să fie gata”. Tâmplarul a muncit mult, măsurând, tăind, bătând cuie. Aproape de asfinţit, când s-a întors de la câmp fratele mai mare, tâmplarul tocmai terminase treaba. Uimit de ceea ce vede, fermierul a făcut ochii mari şi a rămas cu gura căscată. Nu era deloc un gard de doi metri. În locul lui era un pod care lega cele două gospodării peste râu.
Tocmai în acel moment vecinul lui, fratele cel mic, venea dinspre casa lui şi, copleşit de ceea ce vedea şi-a îmbrăţişat fratele mai mare şi i-a spus:
“Eşti un om deosebit, să te gândeşti tu să construieşti un pod aşa de frumos după tot ce ţi-am spus şi ţi-am făcut! Iartă-mă, frate!”
Şi s-au iertat.
Tâmplarul, văzându-şi treaba terminată, începu să-şi adune uneltele ca să plece întru ale sale.
“Aşteaptă, stai, i-a zis fratele cel mare. Mai stai câteva zile. Am mult de lucru pentru dumneata”.
“Mi-ar plăcea să mai rămân, a spus tâmplarul, dar mai am multe poduri de construit…” „OAMENII CONSTRUIESC PREA MULTE ZIDURI SI PREA PUTINE PODURI ” (Isaac Newton)
Cel mai Mare Constructor este IisusHristos – Din trupul Sau pironit pe cruce a facut un pod intre noi si Dumnezeu.
sursa

FamToFam

Şi cere orice voieşti

El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe.
(2 Petru 1:4)

Când un constructor de nave face un vapor, face aceasta numai ca să-l ţină pe eşafodaj? Nu, el îl construieşte ca să navigheze pe mări şi oceane şi să înfrunte furtunile. De fapt, dacă el nu ţine seama de vânturile puternice şi de uragane în timp ce-l construieşte, este un constructor nepriceput.
În acelaşi fel, când Dumnezeu te-a făcut credincios, El a vrut să te testeze. Şi când ţi-a dat promisiuni şi ţi-a cerut să crezi în ele, El a făcut promisiuni pentru vremuri de furtună şi pentru valuri mari. Crezi că unele din promisiunile Sale sunt contrafăcute, aşa cum o vestă de salvare care arată bine în magazin nu ţi-e de nici un folos în mare?
Am văzut cu toţii săbii care sunt frumoase, dar nu sunt bune pentru război, sau pantofi făcuţi ca obiecte decorative, dar în care nu poţi umbla. Însă pantofii lui Dumnezeu sunt făcuţi din fier şi alamă, şi putem umbla tot drumul până la cer în ei, fără ca ei să se uzeze vreodată. Şi putem înota de o mie de ori în Atlantic cu vesta Lui de salvare, fără teama că ne vom scufunda. Cuvântul promisiunii Lui este făcut să fie încercat şi testat.
Nimic nu-I displace mai mult Domnului Hristos decât să-i vadă pe cei din poporul Său că-L mărturisesc public şi apoi nu se folosesc de El. Lui Îi place să ne folosim de El, pentru că binecuvântările legământului Său nu sunt menite doar să ne uităm la ele, ci să ni le însuşim. Domnul nostru Isus ne-a fost dat ca să ne fie de folos acum. Te foloseşti tu de El aşa cum trebuie?
Preaiubitule, mă rog ca tu să nu tratezi promisiunile lui Dumnezeu ca ceva de expus la muzeu, ci mai degrabă să le foloseşti în fiecare zi ca un izvor de mângâiere. Şi când treci printr-o vreme de nevoie, încrede-te în Domnul.
Charles H. Spurgeon
Mergi în adâncul promisiunii lui Dumnezeu
Şi cere orice voieşti;
Binecuvântarea lui Dumnezeu nu-ţi va lipsi,
Cuvântul Lui El îl va împlini cu siguranţă.

Cum ar putea Dumnezeu să spună nu la ceva ce a promis?

FamToFam

Ceasul

trecând prin anotimpuri

Am văzut un om plimbându-se pe cer. L-am întrebat unde merge şi mi-a răspuns că are întâlnire cu Dumnezeu.
– N-ai un ceas? m-a întrebat.
N-aveam.
– Ceasul e capcana timpului, a continuat el. Îmi place punctualitatea, dar nu-mi plac ceasurile. Timpul ar trebui simţit, nu măsurat.
– Ce treabă ai cu Dumnezeu? Şi cum de te poţi întâlni cu El?
– E simplu. Ceri audienţă: nu e nevoie decât de o rugăciune. Spusă din suflet. Aici e cheia: spusă din suflet. Dumnezeu nu se ascunde. Noi ne facem că nu-L vedem. Suntem ocupaţi. Ne umplem sufletul, ca pe o cămară, şi cu ce trebuie şi cu ce nu trebuie. Când nu mai încape în suflet, trecem la sertarul următor: mintea. Înghesuim şi acolo multe. Şi uităm, apoi, să facem ordine. Spuneai că nu ai ceas, nu? Nu vreau să întârzii.
– Ce treabă ai cu Dumnezeu? am repetat eu…

Vezi articolul original 15 cuvinte mai mult

Ești trudit şi împovărat?

„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.“ Matei 11.28
„Trudiţi şi împovăraţi“
Ce fel de oameni sunt cei „trudiţi şi împovăraţi“? Sunt oameni care se străduiesc zadarnic să obţină un succes, care au suferit o soartă grea sau cei care nu pot ajunge mai sus decât sunt?
Cei „trudiţi şi împovăraţi“ la care Se referă Mântuitorul sunt toţi oamenii care nu au pace cu Dumnezeu. Poate aţi observat că viaţa voastră nu este în ordine în faţa lui Dumnezeu şi poate chiar v-aţi luptat să îndepărtaţi acest gând de la voi.
Mulţi oameni încearcă cu puterea lor să dea un sens vieţii, dar eforturile personale se dovedesc zadarnice. Unii fac multe binefaceri în acelaşi scop şi la urmă culeg decepţii. Această trudă fără Dumnezeu este o adevărată suferinţă.
Oamenii „trudiţi şi împovăraţi“ sunt aceia asupra cărora apasă vinovăţia, care îi desparte de Dumnezeu. Astfel de oameni sunt ceva mai aproape de Dumnezeu, decât cei care nu doresc să accepte gândul că sunt păcătoşi. Dar aceasta nu ajunge pentru mântuire, atât timp cât nu ştiu unde pot să-şi lase vinovăţia. Iată de ce Mântuitorul îi cheamă pe toţi: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă!“ El este Unicul care poate da odihnă veşnică fiecărui suflet în parte.

FamToFam

UN GÂND BUN PENTRU CEI RĂI! – Ghiță Ignat

JILAVA-01Am avut șansa, de curând, să petrec aproape o zi întreagă în incinta cunoscutului penitenciar Jilava. S-a întâmplat acest lucru cu ocazia festivalului anual pe care acest penitenciar îl organizează, și anume Inter Fest 2018. Am ajuns acolo la invitația Asociației Zacheu, din București, care ajută în mod voluntar deținuții, prin diferite programe în colaborare cu autoritățile, de aproximativ 25 de ani. Am fost contactat de dumnealor și m-am bucurat să fiu invitat și să pot lua parte la acest eveniment.

Lucruri pe care nu le-am mai văzut în niciun alt penitenciar am avut ocazia să le văd aici: competiții sportive (fotbal, șah, atletism) la care participau deținuți din peste 20 de penitenciare, coruri formate din deținuți au cântat precum profesioniștii în domeniu, târguri cu obiecte artizanale construite tot de către deținuți, o expoziție de fotografii cu imagini de prin toate pușcăriile din România, invitați de seamă din diferite structuri ale statului, precum și multe ONG-uri; o atmosferă de sărbătoare plăcută atât pentru cei invitați, cât și pentru cadre și deținuți, cel puţin asta am putut remarca în calitate de simplu vizitator.

A fost invitată și presa și cred că este bine, pentru ca oamenii să poată vedea dincolo de zidurile pușcăriilor. S-a discutat acolo despre multe aspecte ce privesc viaţa celor încarcerați, dar în principal s-a dezbătut subiectul reintegrării în societate a omului care pleacă din penitenciar după mulţi ani de zile petrecuți acolo. Acesta se trezește de obicei la eliberare în faţa porților închisorii care se închid în urma lui, neştiind încotro să apuce, unde va dormi în noaptea respectivă și nici când sau ce va mânca.

De ceva ani de zile, se discută în spațiul public despre condițiile groaznice în care trăiesc deținuții din România și se pare că ori nu se dorește a se face mare lucru în această direcție, ori se face însă într-un ritm scăzut. Pe de altă parte pentru a putea schimba aceste condiții este nevoie, pe lângă bani și dorință, și de un anumit număr de ani. Va dura până când condițiile din pușcăriile noastre vor fi precum cele din vest sau cel puţin asemănătoare. De ce este necesară schimbarea condițiilor de trai ale unor oameni care sunt închiși pentru fărădelegi comise împotriva societății? Chiar… pentru ce s-ar obosii societatea să investească bani și timp în îmbunătățirea condițiilor de trai ale unor condamnați? Răspunsul este unul simplu: pentru ca deținutul sau condamnatul, odată ce a terminat pedeapsa și este eliberat, să nu recidiveze. Ce înseamnă asta? Adică în momentul în care ajunge în libertate, după ce și-a executat pedeapsa, să nu mai comită altă infracțiune, adică să nu se întoarcă din nou la vechile obiceiuri.

În România rata recidivei este de 75%, adică 75 de deținuți din 100 se întorc din nou după gratii după ce sunt eliberați. „Foarte bine”, ar putea spune cineva, „acolo le este locul!”. Și este drept, însă în toată această nepăsare, dacă o pot numi aşa, există un pericol, acela că oricare dintre cetățenii normali ai societății pot cădea victime ale acestor oameni. S-ar putea să te trezești într-o noapte cu un hoţ în casă, sau fără portofel după ce ai fost la piață, sau fără casetofonul din mașină sau după caz fără oglinzile retrovizoare ale mașinii și să te întrebi cum a fost posibil. Aceste lucruri se întâmplă, și din nefericire se vor întâmpla mereu, însă putem să facem ceva, iar acest ceva este să ne implicăm cu toții în a-i ajuta pe cei care ies din pușcării să revină la o viaţă normală. Am petrecut câțiva ani de zile printre deținuți, eu însumi fiind unul dintre ei, și pot spune cu toată sinceritatea că sunt unii care probabil nu se vor schimba niciodată și nu sunt puţini aceștia, însă într-un număr mai mare decât cei dintâi i-am întâlnit pe cei care își doresc schimbare, care își doresc o altfel de viaţă, care își doresc ca după ce au fost eliberați să aibă un loc de muncă, să poată închiria o garsonieră, să poată să-şi procure singuri mâncarea, hainele și toate cele de trebuință traiului normal. Am întâlnit astfel de oameni și sunt mulţi, însă cu tristețe spun că nu sunt mulţi aceia dintre ei care reușesc să își vadă visul împlinit. Pentru unii care petrec ani grei după gratii o viaţă normală este un vis.

Am cunoscut un deținut care într-o perioadă relativ scurtă, cred că aproximativ doi ani, intrase și ieșise din închisoare de vreo trei ori. L-am întrebat cu nedumerire: „Mă, omule, ție nu-ți priește aerul din libertate sau care e problema de mereu revii la pușcărie? Răspunsul lui a fost unul care m-a făcut să mă gândesc de două ori înainte să judec, mi-a zis că provine dintr-o familie cu probleme și că mai toată tinerețea și-a petrecut-o după gratii. Mi-a mai zis că atunci când iese pe porțile penitenciarului nu este nimeni care să îl aștepte, nu are un loc unde să doarmă, iar despre mâncare nu poate fi vorba. A încercat de multe ori să evite reîntoarcerea în pușcărie, dar fără succes. Îmi povestea că după 3 zile de stat nemâncat îl rodea stomacul aşa tare că a spart geamul primului magazin în care a văzut salam în vitrină, iar pentru patru batoane de salam și câteva pâini sa întors după gratii, de data aceasta pentru mai mulţi ani. Mi-a zis că în pușcărie, de bine, de rău, în fiecare zi primește o pâine, o ciorbă, o mâncărică și are și un pat unde să doarmă, astfel problemele existențiale îi sunt rezolvate și că oarecum niciodată nimeni nu-i va oferi o mână întinsă. I-am sugerat să nu zică niciodată  niciodată”, pentru că nu poți ști ce are în plan Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Motivația principală a societății… continuare articol

Ronald Reagan, un creștin autentic! Dumnezeu i-a facut parte de o vindecare miraculoasa!!

Official_Portrait_of_President_Reagan_1981

Sursa foto: WIKIPEDIA

Nu numai ca a fost președintele USA, dar bineînțeles, ca orice președinte al unei tari ca America, automat a beneficiat și de statutul de ,,lider mondial’’, ba mai mult a fost declarat și cel mai performant și bun președinte american al secolului -xx-

Cu toate acestea, nu s-a sfiit sa vorbească și sa declare public credința lui in Dumnezeu .

O scrisoare adresata socrului sau in urma cu peste 35 ani, ne comfirma faptul ca, fostul presedinte american a fost un creștin veritabil și nu a folosit religia doar pentru a-si atinge scopurile personale, cum fac cei mai mulți politicieni ai timpurilor noastre. El a cunoscut si beneficiat de o vindecare miraculoasa, lucru care l-a facut pe neegalatul om de stat sa incerce sa incurajeze la randul lui pe socrul sau care era foarte bolnav, cu toate ca era medic de profesie. Mai mult de atat, incerca sa-l convinga pe acest om necredincios, de faptul ca acest mare Dumnezeu, a trimis pe planeta noastra pe Fiul sau, pentru a ne da dreptul la Imparatia LUI. Cred ca aceasta scrisoare va ajuta pe multi dintre cei care o vor citi, sa se increada in Dumnezeu, care este acelasi ieri, astazi si-n veci!
Mai jos aveti tradusa in limba romana, aceasta scrisoare. Va las s-o cititi personal.

Cu dragoste,
mike olari



7 August 1982

Draga Loyal,

Sper ca ma vei ierta pentru asta, dar am dorit sa iti scriu inca de cand am vorbit la telefon. Stiu presiunea sub care te afli si cred cu toata inima mea ca este ajutor pentru asta.

In primul rand vreau sa iti spun de o experienta personala pe care am tinut-o numai pentru mine, mult timp. In timpul primului meu an ca si guvernator, vei gasi situatia pe care am intalnit-o in California, la fel de rea ca si in Washington. Parea ca problemele sunt interminabile si fara rezolvare. Apoi, am descoperit ca am ulcer. In toti acei ani de la Warner Bros. nimeni nu a putut sa imi dea un ulcer si m-am simtit rusinat ca si cum ar fi fost un semn de slabiciune. John Sharp mi-a prescris Malox si am trait cu o durere constanta care varia de la discomfort pana la atacuri foarte dureroase.

Situatia asta a continuat cateva luni. Aveam o sticluta de Malox in biroul meu, una in servieta si desigur si acasa. Apoi m-am trezit intr-o dimineata, m-am dus la baie sa iau sticla ca de obicei si s-a intamplat ceva. Am stiut ca nu mai am nevoie de ea. M-am pus sa dorm cu aceeasi durere, seara trecuta, dar am stiut ca in acea dimineata am fost vindecat. Am pus sticla de Malox inapoi in dulap.

In acea dimineata cand am ajus la birou, Helene mi-a adus corespondenta. Prima scrisoare pe care am deschis-o era de la o doamna, o straina, din partea de Sud a statului. Imi scrisese ca sa imi spuna ca era parte dintr-un grup care se intalnea zilnic sa se roage pentru mine. Crezi sau nu, a doua scrisoare a fost de la un barbat, tot un strain, din cealalta parte a statului, care imi spunea ca si el este dintr-un grup care se intalnea saptamanal sa se roage pentru mine! Intr-o ora, un tanar din staff a venit in biroul meu cu o problema de rutina. Cand s-a intors sa plece, s-a oprit la usa si a spus: “Domnule guvernator, m-am gandit ca poate vreti sa stiti, unuii dintre noi din staff, venim aici foarte devreme ca sa ne rugam pentru dumneavoastra.”

Coincidenta? Nu prea cred. Peste vreo doua saptamani, eu si Nancy am mers in Los Angeles la o verificare anuala. John Sharpe, putin ravasit, mi-a spus ca nu mai am ulcer adaugand ca nu este nici macar vreun semn ca as fi avut vreodata. Nu i-am spus niciodata de acea zi speciala din Sacramento.

Este un cuvant in Biblie, “Unde doi sau trei sunt adunati in Numele Meu, sunt si Eu acolo”

Loyal, stiu ce simti, stiu ca este indoiala, dar pot sa mai insist putin? Cu vreo 700 de ani inainte de nasterea lui Cristos, profetii iudei au prezis depsre venirea lui Mesia. Au spus ca se va naste intr-un loc saracacios, se va numi Fiul lui Dumnezeu si va fi ucis pentru asta. In totalitate, sunt 123 de profetii specifice despre viata Lui, care s-au adeverit in totalitate. Crucificarea nu era cunoscuta in acea vreme, cu toatea astea au profetit ca va fi atarnat pe o cruce de lemn. Si o alta profetie a fost ca se va naste dintr-o fecioara.

Acum stiu ca probabil este foarte greu pentru tine ca si doctor ca sa accepti asta. Singurul raspuns care poate fi dat este – o minune. Dar Loyal, nu gasesc asta ca fiind o mare minune precum este istoria vietii Lui. Chiar daca era cine spunea El ca e, sau fie ca era cel mai mare inselator si sarlatan care a trait. Dar oare putea un mincinos si sarlatan sa indure o asa moarte, cand tot ce trebuia sa faca pentru a se salva, era doar sa recunoasca ca mințea?

Minunea este ca un tanar de 30 de ani fara recomandari ca ar fi fost un carturar sau un preot, a inceput sa predice pe la colturile strazilor. Nu avea nimic, decat hainele de pe El, si nu a calatorit mai departe din afara unui cerc de 150 de km. A facut asta doar 3 ani si apoi a fost executat ca un criminal ordinar.

Dar timp de 2000 de ani a avut un impact asupra lumii asa cum au avut toti invatatorii, savantii, imparatii, generalii si amiralii, toti la un loc.

Apostolul Ioan a spus “Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara ci sa aibe viata vesnica”. Am primit promisiunea ca tot ceea ce trebuie sa facem atunci cand nu mai avem nicio varianta, este sa cerem ajutor lui Dumnezeu in numele lui Cristos, si ca daca am ajuns la sfarsitul puterilor si abilitatilor noastre, tot putem primi acel ajutor. Trebuie doar sa avem credinta deplina in infinita Lui bunatate si indurare.

Loyal, tu si Edith ati avut o dragoste minunata – mult mai mult decat au cunoscut altii. Acea dragoste nu se va termina cu sfarsitul acestei vieti. Avem promisiunea ca aceasta este doar o parte a vietii si ca o viata mai mareata, o glorie mai mareata, ne asteapta. Va asteapta pe voi impreuna intr-o zi si tot ce trebuie sa faci, este sa crezi si sa ii spui lui Dumnezeu ca te lasi in mainile Lui.

Cu dragoste,

Ronnie.

Link-ul cu scrisoarea in limba engleza este aici: https://www.washingtonpost.com/news/opinions/wp/2018/09/14/ronald-reagans-letter-to-his-dying-father-in-law-annotated/?noredirect=on&utm_term=.3459df1c5512

Ghiță Ignat, liber după 3 ani de detenție!

M-am gândit mult la cum să încep a scrie acestă scrisoare, ținând cont că este prima pe care o scriu dintr-un cu totul alt loc decât un penitenciar. Nu am găsit un fel mai deosebit de a începe aceste rânduri decât să spun ca Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți cu sănătate, cu răbdare și mai ales cu biruința în tot ceea ce aveți de făcut după voia Lui.
De câteva săptămâni prin îndurarea lui Dumnezeu sunt un om liber, am fost eliberat din penitenciarul din Anglia apoi urcat într-un avion și trimis acasă.

Pare simplu la prima vedere, însă momentul în care se deschid ușile pușcăriei pentru a te lăsa să pleci este unic. O combinație de bucurie cu o stare de nerăbdare, apoi odată ce s-a întâmplat și s-a deschis gândul îți este doar la cei dragi, la cei iubiți! Ce bine e să ai acei câțiva dragi, iubiți care să știi că te așteaptă. Spun că e bine pentru că din discuțiile

blog 2
cu sute de deținuți, în toți acești ani, am aflat că cei mai mulți dintre ei nu mai au pe nimeni drag care să-i aștepte… trist!

Trist, dar adevărat, am aflat însă că mai toate rupturile în familiile celor care ajung după gratii sunt provocate tocmai de aceștia. Omul ajuns acolo, simte că lucrurile i-au scăpat de sub control, iar cei mai mulți încercă să țină acest control pe care nu-l mai au asupra familiei prin telefonul de pe peretele închisorii sau prin scrisori. Este greu spre imposibil să controlezi lucruri asupra cărora nu mai poți avea control, dacă odată ca și cap de familie trebuia să știi tot ce mișcă în casă, ce fac copiii, ce face soția, ce fac ceilalți dragi, odată ajuns în închisoare nu mai poți face acest lucru, iar asta îi mănâncă de vii pe unii.

Trebuie să mărturisesc că Dumnezeu m-a binecuvântat să am o mare libertate cu privire la acest lucru. Când am plecat din casă, în ziua când am fost încarcerat, m-am plecat pe genunchi și L-am rugat pe Dumnezeu să meargă atât cu mine acolo, cât să și rămână cu soția și copilașii acasă. În bunătatea Lui, așa a făcut, iar tot acest timp Domnul a fost cu mine după gratii și a fost acasă cu Adriana și cei mici.

Inima nu mi-a fost deloc îngreuiată cu niciun sentiment de neputință sau frustrare, știind că Dumnezeu a rămas în control în casa mea. Frustrarea și grijile pot îmbolnăvi un om, îl pot transforma din om în neom. Nu am fost scutit de atacurile vrăjmașului care, bineînțeles, că a venit de multe ori să-mi spună că acasă lucrurile se complică, că familia nu este bine, că le este foarte greu și că probabil niciodată nu va mai fi ca înainte, ci totul se va schimba evident în rău.

blog 3

Nu am fost și nu voi fi singurul atacat cu astfel de gânduri… povestesc cu unii și alții de când am ieșit și aflu că și în libertate, unde ar trebui să fie totul roz, oamenii se confruntă cu tot felul de probleme și sunt zilnic asaltați la nivelul minții de vrăjmaș cu tot felul de gânduri descurajatoare. Nimic nu este nou, din Biblie aflăm că diavolul, dușmanul sufletelor noastre, a avut tupeul să-l abordeze într-un moment dificil chiar și pe Mântuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos, propunându-I să i se închine în schimbul tuturor bogățiilor lumii acesteia. Ce a făcut Domnul Iisus? Îmi place grozav atitudinea Sa și felul autoritar în care îi răspunde diavolului: „Pleacă, Satano. Căci este scris: ‘Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești.” Cuvintele Mântuitorului sună așa: ESTE SCRIS. Astfel a reușit să închidă gura diavolului. Unde este scris? Ce fel de Cuvânt este acesta care este scris și poate opri orice atac al vrăjmașului de orice fel și unde se află El? Spre bucuria și ajutorul nostru, acest Cuvânt nu ne este ascuns ci circulă liber, mai liber ca niciodată, până acolo că în locuri precum pușcăriile unde până nu cu mulți ani în urmă Cuvântul era interzis cu desăvârșire, mai mult pușcăriile erau pline sub acel regim comunist cu cei care petreceau ani grei acolo din cauza credinței lor, astăzi ne putem bucura de această libertate care ne permite să avem din plin Cuvântul lui Dumnezeu, adică Biblia.

În aceasta carte, numită Biblia, STĂ SCRIS tot ceea ce avem nevoie pentru a putea lupta și birui în momentele grele, nefaste sau zdrobitoare din viețile noastre. Iisus Hristos, Domnul nostru, ne îndeamnă să folosim ceea ce stă scris în Biblie pentru a putea fi fericiți, pentru a putea fi liberi, pentru a putea avea acea biruință în lupta de zi cu zi .
Astfel, pot spune cu mâna pe inimă că în toți acești ani petrecuți după gratii am avut cel mai de nădejde prieten mereu cu mine și anume Biblia, sau Cuvântul lui Dumnezeu, nu m-am despărțit de Acesta nici chiar atunci când mi s-a cerut să las Biblia la bagaje de către unii ofițeri, așa fiind de fapt regula când ești transferat dintr-o pușcărie în alta sau dintr-o țară în alta. Așa a lucrat Dumnezeu că am găsit îngăduință la acei oameni care până la urmă, după multele mele insistențe, au zis: ok! Ține Biblia cu tine… Am văzut mâna lui Dumnezeu și în aceste întâmplări. Slăvit să fie Numele Său!

Apoi am beneficiat de un ajutor, de un mare ajutor în această perioadă, din partea fraților și surorilor care s-au rugat mult pentru mine și casa mea în tot acest timp, s-au rugat pentru noi oameni din diferite localități, biserici și chiar din mai multe țări. Am fost nespus de fericit și binecuvântat să aflu că am fost atât de mult susținuți în rugăciune. Cât de mult contează rugăciunea? Eu pot să vă răspund: ENORM DE MULT! Rugăciunea poate face oricând diferența dintre viață și moarte. Îmi place atât de mult felul în care Moise îl aborda pe Dumnezeu. Biblia zice în mai multe rânduri că Moise a strigat către Domnul. Ce frumoase mi se par aceste cuvinte! Moise a strigat către Dumnezeu! De ce? Pentru că știa că de la El vine izbăvirea. Slăvit să fie Domnul!

Prin această scrisoare doresc să mulțumesc, în Numele Domnului Iisus, tuturor celor care s-au rugat pentru noi, cu toate că nu voi ști niciodată câți și-au plecat genunchii înaintea lui Dumnezeu și ne-au purtat în rugăciune. Vreau și mă rog ca Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți, în primul rând cu viață veșnică, apoi cu biruință în lupta zilnică pe care o purtăm în drum spre cer.
M-am întâlnit zilele trecute cu două doamne mai în vârstă într-un magazin dintr-o comună de lângă Suceava, s-au uitat țintă la mine și au zis aproape amândouă în același timp: Glorie Domnului Iisus, mărire Domnului! Dumnezeu ne-a ascultat rugăciunile și v-a adus acasă sănătos! Le-am salutat respectuos și le-am mulțumit, însă am rămas peste măsură de surprins și cu ochii aproape în lacrimi pentru că nu le cunoșteam… Atunci am înțeles că Dumnezeu a pus pe inimă să se roage pentru mine și casa mea mult mai multor oameni decât am crezut eu. Dau slavă Domnului pentru acest lucru!
Au fost câțiva ani, nu ușori, dar deosebit de interesanți și în ceea ce privește relația mea personală cu Dumnezeu și slujirea mea au fost niște ani productivi, în sensul că Dumnezeu a lucrat cu putere atât în viața mea cât și în viețile altor deținuți. Am avut marea șansă ca în unele penitenciare să putem crea grupuri de rugăciune și studiu biblic, ne adunam zilnic pentru o oră și jumătate între 15 și 25 de deținuți acolo, ne rugam, cântam Domnului Iisus și citeam Scriptura, întâmplându-se aceste lucruri luni la rând. După un timp, a început să vină și rod, mulți dintre cei care participau la întâlniri au decis să primească pe Domnul Iisus ca Domn și Mântuitor personal, am văzut cum Dumnezeu a lucrat și cum a schimbat vieți și vreau să mărturisesc că singurul care poate schimba vieți cu adevărat este doar Dumnezeu!

Desigur că fără sprijinul autorităților și a fraților din diferite organizații creștine care ne-au vizitat constant nu s-ar fi putut înfăptui nimic, însă și în bunăvoința autorităților, cât și în dorința de slujire a fraților, am văzut tot bunătatea lui Dumnezeu. Așadar, toate se pot face atunci când EL sprijină și este prezent.

Un loc deosebit în inima noastră îl au acei care au fost mai mult decât aproape în această perioadă, oameni pe care noi îi considerăm aleși de Dumnezeu pentru a ne fi alături, nu-i nevoie să dau nume, ei știu cine sunt, vreau doar să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru ei și pentru inima lor aleasă!

Mă bucur zilnic de bunătatea lui Dumnezeu și vreau să încurajez pe oricine, indiferent de situația prin care trece, să caute un sprijin în Domnul Iisus Hristos, să vină înaintea Lui cu orice problemă.
Biblia spune că Dumnezeu este înainte de toate credincios și nu va lăsa pe cei care vin înaintea Lui cu o inimă sinceră. Împreună cu scumpa mea soție Adriana suntem recunoscători lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale, pentru copilașii noștri, pentru pâinea ce o avem pe masă, iar în primul rând pentru mântuirea dată nouă în dar de Domnul Iisus Hristos.
Închei aici această scrisoare, mulțumind lui Dumnezeu și mulțumind tuturor celor care au fost lângă noi și nu uitați Biblia un sprijin de nădejde. Rugăciunea ajută nespus de mult, iar Iisus Hristos s-a jertfit pentru noi toți. Fiți binecuvântați!

Care trebuie să fie purtarea noastră?

1 Tesaloniceni 5.12-28
Sfârşitul epistolei ne învaţă care trebuie să fie purtarea noastră între fraţi, faţă de toţi oamenii, în relaţie cu Dumnezeu şi, în sfârşit, în adunare. Pe scurt, întreaga noastră viaţă este încadrată de aceste îndemnuri concise. Dacă este vorba de a ne bucura, aceasta este întotdeauna; de a ne ruga, aceasta este fără încetare; de a aduce mulţumiri, aceasta este în toa­te lucrurile! Credinţa ne permite să-I mulţumim Domnului chiar şi pentru ceea ce ne pare supărător. Rugându-ne neîn­cetat, rămânem în comuniune cu El, ceea ce ne va păzi de rău sub toate formele lui (v. 2). Cel care ne-a răscumpărat în întregime, duh, suflet şi trup, cere ca şi sfinţenia noastră să fie în toate (cap. 4.3).
Necurăţia duhului şi cea a inimii, deşi nevăzute, sunt la fel de periculoase ca cea a trupului. Să-I cerem Domnului, care este credincios, să ne păstreze neîntinaţi, cum se cuvine Lui, pentru clipa marii întâlniri. Şi niciun gând nu este mai bun să ne sfinţească decât cel al venirii Domnului Isus (vezi 1 loan 3.3)! Am găsit această inestimabilă promisiune, a ve­nirii Lui, la sfârşitul fiecărui capitol din cele cinci ale acestei epistole. Iar până atunci, harul Domnului nostru Isus Hristos fie cu noi cu toţi!