Autor: Mike Olari

Ghiță Ignat – Cât ești dispus să pierzi!?

Când eram în pușcărie l-am sunat pe partenerul meu de afaceri să îl rog ceva. Înainte să fiu arestat am început cu un frate drag o afacere, care cu ajutorul lui Dumnezeu a funcționat și a crescut după ce eu am plecat pentru câțiva ani buni să plătesc datoriile față de societate. De fapt, cred că tocmai pentru că eu am fost plecat a funcționat atât de bine.

Personal nu mă văd un om de afaceri ci mai degrabă văd în ceea ce facem astăzi bunătatea lui Dumnezeu care ne-a lăsat spre administrare un business, nimic mai mult. Faptul că am primit spre administrare acest business ne responsabilizează și mai mult să facem lucrurile cum trebuie.

Revin la momentul în care fiind în penitenciar îl sun pe partenerul meu de business, îl sun și încerc să-i explic că am un coleg de pușcărie, un om bun dar foarte amărât, fără familie care în curând se va elibera. Nu termin fraza pe care o avem de spus că fratele mă întrerupe și îmi zice:

– Sigur că îl ajutăm! Spune-mi de cât are nevoie și merg la poștă să-i pun banii chiar astăzi…

De această dată nu este nevoie de un astfel de ajutor i-am spus fratelui, ci am rugămintea să-i găsim un loc de muncă acestui coleg al meu deținut și bineînțeles un loc de cazare. Îl rog să căutăm o soluție să îl putem angaja la noi în business.

Reacția acestui frate a fost una cel puțin normală, dar care recunosc că m-a deranjat, a rămas câteva secunde în telefon fără să zică nimic, după care m-a întrebat dacă sunt serios în ceea ce l-am întrebat pentru că acel coleg al meu era totuși un pușcăriaș.

– Cum am putea aduce în firmă la noi un astfel de om? a întrebat el.

Discuția dintre noi a continuat cu o serie de întrebări și răspunsuri pro și contra, apoi, la sfârșit, ne-am înțeles să ne rugăm pentru acest lucru și Dumnezeu să ne dea înțelepciune să luăm hotărârea corectă. Din punctul meu de vedere voia lui Dumnezeu era clară și anume să ajutăm acest om, însă din punctul de vedere al partenerului meu de business lucrurile nu erau foarte clare. De ce? Pentru că era pentru prima dată când fusese pus în situația în care trebuia să aleagă dacă să angajeze un fost deținut sau nu.

Ziua următoare am discutat din nou pe această temă și în timp ce aduceam argumente pro angajare Puiu îmi adresează o întrebare cel puțin la locul ei, ținând cont de situația dată:

– Ghiță, dar dacă fură ceva din firmă și fuge, poți garanta că nu se va întâmpla asta?

Eram pus în situația în care dacă aș fi garantat aș fi făcut o greșeală pentru că oricât de bine ai cunoaște pe cineva nu poți băga mâna în foc pentru nimeni. Pe de altă parte, m-am gândit că, chiar dacă angajezi pe cineva care nu a fost în pușcărie niciodată tot nu poți avea garanția că nu va face vreo greșeală sau vreo prostie.

Așa că în minte mi-a venit următorul gând pe care l-am împărtășit cu Puiu și anume că noi am abordat problema greșit și că întrebarea dacă fură sau dacă ne păgubește nu își are rostul ci mai degrabă ar trebui să ne întrebăm astfel:

„cât suntem dispuși să pierdem pentru a ajuta un om?”

Să presupunem că varianta cea mai pesimistă avea să se întâmple și ar fi urmat ca cel trimis de mine din penitenciar să ne păgubească, astfel noi am fi avut de pierdut. Totuși am întrebat la cât am fi dispuși noi să renunțăm din bunurile noastre, din confortul nostru, din ceea ce ne face plăcere pentru a ajuta o persoană?Ghita Ignat 2

Privind lucrurile din această perspectivă ne-a fost ușor să luăm o decizie. Am decis ca Puiu să îl aștepte la poarta penitenciarului să îl ia cu mașina, să găsească o garsonieră pe care să o închirieze și pe care să o plătim un timp, până ce colegul meu deținut avea să înceapă să fie remunerat pentru munca pe care urma să o presteze și bineînțeles să îl angajeze și să se ocupe de el cu tot ce înseamnă instruire ș.a.m.d

Acel coleg a fost primul dintre cei peste 15 foști deținuți care au primit un loc de muncă prin business-ul nostru. În prezent, cu tot cu mine, suntem 7 foști deținuți care lucrăm împreună, ne ajutăm, ne sprijinim, și cel mai important încercăm să stăm departe de „belele”.

În aproape 3 ani de când am început să angajăm oameni care vin din mediul penitenciar NU ni s-a furat nimic niciodată! Mai mult, suntem foarte mulțumiți de munca pe care o prestează. Stând atât timp închis printre acești oameni, am sesizat că cei mai mulți dintre ei vor o altfel de viață și sunt gata să facă eforturi pentru a se reintegra în societate.

Problema reîntegrării este dincoace de gratii și ziduri la noi, la cei liberi, la cei din societate care de multe ori preferăm să stăm si să arătăm cu degetul, eventual să judecăm pe unul sau altul care greșește, fără să fim gata să întindem o mână, o mână care ar putea face diferența.

Colac peste pupăză, ieri mă sună un frate drag din Ardeal, care plin de bucurie îmi spune că, fiind în situația în care trebuia să ajute o familie, nu știa ce să facă din cauza trecutului acestor oameni și că aducându-și aminte de o discuție cu mine în care i-am adresat aceeași întrebare: „cât ești dispus să pierzi pentru a ajuta un om?” a hotărât să să-i ajute înainte să-i judece. M-am bucurat enorm și m-am rugat ca acei oameni să nu îl dezamăgească și să fie de omenie.

Închei prin a încuraja pe toți cei care pot da un loc de muncă celor care ies din pușcării să o facă, punând mai mult preț pe o viață de om decât pe cine știe ce lucruri materiale.

Să ne ajute Dumnezeu pe toți să judecăm cât mai puțin și să ajutăm mai mult!

Oricine va face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate sau soră sau mamă!

Oricine va face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate sau soră sau mamă.Marcu 3.35
Domnul nostru Isus cuprinde într-un singur verset câteva dintre cele mai duioase legături dintre oameni. Dar dragostea dintre oameni este slabă faţă de adâncimea şi intensitatea dragostei Lui. Drag credincios! Eşti singur şi părăsit? Ai pierdut prin doliu legături omeneşti şi te-a lipsit moartea de cei apropiaţi de pe pământ? Domnul nostru Isus Hristos este Cel a cărui prezenţă şi intimitate poate compensa toate pierderile tale şi poate umple orice gol. Dacă aici eşti orfan, lipsit de prieteni, fără mângâiere, aminteşte-ţi că este Cineva pe tron a cărui dragoste are o adâncime ca a oceanului de nemăsurat şi totodată este nemărginită ca eternitatea!Cine poate pretinde binecuvântarea de care se vorbeşte în aceste imagini minunate? Această binecuvântare nu poate fi obţinută prin vreo mărturisire exterioară, nici prin vreun ritual, prin vreo ordinare sau datorită vreunei poziţii eclesiastice. Ea aparţine celor care împlinesc voia Tatălui ceresc (Matei 7.21). Aparţine celui care reflectă gândirea lui Isus, care este condus de Duhul, care are Cuvântul lui Dumnezeu drept îndrumar pentru viaţa de fiecare zi, al cărui ţel este să devină un creştin smerit, tot mai asemănător cu Hristos, şi care se îndreaptă spre cer. Astfel de oameni îşi pot însuşi această promisiune!Dacă a fi iubit de cei mari şi buni de pe pământ este de dorit, atunci cât de mult trebuie să însemne a fi priviţi cu dragoste de Cel care stă pe tronul ceresc! Oare nu păleşte în comparaţie cu această dragoste iubirea de frate, soră sau părinte? Gândiţi-vă la aceasta! El priveşte la noi şi ne numeşte frate, soră, mamă – Lui nu Îi este ruşine să ne numească fraţi (Evrei 2.11). Am cunoscut şi am crezut noi „dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi”? (1 Ioan 4.16). Cât de slab este răspunsul nostru la această dragoste!J R MacDuff
FamToFam

CÂNTECUL ÎNCREDERII

CÂNTECUL ÎNCREDERII
Când umblu în mijlocul strâmtorării, Tu mă înviorezi, îţi întinzi mâna spre mânia vrăjmaşilor mei şi dreapta Ta mă mântuieşte.
Psalmul 138.7
 
Dacă ni se pare înfiorător să trecem prin strâmtorare, totuşi mersul nostru e binecuvântat, căci îl însoţeşte o făgăduinţă specială. Şi dacă avem o făgăduinţa sfântă, ce poate realiza strâmtorarea? Ce mă învaţă Domnul aici? Acest: „Tu mă înviorezi”, îmi spune că atunci voi avea mai multă viaţă, putere şi credinţă. Nu este adevărat că deseori greutăţile ne înviorează, aşa cum face aerul proaspăt când simţim că suntem gata să leşinăm?În faţa furiei vrăjmaşilor noştri şi mai ales a Satanei, voi întinde oare mâna pentru a-i lovi? Nu. Căci Domnul meu va folosi braţul Său, mai puternic decât al meu, şi mă va apăra împotriva lor, mai bine decât aş putea-o face eu. Domnul zice: „Răzbunarea este a Mea”. El mă va scăpa prin puterea şi înţelepciunea Sa. Ce mai doresc?Inima mea, spune-ţi adesea această făgăduinţă, până ce o vei putea folosi ca un cântec plin de încredere şi mângâiere în zilele triste. Roagă-te să te învioreze, şi restul încredinţează-l în mâinile Domnului, care va împlini totul pentru binele tău.

FamToFam

Sănătate pentru oase, creier și nu numai!

trecând prin anotimpuri

https://www.usana.com/s/VZCLg

V-am mai spus despre entuziasmul meu în ce privește prevenirea bolilor și ajutorarea oamenilor în a-și recupera sănătatea.
Am descoperit această bucurie când m-am ajutat pe mine și i-am ajutat pe cei din familia mea să-și păstreze starea de bine și chiar să o îmbunătățească, consumând produse de nutriție celulară. Astfel am reușit să nu ne îmbolnăvim deloc de-a lungul toamnei, iernii, primăverii și verii. Sistemul nostru imunitar este mai puternic și ne-am putut desfășura activitățile de zi cu zi cu mult entuziasm.
Problemele de sănătate care au existat până în noiembrie 2018 au început să se amelioreze, deoarece fiecare celulă a organismului nostru a fost detoxifiată și primește nutrienții de care are nevoie pentru a se hrăni, a fi protejată și a se reînnoi!

https://stefania.usana.com/ux/dotcom/#!/ro-RO/home

Vezi articolul original 25 de cuvinte mai mult

locul meu de strajă

M-am dus la locul meu de strajă, şi stam pe turn ca să veghez şi să văd ce are să-mi spună Domnul. (Habacuc 2:1)
Fără nădejdea noastră vigilentă, ce sens mai are să aşteptăm ajutor de la Dumnezeu? Nu va fi nici un ajutor fără ea. Dacă vreodată nu reuşim să primim putere şi protecţie din partea Lui, este doar pentru că nu am căutat aceasta. Ajutorul ceresc este oferit deseori, şi totuşi trece pe lângă noi. Îl pierdem pentru că nu stăm în turn, privind atent la orizont după vreun semn al apropierii lui, şi apoi nu suntem pregătiţi să deschidem larg porţile inimii noastre ca să poată intra. Omul care nu aşteaptă nimic şi deci nu este numai ochi şi urechi, va primi puţin ajutor. Urmăreşte-L pe Dumnezeu în evenimentele vieţii tale.Este o veche zicală care spune: „Cei care urmăresc providenţa lui Dumnezeu nu vor lăsa niciodată ca providenţa lui Dumnezeu să-i caute pe ei”. Şi mai putem interpreta această zicală, spunând: „Cei care nu urmăresc niciodată providenţa lui Dumnezeu, nu vor fi niciodată urmăriţi de providenţa lui Dumnezeu”. Dacă nu pui vasele pentru apă afară când plouă, nu vei colecta niciodată apă.Trebuie să fim mai practici şi să folosim bunul simţ cu Dumnezeu în revendicarea promisiunilor Lui. Dacă un om ar merge la bancă de mai multe ori pe zi, şi-ar pune cecul la geamul casierului, şi apoi l-ar lua şi ar pleca cu el fără să-l încaseze, n-ar trece mult timp şi banca l-ar soma să iasă din local.Oamenii care merg la bancă, merg cu un scop. Ei îşi prezintă cecul, primesc banii cash, şi apoi pleacă, efectuând astfel o tranzacţie reală. Ei nu-şi pun cecul pe tejghea, discutând despre frumuseţea semnăturii şi arătând cât de frumos este desenul de pe el. Nu, ei vor să primească bani pentru cecul lor şi nu vor fi satisfăcuţi fără acest fapt. Aceştia sunt oamenii care întotdeauna sunt bine primiţi la bancă, nu cei care pur şi simplu irosesc timpul casierului.Din nenorocire, un foarte mare număr de oameni se joacă de-a rugăciunea. Ei nu se aşteaptă ca Dumnezeu să le dea un răspuns, şi astfel ei îşi risipesc pur şi simplu timpul de rugăciune. Tatăl nostru ceresc doreşte să facem tranzacţii reale cu El în rugăciunea noastră. Charles H. Spurgeon
Nu ţi se va tăia nădejdea.   Proverbe 23:18
FamToFam

Libertate prin lectura

Lectura este singura activitate care-l împinge pe individ să vadă dincolo de el, să evolueze, prin autodepăşire, şi să se integreze, astfel, în lume.
Pornind de la acest adevăr, vineri, 26 iulie, o echipă formată din 4 voluntari, reprezentanți ai Asociației „Fight for Freedom”, a susținut, în Penitenciarul Vaslui, o primă activitate din cadrul proiectului „Libertate prin lectura de cărți”.

De ce o astfel de promovare într-un penitenciar?

Pentru că 2 dintre voluntarii prezenți au stat, cândva, în spatele gratiilor. Iar cei 2 au venit și au prezentat, în fața a 78 de deținuți, exemplul lor personal de după perioada detenției, un exemplu transpus în modele de viață, în modele de reușită.
Scopul proiectului este acela de a cultiva interesul deținuților pentru lectură, în vederea dezvoltării lor personale, a reintegrării sociale și oferirea unor noi perspective asupra vieții.
Deținuții au fost ajutați să înțeleagă că lectura nu este o simplă activitate ocupațională, ci un mod prin care ei pot să se detașeze de o lume în care visurile sunt oprite, temporar, de bariera realității. Dar lectura le permite să ridice această ancoră și, ușor, ușor, să navigheze spre atingerea altor țeluri: dezvoltare prin cultură, redescoperirea iubirii și a speranței, reproiectarea ideii de fericire.
Lectura în penitenciar este un mijloc de eliberare a persoanei din fața problemelor. Lectura în spatele gratilor învață și formează individul de a redeveni uman, îl învață să se detașeze de propriile probleme și să gândeaacă pozitiv. Lectura învață individul închis să se desprindă de cel care a fost și să mediteze asupra scopurilor viitoare, îl învață să redescopere lumea, dar și pe el însuși, îl ajută să-şi reconstruiască personalitatea, să îi dea consistenţă.
Prestația invitaților în fața deținuților, dialogul interactiv declanșat au întărit convingerea în reușita acestui proiect, în sensul în care lectura îi poate face pe deținuți să fie morali, îi determină să aleagă decizii înțelepte, le dezvoltă simțul civic, îi formează în a gândi dincolo de interesul personal, spre binele societății.
La finalul activității, voluntarii asociației „Fight for Freedom” au donat bibliotecii penitenciarului un număr considerabil de cărți și au distribuit pliante de promovare a unor cursuri de dezvoltare personală pentru deținuți, cursuri ce vor fi susținute tot de către voluntari ai asociației.
Proiectul se va desfășura în perioada iulie-decembrie 2019, iar printre obiectivele acestuia se regăsesc actualizarea stocurilor de carte cu apariții noi din perioada contemporană și renovarea spațiilor/a bibliotecilor unde sunt depozotate cărțile. Adresabilitatea proiectului vizează un număr de 670 de deținuți din Penitenciarul Vaslui.



Sursa: http://anp.gov.ro/blog/evenimente/libertate-prin-lectura/

RÂUL DĂTĂTOR DE VIAŢĂ

RÂUL DĂTĂTOR DE VIAŢĂ

Orice făptură vie, care se mişcă, va trăi pretutindeni pe unde va curge râul…                                  Ezechiel 47.9

Apele vii din vedenia prorocului Ezechiel, curgeau în Marea Moartă şi aduceau viaţă până şi în acest loc cu apă stătătoare. Acolo unde curge harul, vine întotdeauna peste tot şi imediat viaţă duhovnicească. Harul vine în chip desăvârşit din viaţa lui Dumnezeu, care îl îndrumă aşa cum malurile îndrumă cursul apei dintr-un râu. Pe oriunde trece harul, el nu aşteaptă să vadă cum curge viaţa, ci el însuşi zămisleşte această viaţă prin undele sale dătătoare de viaţă. Oh, fie ca acest râu al harului să curgă pe toate străzile noastre şi să umple toate fundăturile; să ajungă până la casa mea şi să se ridice până acolo încât să umple toate odăile casei. Doamne, fă Tu ca această apă vie sa vină peste familia mea şi peste prietenii mei, dar să nu treacă fără să mă atingă şi pe mine. Eu am băut deja din ea, aşa socotesc, dar aş vrea să înot în ea şi să mă afund tot mai mult în această apă vie! O, Mântuitorul meu, îmi trebuie o viaţă din belşug. Vino, Te rog, la mine, până când fiecare părticică din fiinţa mea va fi înviorată. Dumnezeule viu, Te rog umple-mă cu viaţa Ta! Eu sunt sărac şi uscat ca un lemn. Vino, Doamne şi fă-mă să trăiesc astfel, încât la fel ca şi toiagul lui Aron să pot aduce flori şi roade spre slava Ta. Întăreşte-mă, pentru dragostea Fiului Tău Isus!

FamToFam

 

TRĂIEŞTE CUM A INTENŢIONAT DUMNEZEU!

„Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot” (2 Petru 1:3)
Biblia spune: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia … De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori” (2 Petru 1:3-8). lată zece principii Scripturaie care te ajută să trăieşti cum a intenţionat Dumnezeu: 1) Păzeşte-ţi limba! întotdeauna spune mai puţin decât gândeşti şi ceilalţi te vor respecta. 2) Fă promisiuni cu cumpătare, împlineşte-le cu credincioşie şi oamenii vor avea încredere în tine. 3) Nu lăsa să treacă nici o ocazie ca să spui o vorbă bună, iar într-o bună zi vei privi în urmă cu bucurie şi nu vei regreta. 4) Arată o preocupare autentică faţă de ceilalţi; arat-o prin faptul că asculţi cu atenţie şi că îţi exprimi aprecierea. 5) Fii vesel! Nu stărui în dureri şi suferinţe; toată lumea are necazuri. Sunt oameni în cel mai apropiat spital care ar face schimb bucuroşi cu tine. 6) Fii cu mintea deschisă şi încearcă să vezi toate faptele. Discută, dar nu te certa. Învaţă să nu fii de acord fără să fii dezagreabil. Lasă-le celorlalţi beneficiul îndoielii. 7) Descurajează bârfa, este distrugătoare. 8) Fii sensibil la sentimentele celorlalţi! Dacă eşti aşa, lumea te va considera înţelept. 9) Nu acorda atenţie remarcilor rău voitoare la adresa ta. Trăieşte aşa încât nimeni sâ nu le creadă. 10) Nu te îngrijora că nu ţie se atribuie meritul, continuă să dai ce ai mai bun şi ai răbdare. Dumnezeu înregistrează şi Dumnezeu răsplăteşte

FamToFam

Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde!

Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.Ieremia 33.3

Dumnezeu ne îndeamnă să ne rugăm. Ni se spune că rugăciunea este o deprindere evlavioasă care nu are înrâurire decât asupra sufletului care se luptă în rugăciune. Noi ştim altfel. Aici Domnul, Dumnezeul cel viu, făgăduieşte să răspundă la cererea slujitorului Său. Să-L rugăm şi să nu îngăduim nici o îndoială că El ne-ar asculta şi ne-ar răspunde. „Acela care a făcut urechea s-ar putea să n-audă?” El, care le-a dat părinţilor dragoste pentru copiii lor, va rămâne surd la strigătele fiilor şi fiicelor Sale? Da, Dumnezeul nostru va răspunde la rugăminţile poporului Său. El are resurse minunate pentru ei. Ceea ce ei n-au mai văzut, n-au mai auzit, nici chiar n-au visat, El va face pentru ei. El va da la iveală noi binecuvântări pentru ei, dacă este nevoie. Va goli pământul şi mările ca să-i hrănească, şi va trimite pe orice înger din cer ca să-i păzească când vor fi în primejdie. El ne va uimi prin harul Său şi ne va face să vedem lucruri cum n-au mai fost altele asemenea. Tot ceea ce cere El de la noi este să-L chemăm. Nu ne poate cere mai puţin. Deci să înălţăm cu bucurie rugăciunile noastre către EL

FamToFam

Credinţa care merge înainte triumfă.

Şi de îndată ce preoţii . vor pune talpa piciorului în apele Iordanului, apele Iordanului se vor despica în două. (Iosua 3:13)

Israeliţii nu trebuia să aştepte în tabără până când se deschidea Iordanul, ci trebuia să umble „prin credinţă” (2 Corinteni 5:7). Ei aveau să strângă tabăra, săşi împacheteze lucrurile, să se aşeze în formaţie de mers, iar preoţii să păşească efectiv în râu înainte ca acesta să se despice.

Dacă ei ar fi coborât pe malul râului şi apoi sar fi oprit, aşteptând ca apa să se despice înainte să păşească în ea, ar fi aşteptat în zadar. Li sa spus să pună „talpa piciorului în apele Iordanului” înainte ca apele să se despice.

Trebuie să învăţăm să-L credem pe Dumnezeu pe cuvânt şi să mergem drept înainte în ascultare, chiar dacă nu vedem nici o cale de a merge înainte. Motivul pentru care suntem atât de des abătuţi de la scopul nostru de dificultăţi este că ne aşteptăm să vedem barierele înlăturate înainte să încercăm măcar să trecem de ele.

Dacă cel puţin am merge drept înainte cu credinţă, drumul ar fi deschis pentru noi. Dar noi încă stăm, aşteptând ca obstacolele să fie înlăturate, când ar trebui să mergem înainte ca şi cum acolo nu ar fi obstacole deloc.

din Evening Thoughts

Ce lecţie a dat Cristofor Columb lumii o lecţie de perseverenţă în faţa unor dificultăţi înfricoşătoare!

În spatele lui se întind cenuşiile Azore,

În spatele porţilor lui Hercule;

În faţa lui nu sunt fantomele ţărmului,

În faţa lui sunt numai mări neţărmurite.

Bunul marinar a spus: „Acum trebuie să ne rugăm,

Căci, iată! toate stelele s-au dus.

Brav amiral, vorbeşte, ce să spun?”

„De ce, spune: înainte!>”

„Oamenii mei sunt din zi în zi mai revoltaţi;

Oamenii mei sunt groaznic de palizi şi de slabi!”

Puternicul marinar se gândea la casa lui; stropii

Unui val de apă sărată iau spălat obrazul ars de soare.

„Ce să spun, brav amiral, spune,

Dacă vedem numai ape în zori?”

„De ce, vei spune în zorii zilei:

înainte!>”

Ei au navigat. Au navigat. Apoi a vorbit marinarul:

„Această mare furioasă îşi arată dinţii în seara asta.

Îşi răsfrânge buzele, stă în aşteptare,

Cu dinţii ridicaţi, gata să muşte!

Brav amiral, spune doar un cuvânt bun;

Ce trebuie să facem dacă neam pierdut speranţa?”

Cuvintele au sărit ca o sabie care atacă:

„Navigaţi înainte! navigaţi înainte! navigaţi înainte! Tot

înainte!”

Apoi, palid şi istovit, sa menţinut pe punte

Şi s-a uitat atent prin întuneric. Ah! Acea noapte

A tuturor nopţilor întunecate! Şi apoi o pată

lumină! O lumină! O lumină! O lumină!

Creştea, un steag arborat luminat de stele!

Creştea ca izbucnirea zorilor Timpului.

El a câştigat o lume; el a dat acelei lumi

Cea mai mare lecţie: „Înainte! Navigaţi înainte!”

J.R. Miller

Credinţa care merge înainte triumfă.