Biografii

Lipsa evaluării, a relevanței și… legalismul – Cristian Barbosu: Interviu (partea I-a)

Citez din introducerea interviului cu pastorul Gigi Furdui, postat destul de recent pe blog sub titlul „De ce intarzie trezirea? Sau cine o opreste?”

„…Poate acei așa-numiți ,,REBELI” care au fost marginalizați, sau chiar alungați fără drept de apel din cadrul cultelor neoprotestante, au fost chiar răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile celor sinceri din bisericile noastre, pentru o trezire de proporții, dar nu au fost acceptați, ci dimpotrivă, au plătit un preț nemeritat fiind calomniați și alungați …

…Am decis să le dau ocazia să-și deschidă inima și să spună și ei ce au de spus, pe blogul nostru. Pe rând o sa puteți citi mai multe inteviuri cu acești pastori deosebiți, care continuă să lucreze pentru Dumnezeu cu o inimă sinceră și plină de dragoste…”

Astăzi publicăm prima parte a unui interviu extrem de interesant, acordat de Cristi Barbosu, pastorul Bisericii Harvest Metanoia Arad.

 

◊◊◊◊◊◊◊   ◊◊◊   ◊◊◊◊◊◊◊

Întrebare: Deși ne-ai mai acordat anterior alte doua interviuri, și pentru cei mai mulți dintre cititorii blogului nostru ești o persoană cunoscută, totuși, pentru cei care nu te cunosc atât de bine, te rog să îți faci o succintă prezentare.

Răspuns: Mă numesc Cristian Barbosu, am 44 de ani, sunt casatorit de 21 de ani cu Anne si avem 3 fete: Fiona (17), Tara (13) si Eden (3).

photo(Cristi împreună cu Ann în timpul vizitei recente în Arizona)

Î: Poți să ne spui câteva cuvinte și despre pregătirea ta teologică?

R: Intre anii 1991-1995 am studiat si absolvit Institutul Biblic Moody din Chicago, intre anii 1995-1999 am studiat si primit Masterul in Teologie de la Seminarul Teologic din Dallas, iar intre anii 2003-2005 am studiat la Trinity Evangelical Divinity School, de unde in 2011 am obtinut doctoratul (PhD).

 Î: Am înțeles că ai avut invitații și ocazii să rămâi în SUA să păstorești; de ce ai revenit, totuși, în România?

R: Dupa primirea masteratului si mai apoi, dupa terminarea doctoratului am avut intr-adevar cateva invitatii din partea unor biserici americane si romanesti sa raman si sa pastoresc in SUA sau Canada, dar am refuzat, fiindca dintotdeauna am simtit chemarea Domnului inspre Romania. Chiar si atunci cand am discutat pentru prima oara cu Anne legat de posibilitatea casatoriei noastre, primul lucru pe care i l-am spus, a fost – eu nu ma simt chemat sa slujesc in alta tara ci doar in Romania. Ea fiind frantuzoaica si evident, dezinteresata pana atunci de Romania, i-a ramas intiparită in minte prima mea “conditie” legata de posibila noastra casnicie. Am avut mereu, nu stiu cum sa va descriu, un impuls interior inspre lucrarea din tara noastra. Acest lucru m-a impins inainte si cand am trecut prin vremuri grele si aceasta chemare inca ma impinge inainte… Până când? Nu stiu.

Î: Când te-ai întors în România, de ce ai hotărât să te implici în lucrare sub umbrela Cultului Baptist??

R: Bunicul meu din partea mamei a fost Baptist, si impreuna cu fratii lui, in perioada interbelica si dupa aceea, au fost foarte activi in bisericile baptiste de atunci. El a fost un model pentru mine. De aceea, prin el am ajuns sa cunosc biserica baptista din Curtici, in care, din momentul cercetarii mele de catre Dumnezeu, am fost si botezat in 1990 de catre Presedintele de atunci al Uniunii Baptiste, Traian Grecu. In acele vremi, biserica baptista din Curtici era celebra, datorita istoriei ei si modului prin care Dumnezeu a lucrat prin Duhul Sfant generatii la rand in ea. Am fost plasat de Dumnezeu intr-un mediu Baptist si de aceea, cand m-am reintors dupa absolvirea primelor 2 seminarii, am activat ca slujitor in Cultul Baptist din anul 1999 cand am pastorit impreuna cu alti slujitori, biserica baptista Maranata din Arad, iar mai apoi, incepand din 2005 biserica baptista Metanoia din Arad. Deci, procesul colaborarii mele cu UBR a fost natural. Pe de alta parte, dintotdeauna mi-am dorit colaborarea cu bisericile si lucratorii crestini. Doctrinar eram mai apropiat de doctrina si manifestarea credintei baptiste si aveam multi prieteni si lucratori pe care ii stimam in Cultul Baptist, dorind sa pun si eu umarul alaturi de ei. Nu mi-am dorit niciodata sa fiu independent fiindca dintotdeauna am perceput crestinismul ca fiind comunitar. Si in Romania, cultele iti asigurau aceasta comuniune si platformade interactiune si lucrare. Si am considerat la acel moment ca este cea mai potrivita platforma pentru mine si lucrarea la care am fost chemat in Romania.

Î: Din câte ne aducem aminte însă, încă de la început ai avut probleme să fii acceptat în UBR.

R: Da si nu. Nu am avut probleme atata timp cat am slujit in biserica Maranata, pe atunci o biserica de marca in UBR. Experienta mea de acolo mi-a dat si satisfactii dar mi-a adus si frustrari, fiind expus datorita prestigiului bisericii, la diferite lucruri din interiorul UBR, pastorul principal al bisericii fiind prieten cu fostul presedinte al UBR de atunci si avand si un rol important in forurile de conducere de atunci. Legalismul si problemele de ordin moral m-au determinat sa imi reconsider implicarea in acea biserica si dupa ce mi-am exprimat convingerile privind incompatibilitatile pe care le vedeam in anumite aspect duplicitare din viata bisericii, am plecat, inrolandu-ma in programul de doctorat. Oricum viata lunga nu mai aveam pe acolo, avand deja indicii privind indepartarea mea. Atunci au aparut problemele. Datorita afinitatii existente intre cei din conducerea de atunci a bisericii si a Uniunii, observatiile mele au declansat o reactie din partea lor, fiind trecut oarecum intre cei care nu sunt agreati cel putin de catre ei. Reintorcandu-ma in tara si dorind sa reintru in lucrare, de data asta lansand o noua biserica, era evident ca voi avea opozitie. Si exact asa s-a intamplat. Desi am depus dosarul la Uniune si aveam aprobarea comunitatii din Arad, conducerea de atunci nu a vrut sa ne dea autorizatia, si am asteptat aproximativ 2 ani sa fim acceptati, desi doctrinar sau statutar nu aveam diferente. Reprosurile care ni s-au adus atunci au avut de-a face cu traditiile baptiste pe care noi, cei care am pus bazele unei noi lucrari in Arad, nu le consideram atat de importante si unele chiar lipsite de o baza biblica. Conducerea de atunci avea tendinte fundamentaliste, sprijinind si promovand tacit legalismul din biserici. Din aceasta cauza s-au revoltat impotriva mea fiindca o editura din SUA publicase in acel an un capitol pe care-l prezentasem la o conferinta a organizatiei Evangelical Missiological Society, impotriva pericolului Legalismului in crestinismul evanghelic din Romania, pericol recunoscut de catre comunitatea evanghelica internationala, mai putin de catre liderii religiosi din contextul local romanesc. Toate acestea impreuna cu reactia lor din trecut la plecarea mea, au generat o atitudine de impotrivire. Chiar daca nu toti membrii consiliului executiv de atunci au fost impotriva mea (unii nesemnand anumite acte acuzatoare), totusi au reusit sa trimita o scrisoarea tuturor bisericilor baptiste din tara, prin care le avertizau sa nu aiba nimic de-a face cu mine si lucrarea pe care am inceput-o. Desi m-am intristat mult atunci, scrisoarea aceea ne-a ajutat enorm, facandu-i curiosi pe multi pastori si lucratori care au primt-o, sa vina la Arad si sa ne vada lucrarea pe viu (ceea ce majoritatea celor care au scris scrisoarea n-au facut-o) si in urma constatarilor lor sa ne binecuvante si sa ne incurajeze sa mergem mai departe, dezmintind acuzatiile distorsionate lansate impotriva noastra. Au fost anumiti pastori si inca mai sunt unii, de obicei cei afiliati cu fosta conducere, care mi-au interzis atunci – si unii o fac si azi – sa predic prin bisericile lor, sau sa organizez eveniemente in regiunile lor. Am avut cateva cazuri cand acestia i-au bulversat pe organiztaori, raspandind tot felul de barfe si distorsionari de adevar, asa incat oamenii s-au retras, sau le-a fost interzis sa mai vina. Recent am avut probleme cu o casatorie in care pastorul bisericii din care provenea mirele n-a vrut sa aiba nimic de-a face cu nunta acestuia, desi nunta s-a tinut in localitatea unde el pastorea – pentru simpul fapt ca fata e din biserica noastra si urma sa participam si noi la cununie. Mi-au trebuit cativa ani sa-i dau dreptate lui Pavel prvind partidele si politica in biserici …

photo2

Î. Și totuși,în pofida unor astfel de obstacole, ai continuat să vrei să intri în Uniune, ceea ce s-a și întâmplat, și ulterior ai conlucrat cu ei cativa ani la rând. Ce ai apreciat în mod deosebit în această organizație?

R: Am continuat sa sper, si ma bucur ca nu am cedat, fiindca in timp Dumnezeu ne-a deschis usa si am fost acceptati. Impotrivirile acelor lideri imi confirmau mai mult nevoia stringenta de schimbare sau ajutorare a starii bisericilor evanghelice din Romania, si imi doream mult sa pot sa ajut si eu, si de aceea nu am renuntat. Si pot spune ca nu regret anii pe care i-am petrecut in UBR. Sunt o multime de pastori si lucratori deosebiti intre baptistii din Romania, oameni ai lui Dumnezeu care simt si lupta pentru Hristos. Am apreciat dorinta de studiere a Cuvantului, pasiunea pentru evanghelizare, si marturia buna a multor credinciosi si biserici baptiste din tara. Am avut experiente frumoase in Cultul Baptist, si astazi chiar daca nu mai fac parte din cadrul acestei organizatii, continui sa am aceeasi partasie frumoasa cu multi lucratori si biserici si îi respect pe toti oamenii de bine din cadrul acestui Cult si ma rog si pentru ceilalti care, tind sa cred ca nu au o inima rea, ci pur si simplu sunt orbiti sau inselati, nu doar in privinta lucrarii noastre ci si a altor lucrari frumoase si sanatoase care ar putea ajuta si revitaliza miscarea baptista din Romania. Am sperante insa, fiindca vad o noua generatie de pastori care gandesc altfel si nu mai traiesc cu frica fata de unii din vechea garda, care erau atât buni in arta intimidarii.

Î. Care crezi tu că sunt problemele acestei organizații?

R: Intrebarea asta ma pune intr-o situatie dificila, fiindca pe de o parte nu imi place sa judec lucrarea altora (fiindca stiu ce inseamna sa fii judecat de altii) dar pe de alta parte ma simt responsabil sa ajut inspre bine orice organizatie crestina, si deseori nu ai cum sa ajuti o lucrare daca nu o si evaluezi. Si probabil ca asta este una din problemele fundamentale pe care le-am descoperit eu in aceasta organizatie. Mentionez ca tot ce spun aici este pur si simplu parerea mea personala. Mi-as fi dorit ca la conferintele nationale sau congresele care au loc, in loc de programe, predici si spectacole religioase triumfaliste, sa aiba loc evaluari realiste ale situatiei bisericilor si marturiei evanghelice din Romania. Miscarea baptista la fel ca si cea penticostala, sau CEV, sunt intr-o continua criza, pot spune chiar acuta, de ani de zile. M-as fi asteptat ca liderii ei sa fi recunoscut lucrul acesta si sa fi expus si discutat cauzele, dar si posibilele solutii. Acelasi lucru l-am constatat si in biserici, majoritatea neavand sisteme de evaluare a lucrarii si lucratorilor lor si nici perioade peste an cand sa faca acest lucru – si apoi se mirau cum de nu cresc, dand mai degraba vina pe circumstante, lume, lipsuri materiale. Lipsa evaluarii, a transparentei, recunoasterea realista a problemelor si cautarea de solutii viabile, sunt o parte din problemele cu care se confrunta, cred eu, cam toate organizatiile evanghelice din Romania, cel putin la nivelul conducerii lor.

O a doua problema pe care o vad, este lipsa de relevanta si implicit, lipsa impactului asupra generatiei contemporane. Desi tot mai multi lucratori recunosc necesitatea schimbarii in cadrul bisericilor lor, prea putini au curajul sa o faca. Unora le este frica (si am dat de pastori carora le era frica de comitet sau de cei cu gura mare si buzunar mare din biserica), altora le este lene (fiindca schimbarea necesta efort si munca continua) sau altii nu sunt dispusi sa plateasca pretul (confortul a fost si va ramane o arma letala a celui rau). Astfel orientarea bisericii a devenit mai degraba spre interior si nu spre exterior, asa cum ne-a focalizat Isus, eforturile si discutiile fiind mai degraba indreptate inspre mentinerea unui status-quo si tinerea unor traditii decat contextualizarea la nevoile spirituale ale celor nemantuiti si castigarea sufletelor lor (1 Cor 9). Si nu cred ca doar schimband un stil muzical, sau permitand mai multa libertate in inchinare schimba ceva. Din punctul meu de vedere este o problema de sistem, de hard – acolo trebuie sa aiba loc schimbarea, in modul de gandire si viziune al liderilor, dar acel lucru nu se va intampla atata timp cat bisericile evanghelice sunt orientate pe program si nu pe ucenicizare, pe un stil de predicare sau de studiu pur teoretic fara acent pe partea aplicativa si darea de socoteala la nivel personal, pe o rutina si un stil ne-evaluat si neschimbat potrivit generatiilor trecute dar putin relevant si cu impact generatiei de astazi. De ce ne mai miram ca ne pierdem tinerii, iar cei din lume sunt tot mai dezinteresati de meniul spiritual pe care-l oferim? Oare nu ne-am intrebat daca nu cumva e expirat? Nu Cuvantul, ci meniul oferit de noi – modul in care imbracam Cuvantul in forme fosilizate si uzate, inabusindu-l cu toate celelalte traditii de-ale noastre, ajungand sa avem o forma de evlavie, dar fara putere.

Si aici mentionez o a treia problema pe care eu am experimentat-o, si care e strans legata de tot ce am spus pana acum – legalismul. Un cuvant care-i face sa reactioneze pe unii, dar din pacate intr-o forma agresiva asemanatoare fariseismului din vremea lui Isus. Din pacate, asa cum fiecare natiune are pacatele si intariturile ei, noi avem legalismul care vine impreuna cu orbirea si mandria fariseica. Din pacate, nu doar in Cultul Baptist sunt inca propagatori ai legalismului ci in majoritatea Cultelor Evangheice. Ma bucur insa sa vad tot mai multi pastori si lideri crestini, chiar si in fruntea acestor organizatii, care au curajul sa expuna acest pericol si sa inceapa sa faca ajustarile necesare in bisericile lor, sau in comunitatile lor. Ma doare cand vad efectul legalismului in biserici, nu doar prin absolutizarea formei si relativizarea functiei (exact inversarea principiilor Scripturii), ci mai ales prin duplicitatea pe care o produce, un efect cunoscut al legalismului atat in Scripturi cat si in istoria bisericii. Mediul social corupt in care traim ca natiune, ne este favorizat in biserici prin legalism care mereu pune acentul pe aparente si pe exterior in detrimentul schimbarii interioare, neglijand valorile morale pentru traditii si reguli mai mult sau mai putin biblice. Si rezultatele se vad. Stiu ca imi asum un risc cand spun asta, dar majoritatea bisericilor despre care eu stiu ca au murit sau sunt in coma astazi, sunt biserici in care, fie duplicitatea crestinilor le-a adus in starea asta, fie legalismul liderilor le-a sugrumat de orice forma de viata. Litera legii care le-a ucis, lipsita de Spiritul care da viata.

Eu am speranta insa, repet, cunoscand noua generatie de pastori baptisti, ca lucrurile se vor schimba si au inceput sa se schimbe si in UBR. Multi dintre ei sunt oameni sensibili la vocea Duhului, educati in Scripturi si cu o pasiune pentru Dumnezeu care le da curajul sa plateasca un pret. Asa cum unii din predecesorii lor au platit pretul persecutiei comuniste, tot asa cred ca vor fi pastori ai generatiei noastre care vor plati pretul persecutiei legaliste, sa o numesc asa. Ma rog pentru UBR, fiindca pretuiesc istoria baptista si lucrarea pe care o fac fratii mei acolo.

Î. Atunci de ce ai părăsit, totuși, Cultul Baptist? Și ce a însemnat pentru tine decizia aceasta?

(Raspunsul la această întrebare, cât și la altele în plus, în partea a II-a a interviului)

Cine este CRISTIAN BARBOSU?

Cum poţi şti despre cineva, cine este el cu adevărat? Ne facem adesea impresii judecând după aparenţe. Sau putem să-i întrebăm pe alţii, sau putem să ne uităm la rezultatele respectivului, la concordanţa dintre ceea ce spune şi ceea ce face, la impactul pozitiv sau negativ pe care îl are asupra comunităţii în care trăieşte. Sau pur şi simplu putem să stăm de vorbă cu respectivul, să îi punem întrebări, să-l provocăm la discuţii, şi vom fi surprinşi cât de multe putem afla despre acea persoană fie din cele spuse în mod direct, fie citind atent printre rânduri.
Mike Olari s-a întors recent dintr-o vizită făcută în Romania, unde a vizitat mai multe biserici. În trei dintre acestea a depus și o mărturie personală. În postările care vor urma vrem să vă prezentăm activitatea și lucrarea acestor biserici, văzute prin prisma liderilor care conduc aceste biserici. Vom intercala şi mărturia depusă de Mike Olari în aceste biserici. Credem că cele ce vor urma, vor avea rolul să vă încurajeze, să vă zidească spiritual, şi să vă motiveze în formarea ca ucenici şi slujitori devotaţi ai Domnului şi ai Împărăţiei Lui.
Vom începe cu prima biserică vizitată Mike: Harvest Metanoia Arad – o biserică tânără, dinamică, cu o echipă de slujitori devotaţi şi plini de pasiune pentru slujire. Primul dintre ei – cum aţi aflat încă din titlu, pastorul senior:

CRISTIAN BARBOSU

photo (1)

PARTEA 1 – Începuturile şi cercetarea

Înrebare: Unde te-ai născut şi cum au fost primii ani ai copilăriei şi mai apoi, ai tinereţii tale?

Am pornit pe drumul vietii in 1970 in Arad, unde, la cateva saptamani, am fost botezat la Catedrala Ortodoxa din Arad, tatal meu si bunicii din partea tatalui meu fiind credinciosi ortodocsi practicanti. La o varsta frageda – nici nu mai imi aduc aminte cand – parintii mei au divortat iar eu am fost crescut pentru primii 12 ani de catre bunicii din partea mamei mele, la Curtici. Cu toate acestea am avut o copilarie fericita, pasnica, bunicii mei supliniind foarte bine atat absenta tatalui cat si lipsa mamei, care si-a continuat studiile si era prinsa destul de mult cu slujba ei. Ambii mei parinti au fost profesori toata viata lor, asta fiind si motivul pentru care probabil, cartile au devenit si au ramas hobbiul meu.

In copilarie bunicul meu din partea mamei, fiind credincios baptist, ma mai ducea la biserica de sarbatori, si tin minte cum, undeva prin clasa a VIa m-a inscris si in fanfara copiilor care se infiintase recent in biserica din Curtici. Asa ca am cantat si eu la Flughorn 2 pentru o perioada, asta dupa ce ani de zile, maica-mea, fiind profesoara de vioara, a incercat sa ma chinuie sa invat vioara, ba chiar sa ma si includa intr-un taraf al Casei Pionierilor din Curtici.

La 13 ani, m-am mutat insa in Arad cu mama si actualul ei sot, si am urmat liceul Miron Constantinescu (azi Ghiba Birta) pe care l-am si absolvit, urand matematica dar iubind istoria si literatura romana.

Înrebare:  Când ai început să fii interesat de Dumnezeu şi cum s-a întâmpat lucrul acesta?

Desi primele mele “intalniri” cu credinta au fost la Curtici, prin intermediul bunicului meu si al bisericii de acolo pe care din cand in cand o mai frecventam, intalnirea mea cu Domnul a decurs in timp si pot spune ca procesul a inceput dup ace m-am mutat la Arad.

Imi placea sa cutreier muntii si undeva prin ’84-’85 fiind in Retezat, am ramas uimit de frumusetea naturii, de designul perfect, de modul in care totul parea atat de organizat, structurat, gandit in tot ce inseamna natura, incat m-am zbatut din greu cu intrebarea  – “cum se poate ca toata frumusetea aceasta, tot ce invat la fizica, chimie, biologie privind organizarea perfecta a celulelor, tesuturilor, organismelor vii –  tot ce vedeam eu dealtfel – sa fi aparut din intamplare in urma unei explozii haotice numit Big Bang?”  Mi-era imposibil de imaginat si cu atat mai greu de crezut. De aceea simteam in mine ca TREBUIE sa existe ceva, cineva, dincolo de legile naturii trebuie sa existe un Legiuitor, dincolo de creatie, un Creator. Si in contextul acelei framantari am discutat cu Dani Maris, acum rector la Institutul Baptist din Bucuresti, in vremea aceea un tanar blond, destept si bun la fotbal – care fiind cu mine in Retezat, mi-a deschis Scriptura in cartea Romani si mi-a aratat un verset:

Romani 1:19-20: Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le- a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi;

 Am ramas naucit. Eu credeam ca Biblia e o compilatie de legende si mituri evreiesti, asa cum invatasem in clasele de materialism dialectic in scolile comuniste … Pentru prima mi-am dat seama ca nu e asa, fiindca aceasta carte vorbea direct framantarii sufletului meu. Si acea experienta mi-a deschis oarecum usa si interesul de a privi Scriptura altfel decat am privit-o pana acum. Si mi-am pus intrebarea  … dar daca e adevarata? Dar daca Dumnezeu intr-adevar exista? Evident ca nu pot sta nepasator …

Înrebare:  Cum ţi-ai putea caracteriza viaţa în acea perioadă de timp?

N-am fost niciodata omul extremelor, dar nefiind credincios, evident ca valul adolescentei m-a luat pe sus, mai ales pentru un tanar recent venit de la tara la oras. Am fost prins de Metallica, de stilul de viata al tanarului din lume, cu fete, bautura, tigari, vocabular, etc. Chiar daca am simtit o repulsie naturala la bautura si tigari, totusi, din pricina anturajului ma luptam cu mine insumi sa fiu si eu ca ei. Cautam cumva sa-mi umplu un gol sufletesc pe care-l simteam. Nu stiam atunci ca toti il simt dar este doar Unul care-l poate umple.

Înrebare:  Şi cum ai reuşit? Cum a fost momentul acela?

Nu pot spune ca a fost un moment. In viata mea a fost mai degraba un proces. Pe toata perioada liceului am cazut in banca cu singurul pocait din clasa aceea, Vali. Mi-am zis – mi s-a dus fericirea, ca asta nici nu bea, nici nu fumeaza, nici nu se uita dupa gagici. Am scapat si eu de Curtici, am venit la Arad, unde am dat de rockeri si gasti super tari, si eu care trageam sa-mi fac prieteni de genul … sa ajung sa stau in banca cu un pocait?! Totusi, Vali, asa ciudat cum mi s-a parut mie atunci, mi-a aratat o alta perspectiva asupra vietii. Nu era habotnic, nu a incercat sa ma evanghelizeze dandu-mi cu Biblia in cap, ci prin trairea lui, m-a atras. Vedeam in el valori pe care nu le gaseam in ceilalti colegi. El era singurul care nu copia (eu eram expert in fitzuici), singurul care nu mintea, printre putinii care mereu se jertfeau pentru altii si in care puteai avea 100% incredere. Ba uneori cand ma vedea ca ma uit dupa fete, si vedea cat ma lupt sa le castig incercan sa fiu matcho, imi scria cate un biletel cu versete din Scripturi: “farmecul unui om il face bunatatea Lui” Prov 19:22.

Ma si enervam pe el, dar inlauntrul meu il apreciam. Era un altfel de om, si imi doream sa fiu ca el. Si incetul cu incetul, prin aceste 2 experiente, cea din Retezat si apoi prin colegul meu Vali, am inceput sa fiu deschis fata de credinta si sa vad ca e mai mult decat o religie, decat ceva abstract. Si bunicul meu s-a bucurat cand a vazut ca din proprie initiativa am inceput sa vin pe la biserica, desi in paralel inca mai petreceam timp cu metalistii. Dumnezeu insa ma cauta, si-l simteam ca ma cauta fiindca am inceput sa-I simt cercetarea Lui nu doar prin natura ci si prin oamenii de langa mine.

Înrebare:   Poţi să-ţi aminteşti de vreo experienţă în urma căreia ţi-ai deschis inima către Isus?

In aceasta perioada, traiectoria sufletului meu incepuse sa ia o directia vertical, desi aveam ancore care ma trageau mereu spre pamant. Dar tin minte cum, intr-un an, in timp ce eu eram la Resita sa fac meditatii la matematica in vacanta de iarna pentru un examen ce trebuia sa-l trec la liceu, tinerii si orchestra bisericii din Curtici au facut o iesire pe Semenic. Exact in weekendul cand mi-am planificat sa ma intorc spre Arad, in acelasi tren erau si ei. Si mi-aduc aminte cat de intunecat, de frig era in acel tren, fara curent, caldura si cu cateva ferestre sparte. Si acolo in tren, tinerii au inceput sa cante si ma simteam asa de fain intre ei, si simteam cum parca Dumnezeu era acolo dardaind cu noi in tren. Dani Maris a fost prezent si el. Vazandu-ma cercetat de Domnul m-a invitat intr-un alt compartment, unde eram doar noi doi si acolo, am inceput sa vorbim despre Dumnezeu. Tin minte cum, pentru prima data in viata, m-am plecat pe genunchi in acel vagon intunecat si pentru prima data am simtit cum s-a facut lumina in viata mea predandu-mi viata in mana Domnului. Am stiut in acea seara ca nu la intamplare Dumnezeu l-a trimis pe Dani in acel tren.

(va urma)