HARUL!? CREDINTA!?

Harul Meu îţi este de ajuns. (2 Corinteni 12:9)

Mai deunăzi, călăream spre casă după o zi grea de muncă. Eram foarte obosit şi adânc deprimat, când deodată, iute ca săgeata unui fulger luminos, a venit la mine versetul: „Harul Meu îţi este de ajuns”. Când am ajuns acasă, lam căutat în Cuvânt, şi în final a venit la mine astfel: „Harul Meu îţi este de ajuns”Răspunsul meu a fost să spun: „Da, Doamne, ar fi trebuit să mă gândesc că este!” Apoi am izbucnit în râs.

Pânăn momentul acela, nu înţelesesem niciodată ce a fost cu râsul acela al lui Avraam. Acest verset părea să facă necredinţa total absurdă. Mi-am imaginat un peştişor însetat care era neliniştit că, dacă va continua să bea apă din râu, râul va seca; iar Tatăl Râu spunea: „Bea cât vrei, peştişorule; râul meu îţi este de ajuns”. De asemenea m-am gândit la un şoarece căruia îi era frică de foamete, după şapte ani de belşug; iar Iosif îi spune: „Curaj, şoricelule; grânarele mele îţi sunt de ajuns”. Din nou, mi-am închipuit un om sus pe un vârf de munte, zicându-şi: „Respir atâţia metri cubi de aer în fiecare an; mă tem că voi epuiza tot oxigenul din atmosferă”. Dar pământul ia zis: „Respiră în voie, umpleţi plămânii pentru totdeauna; atmosfera mea îţi este de ajuns”.

O, oameni ai lui Dumnezeu, fiţi tari în credinţă! Credinţa mică va duce sufletele voastre în cer, dar credinţa mare va aduce cerul în sufletele voastre.

Charles H. Spurgeon

Harul Său este destul de mare ca să înfrunte lucrurile mari 

Valurile zdrobitoare care copleşesc sufletul,

Vânturile puternice care ne lasă năuci şi fără suflare,

Furtunile neaşteptate care depăşesc puterea noastră de control.

Harul Său este destul de mare ca să înfrunte lucrurile mici –

Micile împunsături care ne supără,

Grijile inutile care zumzăie în jurul nostru cu insistenţă,

Roţile scrâşnitoare care ne răpesc bucuria.

Annie Johnson Flint

Există întotdeauna o sumă mare creditată în contul nostru din banca cerului. Ea aşteaptă să ne exersăm credinţa ca să scoatem din ea. Scoateţi cât mai mult din resursele bogate ale lui Dumnezeu.

Pastorul Iacob Coman, face o mărturie şocantă!

Un frate pastor mi-a recomandat să ascult mesajul pastorului adventist Iacob Coman, care se pare că s-a lăsat ,,pradă” sincerității și s-a apucat să spună lucruri pe care – pot sa mărturisesc – nu le-am mai auzit niciodată, și nici nu am crezut că o să le aud vreodată din gura unui pastor, și mai ales spuse public, de la amvonul bisericii.

Aproape că încep să am curajul să cred că ne aflăm în faţa unei treziri spirituale, de mare anvergură, trezire pe care o așteptăm cu toți de foarte mult timp.

Din istoria biblică aflam că atunci când un împărat bun și cu frică de Dumnezeu, a urcat pe tron, el a început prin a-și asuma păcatele poporului, începând să-și ceara iertare de la Dumnezeu, în numele poporului, (Nemia, Daniel, etc), după care Dumnezeu a început să lucreze cu acel popor și să aducă trezire și zile bune pentru popor.

Dar să revin, la predica acestui pastor, care are un subiect foarte dur, adresat în primul rând pastorilor, dar și ascultătorilor.

Iacob Coman recunoaște public păcatul de care este afectat tot poporul, dar mai ales, pastorii.

Sinceritatea cu care își recunoaște acesta păcatele, nu numai pe ale sale, dar spune ca este o stare generală, lucrul acesta ma face să cred că se fac pași (chiar dacă mărunți) spre o trezire, fie ea şi în cercuri restrânse.

Sper să se molipsească și alți păstori, de la acest pastor sincer, fiindcă astfel poate se va îndura Dumnezeu și va aduce trezirea intre noi, lucru de care avem nevoie, ca de aerul pe car-l respiram în fiecare moment.

Aşa cum am specificat anterior, Iacob Coman aparţine bisericii Adventiste. Oare sa fie această problemă doar a  lor, a fraților adventiști?

Oare sa fie doar cate un caz izolat, chiar și în rândurile lor?

Dar dacă situația este extinsă, la nivelul tuturor Confesiunilor Evanghelice!?

Vă rog urmăriți mesajul acestui frate și dați-vă cu părerea și voi.

Mesajul este lung, dar merită ascultat, vă asigur că n-o să vă pară rău. Dacă totuși nu dispuneți de timp suficient, vă rog să-l ascultați măcar de la minutul 31.

 

sau click pe imagine

Iacob Coman

Așteptăm, comentariile dumneavoastră!

God bless you all.

Mike Olari

 

Ti-a murit VISUL? VIZIUNEA? Nu te grabi!

Viziunea ta – trebuie s-o „urmezi”!

Pavel avea o misiune. Calatorea fara bagaje, practica disciplina personala, evita lucrurile ce-i distrageau atentia si isi mentinea privirea asupra tintei. „Fac un singur lucru: uitand ce este in urma mea si aruncandu-ma spre ce este inainte, alerg spre tinta.” (Filipeni 3:13-14) Companiile de succes traiesc conform unei devize pe care toti membrii echipei o inteleg, ei o au inaintea lor tot timpul. Dumnezeu i-a spus lui Habacuc: „Scrie proorocia si sap-o pe table, ca sa se poata citi usor!” (Habacuc 2:2) Trebuie sa-ti notezi viziunea pe ceva, sa o citesti regulat, sa ti-o amintesti mereu si sa traiesti cu ea. Cel mai mare dusman al tau nu este opozitia, ci lucrurile care-ti distrag atentia. Ai auzit vreodata „de elefantul alb”? Cand imparatul Siamului dorea sa distruga un dusman, se spune ca ii daruia un elefant alb. In acele vremuri, elefantii albi erau considerati sacri si nimeni nu indraznea sa refuze darul imparatului. Problema era ca elefantii albi nu puteau fi pusi la munca, dar trebuiau hraniti – mult! Deci, darul imparatului ajungea sa provoace prabusirea inamicului. Atentie! Pazeste-te de „elefantii albi” care iti fura timpul, energia si resursele. Pentru a-ti proteja viziunea, traieste conform acestor cuvinte: „sa dam la o parte orice piedica si pacatul care ne infasoara asa de lesne, si sa alergam cu staruinta in alergarea care ne sta inainte. Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus, care pentru bucuria care -I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea, si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitati-va, deci, cu luare aminte … pentru ca nu cumva sa va pierdeti inima, si sa cadeti de oboseala in sufletele voastre” (Evrei 12:1-
De cinci ori ciitim in Geneza capitolul treizeci si noua” „Domnul a fost cu Iosif”. Simte-te incurajat: Dumnezeu lucreaza in situatia cu care te confrunti chiar acum. De unde a capatat Iosif intelepciunea de a conduce poporul? Din confruntarea cu propriile probleme de familie, din confruntarea cu personalul lui Potifar si prin conducerea unui sistem de inchisoare. Asemenea treptelor unei scari, toate acestea l-au dus spre varf. Sa observam cum a functionat: fratii lui l-au vandut negustorilor de sclavi ismaeliti, care l-au vandut lui Potifar, care l-a trimis ininchisoare unde l-a cunoscut pe paharnic, care l-a prezentat lui Faraon, care l-a facut Prim Ministru peste Egipt, implinindu-i visul. A fost usor? Nu, cand a venit vremea, „l-a incercat Cuvantul Domnului” (Psalmul 105:129). Viziunea ta va fi „incercata”; prin situatii care fie te vor forma, fie te vor distruge. Bill Gothard descrie acest proces drept nasterea viziunii, moartea viziunii, si invierea viziunii. Cand nu ai fonduri,, prieteni, si nu mai poti lupta (etapa mortii), adu-ti aminte de cuvintele Domnului Isus: „daca grauntele de grau, care a cazut pe pamant, nu moare, ramane singur; dar daca moare, aduce multa roada” (Ioan 12:24). cand viziunea ta moare, iar Dumnezeu o readuce la viata, incepi sa vorbesti si sa te porti diferit. Cu eul miscorat si cu harul inmultit, incepi sa spui,ca psalmistul” „O! daca n-as fi incredintat ca voi vedea bunatatea Domnului pe pamantul celor vii!” (Psalmul 27:13). In acel moment Dumnezeu zambeste si spune: „In sfarsit ai priceput!”

 

Sfaturi practice, demne de urmat!

Ce, cand, cum si de ce…
 
 
 
 
Motto: „Cand te opresti sa alergi dupa lucrurile gresite, le dai lucrurilor bune sansa de a te gasi”

Nu mai petrece timp cu persoanele nepotrivite. Viata este prea scurta pentru a o petrece cu oameni care nu merita. Daca cineva te vrea in viata lui, iti va face loc in ea, nu trebuie sa te bati tu pentru un loc acolo. Niciodata, dar niciodata, nu incerca sa te bagi cu forta in sufletul cuiva care trece cu vederea valoarea pe care o ai. Aminteste-ti mereu ca prieteni adevarati nu-ti sunt cei ce sunt langa tine cand esti fericit, ci cei care iti sunt aproape cand ti-e cel mai greu. 

Nu mai fugi de probleme. Infrunta-le cu capul sus. Nu, nu va fi usor. Nu este nicio persoana in lume care poate depasi fara greseala toate complicatiile cu care viata ne pune fata in fata. Nu suntem facuti sa rezolvam instant toate probleme aparute. Nu asa am fost creati. De fapt, am fost creati sa ne suparam, sa ne intristam, sa fim raniti, sa ne impiedicam si sa cadem. Pentru ca tocmai asta este intregul scop al vietii – sa ne infruntam problemele, sa invatam din ele, sa ne adaptam si sa le rezolvam in timp. Asta e, in cele din urma, modul in care devenim persoanele care suntem.

Nu te mai minti. Poti minti pe oricine din lumea intreaga, insa nu te poti pacali pe tine.Vietile ni se imbunatatesc numai cand acceptam provocarile care ne apar in cale. Iar cea mai dificila dintre provocari este aceea de a fi sinceri cu noi insine.

Nu-ti pune la nesfarsit nevoile la finalul propriei liste de prioritati. Cel mai dureros lucru este sa te pierzi, pe tine ca persoana, atunci cand iubesti pe cineva prea mult. Si sa uiti ca si tu esti special. Da, ajuta-i pe ceilalti, dar ajuta-te si pe tine. Daca exista vreodata vreun moment perfect pentru a-ti urma visul sau pentru a face ceva care conteaza pentru tine, acel moment e acum.

Nu mai incerca sa fii ceea ce nu esti. Una dintre cele mai mari provocari in viata este sa fii tu insuti intr-o lumea care incearca sa te faca precum toti ceilalti. Cineva va fi intotdeauna mai frumos ca tine, mai destept sau mai tanar, insa nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba ca oamenii sa te placa. Fii tu insuti si oamenii potriviti te vor iubi pe tine, cel adevarat.

Nu mai tine cu dintii de trecut. Nu vei putea incepe urmatorul capitol din viata ta, daca vei continua sa il citesti pe ultimul.

Nu iti mai fie frica sa gresesti. Facand ceva si obtinand un rezultat gresit este mai productiv decat sa nu faci nimic. Orice reusita are o urma de esec in spatele ei si orice esec te conduce spre succes. Vei ajunge sa regreti mai mult lucrurile pe care nu le-ai facut decat pe cele pe care le-ai facut.

Nu te mai mustra pentru greselile vechi. Putem iubi persoanele nepotrivite si putem plange pentru lucrurile gresite, insa, indiferent ce intorsatura ia viata, un lucru este sigur: greselile ne ajuta sa gasim acele persoane si acele lucruri care sunt potrivite pentru noi. Toti gresim, toti ne zbatem si chiar toti regretam anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ti se intampla, bun sau rau, te pregateste pentru un moment care urmeaza sa vina.

Nu mai incerca sa iti cumperi fericirea. Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevarul este ca lucrurile care ne aduc cu adevarat fericirea sunt gratuite – dragostea, rasul, prietenia… Completati voi lista mai departe.

Nu mai astepta fericirea de la ceilalti. Daca nu esti multumit cu tine, asa cum esti, nu vei fi fericit nici in relatii cu alte persoane. Trebuie sa-ti creezi stabilitate si fericire in propria viata inainte de a o impartasi cu altcineva.

Nu mai trai in gol, gandindu-te si razgandindu-te. Nu mai analiza asa de mult la fiecare situatie caci vei crea probleme care nu nici macar nu existau. Evalueaza situatia si actioneaza. Nu poti schimba lucrurile cu care refuzi sa te confrunti. Progresul implica riscuri. Punct! Ca sa marchezi un gol, trebuie ca intai sa dai drumul la minge.

Nu te mai gandi ca nu esti pregatit. Nimeni nu se simte niciodata 100% pregatit cand apare o noua sansa. Pentru ca cele mai multe oportunitati din viata ne forteaza sa trecem dincolo de zona noastra de confort. In orice situatie, ne vom simti intai insufiecient pregatiti. Dar asta tine de procesul de invatare, nu-i asa?

Nu te mai implica in relatii din motive gresite. Relatiile trebuie alese intelept. Este mai bine sa fii singur decat intr-o companie neplacuta. Nu trebuie sa te grabesti. Daca trebuie sa se intample, se va intampla – la timpul potrivit, cu persoane potrivita si din motivele corecte. Indragosteste-te pentru ca asa simti, nu pentru ca te simti singur.

Nu mai respinge relatii noi doar pentru ca cele vechi nu au mers. Vei invata ca in viata oamenii pe care-i intalnesti, ii intalnesti cu un scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor invata cate ceva. Dar, cel mai important, vor fi si cativa care vor scoate la iveala tot ce-i mai bun din tine.

Nu mai concura cu toti ceilalti din jurul tau. Nu te mai gandi la ce fac ceilalti mai bine decat tine. Concentreaza-te sa iti bati propriile recorduri zilnic. Succesul este pana la urma o lupta doar intre tine si propria-ti persoana.

Nu mai fi invidios pe ceilalti. 
Invidia inseamna sa numeri toate harurile cu care au fost daruiti altii, in loc sa te uiti la tine si la ce ai primit tu. Intreaba-te urmatorul lucru: „Ce am eu si toata lumea isi doreste?”.

Nu te mai plange si nu iti mai plange de mila. Surprizele neplacute cu care viata te pune fata in fata nu fac decat sa iti netezeasca calea in directia care era menita pentru tine. Poate nu intelegi si nu vezi asta in momentul in care lucrurile rele se petrec si poate iti va fi greu. Dar reflecta si la celelalte lucruri negative care ti s-au intamplat in trecut. Vei observa destul de des ca fiecare dintre ele te-a condus intr-un loc mai bun, catre o persoana mai buna, la o stare de spirit minunata sau o situatie fericita. Asa ca zambeste! Lasa-i pe toti sa vada ca astazi esti mult mai puternic decat erai ieri. Si astfel vei fi.

Nu mai tine suparari. Nu iti trai viata cu ura in suflet. Vei ajunge sa te ranesti mai mult pe tine decat pe oamenii pe care ii urasti. Iertarea nu inseamna „Ceea ce mi-ai facut este in regula”, ci iertarea inseamna ” Nu o sa te las sa imi strici fericirea pentru totdeauna”. Iertarea este raspunsul… Renunta la ranchiuna, gaseste-ti pacea si elibereaza-te. Si, nu uita, iertarea nu este numai pentru alte persoane, este si pentru tine. Atunci cand este nevoie, iarta-te si pe tine, mergi mai departe si incearca sa te descurci mai bine data viitoare.

Nu ii mai lasa pe ceilalti sa te aduca la nivelul lor. Refuza sa iti cobori standardele doar pentru a-i multumi pe cei care refuza sa si le ridice pe ale lor.

Nu iti mai pierde timpul dand explicatii si scuzandu-te la nesfarsit pentru greseli. Prietenii tai nu au nevoie de asta, iar dusmanii tai oricum nu vor crede. Doar fa ceea ce simti ca este corect.

Nu mai trece cu vederea frumusetea bucuriilor marunte. Bucura-te de lucrurile marunte pentru ca intr-o zi te vei uita inapoi si vei descoperi ca ele erau de fapt lucrurile importante. Cele mai bune perioade din viata ta vor fi acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-ai petrecut razand cu cei care conteaza pentru tine.

Nu mai incerca sa faci lucrurile perfect. Societatea nu premiaza perfectionistii, ci ii recompenseaza pe cei care duc lucrurile la bun sfarsit.

Nu mai alege calea usoara. Viata nu e usoara, mai ales atunci cand planuiesti sa obtii ceva care sa merite. Nu alege calea usoara care sa te duca acolo. Realizeaza ceva extraordinar.

Nu te mai purta ca si cum toate lucrurile sunt minunate, atunci cand nu sunt. Este in regula sa te impiedici din cand in cand . Nu trebuie sa te prefaci sau sa demonstrezi mereu ca esti puternic. Nu ar trebui sa fii preocupat nici de ceea ce cred ceilalti – plangi, daca simti nevoia – este sanatos sa iti versi lacrimile. Cu cat mai curand vei face asta, cu atat mai repede vei fi pregatit sa zambesti din nou.

Nu ii mai invinui pe altii pentru necazurile tale. Iti vei realiza visele in masura in care iti vei asuma responsabilitatea pentru viata ta. Cand ii invinuiesti pe altii pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor parti din viata ta.

Nu iti mai face atatea griji. Grijile nu vor face ca ziua de maine sa fie mai putin grea, dar sigur vor face ca ziua de astazi sa fie mai putin vesela. Pentru a afla daca merita sa te ingrijorezi pentru o situatie intreba-te urmatorul lucru: „Va mai conta situatia asta peste un an? Peste trei? Peste cinci?” Daca raspunsul este nu, e clar ca iti faci griji inutil.

Nu te mai concentra pe ce NU vrei sa se intample. Concentreaza-te pe ce iti doresti sa se petreaca. Gandirea pozitiva este ingredientul de baza al oricarei povesti de succes.Daca te trezesti in fiecare dimineata gandindu-te ca ceva minunat ti se va intampla in ziua respectiva si esti putin atent, vei observa destul de des ca ai avut dreptate.

Nu mai fi nerecunoscator.
 Trezeste-te dimineata si fii multumit ca traiesti. Cineva, undeva se lupta cu disperare sa traiasca. In loc sa te gandesti la ceea ce iti lipseste, gandeste-te la ceea ce ai tu si le lipseste altora.

Anonim

Cristi Barbosu: Un nou interviu

photo(13)

1.Ce ne poți spune din experiența ta din ultimul timp și ce lecții ai mai învățat?

Intr-adevar, in Romania “iarna e vara sufletului” si se organizeaza multe evanghelizari, pretutindeni. Ce am constatat? Si lucruri bune si mai putin bune. M-am bucurat sa vad ca in general credinciosii, cel putin in serile in care eu am fost prezent acolo, au adus prieteni la biserica. Sincer, va spun, ca am fost in biserici unde oamenii nu aduceau pe nimeni, si tot atat de sincer va spun, ca in acele biserici nici nu m-am mai dus, fiindca am simtit predicand in ele, ca nu oamenii de afara erau problema, ci ei, cei din’launtru erau problema – reci, distanti, impasibili, fosilizati in traditiile si ritualistica lor. Si atunci la ce sa vii in asemenea biserici, in care, membrii nu-s interesati de evanghelizare dar fiindca asta e obiceiul o fac in fiecare an, mai degraba in stil sofist, analizand predicatorii si clasificandu-i care-s mai buni. Nu-i de mirare ca in destule biserici de acest gen, multi isi pierdusera marturia in oras si chiar daca au incercat sa invite prieteni, nimeni nu mai raspundea invitatiei lor. Dar in bisericile in care am fost in acest an, am vazut multi prieteni si m-am bucurat.

Am vazut deasemenea si mai multa libertate in duh si in inchinare. Si asta se simte – si in biserica dar si in amvon, altfel simti cum Duhul te cerceteaza intr-o biserica deschisa si plina de zambet si in inima si pe fetele oamenilor, decat in alte locuri pe unde am ajuns, in care, sincer – mi-era groaza si uneori rusine fata de prietenii pe care membrii bisericii i-au invitat la inchinare fiindca incaperea aceea era ca un cavou – toti erau mohorati, incruntati, reci si respingatori in care cantarile corului sau cele comune erau aceleasi ca acum 20, 30 de ani! Cine-si doreste sa faca parte dintr-o astfel de comunitate – multi uitam ca una din roadele Duhului Sfant e bucuria, care nu-i doar launtrica ci daca exista, ea se exteriorizeaza. Ca Domnul ne cere sa cantam si cantari noi, care sa vorbeasca si generatiei contemporane nu doar bunicilor nostri.

Am vazut foame dupa Cuvant – oamenii abia asteptau Cuvantul … se vedea pe fetele lor. Asta o pot interpreta in 2 feluri: ori erau obisnuiti cu hrana sanatoasa si asteptau un alt meniu bogat, ori erau infometati din cauza lipsei de hrana si … nu mai zic nimic. I-adevarat multi ne urmaresc pe net sau pe radio/tv si e incurajator sa te intalnesti cu oameni care sunt atat de interesati de Cuvant ca isi fac timp sa caute pe net sau sa urmareasca o emisiune de radio sau TV. Si evident aici, marea bucurie e sa vezi rod. In fiecare evanghelizare, sa vezi suflete care-si predau viata lui Isus, sau se reintorc la Tatal, este extraordinar. Nu e bucurie mai mare decat sa vezi inimi miscate de Cuvantul lui Dumnezeu. Latura trista a acestui aspect – fiindca din pacate exista si asta – este cadrul in care acesti oameni raman. Uneori am plecat din anumite biserici cu inima grea si mahnita de durere, findca am vazut suflete care s-au predat, dar pentru care ma temeam ca nu vor gasi acel pamant bun in care sa creasca, samanta semanata fiind luata rapid de catre cel rau. De ce? Fiindca bisericile in care s-au intors acesti oameni la Dumnezeu aveau pamant tare … il simti cand esti acolo, si ti-e teama, fiindca uneori ori nu fac nimic pentru cei ce se intorc si au atata nevoie de sprijin spiritual, ori ii sperie cu legalismele si cutumele lor, incat acestia sunt nu mai vor mai apoi sa auda de acele biserici si ceea ce Cuvantul da nastere, biserica omoara. Si am fost si in astfel de biserici, din fericire nu in anul acesta …

Dar, ca sa nu ma prea obisnuiesc cu binele, am avut si experiente care mi-au intarit regula experimentata in anii precedenti. Am ajuns intr-un orasel in care am fost invitat de mai multi ani sa predic si fiind acum ocazia sa evanghelizez in zona lor, am raspuns invitatiei. Si intr-o zi am predicat intr-una din biserici, intr-o zi intr-alta, sa fiu fair-play. O biserica a fost mare, calda, primitoare, activa, plina si vedeai ca Duhul lucreaza in ea. Cealalta foarte mica, nici macar 10% ca marime din cea unde predicasem anterior, dar nu asta vreau sa scot in evidenta, fiindca eu predic oriunde. Ceea ce vreau sa subliniez e problema de fond zic eu, care din pmdv stagneaza lucrarea acelei biserici probabil de ani de zile. Persoana care s-a ocupat de mine din partea lor a fost un om deosebit, inimos, plin de ravna dar trist si apasat. Nu stiam de ce. L-am simtit din prima. Mi-a zis inainte de slujba ca de fapt, comitetul lor, nu ma vor, dar ca pana la urma au ajuns la un compromis si vom face o intrunire de tineret si nu un serviciu de biserica, si nu il vom tine de la 6 (ora clasica) ci de la 4, si va fi doar el ca reprezentant si inca un frate, pastor, care tocmai fusese pus pe liber de acelasi comitet al bisericii. L-am intrebat motivul … Legalismul, fosilizarea, reactia la tot ce e relevant sau le provoaca traditiile inradacinate de atatia ani, plsu tot felul de vorbe pe care le-au inghitit si ei de pe la raspandaci. In dupa masa acelei zile, biserica aceea a devenit neincapatoare, tinerii au stat si pe hol si in curte. Eu vazand ca nu mai sunt locuri niciunde, le-am dat si locul meu si am iesit afara, intrand in biserica doar cand a trebuit sa predic, sa le las loc, fiindca erau atat de multi. S-au predat multi in acea zi si inima mi s-a intristat si sufletul mi s-a intaratat in acelasi timp. Fiindca am vazut cum Duhul Domnului a umplut, a coborat, a atins si a schimbat vieti in acea biserica, care de ani de zile stagna. Din ce cauza? Din cauza Duhului? Nu. Din cauza comitetului ei. Mi-a venit in minte vorba lui Isus spusa fariseilor – nici voi nu intrati si nici nu lasati pe altii sa intre … E dureros cand tu, cel responsabil de viata bisericii, tu esti microbul care o omoara in loc sa fii sursa care sa-i dea viata.

photo(14)

2.Cum se explică faptul că biserica ta este tot mai plină, de la o lună la alta, când cele mai multe biserici sunt tot mai goale?

Raspunsul meu este din Fapte 2:47 Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mîntuiţi. Oamenii vorbesc de parca mantuirea oamenilor sta in tehnici omenesti sau tine de noi. Da, noi ne facem treaba cum putem noi mai bine. Pentru fiecare serviciu al bisericii noastre, pentru acele 2 ore cat tine de obicei, oamenii nostri se pregatesc cel putin 50 de ore saptamanal. Eu petrec in jur de 20 de ore in pregatirea predicii, avem grupuri care se roaga si miercuri si duminica dimineata, echipa de inchinare petrece cel putin 5-6 ore in pregatire si repetitii, cei de la ppt, filmare, décor, aranjarea salii, traduceri, usieri, welcome, anunturi, etc. Ce am constatat eu, ca atunci cand noi depunem efort si ne pregatim sarguincios pentru o lucrare, si Domnul rasplateste. Ma doare cand  ajung in biserici, si nu de putine ori eu sunt primul, fiindca vin cu 40-50 de minute inainte, tocmai ca sa-mi pregatesc cadrul expunerii Cuvantului si nu gasesc pe nimeni – nici un pianist cu care sa discut melodia de final, nici un om pt proiectie, nici macar pastorul. In schimb, inainte cu 5 minute, pe cand trebuie sa ne rugam si linistiti sa urcam la amvon, si apoi in urmatoarele 15 minute, culmea culmilor – pe cand slujim deja in amvon – curg biletele, semnele, discutiile – si asa se organizeaza programul bisericii – ad hoc pe loc. Si atunci la ce sa ne asteptam … ?! Sa vedem rezultate? Duhul Sfant este cea mai organizata persoana din Univers, de aceea eu personal pot marturisi ca l-am vazut la lucru cel mai mult in biserici organizate si bine structurate, fiindca Duhul Sfant nu coboara acolo unde nu exista cadrul adecvat, si daca El nu coboara, poti sa-l ai pe Billy Graham in amvon, rezultatele sunt nule, fiindca convertirea omului tine de lucrarea Duhului. De aceea, eu cred ca nu doar lipsa rugaciunii saptamanale = lipsa roadelor din weekend, dar si lipsa unei viziuni, a unei strategii, a unei bune organizari a serviciilor bisericii = rezultate pe masura. Comoditatea si uneori lenea, lipsa investirii talantului dat de Dumnezeu, produce lipsa roadelor. Evident acesta este doar un aspect … dar daca m-ai provocat, ti l-am zis asa cum este. Mai sunt si altele dar poate cu o alta ocazie.

Ce ma bucur insa, e ca din ce in ce mai multi pastori incep sa-si recunoasca criza din propriile bisericii si cauta ajutor. In ultima evanghelizare pe care am avut-o, intr-o zi, cand trebuia sa predic seara, afland ca sunt in zona de dimineata, am avut 5 intruniri cu echipe de pastori impreuna cu presbiteri sau lideri din bisericile lor, fiecare din locatii diferite, toti insa avand aceleasi intrebari si framantari – frate Cristi ce sa facem, fiindca ceva trebuie facut, nu mai putem continua asa … Unora le-am dat sfaturi, cu altii doar am plans si m-am rugat fiindca mi-am dat seama ca nu pot face nimic. Am stat de vorba cu un pastor 3 ore, si mi s-a rupt inima sa vad cum omul asta de 6 ani de zile este legat si nu poate sa faca nimic in biserica lui, care e in coma (asta am simtit-o eu predicand acolo), fiind restrictionat de un comitet care mentine aceasta stare de ani de zile crezand ca apara Evanghelia, cand ei de fapt inabusa viata bisericii si distruge viziunea unui pastor. Mult din viata unei biserici tine de conducerea ei, si nu doar de pastor, ci si de cei ce sunt langa el, care ori ii dau aripi, ori i le frang. Si asta vi-o spun din experienta proprie. Dumnezeu sa se indure de pastori dar si de comitetele bisericilor noastre.

3.Este o perovocare, cresterea bisericii într-un ritm, rapid?

Este o provocare dar nu mare, ci … foarte mare. Fiindca pe noi nu ne intereseaza cantitatea ucenicilor ci calitatea lor. De aceea spre exemplu acum avem peste 30 persoane la caticheza, dar din ei vor fi destui amanati, fiindca dincolo de cele 4 luni de caticheza, avem interviuri si evaluari personale cu fiecare din ei, cu 2-3 saptamani inainte de botez si sub calauzirea Duhului, vom alege dintre ei pe cei ce sunt pregatiti pentru a face pasul acesta iar de restul ne vom ocupa in continuare. Deasemenea grupurile mici. Biserica noastra ar fi crescut probabil de 2-3 ori mai mult daca nu am fi fost stricti si nu am fi conditionat membralitatea noastra in functie de integrarea intr-un grup mic. Si acest filtru este extraordinar, fiindca cei ce vin in grup, trebuie saptamanal sa citeasca Cuvantul fiindca vor fi intrebati din el, sa dea socoteala, sa se roage, sa aiba timp de post si rugaciune, sa slujeasca, etc – lucruri pe care cei ce sunt obisnuiti doar cu un crestinism de duminica, superficial, le resping. Si de aceea, noi din start, ne filtram membrii, fiindca atunci cand ii primim, trebuie sa fi fost membrii in grupul mic cel putin 6 luni si la interviul respectiv este intrebat si liderul de grup despre ei, si lucrul acesta conteaza mult, fiindca in 6 luni, intalnindu-te saptamanal cu un om, iti dai seama cine e. De aceea cresterea bisericii este o provocare mare, fiindca mereu trebuie sa ai noi lideri de grupuri mici, care sa fie pregatiti sa preia pe cei noi veniti, intalnirile de instruire a liderilor trebuie sa fie bine pregatite si regulate (noi le avem la fiecare 2 saptamani), lucrarea de consiliere trebuie sa fie bine pusa la punct, fiindca multi dintre cei noi veniti, au bagaje mari de poveri si pacate si trebuie ajutati in acest sens; departamentul de copii trebuie sa fie pregatit cu noi invatatori, fiindca in general cei ce vin sunt familii tinere care vin si acestia au copii si  cand grupele devin prea mari trebuie impartite ca predarea sa fie eficienta; spatiul trebuie sa fie adecvat – ne-am gandit serios ca in acest an sa incepem 2 servicii identice, asa cum am mai facut – dar asta inseamna costuri duble, energie dubla si timp de slujire dublat pentru cel putin 50 de oameni care sunt implicati in organizarea unui serviciu in cadrul bisericii noastre. Si asta nu e simplu deloc … Dar nu poti trata binecuvantarile lui Dumnezeu cu superficialitate, de aceea daca El da rod, tu trebuie sa fii pregatit sa-l primesti.

Am invatat un lucru, de fapt am inteles un verset – in Evanghelii la un moment dat intr-o pilda Isus spunea, sa i se ia ceea ce are si sa I se dea celui ce are. Si mi-am zis, e nedrept Doamne – de ce sa dai celui ce are, de ce nu dai celui ce n-are?! Pe langa explicatiile comentariilor, am avut ocazia sa inteleg acest adevar printr-o experienta proprie. Intr-o zi, fiind prezent intr-o intalnire de pastori, unul mi-a zis (si am vazut ca ceialti dadeau din cap) – de ce Cristi voi tot primiti binecuvantari si noi nu, mai da-ne si noua din ce aveti voi, de ce Domnul va da doar voua? Si mi-am dat seama de un lucru. In inima mea as fi vrut ca si ei sa capete ceea ce noi am capatat (fiindca nu e meritul nostru, e harul Lui), dar mi-am dat seama atunci, ca din pacate ei nu erau pregatiti … nu erau in stare sa gestioneze chiar daca Dumnezeu le-ar fi dat. Si mi-am zis in inima mea atunci cu teama – Doamne nu ma lasa sa cad in letargie, in comoditate sau in fosilizare, sau mai rau, sa cred ca merit aceste lucruri din partea Ta, ci tine-ma mereu la lucru, transpirand pentru tine, investind fiecare talent pe care mi-l dai, tocmai pentru a nu pierde binecuvantarea. Fiindca celui ce are i se va da, dar celui ce n-are I se va lua si ceea ce n-are si se va da celui ce are!

4.Se pare că 1n curând clădirea unde vă adunați, va deveni ne1ncăpătoare. Aveți vre-un plan pentru rezolvarea acestei ,,PROBLEME”?

Desigur. In curand ne apucam de constructie. Avem un teren mare in afara Aradului, avem planuri, avem autorizatie, si acum strangem fonduri, si speram ca in curand sa ne apucam de treaba. Rugati-va pentru noi si daca va pune Domnul pe inima ne puteti si ajuta “oleaca” donand chiar pe situl nostru www.harvestmetanoia.ro

5.Vreun plan de extindere 1n România?

Noi nu am avut nici un plan, niciodata. Stiu ca asta surprinde fiindca multi din raspandacii care ne vorbesc “de bine”au impresia ca eu caut ocazii sa infintez biserici, sau sa le rup, sau sa fur pastori, sa-mi creez imperiu. Nu este adevarat. Sunt intr-adevar deschis pentru orice pastor sau tanar cu pasiune si educatie teologica care simte chemare sa planteze biserici, sa-l instruim, si sa gasim oportnitati de lansare a noi lucrari. Tot asa am fost contactati de grupuri de credinciosi care simt si doresc acelasi lucru si care imbratiseaza viziunea noastra, si de care am inceput sa ne ocupam pana ce le-am gasit un pastor, si apoi, daca Duhul Domnului adevereste cu Duhul nostru sa am lansat alte lucrari. Daca Domnul deschide, aduce – noi evaluam acele oportunitati si daca simtim ca sunt de la El, mergem inainte. Dar un plan de extindere nu avem, ci doar de instruire, in cazul in care se ivesc oportunitati.

photo(15)

6.Te rog, un cuvânt pentru cititorii Blogului nostru!

Va multumesc personal pentru sprijinul vostru in rugaciune si in incurajari. Ma bucur ca acest blog este unul realist dar si pozitiv. Prea multe  bloguri din pacate sunt platforme negativiste prin care se batjocoresc sau se calomniaza fie lucratori, fie lucrari. Ma bucur ca aici puteti gasi lucruri reale si biblice. Cunoscandu-i pe cei care se ocupa de acest blog apreciez modestia si bunul simt de care dau dovada cat si intelepciunea de a ridica subiecte sensibile dar nu de dragul de a provoca ci de a gasi solutii sau a pune pe ganduri. E important cand citim si cand scriem, sa citim si sa scriem in duh nu doar in fire, si ma bucur ca la asta se lupta gazdele acestui blog. Fiti binecuvantati cu totii! Va astept la Arad, sau cel putin printr-o prezenta “virtuala” …

O vizită la Anei Valentin

Iată omul ! Anei Valentin!

photo(6a)
În ultimele săptămâni, v-am prezentat în câteva episoade, un fragment din viaţa unui bărbat care a fost încarcerat la Penitenciarul din Aiud, unde a suferit cumplit.

Cu ajutorul lui DUMNEZEU, astăzi, după o călătorie de câteva ore, am reușit să-l vizitez la domiciliul lui din Baia Mare. În ciuda celor 91 ani împliniți, Anei Valentin are încă o minte ageră și o memorie de invidiat.

photo(5a)

După o discuție de aproximativ 3 ore (totul înregistrat, cu acordul lui), mi-am dat seama că timp pe 3 ore, am stat faţă în faţă cu un om care a avut o viaţa zbuciumată, demna de un film. Mai are o singura dorință. Înainte să place de pe acest pământ, doreşte să-şi poată vedea și strânge în braţe pe singurul lui fecior, pe care nu l-a mai văzut de 36 de ani. În timpul discuțiilor noastre, mereu a izbucnit în plâns, de dorul fiului său.

Este conștient ca ziua plecării lui este aproape, și se teme că nu-l va mai vedea.

photo(7a)

Înainte să ne despărțim l-am îmbrățișat în locul fiului său, lăsându-l în urmă, aproape fără cuvinte.

Va urma…

Mike Olari

O amintire binecuvântata cu Dorel Popa

Îmi aduc aminte cu plăcere și nostalgie, de acea iarnă binecuvântată din Craiova. După mai mulţi ani petrecuți evanghelizând, prin zona Olteniei, a venit și timpul să punem în practică o lucrare pe cât de grea, pe atât de necesară în acea zonă arida, a Olteniei. De fapt, era ceea ce DUMNEZEU ne-a direcționat să facem. Împreună cu echipa Family to Family și pastorul din zona Craiovei, Sami Trif, am început să ne facem planurile de evanghelizare, care avea să ţină 15 zile.

Această evanghelizare s-a ținut la Casa de Cultură a studenţilor din Craiova și trebuia să aibă ca scop plantarea unei biserici în Craioviţa Nouă, cartier cu peste 100,000.00 locuitori, fără nici o biserică evanghelică. La una din cele 15 seri de evanghelizare, printre  invitaţii din ţară și străinătate, a fost invitat și Dorel Popa (pe atunci primarul orașului Arad), pentru a predica.

Doru Popa

În dimineața zilei când trebuia să vină spre Oltenia, am primit un telefon de la el, prin care mă anunța că, ceva foarte important a intervenit și nu mai poate sa onoreze invitația. Era o situație destul de neplăcută, mai ales ca era anunțat și lumea aștepta să-l vadă acolo. O parte din audienţă, chiar a venit să vadă cum arăta un primar pastor. Dezamăgirea era sa fie mare. Am mai făcut cu el câteva  schimburi de telefoane, dar în final, a trebuit sa renunț. Plecasem din Arad spre Craiova, singur în mașină. Începusem să mă rog, pentru rezolvarea problemei. La un moment dat, Domnul mi-a pus pe inimă să predic eu. Mă gândeam că poate or fi oameni mulțumiți și cu un american, dacă primarul nu a putut să vină. Nu mi-a fost de loc ușor drumul de la Arad la Craiova, știind asteptările publicului pentru seara respectivă. M-am încrezut în Domnul și am încercat să mă las folosit de DUMNEZEU. Bineînțeles, că eu fiind responsabil de organizarea acestei evanghelizări, înainte să predic, am cerut scuze publicului pentru faptul că d-l primar al Aradului. (Dorel Popa) nu a putut să participe, datorita obligațiilor de servici și că nu a fost o farsă. Prin Harul Domnului s-a finalizat cu bine și acea seară, ca de fapt toate cele 15 seri de evanghelizare. Rezultatul a fost că astăzi în Craioviţa Nouă este o biserica evanghelică, care numără peste 150 de membri. Cu ajutorul Domnului, chiar mâine seara (marţi seara) vom avea o evanghelizare în aceasta biserică. Domnul a binecuvântat deosebit această lucrare.

Iar acum punctul la care am dorit să ajung, care îl implică direct pe Dorel Popa, chiar dacă nu a fost prezent acolo, la acea evanghelizare:

În una din multele mele vizite în ţară, în acea zonă, eram în casa fratelui pastor, Sami Trif.
La un moment dat, o soră dintr-o biserică din oraș a venit în vizită la familia Trif.
După câteva schimburi de vorbe, îmi zice; „Frate Mike eu trebuie să vă mărturisesc ceva foarte important!
La evanghelizarea ţinuta de d-voastră în Craiova, eu am vorbit cu soțul meu, și l-am rugat să participam și noi, la care el mi-a spus, categoric, NU. Eu nu am ce căuta împreună cu astfel de oameni. Am tăcut și n-am mai zis nimic, pentru a evita scandalul.
Apoi a venit ziua în care am auzit vestea bună că în seara următoare va veni pentru predică Dorel Popa (primarul Aradului). L-am provocat din nou pe soțul meu, care mi-a zis ca el nu merge, dar dacă este vorba să vină o personalitate, atunci pe mine mă lasă să particip. M-am bucurat mult de faptul ca mi-a dat voie să merg. În seara acea Domnul s-a atins de mine şi mi-a dat mântuirea Sa. Imediat după această evanghelizare, am facut botezul în apă şi  până astăzi sunt mulţumitoare lui DUMNEZEU de felul în care a lucrat ca să-l pot şi eu găsi.”

Toată Slava și Gloria o dăm doar Domnului, pentru acest caz pe cât de amuzant, pe atât de binecuvântat. În concluzie, eu mă întreb, cum l-a folosit DUMNEZEU pe DORU când a fost prezent la atâtea evanghelizări, dacă l-a folosit  pentru mântuirea acestei femei, fără să fie prezent? NUMAI DUMNEZEU POATE RĂSPUNDE LA ACEASTĂ ÎNTREBARE!

Mult prea devreme a plecat, zicem noi, dar DUMNEZEU este suveran și face cum dorește.
Doresc din partea mea și a echipei Family to Family, Sincere Condoleanţe Familiei și mângâiere din partea celui care o poate da.

Mike Olari

Este Evanghelia Prosperității, mai periculoasă decât Religiile Păgâne!?

Motto: 2 Petru 1:3-7

3 Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui,
4 prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.
5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa;
6 cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
7 cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.

––-   –   ––-

.
Poate într-un mod mai puțin obișnuit, voi răspunde direct și de la început, la întrebarea enunțată în titlu. Deși s-ar putea să pară un paradox, convingerea mea este că într-adevăr, din mai multe puncte de vedere, evanghelia prosperității este mult mai periculoasa decât religiile păgâne, pentru creștinii nefondați biblic.
 
Și asta deoarece religiile păgâne pot fi recunoscute foarte ușor, chiar și de către cel mai nedocumentat creștin. Orice creștin, cât de superficial și nedocumentat (din punct de vedere teologic) ar fi, știe că fundamentul credinței creștine este ISUS. Atunci când discută cu un mormon, sau cu un martor a lui Iehova, ca să nu mai vorbim de celelalte religii mai îndepărtate de creștinism (budism, hinduism, islam, etc), oricât de slab pregătit ar fi, își va da seama imediat că aceștia îl pun pe ISUS, în cel mai fericit caz, la același nivel cu ceilalți dumnezei ai lor. Este clar că în acel moment se vede lămurit că avem de-a face cu o religie păgâna și nu mai există decât două alternative: dacă este vorba de un creștin bine documentat biblic, o sa încerce să combată prin argumente, iar dacă avem cel expus la aceste învățături este un creștin care nu stă prea bine la capitolul Biblie, se tot duce și nu este deloc interesat de ce au acei oameni de spus. Așa cum am exemplificat, SE POATE VEDEA FOARTE CLAR CĂ ACESTE RELIGII PĂGÂNE NU PREA AU ACCES LA CREȘTINI.
prosperitygospeldropouts
 
Problema majoră și riscul în ceea ce privește Evanghelia Prosperității, este absolut incomparabil mai mare comparativ cu cel al religiilor păgâne.
Evanghelia prosperității, se bazează pe Cuvântul Biblic. Problema este că este adevărul biblic este trunchiat, secționat și folosit doar pe jumătate.
Se scot în evidență doar promisiunile Lui Dumnezeu, nu se pomenește aproape nimic din ceea ce cere Dumnezeu, pentru ca să beneficiem de promisiunile Lui.
.
12-apostles
.
Este adevărat că ne place tuturor să auzim doar mesaje de încurajare, iar pe de altă parte, Cuvântul lui Dumnezeu este plin de ele, dar nu putem să ignorăm restul detaliilor din Biblie. Începând din Genesa și până în Apocalipsa, putem vedea că toate promisiunile Lui Dumnezeu sunt urmate de cuvântul ”DACĂ”
”Dacă te vei smeri și te vei pocăi, te voi binecuvânta”, sau ”Dacă vei părăsi păcatul te voi folosi”. Mai concret, putem citi în Ioan 15-10: ”Dacă păziți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea, după cum și eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui” Și multe altele asemenea.
La ce ne ajuta sa ne entuziasmăm în fiecare duminică de mesajele de incurajare, dar peste săptămână vedem că nu se întâmplă nimic.
Astfel de creștini care cresc în asemenea biserici, au toate șansele să-și piardă complet credința în Dumnezeu.
Toate acestea sunt rezultatul predicilor evangheliștilor care, pentru a-i convinge pe oameni să vina la bisericile lor, le propovăduiesc evanghelia doar pe jumătate.
Dacă urmărim întoarcerea lui Pavel la Isus, putem vedea ca încă de la început, lui Pavel i s-a spus și faptul ca atunci când va ajunge la Anania, i se va spune și ce va avea de suferit pentru Isus.
Urmărind bisericile care pun baza mare pe cuvântul Domnului în întregime, nu poți să nu remarci faptul că au membri mult mai maturi, decât cele care le vorbesc oamenilor doar de promisiunile Lui Dumnezeu, fără sa le atragă atenția foarte serios la ceea ce trebuie să facă, pentru a beneficia de acele promisiuni.
Ca și în cazul mântuirii prin har, dacă ne oprim doar la atât, iar viata noastră continuă să fie trăită ca și înainte, iar faptele pregătite de Dumnezeu pentru a trai în ele, nu se vad, acel Măreț Har al Domnului Isus, va deveni zadarnic pentru noi.
Ieșirea din acest pericol, nu este alta decât să ne apucăm serios de cititul și împlinitul Bibliei, serios și în întregime. Altfel, vom fi toată viața duși încoace și încolo de orice vânt de învățătură. Nu poți merge drept pe cale, fără un studiu Biblic temeinic.
Pavel îi avertizează pe Galateni (Galateni-1 Vers 6-10) cu privire la evanghelia adevărată. Merge până acolo că le spune galatenilor, sa nu-l asculte nici pe el, dacă cumva, va veni înapoi cu o altă evanghelie.
Doar evanghelia citita și studiată (întreagă, cu cerințele și promisiunile Lui Dumnezeu) ne va păzi de erezii și căderi de pe calea adevărată.
Domnul sa ne dea lumină deplina în această direcție.
Mike Olari

Eu cred în minuni

Isus Hristos este același, ieri şi azi și în veci !! Evrei 13:8

Era o zi frumoasă de toamnă, se îngâna ziua cu noaptea când mama noastră se întorcea de la spital, în mijlocul celor 11 copii, după câteva luni de spitalizare. Mă bucuram că mama vine în sfârșit acasă. Ce putea fi mai îmbucurător pentru un copil de 12 ani, mai mult decât ca mama se reîntoarce acasă.

Bucuria avea sa dureze doar câteva ore, fiindcă aveam sa aflu, că de fapt doctorii au trimis-o acasă pentru a-şi trăi ultimele zile din viaţă aproape de cei dragi. Doctorii s-au declarat neputincioși și învinși, în faţa bolii teribile de care suferea mama.

Ajunsă odată acasă, mi-am dat seama că ea își trăia ultimele zile din viaţă. Nu putea să vorbească, iar să mănânce… nici vorbă. Începuseră să se adune vecinii în casa noastră, pentru a-i compătimi pe cei 11 copii, care trebuiau de acum încolo să crească fără mamă. Când noi copiii am realizat că șansele de supraviețuire ale mamei noastre sunt nule, ne-am ascuns fiecare pe unde am putut, pentru a plânge fără să fim văzuți de cei cale umpleau până la refuz casa noastră mică și sărăcăcioasă.

Eu m-am refugiat în gradină, cât mai departe posibil. Fiind întuneric, n-am văzut că de fapt și alți frați mei  făceau același lucru. Am început să plâng și să mă rog pentru viaţa mamei mele. La un moment dat mi-am dat seama că și unii dintre ceilalți frați ai mei erau prin preajmă şi se rugau şi ei pentru mama noastră. După ce ne-am săturat de plâns și ne-am mai liniștit, ne-am reîntors la locul unde zăcea mama.

 Imagine

Au trecut aşa 2-3 zile, timp în care noi copiii așteptam să se întâmple o minune. Nu ne puteam imagina sub nici o formă să ne pierdem mama aşa de curând.

Într-una din zile, știu că eram în curte când am sesizat că ceva se întâmplă în camera unde era mama mea așezată. De la unul la altul, am aflat ca s-a primit un mesaj de la o persoana care doar a venit până acolo în camera mamei mele, a transmis un mesaj și a plecat. Mesajul a fost din partea Domnului și a sunat în felul următor:

AM FOST HOTĂRÂT S-O IAU LA MINE, DAR DATORITA MULTOR LACRIMI VĂRSATE DIN PARTEA COPIILOR, I-AM PRELUNGIT FIRUL VIEȚII, PÂNĂ ÎȘI VA CREŞTE COPIII.

La scurt timp după acest lucru, numai ce am văzut că a început să ceară apă, apoi mâncare, iar a doua zi a fost înapoi pe picioare.

Dumnezeu i-a lungit viaţa cu încă 20 de ani, până ce și-a văzut ultimul copil mare și cu serviciu.

Familia noastră a văzut multe minuni făcute de Dumnezeu. Cei ce nu le pot crede nici n-o să le vadă niciodată. Toată gloria cinstea și slava o dau numai lui Dumnezeu, pentru această minune și toate celelalte văzute de ochii mei, sau multe dintre ele trăite chiar de mine.

Poate ești chiar acum într-o situație similară. Nu uita, ISUS CRISTOS ESTE ACELAŞI; IERI ASTĂZI ȘI ÎN VECI. Bazat pe cuvântul Domnului din Iacov 5:14-16, trebuie să avem toată îndrăzneala să venim la Isus cel care poate mântui și vindeca.

În final, trebuie să acceptam voia LUI în toate.

Mike Olari

Biserica locală: apatie, aţipire, adormire, letargie spirituală ?!

Cu siguranță nu îmi doresc să fiu un negativist care să vadă doar aspectele de criticat ale bisericii. Cred cu tărie faptul că Domnul Isus, capul bisericii, continuă să-și zidească Biserica Sa, care va fi în cele din urmă ceea ce El își dorește: “… ca să înfățișeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără sbârcitură sau altceva de felul acesta ci sfântă și fără prihană.” Ef. 5:27

Analizând însă cu realism starea actuală a bisericii – și ca român evanghelic, cu accent pe bisericile evanghelice române – pot să observ cu ușurință lipsa de vitalitate spirituală a multor biserici, precum și zbaterea acestora pentru supraviețuire. Din nefericire, se pare ca mulţi dintre liderii bisericilor locale apelează la tot felul de tertipuri şi metode mai mult sau mai puţin principiale, pentru a reuși cumva să le mai țină în viață. Faptul că cineva recunoaște sau nu acest lucru, nu poate schimba, din păcate, acest adevăr trist.

Imagine

Sunt de acord că unele biserici datorita unor membri foarte talentați, sunt în stare să producă în fiecare duminică, programe destul de atractive și uneori chiar încurajatoare. Trebuie însă, să facem diferența între programe frumoase izvorâte din abilitatea oamenilor, a liderilor care le conduc și implicarea, călăuzirea și controlul Duhului Sfânt.

Din păcate, în biserici cu mai mulți ani de vechime, bântuie aceleași simptome copilărești lipsind progresele spirituale reale, măsurate în creștini maturi și serioși cu pocăința. În ce măsură mai putem considera aceste biserici ca fiind vii, sau doar le merge numele că trăiesc?! Este evidentă nevoia unei treziri spirituale dar aceasta nu se poate produce pe baza metodelor și eforturilor firești. Întrebarea care se impune este: Ce ține de noi, ce ar trebui să facem pentru ca Duhul Sfânt să producă trezirea și revitalizarea mult așteptată?”

  1. Cunoașterea și trăirea Cuvântului lui Dumnezeu.

Cei mai mulți creștini se mulțumesc cu ce aud la biserică, fără să studieze personal Cuvântul Sfânt. Ignoranța creștinilor cu privire la Cuvânt este îngrijorătoare. Din păcate creștinii născuți și crescuți în biserici cunosc Cuvântul aproape exclusiv din predici sau învățături tradiționale ce le-au auzit de-a lungul timpului.Situația este mai gravă, acolo unde cei ce predică, nu au caracter, competențe sau chemare ori poate chiar nici una dintre aceste caracteristici indispensabile oamenilor lui Dumnezeu. Este suficient să citim cu atenție psalmul 119pentru a înțelege cât de importante sunt cuvintele, orânduirile, poruncile, cuvântul Domnului. “Învățăturile Tale sunt moștenirea mea de veci, căci ele sunt bucuria inimii mele. Îmi plec inima să împlinesc orânduirile Tale, totdeauna și până la sfârșit.” Ps. 119:111, 112

  1. Slujirea liderilor trebuie să-L mulțumească pe Isus nu pe membrii bisericii.

Se fac tot felul de compromisuri, doar pentru a păstra o liniște acceptabilă în biserici. Sunt promovați în slujire oameni care nu au nici chemarea și nici competența necesara, pentru a învăța pe alții și se face acest lucru încercând să fie mulțumite anumite persoane. De multe ori acestea reprezintă un anumit clan care dacă este nemulțumit cauzează probleme majore. Astfel diplomația, politica și negocierea au ajuns să fie metodele prin care sunt conduse bisericile. Se pare că este tot mai puțin important să conducem reprezentându-l cu adevărat pe Cel ce este Capul Bisericii – ISUS. Slujitorii din biserică sunt în primul rând slujitorii lui Isus printre oameni nu slujitorii oamenilor către Isus. Iată ce spune Pavel: “Așadar, oamenii ar trebui să ne vadă ca pe niște slujitori ai lui Cristos, ca pe niște administratori ai tainelor lui Dumnezeu… Cât despre mine, puțin îmi pasă că aș fi judecat de voi sau de vreun tribunal omenesc…Cel ce mă judecă este Domnul.” 1.Corinteni 4: 1-4 NTR

  1. Motivație corectă. 

De ce facem ce facem?! Chiar și cei mai dedicați predicatori, uneori, sunt ispitiți să își prezinte mesajul în așa fel încât ei să iasă în evidență nu Cel ce a plătit prețul pentru mântuirea noastră.

Și unii cântăreți au uitat cine le-a dat darul de a cânta și sunt mai mult interesați de popularitate, de numărul de link-uri primite pe Facebook și de cât de bine se vinde muzica lor, decât dacă Numele Domnului este lăudat.

Cred că fiecare din cei care slujim într-un fel sau altul în biserici, ar trebui să ne punem tot mereu această întrebare:De ce fac ceea ce fac; pentru lauda Domnului și promovarea Evangheliei, sau pentru a mă afirma?Ar fi regretabil ca după o viață de sacrificiu și muncă, la urmă să ni se spună că nu suntem cunoscuți, pentru că motivația noastră a fost greșită. Autorul epistolei către evrei spune: Într-adevăr, Cuvântul lui Dumnezeu… poate judeca gândurile și intențiile inimii. Nu este nimic care să poată fi ascuns de El, ci totul este gol și descoperit ochilor Lui, ai Celui înaintea Căruia trebuie să dăm socoteală.” Evrei 4:12,13 NTR

  1. Eliberarea de povara cheltuielilor administrative.

Bisericile de succes sunt cele care au clădiri mari și membri mulți. Care este însă perspectiva lui Dumnezeu cu privire la succesul unei biserici sau al unui păstor?

Adesea toți banii adunați, abia ne ajung pentru plata cheltuielilor și pentru confortul nostru, iar lucrării de misiune și extinderea a Împărăției nu-i mai rămâne nimic. Oare cum apreciază Dumnezeu acest lucru?

După standardele actuale, biserica din Laodicia este o biserică de succes. Ei puteau afirma: “Suntem bogați, am adunat avere și n-avem nevoie de nimic.” Evaluarea lui Dumnezeu însă este: “nu-ți dai seama că ești nenorocit, vrednic de milă, sărac, orb și gol.” Ap.3:17 NTR

Cu toții avem explicațiile și scuzele noastre față de aceste realități. Dar, oare din punct de vedere biblic și când vom sta în fața Domnului, vor mai ține argumentele și scuzele noastre? Privind în Cuvântul Domnului, putem vedea că atât Domnul Isus cât și apostolii – exemplele și modelele noastre – nu au făcut vreo prioritate din  aceste lucruri, care pentru noi au devenit capitale. Prioritatea lor a fost extinderea Împărăției până la marginile pământului și facerea de ucenici.

Nu pretind că am epuizat subiectul, doresc doar să lansez o provocare – celor ce o mai acceptă – pentru a realiza că suntem departe de realitatea Cuvântului și de prioritățile lui Dumnezeu. Avem nevoie de o trezire reală, nu doar de analize și vorbe. Trebuie să fim gata să facem primii pași în această direcție. Trebuie să reconsiderăm atitudinea noastră față de Cuvânt, iar dacă citind Cuvântul, realizăm că nu suntem pe o cale bună, să avem smerenia necesară și tăria de a face schimbările cerute de Dumnezeu. Este primul pas către o trezire reală în orice biserică evanghelică. Acest prim pas s-ar putea să fie extrem de costisitor. SUNTEM NOI OARE GATA SĂ PLĂTIM ACEST PREŢ?

MIKE OLARI