Autor: Mike Olari

TRĂIEŞTE CUM A INTENŢIONAT DUMNEZEU

TRĂIEŞTE CUM A INTENŢIONAT DUMNEZEU

„Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot” (2 Petru 1:3)
Biblia spune: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia … De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori” (2 Petru 1:3-8). lată zece principii Scripturaie care te ajută să trăieşti cum a intenţionat Dumnezeu: 1) Păzeşte-ţi limba! întotdeauna spune mai puţin decât gândeşti şi ceilalţi te vor respecta. 2) Fă promisiuni cu cumpătare, împlineşte-le cu credincioşie şi oamenii vor avea încredere în tine. 3) Nu lăsa să treacă nici o ocazie ca să spui o vorbă bună, iar într-o bună zi vei privi în urmă cu bucurie şi nu vei regreta. 4) Arată o preocupare autentică faţă de ceilalţi; arat-o prin faptul că asculţi cu atenţie şi că îţi exprimi aprecierea. 5) Fii vesel! Nu stărui în dureri şi suferinţe; toată lumea are necazuri. Sunt oameni în cel mai apropiat spital care ar face schimb bucuroşi cu tine. 6) Fii cu mintea deschisă şi încearcă să vezi toate faptele. Discută, dar nu te certa. Învaţă să nu fii de acord fără să fii dezagreabil. Lasă-le celorlalţi beneficiul îndoielii. 7) Descurajează bârfa, este distrugătoare. 8) Fii sensibil la sentimentele celorlalţi! Dacă eşti aşa, lumea te va considera înţelept. 9) Nu acorda atenţie remarcilor rău voitoare la adresa ta. Trăieşte aşa încât nimeni sâ nu le creadă. 10) Nu te îngrijora că nu ţie se atribuie meritul, continuă să dai ce ai mai bun şi ai răbdare. Dumnezeu înregistrează şi Dumnezeu răsplăteşte!

CUM SĂ-TI IUBEŞTI APROAPELE

Leviticul 19:13-18
CUM SĂ-TI IUBEŞTI APROAPELE
Sâ iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuti.
                  Eu sînt Domnul. Leviticul 19:18
Intr-o dimineaţă, cînd ne-am sculat, am găsit pe uşa de la intrare
o notă pe care ne-o lăsase unul din vecini. Scria cam aşa:
„Plecăm şi ne întoarcem abia mîine seară. Vă rugăm să aveţi grijă
de Cleo (cîinele familiei). Dacă latră şi vrea să intre în casă, am
lăsat o cheie de rezervă într-un cui lîngă uşa garajului. Mulţumim”.
M-am bucurat să pot citi asemenea rînduri, deoarece ele demon-
strau legăturile puternice de încredere care se stabiliseră între noi
în cei doi ani de cînd se mutaseră în vecinătatea respectivă.
In textul de azi, israeliţii au primit porunca să nu fure nimic de
la aproapele lor (Lev. 19:18), să judece cu dreptate faţă de ei (v.
15), să nu facă nimic prin care să pună în pericol viaţa lor (v. 16),
să-i iubească şi să-i ierte (v. 18). În felul acesta ei depuneau
mărturie popoarelor învecinate că Iehova este singurul Dumnezeu
adevărat, şi că cei care I se închină sînt oameni iubitori, cinstiţi şi
corecţi în relaţiile lor personale şi în afacerile lor.
Ceea ce a fost adevărat pentru Israel este adevărat şi pentru
creştini. Si noi trebuie să ne iubim aproapele şi aceasta înseamnă
mai mult decît a-i iubi pe cei din vecini. Isus l-a definit pe aproapele
nostru ca pe toţi cei aflaţi în nevoi (Luca 10:29-37).
Să fim deci gata să investim timpul necesar pentru a dezvolta
prietenii adevărate. Să fim gata să întindem la timp o mînă de
ajutor. Desigur, va trebui să ne deranjăm. Poate însemna să aler-
găm de urgenţă la spital, sau să dăm ultimul litru de lapte din casă
cînd nici noi n-o ducem prea strălucit. Dar o astfel de dragoste
pentru aproapele ne cere Dumnezeu. In felul acesta putem chiar
să cîştigăm pe unii pentru Cristos.
          – D.C.E.
De-am şti să ne temem de Cristos
Şi Cuvîntul Său să-L respectăm frumos,
Adevărul acesta fi-va demonstrat,
Cînd aproapele-ţi iubeşti cu-adevărat.  – D.J.D.
Una din dovezile noastre că-l iubim pe Dumnezeu
este dragostea pentru aproapele nostru.

LIFE AND DEATH

LIFE AND DEATH
Psalm 116:15 „Precious in the sight of the Lord is the death of His saints.”

It was the middle of dinner last night when I heard one man say…
„He was stopped by the Taliban and when they found his university ID, they strangled him with his shoelace.”

Horrified, I looked up to see the speaker simply continue eating his shwarma.
Did he just say that? YES!
Suffering for Jesus is a daily event in his country.

Today, I overheard one brother say to another, „I was working with ‘so and so’ when they captured and killed him. He was a very good man and so it was a very hard time for us.”

And after lunch these things continued when one brother said excitedly, „We can walk outside after dark? In our country they kidnap or kill us if we are out after dark.”

It’s almost too much for this pitiful American to even grasp.

This last set of students wasn’t even told what our training was about, only that an unknown person was giving tools for kingdom work.
They weren’t completely sure that it wasn’t a trick to reveal their secret Christian lives.
When asked how they decided whether to come, one answered, „I prayed to the Lord and He gave me Psalm 111:1. Then I knew that I should come and we would praise the Lord together. Then I felt peace and decided I would come.”
Wow! Talk about letting God direct your steps!

Today, I encourage you to „Remember the prisoners as if chained with them—those who are mistreated—since you yourselves are in the body also.” (Hebrews 13:3) This is your family in Christ, please pray for them.

And please ask the Lord to help me take up my own cross and follow.
With love…T

DESPRE ISPITĂ

DESPRE ISPITĂ
„Măturaţi aluatul cel vechi” (1 Corinteni 5:7)

            Pavel ne oferă patru idei pe care să le ţinem minte când vine vorba de ispită:

            1) Când credem că suntem cei maj tari suntem cei mai puţin pregătiţi pentru atac. Un om povesteşte că s-a implicat într-o relaţie. Îşi aminteşte de o discuţie pe care a avut-o cu un prieten înainte să se întâmple asta. Prietenul: „Dacă satan ar fi să te distrugă, cum crezi că ar face-o?” Bărbatul: „Pe tot felul de căi, dar este un domeniu în care nu mă va prinde”. Prietenul: „Şi care e acesta?” Bărbatul: „Relaţia mea personală. Acesta este domeniul în care sunt cât se poate de puternic”. După câţiva ani, chiar în domeniul în care el a prezis că este în siguranţă, viaţa şi căs­nicia acestui om s-au destrămat. Pavel ne avertizează: „cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă” (1 Corinteni 10:12).

            2) Ceea ce pare inocent te poate distruge. Vorbind despre ispitele trupeşti, Pavel scrie: „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine” (1 Corinteni 6:12). Opreşte-te şi întreabă-te: „Lucrul acesta îmi este de folos sau mă va răni? Are puterea de a mă controla?”

            3) Cochetarea cu ispita garantează faptul că la un moment dat vei ceda. Pavel pune din nou lucrurile în balanţă: „Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala?” (1 Corinteni 5:6). Pavel nu se referă la gătit, ci la trup şi sfatul lui despre păcat este acesta: „Recunoaşte-I, evită-l, elimină-l din viaţa ta!” 4) Eşecul nu te va scoate din harul lui Dumnezeu, dar îţi poate dis­truge potenţialul. Având lucrul acesta în minte, Pavel scrie: „mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat” (1 Corinteni 9:27).

ÎNCREDE-TE ÎN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU. NU ÎN SENTIMENTELE TALE

ÎNCREDE-TE ÎN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU. NU ÎN SENTIMENTELE TALE
 
„El [a fost] întărit prin credinţa lui” (Romani 4:20)
Ai citit istorisirea despre Isaac care şi-a binecuvântat cei doi fii la bătrâneţe, fiind aproape orb şi în pragul morţii (Geneza 27)? Când lacov, fiul cel mic a dorit partea de moştenire a fratelui său Esau, care era de două ori mai mare, mama lui, Rebeca l-a ajutat să i-o fure. lată cum a procedat. Esau era păros, iar lacov avea pielea fină. Aşa că Rebeca a înfăşurat braţul şi gâtul lui lacov cu păr de capră şi i-a dat să se îmbrace cu hainele lui Esau. Când lacov s-a dus la tatăl său bătrân dându-se drept Esau, tatăl lui i-a spus să se apropie ca să-l poată atinge. Tatăl i-a spus că vocea îi seamănă cu a lui lacov, dar pielea e a lui Esau, aşa că s-a decis să aibă încredere în ce a simţit, nu în ce a auzit. în consecinţă, el a dat dreptul de moştenire care era destinat întâiului născut, Esau, celui de-al doilea fiu, lacov. Concluzie: el a fost înşelat de ceea ce a simţit. Noi ştim că Dumnezeu a fost prezent în toată această situaţie. Dar ideea e că nu poţi să te încrezi totdeauna în sentimente deoarece ele nu sunt totdeauna în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu şi te pot înşela. Poate spui: „Sentimentele mi-au fost rănite, aşa că nu am mai vorbit cu familia de peste un an”. Treci peste asta! învaţă să ierţi. Refuză să rămâi ofensat. Exersează dragostea. Dacă laşi ca sentimentele să-ţi conducă viaţa, ele te vor da peste cap. Sentimentele sunt ca nişte copii răsfăţaţi: cu cât le tolerezi, cu atât te vor controla. Nu trebuie să-ţi suprimi sentimentele, dar nu trebuie să te laşi condus de ele. 

DOMNUL ESTE ÎNSOŢITORUL NOSTRU

DOMNUL ESTE ÎNSOŢITORUL NOSTRU

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine.     Psalmul 23.4

Ce dulci sunt aceste cuvinte care ne arată siguranţa pe patul de moarte. Câţi le-au repetat cu plăcere în ultimele lor clipe.

Dar acest verset se potriveşte şi în agoniile sufletului în timpul acestei vieţi. Unii ca Pavel, în fiecare zi sunt în primejdie de moarte, fiind cuprinşi de tristeţe. Bunyan în „Călătoria creştinului”, scrie despre „Valea umbrei morţii”, cu mult înainte de a ajunge la râul care curge la poalele colinelor veşnice. Mulţi dintre noi au trecut de mai multe ori prin întunecosul şi îngrozitorul tunel al umbrei morţii, şi putem mărturisi că numai Domnul a putut să ne ajute să trecem prin gândurile înspăimântătoare, umbrele misterioase şi descurajările teribile de care acest tunel e înconjurat. Dar Domnul ne-a sprijinit, ne-a apărat împotriva tuturor temerilor destul de mari, atunci când chiar sufletul nostru era aproape să leşine. Am fost apăsaţi şi asupriţi din toate părţile, şi cu toate acestea am supravieţuit, căci am simţit prezenţa Păstorului celui Mare, şi am fost plini de încredere că toiagul Său ne va apăra de toate loviturile mortale ale duşmanului.

Dacă acest timp ne este umbrit prin aripile negre ale vreunui necaz mare, să slăvim pe Dumnezeu printr-o încredere liniştită în El.

Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?

Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?
(Ioan 18:11)

 

Dumnezeu este de o mie de ori mai meticulos cu noi decât chiar şi un artist cu tabloul său. Trasându-ne cu pensula durerii, şi cu împrejurări de diferite culori, ne pictează în cea mai înaltă şi cea mai bună imagine vizualizată de El, numai dacă vom primi amarele Lui daruri de smirnă într-o atitudine spirituală potrivită.

Însă când este îndepărtat de la noi paharul durerilor şi lecţiile din el sunt suprimate sau trec neobservate, facem mai mult rău sufletului nostru decât am putea repara vreodată. Nici o inimă omenească nu-şi poate imagina dragostea incomparabilă pe care Dumnezeu o exprimă în darul Său de smirnă. Cu toate acestea, acest mare dar pe care sufletul nostru ar trebui să-l primească este lăsat să treacă pe lângă noi din cauza indiferenţei noastre indolente, şi până la urmă nu ne alegem cu nimic.

Apoi, cu inima pustie venim şi ne plângem, zicând: „O, Doamne, mă simt atât de arid, şi este atât de mult întuneric înăuntrul meu!” Sfatul meu pentru tine, copil drag, este să-ţi deschizi inima pentru durere şi suferinţă, şi aceasta îţi va aduce mai mult bine decât să fii plin de emoţie şi sinceritate.   Tauler

 

Vaietul chinului omului a ajuns până la Dumnezeu,

„Doamne, alungă durerea:

Umbra ce întunecă lumea pe care ai creat-o,

Lanţul strâns, care sugrumă

Care strangulează inima, povara care apasă

Pe aripile ce vor să-şi ia zborul,

Doamne, alungă durerea din lumea pe care ai creat-o,

Ca să Te iubească mai mult”.

Atunci Domnul a răspuns la plângerea lumii Sale:

„Să alung durerea,

Şi cu ea puterea sufletului de a îndura,

Întărit prin încordare?

Să alung mila, care leagă inimă de inimă,

Şi marele sacrificiu?

Aţi pierde voi pe toţi eroii voştri care se înalţă din focul

Înţelepciunii înspre cer?

Să alung dragostea care răscumpără cu un preţ

Şi zâmbeşte în faţa pierderii?

Puteţi voi înlătura din viaţa voastră ceea ce se înalţă la Mine

Hristosul pe crucea Sa?”

Nu te mânia pe cei răi

Nu te mânia pe cei răi şi nu te uita cu jind la cei ce fac răul. (Psalmul 37:1)

Nu te supăra niciodată prea tare din cauza împrejurărilor în care te afli. Dacă supărările ar fi vreodată justificate, atunci ar fi în împrejurări ca cele descrise de acest psalm. „Cei răi” se îmbrăcau „în porfiră şi in subţire; şi în fiecare zi duceau o viaţă plină de veselie şi strălucire” (Luca 16:19). „Cei ce fac răul” puneau mâna pe cele mai înalte poziţii ale puterii şi îi asupreau pe fraţii lor mai săraci. Oameni păcătoşi umblau ţanţoşi prin ţară plini de mândrie arogantă şi se desfătau în lumina marii lor prosperităţi, în timp ce oamenii buni erau plini de frică şi de îngrijorare.

„Nu te mânia”. Nu te supăra niciodată prea mult! Fii liniştit! Chiar pentru un motiv bun, supărarea nu te va ajuta. Ea doar încinge lagărele, dar nu produce aburi. Ea nu ajută locomotiva doar pentru că osiile ei au devenit fierbinţi; încălzirea lor nu este decât o piedică. Osiile sau încălzit din cauza frecării inutile. Suprafeţele uscate se freacă una de alta, în loc să meargă lin, ajutate de o peliculă fină de ulei.

Fricţiunile cauzate de mânie sunt un indicator al absenţei ungerii cu untdelemnul harului lui Dumnezeu. Când ne supărăm, un fir de nisip intră în lagăre. Ar putea fi o mică dezamăgire, o nerecunoştinţă, sau o lipsă de respect pe care am

experimentat-o – şi dintrodată viaţa noastră nu mai curge lin. Fricţiunea duce la înfierbântare şi înfierbântarea poate duce la stări foarte periculoase.

Nu lăsaţi lagărele voastre să se încingă. Lăsaţi untdelemnul Domnului să vă ţină reci, astfel încât o încălzire profană să nu vă facă să fiţi priviţi ca unul din „cei răi”. din Stratul de argint

Scumpă inimă agitată, linişteştete; nu te mânia şi nu te supăra atât;

Dumnezeu are o mie de feluri în care poate săţi arate dragostea Lui şi ajutorul;

Crede numai, crede şi iar crede, până vei cunoaşte voia Sa.

Scumpă inimă agitată, linişteştete, căci pacea este zâmbetul lui Dumnezeu,

Dragostea Lui poate aplana orice rău şi orice necaz;

Iubeşte doar, iubeşte şi iar iubeşte, şi aşteaptă liniştit.

Scumpă inimă agitată, fii tare; nu plânge şi nu te necăji atât,

El are un scop bun în vânturile reci care suflă;

Nădăjduieşte numai, nădăjduieşte şi iar nădăjduieşte, până vei deveni mai curajos.

Ghiță Ignat – DĂ-MI PACE!!!

WhatsApp-Image-2019-02-18-at-20.30.50

„Nimic și nimeni din toată lumea nu poate să fie o sursă de pace divină, nici măcar pentru o secundă, doar Duhul Sfânt!” Spătaru Constantin.

Într-o lume atât de mult cuprinsă de freamătul unui potențial război (probabil mondial) întrebarea principală a omenirii astăzi este „cine poate să ne dea pacea?”

Pacea mondială este atât de importantă și ne rugăm pentru ea, însă ce se întâmplă cu pacea personală, pacea noastră interioară?

Aud de multe ori expresia: „pacea Domnului Iisus”… desigur că aceasta ar fi cea mai de dorit dintre toate, însă chiar ne bucurăm noi de pacea pe care a lăsat-o Mântuitorul pentru noi aici pe pământ?

Omenirea vrea pace, la fel și noi oamenii, pace în lume, pace în inimile noastre, cu toții ne dorim asta… atunci cum putem rezolva această problemă?

Doream să scriu ceva dar nu știam ce… apoi ca aproape de fiecare dată am întrebat pe Dumnezeu. Răspunsul a venit imediat sub formă de întrebare și a sunat cam așa: „cine îți poate da pacea, Ghiță?”

Există un singur lucru în această lume, după părerea mea, pe care, fiecare om, indiferent de apartenența etnică, religioasă sau politică, fără excepție, îl dorește cu ardoare și anume PACEA.

Unde caută oamenii pacea și ce sunt ei dispuși să facă pentru a o găsi?

Unii caută pacea în visare sau în liniștea naturii, alții în preocuparea cu literatura bună, alții în religie, alții speră să o găsească prin schimbarea activității și multe alte lucruri de felul acesta, care pot folosi oamenilor pe post de pace. Mai sunt unii care caută pacea la Dumnezeu și mă gândesc cu multă bucurie și satisfacție că sunt unul dintre cei care caută astfel pacea.

Am stat de vorbă cu mai multe persoane care au avut tentative de suicid și care au avut disponibilitatea să împărtășească cu mine despre ceea ce simțeau când se gândeau la astfel de lucruri. Un lucru comun la toți era lipsa păcii, apoi dorința de a ascunde ceea ce simțeau și trăiau de cei apropiați, din temere că vor fi judecați greșit. Unul dintre ei mi-a spus că presiunea din mintea și inima lui, rezultată din lipsa totală a păcii era așa de mare încât moartea i se părea mult mai de dorit decât acea stare de grozavă întristare.

Găsesc oamenii o stare de pace în droguri, …continuarea aici

Credinta adevarata!

Tesaloniceni 1

…credinţa voastră merge mereu crescand,..
2 Tes. 1:3
Credinţa puternică în Dumnezeu nu vine deodată. Adesea ea se
cîştigă prin supunerea de bunăvoie faţă de dragostea şi bună-
tatea Sa în mijlocul încercărilor.
În februarie 1862, Willie, fiul preşedintelui Lincoln, a murit, iar
Tad, celălalt băiat, se îmbolnăvise grav. O soră de caritate creştină
care avea grijă de copilul bolnav, şi-a amintit că preşedintele,stînd
pe marginea patului, îşi veghea copilul şi ofta adesea, spunînd:
„Acesta este cel mai greu timp din viaţa mea. De ce-i aşa? De ce-i
asa?” Ea i-a spus lui că ea era văduvă şi că soţul şi cei doi copii ai
ei erau în cer. Vedea în aceasta mîna Domnului şi că nu-L iubise
aşa pe Domnul ca acum după toate aceste încercări. „Cum ai ajuns
la aceasta?” s-a interesat Lincoln. „Simplu, prin încrederea că
Dumnezeu ştie că ceea ce face este bine”. „Ai acceptat cu uşurinţă
acest fapt, de la prima pierdere?” a întrebat el din nou. „Nu! a
răspuns femeia, nu întru totul. Dar pe măsură ce loviturile au venit
una după alta şi am pierdut totul, am putut şi m-am supus”. Lincoln
a spus apoi: „Mă bucur că mi-ai spus aceste lucruri… Am să încerc
să merg la Dumnezeu cu durerile mele”. După cîteva zile, ea 1-a
întrebat dacă şi-a pus încrederea în Dumnezeu. Lincoln a răspuns:
„Cred că pot să mă încred în El. Am să încerc. Mi-ar place să am
credinţa ta de copil despre care mi-ai vorbit şi cred că El mi-o va
da”.
Credinţa creştinilor din Tesalonic creştea în mijlocul persecu-
ţiilor şi problemelor. La fel poate să crească şi a noastră. Poate că
nu întotdeauna vom vedea scopul Său, dar trebuie să ne încredem
în bunătatea Sa. Va veni vremea cînd vom putea spune că niciodată
nu L-am iubit atît de mult ca în urma nenorocirii prin care am
trecut. – D.J.D.
Deşi tremur şi-aştep o altă cruce,
Prin rănile-ncercării înţeleg
Un singur adevăr ce peste tot străluce:
Dumnezeu e bun şi-I adevăr întreg.
A crede înseamnă a triumfa.