Autor: Mike Olari

ATENŢIE LA CE VORBEŞTI

  ATENŢIE LA CE VORBEŞTI
            „Din prisosul inimii vorbeşte gura” (Luca 6:43)

            „O, nu au fost decât nişte vorbe fără conţinut. Nu mare lucru!” Greşit! Cuvintele noastre sunt mare lucru şi ele au un înţeles! „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura” (Luca 6:45). Cuvintele tale au fie un impact negativ, fie unul pozitiv.

            1) Impact negativ. Ele îi pot răni pe alţii în străfundul inimii lor. „Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii” (Proverbe 12:18). Cuvintele pot zdrobi sufletul omului, lăsându-l fără curajul de a trăi. „Limba stricată zdrobeşte sufletul” (Proverbe 15:4). Cuvintele aruncate în mod necugetat între doi oameni pot distruge relaţii. „Cu gura lui omul nelegiuit pierde pe aproapele său” (Proverbe 11:9). Moartea emoţională şi chiar cea fizică poate rezulta în urma cuvintelor. „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii” (Proverbe 18:21).

            2) Impact pozitiv. Cuvintele tale pot aduce viaţă într-o relaţie. „Limba dulce este un pom de viaţă” (proverbe 15:4). Cuvintele potrivite pot ajuta la vin­decare unor relaţii rănite. „Cuvintele prietenoase sunt… dulci pentru suflet, şi sănătoase pentru oase” (Proverbe 16:24). Cuvintele bine alese ne pot ajuta să ne înţelegem unii pe alţii. „Dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa” (Proverbe 16:21). Cuvintele rostite la momentul potrivit ne pot apropia mai mult. „Un cuvânt spus la vremea potrivită, este ca nişte mere din aur într-un coşuleţ din argint” (Proverbe 25:11). Ceea ce spui contează, aşa că atenţie la ce vorbeşti!
FamToFam

Pavel rob al lui Isus Hristos

Romani

  1:1 

 „Pavel, rob al lui Isus Hristos.”

Iată un cuvînt care se pare că şi astăzi ca întodeauna are un sens negativ şi urît, deşi el are două înţelesuri total deosebite. Cuvîntul de rob implică neapărat şi noţiunea de stăpîn şi din pricina aceasta poate avea fie un înţeles pozitiv, bun, fie unul negativ, rău. De la prima pînă la ultima carte a Bibliei întîlnim acest cuvînt în ambele aspecte. Robul Meu Avraam, robul Meu Moise, robul Tău David, robii Mei proorocii, ROBUL MEU pe care-1 sprijinesc, (Domnul Isus) şi multe alte locuri, în adevăr, este mai mult decît pozitiv de a fi robul lui Dumnezeu, de a avea un Stăpîn atît de măreţ şi bun şi de a-I sluji cu cinste. Dar Scriptura ne vorbeşte şi de robi netrebnici, de robi care au ştiut voia stăpînului lor şi n-au făcut-o (Luca 12-47). Vai de soarta lor ! Versetul de care ne ocupăm azi vorbeşte de înalta stare de a fi robi ai Domnului Isus Hristos. S-ar părea un paradox şi totuşi este cu adevărat minunat, o cinste o favoare de a fi robul unui astfel de Stăpîn care, El însuşi este Robul lui Dumnezeu (Isaia 42:1), iar cînd a fost pe pămînt a fost „ca Unul care slujeşte.”

Robi ai lui Isus Hristos, purtînd astăzi crucea Lui şi trăind în dis­preţul lepădării Lui… Ne dăm noi seama că în lume sînt doi stăpînitori ai sufletelor oemenilor ? Unul este Satan, uzurpatorul, celălalt este Domnul Isus, care a venit în lume, nu numai să ne mîntuiască, ci să facă din robii Lui, nişte eliberaţi de sub puterea vechiului stăpîn, Satan, pentru a-I sluji Lui, ca martori şi lucrători.

Robi ai lui Isus Hristos. înfăţişarea lor nu are nimic care să placă, aşa cum a fost a Domnului lor (Isaia 53:2). Dar în ochii Lui, robii Lui au acum acea frumuseţe a asemănării cu El cînd era pe pămînt, înfăţişare care, prin slujirea şi dăruirea de sine, avea ca rezultat mişcarea celor mai împietrite inimi şi deschiderea lor pentru primirea Domnului Isus ca Mîntuitor. Şi cei care sînt acum robii lumii, vor dori să-şi schimbe stăpînul. Dar frumuseţea înfăţişării noastre ca robi ai Lui, aici pe pămînt în asemănarea cu El, va fi înlocuită mai tîrziu cu asemănarea noastră cu Domnul Isus în slavă.

Robi ai lui Isus Hristos. Termenul acesta, poziţia şi cinstea aceasta aparţine unei alte lumi decît cea de acum, ea vine din Locul Prea Sfint, ea aparţine veşniciei, căci atunci, robii lui Isus Hristos vor fi ridicaţi la rangul de împăraţi şi preoţi şi, care în locul suferinţelor pentru El, vor primi o coroană.   Iubiţi cititori ai acestei foi simple, îngăduiţi-mi să vă întreb:   „Ai cui robi sînteţi ?  Biblia ne spune:   …..sînteţi robii aceluia de care ascultaţi…” – Romani 6:16. Cine este stăpînul vostru ? Dacă este Domnul Isus, slujiţi-I Lui cu abnegaţie, dar amintiţi-vă ca nu putem sluji la doi stăpîni, şi lui Dumnezeu şi lui Satan. Dar dacă pînâ acum aţi slujit sub asuprirea celuilalt stăpîn, părăsiţi-1 îndală, dăruiţi-vă inima adevăratului Stăpîn care a plătit ca preţ, pentru voi, chiar cu propriul Său sînge.

FamToFam

FII CINSTIT !

  FII CINSTIT !
„Urmăriţi ce este bine” (Romani 12:17)
 
leremia scrie: „Ca o potârniche, care cloceşte nişte ouă pe care nu le-a ouat ea, aşa este cel ce agoniseşte bogăţii pe nedrept;… la urmă nu este decât un nebun” (leremia 17:11). Să nu crezi că poţi face ce doreşti în lucrurile mici şi să nu păţeşti nimic câtă vreme nu faci greşeli majore. Fie că furi un leu sau un milion de lei, tot hoţ eşti. Dicţionarul Oxford defineşte integritatea ca onestitate. De fiecare dată când încâlci un principiu moral, devine mai greu şi nu mai uşor să ai un comportament integru. Tot ce ai făcut în trecut, inclusiv lucrurile pe care ai neglijat să le faci, ajung în faza în care te presează. De aceea, dezvoltarea integrităţii necesită vigilenţă constantă. John Morley a remarcat: „Nici un om nu se poate ridica peste limitările propriului său caracter”. Şi lucrul acesta este adevărat mai ales când eşti lider. Aşadar: 
1) Tine-ti promisiunile! Când faci o promisiune, creezi speranţă. Când respecţi o promisiune, creezi încredere.
2) Recunoaste-ti greşelile!Când deciziile tale nu se transformă în ceea ce ai intenţionat, le datorezi oamenilor o explicaţie.
3) Cere-ti iertare si încearcă să faci schimbări! Când faptele tale îi rănesc pe ceilalţi, trebuie să recunoşti că ceea ce ai făcut a fost greşit şi că îţi pare rău. De obicei, lucrul acesta este foarte dureros la momentul respectiv .Nu numai că este corect să procedezi aşa dar acest lucru poate scurta agonia şi te poate ajuta să laşi incidentul în urmă.
FamToFam

PERFECTIONISM

PERFECTIONISMUL
„Văd că tot ce este desăvârşit are margini” (Psalmul 119:96)

            Standardele înalte şi atenţia pentru detalii sunt lăudabile; ele arată că te mândreşti cu munca ta. Totuşi, anumiţi perfecţionişti au o abordare de tipul totul sau nimic, găsind defecte şi fiind obsedaţi de faptul că puteau face mai bine. Cazul nostru este următorul: după ce a rostit unul din cele mai memorabile discursuri din istorie, Abraham Lincoln îşi descrie discursul de la Gettysburg drept „un eşec categoric”. Perfecţioniştii văd oportunităţi să facă bine, dar şi drept oportunităţi de a eşua, deci chiar şi când îşi ating ţelul nu au sentimentul împlinirii. Nici unul din­tre noi nu va atinge perfecţiunea în această parte a veşniciei, Suntem cu toţii imperfecţi; obişnuieşte-te cu ideea! „Cunoaştem doar în parte” (1 Corinteni 13:9). Aşadar: 

            1) Ingăduie-ţi să mai greşeşti pentru a reuşi. Henry Ford a spus: „Eşecul este numai o oportunitate de a începe iarăşi cu mai multă pricepere”. 

            2) Deşi la început nu poţi excela, nu-ţi fie teamă să încerci. Nu vei obţine rezultate perfecte, vei putea înţelege că uneori „mediu” înseamnă progres. 

            3) Înveseleşte-te. Iartă-te şi extinde-ţi atitudinea şi faţă de ceilalţi. Emerson a spus: „O consecvenţă prostească este sperietoarea minţilor mărunte”. 

            4) Nu te poticni în detalii. Stabileşte-ţi o limită de timp; spune: „Voi acorda acestui lucru treizeci de minute”. Un bine-cunoscut consilier spune: „Trebuie să ai aşteptări rezonabile … fă tot ce poţi şi încurajează-i pe ceilalţi să facă la fel. Defectele şi imperfecţiunile îţi determină unicitatea. Eliberează-le. Îmbrăţişează-le … eşti uman … Dumnezeu te-a făcut aşa”. Adevărul este că Dumnezeu nu ne judecă greşelile la fel de aspru pre­cum o facem noi. El „îşi aduce aminte că suntem ţărână” (Psalmul 103:14).
FamToFam

Ursul Carpatin – „Dragă criminalule”

Încep prin a-ți transmite că deși sunt șocat de crima pe care ai comis-o totuși nu sunt surprins.

De ce nu mă surprinde grozăvia pe care ai săvârșit-o? Pentru că din desele discuții pe care le-am purtat amândoi pe când eram colegi de secție în penitenciar, am realizat că atitudinea ta vizavi de o schimbare a modului de gândire era una care nu lăsa loc de multă speranță.

Îți scriu deși nu cred că vei apuca să citești aceste rânduri… totuși îți scriu cu speranța că adresându-mă ție vor citi alții, alții care sunt pe cale să sâvârșească aceeași faptă mișelească, pe care ai săvârșit-o tu. Alții care se văd smârdoi, alții care nu mai pot de mușchi, alții care cred că a da cu brișca e o mare șmecherie și învârt cuțitul pe degete ori de câte ori au ocazia, mândrindu-se cu acest lucru. Și, nu în ultimul rând, scriu pentru acei „alții”, care în mintea lor bolnavă văd în ceea ce ai făcut tu o faptă „vitejească”.

Hai să-ți spun ce am văzut eu… Continuarea aici https://georgeignat.com/draga-criminalule/

Rugăciunea făcută cu credința face minuni!

Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruinţă.(Iacov 5:17)
Slavă Domnului că Ilie era „ca şi noi”! S-a aşezat sub un copac, plângându-se lui Dumnezeu şi exprimându-şi necredinţa – aşa cum am făcut şi noi deseori. Şi totuşi, nu aşa stăteau lucrurile când el era într-adevăr în comuniune cu Dumnezeu. „Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi”, dar „s-a rugat cu stăruinţă”. Sensul literal al acestei expresii în greacă este minunat: în loc de „cu stăruinţă”, se spune „el s-a rugat în rugăciune”. Cu alte cuvinte, „s-a rugat în continuu”. Învăţăm de aici că trebuie să ne rugăm neîncetat.Urcă până-n vârful Muntelui Carmel şi priveşte acea măreaţă istorie despre  credinţă şi vedere. După ce Ilie a chemat foc din cer ca să-i învingă pe profeţii lui Baal, era necesară ploaia pentru ca profeţia lui Dumnezeu să se împlinească. Şi omul care a putut comanda foc din cer putea aduce şi ploaia folosind aceleaşi metode. Ni se spune că „Ilie . plecându-se la pământ, s-a aşezat cu faţa între genunchi” (1 Împăraţi 18:42), împiedicând orice imagine sau sunet să ajungă la el. El s-a aşezat într-o poziţie, sub roba sa, ca să nu vadă şi să n-audă ce se întâmplă. Apoi Ilie a spus slujitorului său: „Suie-te şi uită-te înspre mare” (1 Împăraţi 18:43). Când s-a întors, slujitorul i-a răspuns: „Nu este nimic!” Ce scurt trebuie să fi părut răspunsul lui! „Nimic!”  Vă puteţi imagina ce am fi făcut noi în această situaţie? Am fi zis: „Exact cum mă aşteptam!” şi apoi am fi încetat să ne mai rugăm. Dar a renunţat Ilie? Nu. Ci de şase ori i-a spus slujitorului său: „Du-te iarăşi”. Şi de fiecare dată slujitorul se întorcea şi-i spunea: „Nimic!”Însă „a şaptea oară, slujitorul a zis: ” (1 Împăraţi 18:44). Ce descriere potrivită, căci o mână de om s-a ridicat în rugăciune către Dumnezeu înainte să cadă ploaia. Şi ploaia a venit atât de repede şi de furioasă încât Ilie l-a avertizat pe Ahab, zicând: „Înhamă, şi coboară, ca să nu te oprească ploaia”. Aceasta este o istorie despre credinţă şi vedere – o credinţă care se rupe de toate în afară de Dumnezeu, şi o vedere care priveşte şi totuşi nu vede nimic. Da, în ciuda rapoartelor lipsite de orice speranţă primite de la vedere, aceasta este o istorie a credinţei care continuă „să se roage în rugăciune”. Ştii cum să te rogi în felul acesta – cum să biruieşti în rugăciune? Lasă-ţi vederea să-ţi aducă rapoarte oricât de descurajante, dar nu le acorda nici o atenţie. Tatăl nostru ceresc trăieşte, şi chiar şi răspunsurile întârziate la rugăciunile noastre fac parte din bunătatea Sa.  Arthur Tappan Pierson
Fiecare din trei băieţi au dat odată o definiţie a credinţei care ilustrează aspectul important al tenacităţii. Primul băiat a definit credinţa ca fiind „a pune mâna pe Hristos”, al doilea ca fiind „a ne ţine strâns de El”, şi al treilea ca fiind „a nu-I da drumul”.

ELIBERAT DE CĂTUŞE

ELIBERAT DE CĂTUŞE
Domnul îi scapă pe prinşii de război.
Psalmul 146.7b
 
Amintiţi-vă de Iosif, de Israel în Egipt, de Manase, de Ieremia, de Petru, de Pavel şi atâţia alţii. El mă poate izbăvi şi pe mine. Cu Cuvântul Său rupe stâlpii de aramă şi cu o privire sfarmă lanţurile de fier. Avem mărturie. În câte locuri şi timpuri cei prigoniţi n-au fost puşi în libertate şi scoşi la lumina zilei? Domnul Isus făgăduieşte şi azi deschiderea temniţei acelora ce sunt legaţi cu vreun lanţ.Drag prieten, El se va bucura să te vadă eliberat de necazul, îndoielile sau temerile inimii tale, care te fac să plângi azi. Ar fi o bucurie pentru Domnul să-ţi dea libertatea, aşa cum ar fi pentru tine bucuria de a fi eliberat. Tu singur nu-ţi poţi dezlega lanţurile de fier; Domnul însuşi vrea să facă aceasta. Crede numai în El, împotriva zidurilor de piatră şi a cătuşelor de fier. Satana nu te va putea reţine, păcatul nu te va putea înlănţui, nici disperarea nu te va putea lega, daca crezi în puterea Domnului Isus, în harul Sau gratuit, care are toată puterea să te salveze.Aşa vei putea cânta chiar azi: „Dumnezeu scapă pe prinşii de război”.

FamToFam

Pași spre REABILITARE-Ghiță Ignat

ghita-ignat-gavriluta

Pe Robert Gavriluță l-am cunoscut în penitenciar. Mi-a atras atenția pentru că avea asupra lui o Biblie, lucru rar întâlnit între deținuți.

Discutând cu el, mi-a zis că provine dintr-o familie bună, creștină, însă la un moment dat în viața lui a avut proasta inspirație să asculte mai mult de prieteni, decât de părinți. Acum, în libertate, ne-am întâlnit și ne-am bucurat de revedere, mulțumind lui Dumnezeu pentru asta.

Am preluat un text scris de el, primind acceptul său, l-am adus aici pe blog. Sunt gânduri pe care le împărtășim amândoi, scrise din experiența tristă, dar binecuvântată a timpului petrecut după gratii.

PAȘI SPRE REABILITARE

 

În ultimul timp am auzit de cuvântul „reabilitare” mai des decât am auzit cuvântul „mulțumesc”. Am fost tare curios să aflu ce înseamnă cuvântul „reabilitare” și ce presupune acest lucru.

Așa că nu am stat pe gânduri… m-am pus să mă documentez, ca în final să aflu răspunsul la curiozitatea mea. În cele ce urmează, voi descrie concluzia la care am ajuns, ba mai mult, vă voi arăta (din punctul meu de vedere) care sunt pașii esențiali spre „reabilitare”.

Conform „Dicționarului Explicativ al Limbii Române”, cuvântul „REABILITA” provine din limba franceză și poate însemna:

  • a repune în drepturi;
  • a face dreptate;
  • a restabili buna reputație a cuiva.

Personal cred că „reabilitarea” poate fi realizată în 3 direcții:

Ghiță Ignat – Înțepătorule!!!

intepatorule

Pentru acest început de an am un mesaj aparte pe care am început să îl scriu chiar din prima zi a anului 2019. Pe 30 decembrie 2018, la sugestia unui frate scump, am citit un text din 1Samuel 1. Am mai citit acest text în trecut, totuși de data aceasta a fost mai grăitor ca niciodată, ducându-mă cu gândul la realitatea relațiilor dintre oameni, iar în într-un mod mai special al relațiilor dintre membrii bisericilor de astăzi.

În versetele 6, 7 și 8 din acest capitol am găsit 3 personaje, pe nume Ana, Penina si Elcana, iar lucrurile stau în felul următor: „Potrivnica ei o înțepa deseori, ca s-o facă să se mânie, pentru că Domnul o făcuse stearpă. Și în toți anii era așa. Ori de câte ori se suia Ana la Casa Domnului, Penina o înțepa la fel. Atunci ea plângea și nu manca. Elcana, bărbatul ei, îi zicea – Ano pentru ce plângi și nu mănânci? Pentru ce-ți este întristată inima? Oare nu prețuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?”

Având acest text ca punct de plecare, vreau să te întreb: în 2019 cine vrei să fii? Ana, Penina sau Elcana? Te întreb pentru că poți fi oricare dintre ei, alegerea îți aparține.

Vrei să fii înțepător precum Penina? Hai să ne uităm un pic la această femeie. Atitudinea ei față de Ana era una extrem de ostilă. De câte ori avea ocazia o înțepa pe Ana, dar nu așa dulce cum ar zice unii frați astăzi, ci cu toată puterea, până acolo că Ana se întrista, plângea și nu mânca. Din context înțeleg că Penina putea să aibă copii, ceea ce o făcea să fie binecuvântată în acea vreme, în schimb Ana nu putea să aibă copii, ceea ce făcea ca ea să fie considerată mai putin binecuvântată.

Ma întreb, dacă Penina era binecuvântată și avea tot ce-și dorea, de ce nu își vedea de treabă? De ce nu căuta mai degrabă să mulțumească lui Dumnezeu și să se bucure de ce are? De ce trebuia să-i facă rău Anei?

Găsesc răspuns la întrebările acestea în versetul 6, unde zice că o înțepa deseori ca s-o facă să se mânie. În acest caz nu îmi rămâne decât un răspuns, și anume văd în purtarea Peninei o influență demonică. De ce zic asta? Pentru că prin purtarea ei răutăcioasă Penina cauta să o facă pe Ana să se mânie, adică să pacătuiască. Cine are de câștigat când oamenii păcătuiesc şi se mânie? …continuarea articolului

Un nou an plin de binecuvantari!

Happy-New-Year-2019-Wishes-1

Suntem la cumpăna dintre ani și suntem mulțumitori că Dumnezeu s-a mai îndurat de noi și în acest an care aproape s-a scurs.

Pentru noul an care ne stă înainte, 2019, echipa Family to Family, dorește ca Dumnezeu să reverse binecuvântările Sale peste dumneavoastră și familiile dumneavoastră, iar noi să rămânem consecvenți în a face voia Tatălui nostru Ceresc.

Vă mulțumim tuturor celor ce ați fost alături de noi în anul în care a trecut, într-un fel sau altul și fie ca Dumnezeu să răsplătească eforturile fiecăruia în slujba Împăratului!

Vă dorim un an nou fericit, binecuvântat și sărbători liniștite alături de cei dragi!

Family to Family