Diverse

VALOAREA ÎNCURAJĂRI

   ÎNCURAJEAZĂ PE CINEVA
 
„Epafrodit… slujitorul vostru pentru nevoile mele” (Filipeni 2:25)
Când oamenii suferă, ei au nevoie de sprijinul tău până când se repun din nou pe picioare. Cercetătorii din domeniul medical au dezvoltat un compus pentru legarea oaselor care ilustrează lucrul acesta. Odată injectat în corp, el se întăreşte în zece minute. în douăsprezece ore ajunge la rezistenţa osului natural. Un studiu din revista „Science” a descoperit că acest compus este virtual identic cu cristalele osului natural. El seamănă atât de bine cu osul adevărat încât corpul nu-l respinge. La câteva săptămâni după injectarea în organism, cimentul este înlocuit de osul real. Potrivit Associated Press, studiile clinice arată că „materialul a permis pacienţilor să renunţe repede la ghips – sau cu totul – şi să-şi reia mersul mai rapid şi cu mai puţină durere”. Epafrodit este prezentat de Pavel drept „fratele şi tovarăşul meu de lucru şi de luptă, trimisul şi slujitorul vostru pentru nevoile mele … Primiţi-I, deci, în Domnul, cu toată bucuria; şi preţuiţi pe astfel de oameni. Căci pentru lucrul lui Hristos a fost el aproape de moarte, şi şi-a pus viaţa în joc, ca să împlinească ce lipsea slujbei voastre pentru mine” (v. 25-30). Poate întrebi: „Ce îi lipsea lui Pavel?” încurajarea! Şi cine i-a adus-o? „Epafrodit, fratele şi tovarăşul meu de lucru şi de luptă”. Epafrodit a lucrat cot la cot cu’ Pavel şi a luptat pentru el. Ce om valoros a fost! Noi căutăm astfel de oameni în perioade de criză deoarece ei ne ridică. Avem nevoie de acel „compus” pentru a ne ţine pe picioare în perioadele dificile. Aşa că astăzi,roagă-L pe Dumnezeu să te facă o persoană care încurajează, o persoană ale cărei cuvinte şi fapte aduc alinare şi sprijin pentru alţii. Nu există chemare mai mare!
FamToFam

Iertati-vă unul pe altul!

 14 mai Text: Matei 18:21-33


DE CE POŢI  IERTA
…iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, aşa
iertaţi-vă şi voi. 
                                                            Coloseni 3:13
Uneori ne este greu să-i iertăm pe alţii. Ştim că nu este corect
să ţinem duşmănie, dar este o luptă să trecem cu vederea
tratamentul rău pe care l-am îndurat. Cînd nu iertăm, lucrarea
noastră pentru Domnul îşi pierde din interes, bucuria se dimi-
nuează, părtăşia noastră cu Domnul şi cu alţii are de suferit. Dar,
slavă Domnului, există o soluţie! Dacă reflectăm la cît de multe
ne-a iertat Dumnezeu, vom găsi că este uşor să-i iertăm pe cei ce
ne-au rănit.
Un canadian, pe nume Macdonald Dubh, a învăţat această lecţie
în primii ani cînd s-a întors la Domnul. Cînd a primit mîntuirea,
inima îi era plină de resentimente şi de gînduri de răzbunare faţă
de un om care îl tratase deosebit de ruşinos. Dar în ziua cînd şi-a
pus încrederea în Cristos, s-a gîndit numai la problema păcatului
său. Gîndurile la felul cum fusese tratat de rău nici nu i-au mai
trecut prin minte. Imediat după aceea, omul care l-a condus la
Domnul i-a făcut o vizita şi a discutat cu Dubh despre respon-
sabilitatea de a-l ierta pe cel ce l-a tratat atît de crud. Cu lacrimi
în ochi, acest nou creştin i-a spus: „Oh, este un lucru mic. Este atît
de puţin faţă de mulţimea păcatelor de care am fost iertat!”
Ai fost tratat şi tu cum nu trebuie, neînţeles sau calomniat? Ţi-au
trecut prin minte gînduri de răzbunare? Dacă da, atunci începe să
reflectezi la mulţimea păcatelor pe care ţi le-a iertat Cristos. Vei
putea cu greu să mai ţii duşmănie pe cineva. Vei fi eliberat de un
spirit de amărăciune. Vei pierde dorinţa de-a te răzbuna. „Cum v-a
iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi.”
           – P.R.V.
Să-ntorc obrazul celălalt
Ajută-mi s-o fac ca Tine,
Trăind sentimentul înalt
Al iertării depline.
                    – Monroe
Ne putem opri de a-i mai ierta pe alţii
cînd Cristos se va opri să ne mai ierte pe noi.
 FamToFam
 

EL VINE CURÂND

EL VINE CURÂND

Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape.                      Iacov 5.8

Ultimul cuvânt din Cântarea Cântărilor este: „Vino repede, iubitule”, şi printre ultimele cuvinte ale Apocalipsei citim: „Şi Duhul şi Mireasa zic: Vino!” La acest cuvânt Mirele dumnezeiesc răspunde: „Iată, Eu vin curând”. Dragostea noastră suspină după arătarea slăvită a Domnului şi se bucură de această dulce făgăduinţă: „Venirea Domnului este aproape”. Ea îndreaptă duhul nostru spre această întâmplare slăvită, care este ca o fereastră prin care aruncăm o privire plină de nădejde. Prin această „fereastră cerească” pătrunde acum peste noi un val de lumină, care ne uşurează lucrul şi suferinţa. În timpul zilelor de încercare, gândul că se apropie această zi de bucurie, ne şopteşte: „răbdare”. Dacă suntem întristaţi că nu vedem rezultatul ostenelii noastre, această slăvită înştiinţare iarăşi ne strigă: „fii răbdător”. Când suntem frământaţi de multele noastre ispite, atunci siguranţa că în curând Domnul Se va întoarce, ne sprijineşte prin acest verset: „întăriţi-vă inimile”. Să fim deci liniştiţi şi „sa rămânem hotărâţi şi neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului”. În curând vom auzi trâmbiţa de argint anunţându-ne întoarcerea Regelui nostru slăvit. Să nu ne înspăimântăm, ci să stăm neclintiţi, căci iată-L pe norii cerului! Chiar astăzi poate să Se arate.
FamToFam

 

BILANȚ ANUAL! Omul de afaceri vs. Pastorul sau slujitorul Bisericesc!

„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”Matei 6:33

136638_00_2x

pastor-preaching-mission-statement-church

 

 

 

 

 

Încă de la început trebuie remarcat faptul că cei doi reprezintă domenii complet diferite, așa că automat și succesul acestora trebuie să fie evaluat pe criterii complet diferite!

Din păcate, vom vedea că biserica, cea care ar trebui să fie un domeniu spiritual cu rezultate spirituale, își măsoară succesul tot în parametrii omului de afaceri.

Trei dovezi majore prin care omul de afaceri spune că a avut un an bun:

1. Mai mulți bani!

Pentru că o afacere care nu face profit mai mare de la un an la altul, este o afacere falimentară în timp!

2. Popularitatea!

Orice afacere de succes și cu un viitor strălucit, trebuie ca de la an la an, să meargă tot mai bine și să fie cunoscută de cât mai mulți oameni!

3. Apoi, dovada clară că afacerea cuiva merge bine, se vede prin felul în care patronul se îmbracă, ce mașini conduce el și familia sau în ce casă locuiește!

Mă opresc la doar 3 dovezi prin care un om de afaceri dovedește că este de succes. Oare uitându-ne bine la aceste lucruri, nu cumva se aseamănă cu ceea ce biserica contemporană își evaluează succesul anual? Din păcate, se observă „de la o poștă” asemănarea succesului secular, cu cel bisericesc!

Desigur că într-o societate materialistă, unde toate posesiunile se numesc ,,BINECUVÂNTĂRI’’ și unde liderii sunt  lipsiți de discernământ și lumină de la Duhul Sfânt și care depind de banii oamenilor de afaceri, este greu să mai convingi mulțimea care nu mai citește Biblia, că totul merge într-o direcție greșită.

Cuvântul lui Dumnezeu ne vorbește clar (pentru cei care încă îl mai studiază), care sunt valorile BISERICII! Categoric valorile Bisericii contemporane nu sunt darurile (1 Corinteni 13) care sunt bune și de folos dacă nu sunt false, ci VALORILE BISERICII le găsim în Galateni 5:22-26    Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul. Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.

Dacă te uiți în biserica ta și la liderii tăi spirituali și nu vezi aceste roade, înseamnă că frecventezi o biserică firească, ce nu degeaba își evaluează progresul după valorile societății!

Îmi doresc pentru anul 2020 în care abia am intrat, să ne redefinim ca biserică, VALORILE, cu riscul de a supăra lumea afacerilor și dacă trebuie, chiar să renunțăm la banii proveniți de la cei din lume și  să facem o decizie radicală pentru a aduce DARURILE SPIRITUALE  înapoi în BISERICĂ, care se pregătește pentru RĂPIRE și întâlnirea cu MIRELE ISUS!

Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera. Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică. – Galateni 6:7-8

Vă doresc tuturor un AN NOU FERICIT și binecuvântat, discernământ și CREȘTERE SPIRITUALĂ, în detrimentul posesiunilor, care pe mulți i-au îndepărtat complet de CALEA ADEVĂRATĂ!

Cu dragoste,
mike olari

Cu inima plină de mulţumire, putem spune,am fost spălat, am fost sfinţit, am fost socotit neprihănit în Numele Domnului ISUS!

 Şi aşa eraţi unii din voi!le Domnului Cristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.” Dumnezeu spune celor care au crezut în aţi fost spălaţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele DOMNULUI ISUS CRISTOS, şi prin Duhul DUMNEZEULUI nostru. 1 Corinteni 6.11
Ce erau unii din credincioşii din Corint? În versetele 9 şi 10 sunt enumerate unele lucruri în care trăiau unii din ei odinioară. Nici un om nu se poate sustrage de la cercetarea lui Dumnezeu. „Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar” (Rom. 3.12). Dar credinciosul poate spune cu inima plină de mulţumire: „Dar am fost spălat, am fost sfinţit, am fost socotit neprihănit în Numele Domnului Isus.” Aceasta era şi partea corintenilor credincioşi. Nu numai că cel credincios a fost spălat dar este şi sfânt – aceasta înseamnă că este pus deoparte, el nu mai este din lume şi a fost făcut părtaş de a sluji Marelui şi Veşnicului Dumnezeu. Credinciosul este socotit şi neprihănit prin credinţă. Domnul Isus a fost dat pentru nelegiuirea noastră pentru a ne curaţa de toate păcatele şi din cauza neprihănirii pe care am primit-o prin această jertfă am fost sfinţiţi. Am „fost socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Cristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.” Dumnezeu spune celor care au crezut în Domnul Isus: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor” (Evr. 10.17). Ce HAR minunat!De ce oare le aminteşte apostolul Pavel corintenilor ceea ce au fost odinioară? Vai, şi noi uităm adesea de unde am fost scoşi şi ce lucrare a trebuit să facă Domnul Isus pentru noi. A privi la dragostea Domnului Isus este partea credinciosului. Amintirea lucrării desăvârşite de mântuire şi marea dragoste a Domnului nostru este motorul laudei şi mulţumirii în adunarea de adorare ca şi tot timpul vieţii noastre.A avea o cunoştinţă temeinică despre originea cerească a Adunării lui Dumnezeu, înseamnă a avea cea mai bună apărare împotriva învăţăturii stricate.
FamToFam

Binecuvântări în Noul An!

Happy-New-Year-2020-Gold-Fireworks-christmas-bulbs-Greetings-Card-for-or-Mobile-phones-Tablet-and-PC-3840x2160-915x515

Încă un an a mai trecut și am ajuns din nou cu ajutorul lui Dumnezeu, la începutul unui nou an de care ne mai despart doar câteva ore.

Dumnezeu ne-a ajutat și ne-a ocrotit până acum și dorim ca și de acum înainte, în Noul An, să vă păzească pe toți, să vă binecuvânteze și să vă umple casele și inimile cu harul și bucuria mântuirii Sale.

Multumim tuturor celor ce ați fost alături de noi, tuturor celor ce ne urmăriți blogul, vă dorim un An Nou cât mai binecuvântat și fie ca Dumnezeu să ne ajute tot mai mult să rămânem în voia Sa.


Cu prețuire,

mike olari

FRÂNT ŞI FUMEGÂND!?

 

Trestia frântă n-o va zdrobi, şi mucul care mai arde încă, nu-l va stinge.                                                Isaia 42.3

 

Eu pot să am încredere că Dumnezeul meu mă va primi cu blândeţe, deşi sunt în adevăr slab, încovoiat şi neînsemnat ca o trestie. Se zice despre mine: „Mă sinchisesc de el ca de un pai”; şi această vorbire, cu toate că este puţin binevoitoare, nu este nepotrivită. Iată, eu mă simt mai neînsemnat decât o trestie care creşte în apă, căci ea tot îşi ridică capul deasupra. Dar eu sunt doborât; sunt sfâşiat cu asprime şi cruzime. Nu mai e nici o cântare în mine, căci eu sunt zdrobit şi nu pot să scot nici un sunet, ca o vioară spartă. Dar Domnul Isus nu mă va zdrobi de tot; şi dacă El mă cruţă, puţin mă interesează ce vor face alţii. O, Mântuitor blând şi îndurător, eu mă adăpostesc lângă Tine şi aşa uit vânătăile mele.Într-adevăr se poate foarte bine să fiu asemănat cu un muc care fumegă, a cărui flacără s-a stins şi care dă numai fum. Eu sunt mai curând o piedică decât un ajutor. Gândurile duhului meu tulburat îmi şoptesc că Satana a suflat în lumina mea şi că Domnul nu va întârzia să oprească fumul neplăcut care iese, stingând complet lumina mea cu un stingător. Totuşi am băgat de seamă că la braţele sfeşnicului sfânt erau numai mucuri, nu şi stingătoare. Domnul Isus nu înăbuşă lumina mea şi eu pot să prind curaj. Doamne, aţâţă din nou focul meu şi fă ca flacăra lui să strălucească spre slava Ta şi spre lauda dragostei şi bunătăţii Tale.

FamToFam

Ce sărbătorim la Craciun?

Încă un an s-a mai scurs și din nou suntem în preajma momentelor în care sărbătorim cu toții Nașterea Mântuitorului, întruparea Fiului lui Dumnezeu. Vă mulțumim tuturor celor ce ați fost alături de noi și ne-ați sprijinit în diferite moduri; Dumnezeu să reverse binecuvântările Sale peste voi toți!

Gândurile și țelurile noastre în continuare au ca țintă împlinirea voiei Regelui, care și-a trimis în lume pe singurul Fiu, ca omenirea să fie salvată de la moarte și să beneficieze de viața veșnică, prin jertfa Sa pe cruce!

Binecuvântările Tatălui să fie peste voi toți care urmăriți și citiți blogul nostru, iar Nașterea lui Cristos să ne fie tuturor de folos!

Cu prețuire,

                  mike olari



Ce sărbătorim la Crăciun?

Istoria lui Isus ne este relatată în patru cărţi numite „Evanghelii”. Autorii lor sunt numiţi „evanghelişti”. Evanghelistul Marcu nu ne spune nimic despre naşterea şi copilăria lui Isus: el începe direct cu Ioan Botezătorul şi cu botezul lui Isus. Evangheliştii Matei şi Luca ne dau multe detalii despre naşterea şi copilăria lui Isus. Pe acestea se bazează colindele noastre, care dau atâta farmec sărbătorii acesteia. Spre deosebire de ei, evanghelistul Ioan are un fel cu totul special de a ne vorbi despre naşterea lui Isus. El începe cu actul creării lumii, arătându-ne că Isus, numit de el „Cuvântul”, era prezent acolo:

„La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El şi nimic din ce  a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor….” – După alte câteva detalii, evanghelistul Ioan ne relatează ceea ce sărbătorim la Crăciun: „Şi Cuvântul S-a făcut Trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai cu slava singurului născut din Tatăl… Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela ni L-a făcut cunoscut” (Evanghelia după Ioan, 1:1-4; 14 şi 17).

Înţelegem de aici că Isus era Fiul lui Dumnezeu, care exista dinainte de crearea acestei lumi, că Dumnezeu Tatăl a creat totul prin El.  Aflăm apoi,  că la un anumit moment din istorie „S-a făcut Trup” – fenomen pe care noi îl numim „întruparea Fiului lui Dumnezeu”. Tot aici aflăm că un scop al întrupării a fost ca să ni-L facă de cunoscut pe Dumnezeu. Dacă citim în continuare, aflăm de la Ioan Botezătorul un alt scop al întrupării: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (v.29), adică, Isus a venit să fie Mântuitorul omenirii. Tot de la Ioan Botezătorul aflăm aceste cuvinte solemne: „Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu-L ascultă pe Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el”. ( Observaţie extrem de importantă: În Cornilescu se repetă „cine nu crede”. In original, a doua oară se schimbă şi este „cine nu-L ascultă”. Aşa este şi în Biblia ortodoxă  de la anul 2000 a lui Anania şi în Biblia GBV, 1999 şi 2000). Cerinţa de a-L asculta pe Isus este categoric întărită de Dumnezeu Însuşi pe Muntele Schimbării la Faţă: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc toată plăcerea Mea: de El să ascultaţi!” (Matei 17:5. Vezi şi Evrei 5:9).

Aşadar, sărbătorim naşterea lui Isus, sau întruparea Fiului lui Dumnezeu. Să facem un efort şi să ne gândim ce putem să spunem despre Isus. În primul rând, ce spune Dumnezeu Însuşi despre El: „Este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc toată plăcerea Mea!” Ce fel de Persoană putea să fie El, dacă Dumnezeu vorbeşte în felul acesta despre El? Apostolul Pavel scrie despre El: „El este oglindirea slavei lui Dumnezeu şi întipărirea Fiinţei Lui şi El ţine roate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui” (Evrei (1:3) . Şi apoi în epistola către Coloseni: „”El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel dintâi născut din toată creaţia. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute… toate au fost făcute prin El şi pentru El….  Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El” (Col. 1:15-19).  El este cel mai inteligent om care a trăit vreodată: „în El sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei” (Col 2:4). Mai mult: „în El locuieşte  trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii”  şi „voi aveţi totul deplin în El” (v.9-10).

Acum urmează cel mai important lucru din lume: „Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine. Cuvintele pe care vi le spun Eu nu le spun de la Mine, ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui” (Ioan ]4:10). Citim apoi în continuare că dacă ascultăm de învăţăturile Lui, El vine să locuiască în noi, Tatăl vine să locuiască în noi şi Duhul Sfânt vine să locuiască în noi. Sau, aşa cum spune El în discuţia finală cu Tatăl Său: „Eu în ei şi Tu în Mine” (Ioan 17:21). Lucrul cel mai greu de crezut este că dacă noi ascultăm de învăţăturile Lui ajungem să facem şi noi lucrările pe care le-a făcut El. Spun „greu de crezut”, dar avem garanţia Fiului lui Dumnezeu că aşa stau lucrurile dacă ne însuşim învăţăturile Lui şi le trăim!

Isus este cea mai minunată persoană care a trăit pe planeta noastră. Veniţi să ne însuşim învăţăturile Lui, să studiem felul Lui de a fi, să ne însuşim gândirea Lui şi să călcăm pe urmele Lui (să-l imităm şi să trăim în unire cu El), până când chipul Lui se formează în noi (Gal.4:19). El a devenit om tocmai ca să facă lucrurile acestea posibile. Cum să refuzăm această ofertă divină?

Fiţi binecuvântaţi !

Iosif Ţon

EL BINECUVINTEAZĂ ŞI PĂZEŞTE!

EL BINECUVINTEAZĂ ŞI PĂZEŞTE

Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească.

Numeri 6.24

Această binecuvântare a Marelui Preot este ea însăşi o făgăduinţă. Binecuvântarea pe care Marele nostru Preot o pronunţă pentru noi trebuie să aibă sigur o urmare, căci El vorbeşte gândurile lui Dumnezeu.

Ce bucurie să ai parte de binecuvântarea Iui Dumnezeu! Aceasta dă o mireasmă plăcută la toate lucrurile. Dacă noi suntem binecuvântaţi, toate bunurile noastre şi toate bucuriile noastre sunt binecuvântate; pierderile noastre şi necazurile noastre şi chiar dezamăgirile noastre vor fi şi ele binecuvântate. Binecuvântarea lui Dumnezeu este adâncă, reală şi are urmări bune. Binecuvântarea unui om poate să fie numai vorbe; dar binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte şi sfinţeşte. Urarea cea mai de dorit pe care noi am putea-o face celui mai bun prieten al nostru nu este „Fericire şi noroc”, ci „Domnul să te binecuvânteze”.

Ce mare lucru este de asemenea să fii sub paza lui Dumnezeu; păzit de El, păzit lângă El, păzit în El. Cei pe care-i păzeşte Dumnezeu, sunt bine păziţi; ei sunt scutiţi de rău şi păstraţi pentru o fericire veşnică. Paza lui Dumnezeu însoţeşte binecuvântarea, pentru a o statornici şi a o întări. Urarea celui ce a scris această mică carte este ca toţi aceia care vor citi aceste rânduri să aibă parte de această bogată binecuvântare şi să fie aşezaţi sub această pază sigură.

FamToFam

EL VINE CURÂND!


Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape.                      Iacov 5.
Ultimul cuvânt din Cântarea Cântărilor este: „Vino repede, iubitule”, şi printre ultimele cuvinte ale Apocalipsei citim: „Şi Duhul şi Mireasa zic: Vino!” La acest cuvânt Mirele dumnezeiesc răspunde: „Iată, Eu vin curând”. Dragostea noastră suspină după arătarea slăvită a Domnului şi se bucură de această dulce făgăduinţă: „Venirea Domnului este aproape”. Ea îndreaptă duhul nostru spre această întâmplare slăvită, care este ca o fereastră prin care aruncăm o privire plină de nădejde. Prin această „fereastră cerească” pătrunde acum peste noi un val de lumină, care ne uşurează lucrul şi suferinţa. În timpul zilelor de încercare, gândul că se apropie această zi de bucurie, ne şopteşte: „răbdare”. Dacă suntem întristaţi că nu vedem rezultatul ostenelii noastre, această slăvită înştiinţare iarăşi ne strigă: „fii răbdător”. Când suntem frământaţi de multele noastre ispite, atunci siguranţa că în curând Domnul Se va întoarce, ne sprijineşte prin acest verset: „întăriţi-vă inimile”. Să fim deci liniştiţi şi „sa rămânem hotărâţi şi neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului”. În curând vom auzi trâmbiţa de argint anunţându-ne întoarcerea Regelui nostru slăvit. Să nu ne înspăimântăm, ci să stăm neclintiţi, căci iată-L pe norii cerului! Chiar astăzi poate să Se arate.
FamToFam