Apel către prietenii și cunoscuții din SUA

Sub titlul: În al unsprezecelea ceas. Apel către prietenii și cunoscuții din SUA, Emanuel Conțac publică pe blogul său (http://vaisamar.wordpress.com/2014/11/14/in-al-unsprezecelea-ceas-apel-catre-prietenii-si-cunoscutii-din-sua/) un articol cu fine accente ironice la adresa actualului guvern și al distinsului său candidat, prin care îi îndeamnă pe românii din diaspora de peste ocean să participe la vot în turul II de scrutin al alegerilor prezidențiale din România. Am primit acest articol din partea autorului și prin e-mail, fapt pentru care îl publicăm și noi pe blog, pentru o cât mai amplă expunere. Mulțumim Emanuel și Doamne ai milă de România!

Mike Olari

În continuare textul articolului:

images

Stimați prieteni: Mai sunt două zile până la turul al doilea al alegerilor prezidențiale. Prin „bunăvoința și cu aleasa purtare de grijă” a „celui mai cinstit guvern”, pentru unii dintre dvs. mersul la vot va fi „mission impossible”, fiindcă anumite secții electorale au fost amplasate în zone mai greu accesibile decât în alți ani. În plus, deși semnalele venite din diaspora justificau mărirea numărului de secții și de cabine, Ministerul Afacerilor Externe, condus de un personaj tare la cerbice și cu naturelul nesimțitor, l-a luat pe „nu” în brațe, a considerat că dreptul la vot e un moft și, în disprețul Constituției, a menținut situația neschimbată în ciuda protestelor masive care au avut loc după turul I.

În nume personal vă îndemn stăruitor să mergeți la vot și să alegeți pe acel candidat care întrupează cel mai bine valori non-negociabile precum: justiție, transparență, decență, seriozitate. În acest moment de mare cumpănă nu mai e loc pentru false dileme și „angelisme”. Dacă socotiți că nu puteți vota „pentru”, votați cel puțin „împotrivă”. Împotriva plagiatului, minciunii ca proiect guvernamental, imposturii monumentale, proiectelor de amnistie și grațiere a marilor corupți, împotriva confiscării sistemului de justiție de către un partid de esență penală.

Mai jos este lista cu secțiile de vot.

***

WASHINGTON D.C. – Secţia de votare Nr. 252, Adresa: Ambasada Romaniei in Washington DC – 1607 23rd Street NW, Washington, DC 20008
ATLANTA – Secţia de votare Nr. 253, Adresa: Centrul Academic şi Social al comunităţii româneşti (instituţie publică) – 664 Dickens Road, Lilburn, Georgia 30047
CHARLOTTE – Secţia de votare Nr. 254, Adresa: Centru Educaţional şi Cultural „Romanian M. Society” – 9520 Faires Farm Road, Charlotte, NC 28213
CLEVELAND – Secţia de votare Nr. 255, Adresa: Sediul consulatului onorific – 526 Superior Avenue, Suite 1255, Cleveland, OH 44114
DALLAS – Secţia de votare Nr. 256, Adresa: Centru cultural – 2312 Dorrington Dr., Dallas, TX 75228
HOLLYWOOD – Secţia de votare Nr. 257, Adresa: 2026 Scott Street, Hollywood, FL 33020
HOUSTON – Secţia de votare Nr. 258, Adresa: Centru Cultural Român (sediu instituţie publică) – 318 Canino Road, Houston, TX 77076
NEW YORK – Secţia de votare Nr. 259, Adresa: 200 East 38th Street, New York, NY 10016
BOSTON – Secţia de votare Nr. 260, Adresa: Massachusetts Institute of Technology – 77 Massachusetts Avenue, Cambridge, MA 02139
PHILADELPHIA – Secţia de votare Nr. 261, Adresa: 1907 Spruce Street, Philadelphia, PA 19103-5732
CHICAGO 1 – Secţia de votare Nr. 262, Adresa: Consulatul General al Romaniei la Chicago: 737 N. Michigan Avenue, Suite 1170, Chicago, IL 60611
CHICAGO 2 – Secţia de votare Nr. 263, Adresa: Logos Christian Academy – 7280 N. Caldwell Avenue, Niles, IL 60714
DETROIT – Secţia de votare Nr. 264, Adresa:777 Woodward Avenue, Suite 300, Detroit, MI 48226
MINNEAPOLIS – Secţia de votare Nr. 265, Adresa: 1250 East Moore Lake Drive, Suite 242, Minneapolis (Fridley), MN 55432
INDIANAPOLIS – Secţia de votare Nr. 266, Adresa: 4761 Industrial Pkwy, Indianapolis, IN 46226
LOS ANGELES – Secţia de votare Nr. 267 Adresa: Consulatul General al Romaniei la Los Angeles – 11766 Wilshire Blvd., Suite 200, Los Angeles, CA 90025
SAN FRANCISCO – Secţia de votare Nr. 268, Adresa: San Francisco Bay Area Casa Română – 26050 Kay Ave., Hayward, CA 94545
LAS VEGAS – Secţia de votare Nr. 269, Adresa: Sediu Societatea Româno – Americană din Las Vegas, Nevada – 1350 Red Rock Street, Las Vegas, NV 89146
SACRAMENTO – Secţia de votare Nr. 270, Adresa: Centrul Comunităţii Române (Romanian Community Center of Sacramento) – 5306 Walnut Ave., Building A, Sacramento, CA 95841
PHOENIX – Secţia de votare Nr. 271, Adresa: Arizona State University – 502 E Monroe, Suite C145, Phoenix, AZ 85004
PORTLAND – Secţia de votare Nr. 272, Adresa: Woodrow Wilson High School – 1151 SW Vermont, Portland, OR 97219
SALT LAKE CITY – Secţia de votare Nr. 273, Adresa: Primăria Cotton Wood Hights – 1265 East Fort Union Blvd., suite 250, Cotton Wood Hights, Utah 84047

IOSIT ȚON, MANIFEST ELECTORAL !

În aceste zile, decisive pentru direcția ROMÂNIEI, am căutat să aduc tot felul de argumente, în sprijinul unei direcții corecte și benefice pentru ROMÂNIA. Iată încă o voce, calificată în această direcție. Un om la vârsta de 80 de ani, care a trăit comunismul și știe exact ce spune.

Vă rog, citiți cu mare atenție mesajul de mai jos, pentru a putea lua o decizie corectă, în ceea ce privesc alegerile prezidențiale de Duminică. Domnul să dea multă lumină.

Cu multă dragoste,

Mike Olari.

        Românii se află din nou în cumpănă. România este așezată de Dumnezeu la centrul Europei, între răsărit (Rusia, Turcia, China) și apus (Franța, Germania, Anglia).

        Românii s-au temut întotdeauna de hoardele năvălitoare dinspre răsărit. Am intuit întotdeauna că lumina nu vine de la răsărit, ci de la apus! Acum avem doi candidați la conduce

rea țării: Unul care evident și clar ne-ar duce spre răsăritul înspăimântător și unul în mod sigur

spre civilizație, spre progres, spre bunăstare. Se vor lăsa românii din Muntenia și din Moldova, care au fost atâtea secole sub turci și sub ruși, amăgiți de minciună, de furt calificat,

de impostură, să voteze cu mersul înapoi, să ieșim din nou afară din istorie?

        Sau vor urma exemplul ardelenilor, care au arătat deja că vor să rămână în civilizația apuseană?

        Dacă ești cu adevărat creștin, adică dacă iubești valorile pe care ni le-a dat Dumnezeu, vei vota pentru mersul înainte spre lumină! Vă rugăm, nu ne întoarceți înapoi spre întunecime.

Votați pentru omul care reprezintă hărnicia, disciplina, lucrul bine făcut!

Dumnezeu să vă dea lumina prin care să vedeți lumina!

Planul-lui-Dumnezeu-partea-6-Iosif-Ton-600x403Cu dragoste de frate,
Prof. Dr. Iosif Țon

Sursa articol: http://newsnetcrestin.blogspot.ro

MARE ATENTIE CUM VOTEZI!

Excepțional exemplu!

S-a întâmplat In Suedia ………………. O posibila tema de gandire pentru romani, pentru tot ce am trait si inca se mai traieste la noi:

Un profesor de economie de la un colegiu a declarat ca nu a picat vreodata pe cineva la examen, dar a picat odata o grupa intreaga.

Acea clasa a insistat ca socialismul este functional si ca nimeni nu ar trebui sa fie sarac si nimeni bogat, toata lumea EGALA!

Profesorul le-a spus, „OK, vom face in grupa aceasta un experiment asupra socialismului.
Se va face media tuturor notelor, si fiecare va primi aceeasi nota, astfel incat niciunul nu va pica si niciunul nu va primi nota 10.”

Dupa primul test, notele au fost adunate si impartite la numarul de studenti, si toti au primit un 8.
Studentii care au studiat intens au fost suparati, dar cei care au invatat mai putin au fost bucurosi peste masura.

Cum cel de-al doilea test se apropia, studentii care studiasera putin au invatat si mai putin, iar cei care studiasera mai intens si-au spus ca si ei vor o „pomana”, asa incat si ei au studiat mai putin.
Media celui de-al doilea test a fost 6! Nimeni nu mai era fericit.

Cand a fost dat al treilea test, media notelor a fost 4 .
Notele nu au fost crescatoare deoarece au aparut certurile, acuzatiile, ura si nimeni nu a vrut sa invete pentru beneficiul altuia.Spre marea surpriza a tuturor studentilor, toti au picat.

Profesorul le-a spus ca socialismul va pica in final deoarece, atunci cand recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, de asemenea, mare. Dar cand statul nu mai acorda acea recompensa, nimeni nu va incerca sau va vrea sa aiba succes.

Nu putea fi o explicatie mai simpla.

Iata un scurt paragraf care sintetizeaza totul:
„Nu se poate legifera ca saracul sa fie liber, iar bogatul in afara libertatii. Ceea ce primeste o persoana, fara a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la randul ei, nu primeste pentru ceea ce a muncit.”

Statul nu poate da cuiva ceva, fara sa fi luat mai inainte de la altcineva.
Cand jumatate din populatie vede ca poate sa nu munceasca, pentru ca cealalta jumatate va avea grija de ea si cand jumatatea care a muncit realizeaza ca nu are sens sa mai munceasca, pentru ca altii sunt beneficiarii muncii lor, atunci, prietene, acesta este sfarsitul oricarei natiuni.

Nu poti multiplica bogatia divizand-o
Sa reflectam, serios la acest exemplu practic.
FamToFam

TREBUIE CREȘTINII SĂ MEARGĂ LA VOT ?

Am părăsit România în anul 1982, perioadă în care Comunismul din România era la el acasă din plin. Mi-am riscat viața pentru acest lucru și nu îmi pare rău. S-ar putea să fim numiți lași toți cei care am plecat din România, dar atunci când nu mai poți face nimic pentru cei din jur, cauți o cale prin care sa-i poți ajuta măcar de la distanță.

Este exact lucrul pe care eu l-am făcut, cât și mulți alții. Imediat după 1989 m-am întors în România cu fel și fel de AJUTOARE. Oricum eram bucuros că NEAMUL meu a fost eliberat  de pacostea regimului comunist.

Ei bine, România este din nou în fața unei decizii mari de a-ți alege direcția. Cred că implicarea noastră a fiecărui creștin și nu numai, este obligatorie. Haideți să mergem la vot, pentru că votul nostru chiar va conta.

Postăm în continuare un articol în această direcție, preluat de pe blogul http://vaisamar.wordpress.com

Cu multă dragoste pentru NEAMUL MEU ROMÂNESC,

Mike Olari

TOT CE E NECESAR CA CEL RĂU SĂ ÎNVINGĂ, ESTE CA OAMENII BUNI SĂ NU FACĂ NIMIC ! Edmond Burke

Cu grijă arzătoare. Apel către liderii religioși care citesc acest blog

Scris de Emanuel Contac

Fiindcă știu că acest blog este vizitat în mod regulat de lideri religioși din mai multe confesiuni religioase (penticostali, baptiști, ortodocși, catolici), am luat hotărârea de a le adresa următoarea scrisoare deschisă. Nădăjduiesc că intertextualitatea din titlul acestei postări nu va fi socotită o hybris ori o impietate față de victimele unei epoci tragice, nu foarte îndepărtate, ci, păstrând proporțiile, o expresie a unei preocupări genuine față de soarta prezentă a țării mele.
Stimați slujitori ai amvoanelor / altarelor
Asemenea multor credincioși pe care îi păstoriți, privesc cu multă îngrijorare la peisajul electoral românesc și la nepăsarea milioanelor de cetățeni pentru care alegerile prezidențiale de anul acesta nu au nicio importanță. Există mult prea mulți oameni care se declară scârbiți de politică și care, din lene intelectuală, din lipsă de discernământ ori din ignoranță vinovată, refuză să ia notă de realitățile curente și să analizeze critic oferta electorală care li se face, astfel încât să poată vota în mod informat.
Faptul că, în calitate de simplu enoriaș, am decis să-mi iau inima în dinți și să scriu acest apel, cu riscul de a crea impresia că îmi depășesc statutul de laic, are o explicație simplă: miza alegerilor din 16 noiembrie este prea importantă pentru a fi privită cu indiferența care îi caracterizează pe mulți dintre credincioșii cărora le slujiți. În joc nu este soarta unuia sau a altuia din cei doi candidați, ci soarta justiției române și, în ultimă instanță, soarta societății românești în ansamblul ei. Indolența celor care nu vor binevoi să meargă la vot va avea consecințe dramatice pe care le vom suferi toți, indiferent de confesiune, culoare politică sau amplasament social.
În calitate de păstori ai sufletelor omenești, aveți sarcina de a le reaminti enoriașilor că Hristos a spus nu doar „Împărăția mea nu este din lumea aceasta”, ci și „Dați cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. Dacă astăzi „cezarul” este supus alegerii prin vot popular și are nevoie de adeziunea noastră pentru a fi „înălțat în dregătorie”, nu mai putem trăi ca și când cetățenia noastră cerească o anulează integral pe cea pământească. Apostolul Neamurilor, cel care a afirmat că „cetățenia noastră este în ceruri” (Fil. 3:20), nu a desconsiderat cetățenia sa pământească, ci a afirmat-o fără preget pentru a stăvili un abuz al autorităților laice (Fapte 22:5).
Urmând pilda celui care ne-a lăsat atât epistole pline de greutate, cât și exemplul său personal, vrednic de urmat, avem responsabilități atât față de Cetatea lui Dumnezeu, cât și față de cetatea pământească ai cărei vremelnici locuitori suntem.
Odată ajunși în fața buletinului de vot la alegerile prezidențiale, avem obligația de a-l vota pe acel candidat care ia în serios dreptatea, unul dintre imperativele divine care străbate ca un fir roșu Scripturile și toată istoria răscumpărării. Nu trebuie să pierdem din vedere că dreptatea este o temă predilectă în Tora, în Profeți, în Psalmi, în propovăduirea Domnului Isus, în epistolarul paulin și în Apocalipsa. Importanța ei se vede și din faptul că „îndreptățirea” („îndreptare” în edițiile sinodale), cea mai importantă metaforă folosită de Apostol Pavel pentru a vorbi despre mântuire, provine din limbajul judiciar al Vechiului Testament.
Setea de dreptate nu este un moft sau o banală temă de campanie electorală, ci amprenta Dumnezeirii în ființa umană. Strâmbătățile și silniciile săvârșite de oameni împotriva semenilor, încă din zorii societății umane, reclamă judecata lui Dumnezeu, fie că avem în vedere invidia fratricidă (Gen. 4:1), genocidul (Ex. 2:23), mita (Is. 5:23-24), rapacitatea, cupiditatea, calomnia (1 Cor. 6:9-10), ori corupția generalizată a unei societăți (Is. 1).
Până la înnoirea tuturor lucrurilor promisă de Scriptură (Mat. 19:28), Dumnezeu a încredințat autorităților pământești mandatul exercitării dreptății în societate. Uităm adesea că în același pasaj în care Apostolul Pavel le cere credincioșilor să se supună autorităților (Romani 13) el afirmă în mod cât se poate de limpede conținutul mandatului divin: judecarea și condamnarea răului (în toate formele sale) și elogierea (i.e. ocrotirea și cultivarea) binelui (Rom. 13:3-4).
Ca slujitori ai lui Dumnezeu și ca ispravnici ai tainelor dumnezeiești (1 Cor. 4:1), se cuvine să le reamintiți celorlalți slujitorilor lui Dumnezeu, din sfera civilă (Rom. 13:4), că ei poartă însemnele puterii nu pentru a-și servi interesele proprii, pe cele ale clientelei sau pe cele de partid, ci interesele cetățeanului. Guvernantul, afirmă Apostolul Pavel, „este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău” (Rom. 13:4). Un corolar important al acestui principiu este următorul: vocația profetică a Bisericii, manifestată prin vocea pastorilor și preoților, își atinge finalitatea când aceștia le aduc aminte autorităților că justiția trebuie să fie prioritatea zero a mandatului lor. Dreptatea și felul în care este ea administrată, mai mult decât performanța economică, reprezintă piatra de încercare a legitimității unei guvernări. Tot ea trebuie să fie un criteriu fundamental de evaluare a programului politic al candidaților care doresc să fie „înălțați în dregătorii”.
Nu ezitați deci să deșteptați conștiința enoriașilor și să-i îndemnați să nu-și neglijeze cetățenia pământească și drepturile fundamentale care decurg din ea. De asemenea, chemați la rugăciune, pentru țară, pe membrii bisericilor pe care le păstoriți. Poate că Dumnezeu se va îndura de noi și nu ne va da președintele pe care îl merităm. Poate că Dumnezeu, în marele Său har, nu va face ca viitorul președinte să fie biciul pedepsei pentru indolența, iresponsabilitatea, ignoranța și corupția care sluțesc chipul acestei țări.
P.S. Adaos după publicarea postării: Am descoperit cu surprindere o informație care arată că alți creștini au altă viziune cu privire la profilul candidatului potrivit pentru președinție. Detalii AICI.

PASTORUL GHIȚĂ DICOI A VIZITAT CERUL !

     Știu că foarte mulți dintre noi am ascultat și auzit multe mărturii, despre răpiri miraculoase și vizitarea Cerului. Unele mai credibile, altele… mai putin. Ei bine, pentru mine mărturia pe care o prezentăm aici, are ceva unic și foarte credibil.
      
        Am avut Harul ca zilele acestea să petrec mai mult timp împreună cu pastorul G. Dicoi care este într-o vizită în State împreună cu soția. Ne-am bucurat de o părtășie deosebită, timp în care fratele Ghită ne-a marturisit o minune absolut deosebită. În timpul unui accident grav, din care doctorii nu i-au mai dat nici o șansă, fiind în comă timp de 3 săptămâni, timp în care el a fost dus în împărăția Lui DUMNEZEU, de unde s-a întors cu un mesaj special. MESAJUL IERTĂRII. Dar vă las pe dumneavoastră să-l ascultați pe dânsul povestind această MINUNE DUMNEZEIASCĂ.

God bless you all!
Mike Olari

 

ALEGERI LA PENTICOSTALI !

Zilele acestea se desfășoară alegerile pentru funcția de președinte al Cultului Penticostal din România. Concomitent cu alegerile pentru președintele României. Se știe cine sunt cei patru candidați: Moise Ardelean – Arad, Nelu  Moldovan – Oradea, Relu Moldovan – Cluj și Nelu Gurău – Brașov. Vor fi oare și candidați surpriză? Puțin probabil.
Ne-am întrebat și noi, la fel ca alții: De ce la Arad ? Si de ce in biserica unuia dintre cei care candidează ?
Oare cei ce vor merge la vot, vor fi destul de tari sa fie imparțiali în ceea ce privește votul lor ?
Suntem așa de obișnuiti cu asfel de metode firești că, nici nu mai simțim nevoia să le condamnăm.
Cum de contracandidații nu zic nimic?!

Nici cei care au condamnat foarte puternic pe colaboratorii cu Securitatea nu s-au mai sesizat de data asta?

Mai credem noi în Dumnezeul lui David, care l-a ales pe acesta în lipsa lui, fără nici un ajutor omenesc ?!
Vazind toate astea și nu numai, dar și citind scrisoarea fratelui Laurențiu Balcan către noul președinte, m-am văzut provocat la un oarecare răspuns.

DRAGI PASTORI PENTICOSTALI, VĂ ROG NU VĂ LĂSAȚI IMPRESIONATI ȘI MANIPULAȚI, NICI DE CE VEDEȚI, NICI DE CE VEȚI MÂNCA, NICI CHIAR DE CE VI SE VA SPUNE, CI LĂSAȚI PE DUHUL SFÂNT SĂ VĂ LUMINEZE CU PRIVIRE LA PERSOANA ALEASĂ DE EL.

Cultul Penticostal

Pe linkul de mai jos puteți citi scrisoarea lui Laurentiu Balcan, către viitorul președinte, dar și un posibil răspuns care va fi dat la aceasta scrisoare, poate nu un raspuns în scris, dar îl veți putea urmări dacă este corect in cei patru ani de mandat.
Sper ca răspunsul preconizat, sa fie dezmințit de cel care va câstiga alergerile, dar vom vedea asta pe parcursul celor 4 ani.
Domnul sa dea multă lumină.
Cu toată dragostea pentru drptate și adevarul sfânt,

Mike Olari

_______________

Scrisoarea lui Laurentiu Balcan

_______________

Și acum posibilul răspuns la scrisoarea lui Laurentiu Balcan:

Stimate frate Balcan Laurentiu

Apreciez faptul că ești un tânăr cu inițiativă, că te interesează bunul-mers al Bisericii și al organizației din care facem parte, dar cred ca nu ai înțeles că nu le știi nici tu chiar pe toate. Te cam grăbești. Ai sărit și acum câțiva ani când noi am trimis bisericilor locale acele… “Principii si directii pentru intarirea disciplinei si climatului duhovnicesc in biserici”; circulară referitoare la disciplina și etica în cadrul bisericilor Cultului Penticostal. Cine te crezi tu să dai sfaturi la toată lumea? Cin te crezi tu să-mi dai sfaturi și mie, cum să procedez după ce voi ajunge președinte?

Crezi că eu am ajuns până aici, ascultând de sfaturile copilărești date de oameni ca tine?

Tu nu știi prin câte am trecut eu și câte am îndurat să ajung pâna aici, și câte compromisuri a trebuit sa fac, pentru a ajunge la acest nivel?

Ce știți voi tinerii, ce preț am plătit noi, pentru ca biserica să continue să existe în toți anii comunismului. Lui Vasilica Croitor i-a fost ușor să scrie o carte despre noi, cei care a trebuit să facem multe jalonări, doar ca biserica să continue să existe. L-aș fi vazut eu pe el, ce ar fi făcut să fi fost pastor pe timpurile acelea… De fapt, prețul a fost destul de mare și după perioada comunistă…

Din perioada comunistă am scăpat cu câteva explicații și cu o carte scrisă. Dar și cei care au scris cartea, acum s-au mai potolit, fiindcă au înțeles și ei că lucrurile stau puțin mai altfel decât au crezut ei.

În perioada de după revoluție, a trebuit să mă implic și-n politică, (bine-nțeles nu direct), pentru a primi și eu fonduri de la guvern pentru costrucția noului local de închinare. Nu poți rămâne în urmă, iar fără bani de la guvern, este cam greu să te descurci. Cei de afara nu prea mai dau cu mână-largă când vine vorba de construire de biserici. Ne învinuiec că ne construim catedrale!?

Apoi… despre ce schimbare vorbești tu? Tocmai asta este problema, că cei care ne aleg, doresc continuitate, sau chiar mai mult, intoarcerea la cărările cele vechi. Deci a trebuit să le promit celor care mă aleg, că eu sunt singurul care am dovedit în toți acești ani care au trecut de la revoluție, că sunt un conservator convins, pe care se poate conta.

Și mai dă-mi voi să-ți spun că alegerile nu pot fi câștigate fără ajutorul celor de la care trebuie să preiau ștafeta.

Ar fi multe alte lucruri de care ți-aș vorbi, dar așteptă să pun mâna pe acea funcție și vei vedea realizări, fără sfaturile tale, sau ale unora ca tine.

Tinere, mai aștepta vreo două-trei termene de președinte, după care faceți voi, generația voastră ce vreți.

Dar sunt convins că până atunci, vă va veni și vouă mintea la cap și veți fi și voi de acord cu metodele mele. La urma urmei, faci ceea ce trebuie pentru a-ți atinge obiectivul?

Ca atare, te rog ține aceste sfaturi pentru tine, fiindcă pentru mine nu se potrivesc de loc. De fapt, dacă te uiți bine și unii dintre cei dovediți colaboratori, au candidat la funcții locale și au câștigat. Ce-ți spune ție acest lucru?! Eu cred că oamenii au înțeles, căci numai așa s-a putut atunci. Istoria este din nou de partea noastră. Nu vă mai irosiți timpul degeaba, cu sfaturile voastre idealiste și lipsite de realism. Mai bine ne-ați urmări pe noi cei cu experiență de la care ați avea atâtea de învățat!

Cu multa dragoste,

NOUL PRESEDINTE AL CULTULUI CRESTIN PENTICOSTAL

O CLARIFICARE REFERITOARE LA ARTICOLELE ,,IOSIF TON – DANIEL BRANZAI”

Așa după cum ați observat, în ultimul timp am scris câteva articole pe tema atacurilor lui Daniel Branzai la Iosif Țon. Urmărind comentariile pro și contra, mi-am dat seama că intervenția mea față de această situație s-a înțeles greșit. Vă rog să nu-mi puneți în cârcă comentariile altora de pe blogul Family to Family, fiindcă pur și simplu nu-mi aparțin. Poate că-mi veți zice, de ce nu le opresc? Nu înseamnă că daca eu le opresc, nu sunt date pe alte bloguri, iar eu mă trezesc că cititorii noștri nu sunt informați corect, pentru a judeca lucrurile în cunoștință de cauză. Dacă urmăriți articolele mele pe această temă, veți putea observa cu ușurință că eu nu atac personal pe nimeni, și nici nu discut despre cât de adevarat este ceea ce spun unii sau alții despre acești doi pastori, cu toate că unele acuzații chiar sunt dovedite.

clarification

Eu doresc să clarific încă odată de ce m-am implicat în aceste discuții publice: În primul rind, aceste discuții au fost aduse în spațiul public de către fratele Daniel Branzai și nu de mine. Motivul pentru care a făcut acest lucru nu-l înțeleg nici acum, mai ales că biblia este foarte clară împotriva acestor practici și le condamnă.

Eu nu-l cunosc prea bine nici pe fratele Iosif Țon și nici pe fratele Daniel Branzai., pentru a-mi da cu părerea despre dânșii, dar sunt convins că ambii au foarte multe lucruri atât pozitive cât și unele negative în viața dânșilor pe îndelungul parcurs al activităților de slujire. De fapt, cine dintre noi se poate lăuda că suntem nevionvați și nu avem și noi fiecare, pe-ale noastre (cel nevinovat să ia piatra primul și să lovească), dar nu cerd că cineva se simte în stare.
Pornind de la această premisă, doresc înca odată să-mi explic intervenția.

EU CRED CĂ A FOST UN LUCRU GREȘIT ȘI PĂCĂTOS, CA PASTORUL Daniel Branzai sa lanseze atacuri publice la adresa fratelui Iosif Țon, mai ales că unele dintre faptele mențioate s-au petrecut cu mult înainte de acea mărturisire clara și în detaliu, depre colaborarea cu securitatea, precum si alte greșeli din tinerețea dânsului. Cum putem spune TATAL NOSTRU, când noi nu le putem ierta oamenilor din jur nici măcar lucrurile pe care aceștia nu le-au făcut împotriva noastră, și pe care probabil că Dumnezeu le-a iertat de mult timp.

clarification question

Ce ar fi dacă și Dumnezeu ar proceda la fel cu noi? Aceasta este ideea principală a articolelor mele.

Dacă tot s-a întâmplat și fratele Branzai a continuat și dupa ce unii l-au atacat nepermis de urât și pe dânsul, atunci bazat pe Cuvântul lui Dumnezeu care zice “TACÂND FACEȚI VOI DREPTATE” am intervenit și eu și am încercat să-l apăr pe fratele Iosif Țon, fiindca mi s-a părut nedreaptă lupta fratelui Daniel Branzai – care are o organizație în spatele dânsului – cu fratele Țon, pe care nu prea mai are cine să-l apere public (asta nu insemna ca Dumnezeu n-o face). Dar eu, ca un copil a lui Dumnezeu, nu pot să stau nepăsător când intervine o asemenea nedreptate.

Cred că este momentul ca cei care au greșit prin lansarea acestui spectacol public păcătos, in fața multor oameni din afara cadrului evanghelic, să-și ceară iertare public, pentru a dovedi că dețin și calitatea cea mai prețioas a uni slujitor adevărat.
A GREȘI ESTE OMENEȘTE, DAR A-ȚI CERE IERTARE ȘI A IERTA, ESTE DUMNEZEIEȘTE.
Mă rog ca Dumnezeu să dea smerenia necesară celor care au provocat acest scandal public inutil.

Înca odată, dacă mai este necesar:
1.  Eu nu am discutat nimic rău în articolele mele, nici despre Iosi Țon, nici despre Daniel Branzai.
2. Eu am intervenit pentru că cineva a adus in spațiul public un lucru privat, și am încercat cu toata dragostea și atenția aplanarea și oprirea lui.
3.  Am încercat să fiu drept în interventia mea și pe cât posibil în conformitate cu Cuvântul Domnului.
4.  Nu am lansat niciun atac împotriva vreunuia dintre cei doi lucrători implicați, ci doar am condamnat metoda folosită de către fratele Daniel Branzai.
5.  Știu că ambii frați Îl iubesc pe Dumnezeu și că au lucrat mult pentru Împărăția Lui, și încă mai lucrează.
6.  Îi iubesc pe ambii frați, dar cred că fratele Daniel Branzai, a greșit prin aducerea acestui subiect în spațiul public.
7.  Eu cred că este timpul împăcării, și acest lucru trebuie făcut public, pentru a arăta celor care am condamnat o parte sau alta, că noi crestinii știm și să ne împăcăm.

Cu toată dragostea,
Mike Olari

ESTE IOSIF TON SINGUR ?!

Nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine.

(Ioan 16:32)

Cu siguranţă nu mai este necesar să spunem că transformarea convingerii în acţiune necesită un mare sacrificiu. Poate însemna renunţarea sau separarea noastră de anumiţi oameni sau de anumite lucruri, rămânând cu un sentiment straniu de deposedare şi de singurătate. De aceea omul care în cele din urmă se va înălţa ca un

vultur spre înălţimile zilei fără nori şi va trăi în lumina soarelui lui Dumnezeu trebuie să se mulţumească să trăiască o viaţă de relativă singurătate.

Nu există păsări care să trăiască în atâta solitudine ca vulturii, pentru că ei nu zboară niciodată în stoluri. Rareori pot fi văzuţi doi vulturi împreună. Şi o viaţă care este dedicată lui Dumnezeu cunoaşte părtăşia divină, indiferent cât de multe prietenii omeneşti au trebuit să fie pierdute pe drum.

Dumnezeu caută „oameni vulturi“, pentru că nimeni nu va ajunge vreodată la împlinirea deplină a celor mai bune lucruri ale lui Dumnezeu în viaţa lui spirituală fără să înveţe să umble singur cu El. Îl vedem pe Avraam singur „în ţara Canaan, în timp ce Lot a locuit în cetăţile din câmpie … până la Sodoma“ (Gen. 13:12). Moise, deşi educat în toată înţelepciunea Egiptului, a trebuit să petreacă patruzeci de ani singur cu Dumnezeu în deşert. Şi Pavel, care era plin de toată cunoştinţa grecilor şi care a stat „la picioarele lui Gamaliel“ (Fapte 22:3), i s-a cerut, după întâlnirea cu Domnul Isus, să meargă imediat „în Arabia“ (Gal. 1:17) ca să înveţe viaţa de deşert cu Dumnezeu.

Să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne izoleze, dar prin aceasta nu înţeleg izolarea într-o mănăstire. Ci acea experienţă a izolării prin care Domnul creează o independenţă a vieţii şi a credinţei astfel încât sufletul să nu mai depindă de ajutorul, rugăciunile, credinţa şi grija permanentă a altora. Sprijinul şi inspiraţia de la alţii sunt necesare, şi ele au locul lor în creşterea unui credincios, dar la un moment dat ele pot să devină efectiv o piedică în calea credinţei şi a propăşirii unui om.

Dumnezeu ştie cum să schimbe împrejurările noastre ca să ne izoleze. Şi odată ce ne dăruim Lui şi El ne trece prin experienţa izolării, noi nu mai suntem dependenţi de cei din jurul nostru, deşi continuăm să-i iubim la fel de mult ca înainte. Atunci realizăm că El a făcut o lucrare nouă în noi şi că aripile sufletului nostru au învăţat să se înalţe tot mai sus.

Trebuie să îndrăznim să fim singuri, în felul în care Iacov a trebuit să fie singur pentru ca Îngerul lui Dumnezeu să-i şoptească la ureche: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel“ (Gen. 32:28); în felul în care Daniel a trebuit să fie lăsat singur ca să vadă viziunile cereşti; şi în felul în care Ioan a trebuit să fie exilat pe insula Patmos ca să primească şi să înregistreze „descoperirea lui Isus Hristos, pe care i-a dat-o Dumnezeu“ (Apocalipsa 1:1).

El singur a „călcat în teasc“ (Isaia 63:3) pentru noi. De aceea, suntem noi pregătiţi mai degrabă pentru un timp de „glorioasă izolare“ decât să-L părăsim pe El?
FAMILY TO FAMILY

IOSIF TON, UN NOU RASPUNS ADRESAT LUI DANIEL BRANZAI !!

Vazind, din nou, un articol postat de catre pastorul Daniel Branzai, despre fratele Ton, am fost foarte curios sa-l citesc. Ma gindeam ca poate doreste sa-si ceara iertare si sa-si rezolve relatia cu fratele Ton. Am deschis articolul si nu mica mi-a fost surprinderea sa constat faptul ca Pastorul Branzai continua cu tot felul de lucruri denigratoare la adresa fratelui Ton. Sunt atit de mirat dar in acelasi timp si foarte dezamagit, de o asfel de atitudine, mai ales ca vine din partea unui pastor.

Am luat legatura cu fratele Ton, pentru a-l intreba de ce crede dumnalui ca Pastorul Branzai se comporta asfel fata de dansul, si totodata si pentru a-l incuraja. Vorbim de un frate care la virsta de 80 ani, inca continua neobosit in lucrarea Domnului. Citind tot ce se scrie din ambele parti, nu pot sa nu fac o paralela intre aceasta situatie si situatia dintre Saul si David. David ii raspundea cu multa dragoste la orice agresiune venita din partea lui Saul.

daniel.branzai

 Untitljosefed

In continuare o sa va las sa cititi d-voastra si sa va faceti o parere despre cine este fratele Ton. Urmariti cu cita rabdare si lipsit de orice mindrie, demonteaza fratele Ton, toate acuzatiile aduse de catre fratele Brinzei. (Articol aparut pe blogul Newscrestin  http://newsnetcrestin.blogspot.com/2014/10/prof-dr-iosif-ton-asocierile-mele.html).

 

Inainte insa, vedeti raspunsul primit de mine de la fratele Iosif Ton prin e-mail.

From: Joseph Ton <jton34@gmail.com>
Date: October 30, 2014 at 8:41:07 AM MST
To: Mike Olari <mikeolari9@aol.com>
Subject: Re: Brinzei…

Draga Mike,
Atitudinea lui Daniel Branzai din ultimii ani fata de mine este total inexplicabila.
Orice incercari ale mele de a intinde mana au fost lasate in suspensie.
Nu-mi mai ramane decat sa ma rog pentru el.
Multumesc pentru incurajari
Iosif Ton​

 

Pentru cei ce nu ati citit inca acuzatiile aduse de catre fr. Branzai, clik pe link-ul acesta: http://barzilaiendan.wordpress.com/2014/10/30/neapartenenta-fratelui-iosif-ton/

 

Si acum raspunsul:

 

Prof. Dr. Iosif Ţon: „Asocierile” mele

Dragă…

Mi-ai scris că ceea ce ai împotriva mea este asocierea mea cu NAR. Ai văzut că eu nici nu știam ce este NAR şi nu știam că Bill Johnson este parte din acest NAR (New Apostolic Reformation).

M-am gândit să-mi iau mai mult timp şi să scriu ceva despre „asocierile” mele.

În anul 1980, am participat la congresul internațional de evanghelizare (Billy Graham) din Pataya, Tailanda. Am rostit şi eu acolo un mic discurs şi asta m-a proiectat în mișcarea evanghelică lansată de Billy Graham.

În 1982, am participat la congresul extraordinar pentru ineranța Scripturii, ținut la San Diego. Acolo au participat toţi liderii evanghelici ai Americii. Am rostit acolo un discurs despre modul in care studierea într-o universitate marxistă mi-a întărit credinţa, iar întâlnirea cu teologia liberală într-un seminar teologic mi-a ruinat credinţa. Discursul acesta mi-a făcut prieteni printre cei mai de seamă pastori şi teologi ai Americii, care apoi m-au invitat să predic în bisericile lor şi să vorbesc în școlile lor.

Fiindcă eram Președinte al unei societăți misionare, eram invitat în cele mai mari biserici la săptămânile lor de misiune. Cu ocaziile acestea am cunoscut pastori din cele mai multe culte evanghelice din America.

Prin cca 1984, s-a ținut primul congres al evanghelicilor dedicat concepției despre lume şi viaţa şi eu am ținut discursul de lansare a mișcării, vorbind despre importanţa unei concepții despre lume şi viaţa în tarile comuniste şi despre nevoia ca noi să învățăm să vorbim limba aceasta a concepției generale despre lume şi viață.

Am participat apoi la lucrările multor comisii formate la congresul acesta. Acolo am lucrat cu profesori de seminarii teologice, iarăși din cele mai diverse culte evanghelice.

La un moment dat m-am împrietenit cu Adrian Rogers, cel mai de seamă lider de atunci în Southern Baptist Convention. Tocmai începuse fenomenul „mega church”. La început, mega church era considerată aşa dacă avea peste două mii de membri. Apoi baremul a crescut… Adrian Rogers a organizat pe pastorii de mega churches din Southern Baptist. Pe atunci erau cam 80! Ei se întâlneau odată pe an într-o conferință de trei zile. Adrian m-a luat să particip la una, şi a fost extraordinar să ascult timp de trei zile care sunt problemele unei biserici de felul acesta.

Am participat şi la alt fel de conferințe. Interesante erau cele din sfera lui Billy Graham, deoarece participau lideri din toate cultele evanghelice şi am avut astfel ocazia să lucrez cu mulți dintre aceștia. Acolo au apărut primii lideri care pledau pentru reactivarea categoriei de „apostoli”. Peter Wagner, profesor la Fuller Seminary din Pasadena, California, a devenit unul dintre liderii acestei mișcării.

După trezirea de la Toronto, din 1994, mișcarea bisericilor Wineyard, întemeiată de John Wimber, a luat mari proporții. Unul dintre liderii ei a fost Randy Clark, care l-a influienţat puternic pe Bill Johnson.

De la Fuller Seminary, prin profesorul George Edon Ladd, cu cartea lui „Prezenţa viitorului”, despre învăţătura lui Isus despre împărăția lui Dumnezeu aici şi acum, a pornit mișcarea de întoarcere la învăţăturile lui Isus din Nazaret, preluată de John Wimber şi de Peter Wagner, iar mai târziu de Bill Johnson.

Eu m-am mișcat între toţi aceşti oameni amintiți mai sus, şi mulți, mulți alții, reprezentând şi alte mișcări evanghelice.

A, da, să nu uit.

Pare de necrezut, dar evanghelicii din America simt tot mai mult că sunt obiect nu numai de batjocură de la cei „politically corect”, dar şi direct obiect de persecuție. Aşa se face că în 2001, John Piper a organizat la biserica lui din Minneapolis o conferință pe această temă, la care au participat 1.100 de pastori! După două zile de prezentări de comunicări care documentau diferite aspecte şi forme ale persecuției, mi-a venit mie rândul să vorbesc despre „Surse de putere în timp de persecuție.” A fost una dintre cele mai puternice mesaje pe care mi le-a dat Domnul. La urmă la aplauze, s-au ridicat toată audiența în picioare. Predica se găsește pe internet.

Iarăși, John Piper este inițiatorul unui nou şi mare curent în mișcarea evanghelică.
Un alt curent este cel lansat de Bill Gothard, care aduna la cursurile lui pană la 25.000 de participanți (curs de o săptămână). Am predat şi eu un curs la ei, filmat şi apoi transmis la diferite alte localități, cu titlul „Cum m-a eliberat Dumnezeu de frica de moarte.”

O altă mișcare. Scriitorul meu favorit în tinerețe a fost E. Stanley Jones. Din cartea lui,Jesus of the Mount m-am inspirat când am ținut predicile despre predica de pe munte, la Speranța, Arad în 1956. Dacă citești prefața la Viată din belșug, găsești acolo mai multe date despre locul lui E. Stanley Jones in viaţa mea. E. Stanley Jones a studiat la Asbury Seminary, În Kentucky.

Prin 1985 sau 1986, un fost cercetător la Asbury Seminary s-a mutat la Wheaton, IL., unde locuiam noi. Când am făcut cunoștință cu el şi am aflat că vine de la Asbury, i-am povestit impactul lui E. Stanley asupra mea şi în special evenimentul pe care-l povestesc în prefața la Viată din abundență. A fost foarte mișcat şi imediat m-a întrebat dacă aș accepta să merg la Asbury College and Seminary să spun acolo ce i-am spus lui. Am acceptat, am fost la Asbury la capelă, acolo a fost o binecuvântare extraordinară şi consecința a fost că m-am împrietenit cu Rectorul Dennis Kinlaw, care conduce o organizație pentru promovarea sfințeniei prin viaţa în Cristos. Kinlaw a scris în câteva dintre cărţile lui despre mine. Pe un profesor de la Asbury, John Oswalt, l-am adus prin 1992 să țină o conferință despre sfinţenie la pastorii noștri, pe care i-am adunat la Băile Felix. Mia târziu am tradus cartea luiChemați să fie sfinți, în limba română.

Samuel Kamalesen, fost student la Asbury, face parte din mișcarea pentru sfinţenie de tipul acesta. El m-a dus în India, unde am ținut o săptămână de prelegeri despre martiraj.

Aici îţi semnalez ceva ciudat. Există o mișcare pentru sfinţenie prin viaţa în Cristos lansată şi condusă de calviniști. Ea s-a format în jurul conferințelor de vară de la Keswick. Eu fac parte şi din mișcarea aceasta şi la un moment dat am ținut Conferințe de tip Keswick.

Cei de la Asbury sunt mișcarea pentru sfințenia vieții lansată de arminianul John Wesley. Eu fac parte şi din una şi din alta.

Acum, poți să-ţi pui întrebarea: Din care mișcare face parte Iosif Ţon? Răspunsul ar fi „Din toate şi din niciuna!”
Am participat la multe, am avut contribuții substanțiale la multe, dar nu m-am asociat şi nu m-am identificat cu nici una! Mi-am păstrat independența şi identitatea!

Bill Johnson este nou pe scena teologică în vremurile acelea. El s-a lansat în 2003 cu cartea lui „When Heaven Invades the Earth”. El era penticostal. În 2006 a ieșit din Assemblies of God şi a devenit independent. Ca de obicei la asemenea biserici mari, şi biserica lui organizează conferințe pe diferite teme. Eu am fost la două asemenea conferințe.

La prima, Bill nu era acasă. La a doua, chiar la urmă, m-am dus în fată să dau mâna cu el. Noi ne văzusem în altă parte. M-a recunoscut şi a fost uimit să mă vadă acolo. Şi-a făcut timp şi am avut cu el o discuţie de o jumătate de oră.

La aceasta se reduce „asocierea” mea cu ei.

Lucrul care m-a atras la ei este că după ce au îmbrățișat concepția că Împărăția lui Dumnezeu este prezentă acum pe pământ şi că noi suntem parte a ei, ei au făcut un pas mai departe şi au pus întrebarea: Cum se trăiește în Împărăția lui Dumnezeu aici şi acum? Ca răspuns la această întrebare, au formulat şi dezvoltat conceptul de cultura Împărăției lui Dumnezeu. Fiind o mega biserică, cu câteva sute de angajați, toţi aceștia se relaționează între ei cu percepte ale Împărăției. Atmosfera şi modul de relaționare sunt extraordinare: ei trăiesc ce predică!

Acum când tu mi-ai scris că ei fac parte din noua mișcare apostolică, îmi dau seama că e aşa, deoarece toţi din biserica lui îl consideră pe Bill un apostol. Ei cred, ca foarte multe alte biserici şi chiar denominații, că funcția de apostol nu a încetat, ci se continuă şi astăzi. Pe mine asta nu mă deranjează, Eu de la ei iau ceea ce ţi-am spus mai sus.

Prin urmare, ideea ta că m-am asociat cu NAR, mă face să zâmbesc. Atâta tot.

Încă odată, am participat la multe congrese, conferințe, mișcări, dar nu m-am asociat cu nimeni. Eu rămân eu însumi.

Aceasta fiindcă am ascultat de îndrumarea pe care ne-o dă apostolul Pavel: „Cercetați toate lucrurile şi luați (păstrați) ce este bun” (1 Tes.5:21). Aceste cuvinte sunt scrise pe frontispiciul Colegiului Baptist Regents Park College, Oxford, (unde am studiat între 1969-1972) în limba latină: Omnia probate quod bonum tenete.

De la mulți dintre cei cu care am lucrat, am învățat multe. Cât de baptist am rămas eu după toate acestea, rămâne ca alții să stabilească. Dar oricum, eretic categoric nu sunt.

Aș spune mai de grabă că sunt anabaptist. Asocierea mea cu această mișcare este, teologic vorbind, mult mai profundă şi iată că nici măcar n-am amintit-o.

Amintirea anabaptiștilor mă duce cu gândul la unul dintre teologii care îmi sunt cei mai dragi: Erasmus de Roterdam (1466-1536).

El a fort primul teolog care a cerut întoarcerea noastră la învăţătura Domnului Isus. De la el au învățat anabaptiştii să clădească totul pe învăţătura Domnului. Erasmus făcea parte din mișcarea care îl produsese pe Thomas a Kempis (1388-1471), autorul cărții Imitatio Christi.

Ei bine, iată ca am stabilit, în sfârșit, cu cine mă asociez!
Iosif Ţon

CRISTI BARBOSU predică la Happy Valley

Postare preluata cu permisiunea sorei Rodica autoarea blogului Agnus Dei, multumindu-i pentru efortul de a transcrie mesajul.

Mike Olari
 

*******   ***   *******

Predica si programul de Duminica Seara, 26 Octombrie 2014. O seara de cantare veche, invitat Cristian Barbosu, Pastor al bisericii Harvest Metanoia, Arad, Romania.

Cristian Barbosu:

„In seara asta o sa va vorbesc dintr-o carte preferata inginerilor constructori – din cartea Neemia. As vrea sa va pun o mica intrebare, sa ne aducem aminte de context. Care e subiectul cartii Neemia? Zidul Ierusalimului. Poporul evreu, reintors din pustie rezideste zidurile Ierusalimului si intreaga carte vorbeste despre viziunea proiectului , despre planuri, despre organizarea de santier, despre probleme, necazuri prin care au trecut si in final, izbavirea lui Dumnezeu si finalizarea zidurilor. O carte pentru ingineri constructori. proiectanti, zidari, tamplari si muzicanti.

Cu muzicanti?
Ce-are muzica de-a face cu cartea Neemia?
Ce-are cantarea de-a face cu zidurile?
Pare-se ca are. Un intreg capitol al scrierii lui Neemia este dedicat cantarii, inchinarii prin cantare. Si asta ma surprinde pentru ca Neemia putea linistit vorbi despre cu totul altceva si totusi el alege sa formeze un capitol din 13 si sa-l dedice cantarii. Si fiindca in aceasta seara ati dedicat acest serviciu divin cantarii, la rugamintea fratelui Tutu, voi vorbi si eu despre cantare. Si, sincer, ma bucur s-o fac fiindca bunicul meu a fost unul dintre primii dirijori de fanfara crestina din zona noastra, a Aradului. Mama mea a fost profesoara de muzica. Eu am cantat in fanfara, in corul Moody Bible Institute din Chicago. Deci, cantarea imi este la inima. Hai sa descoperim impreuna cu Neemia, in cap. 12, cateva principii legate de tiparul inchinarii, in poporul lui Dumnezeu- indiferent de denominatiune, indiferent de cultura, de civilizatie, de epoca istorica.

Cartea Neemia ne da sapte principii ale inchinarii autentice.

Iată preoţii şi leviţii care s-au întors cu Zorobabel, fiul lui Şealtiel, şi cu Iosua: Seraia, Ieremia, Ezra,
2 Amaria, Maluc, Hatuş,
3 Şecania, Rehum, Meremot,
4 Ido, Ghinetoi, Abia,
5 Miiamin, Maadia, Bilga,
6 Şemaia, Ioiarib, Iedaia,
7 Salu, Amoc, Hilchia, Iedaia. Aceştia au fost căpeteniile preoţilor şi a fraţilor lor, pe vremea lui Iosua.

Acestia au fost capeteniile preotilor si a fratilor lor pe vremea lui Iosua. Daca va uitati in text, veti vedea ca sunt listate cateva nume in aceste versete. Ceea ce eu vreau sa retinem in aceasta seara este sa incercuim doua cuvinte: preotii si levitii. Si aici ridic o prima intrebare. Ok, inteleg preotii, dar de ce si levitii? Preotii aduceau jertfele templului. Aveau rolul principal, dar, de ce Neemia trebuie sa scrie si despre leviti, despre cantaretii, liderii de inchinare ai poporului de-atunci? Ce-are de-a face cantare cu jertfa? Melodia cu predica? Corul cu amvonul? Nu-i deajuns ca oamenii sa vina la biserica, doar sa asculte un mesaj bun? Sa se roage, sa aduca jertfe si atat? De ce sa si cante? Pentru ca nu de putine ori, si noi stim asta din Scripturi si din experienta proprie: Domnul vorbeste inimii noastre si prin cantare. Nu-i asa? Cati dintre noi nu ne-am predat Domnului in timpul unei cantari? Pentru ca acele versuri, acea melodie au sfarmat intr-un fel impietrirea inimii noastre. Cati dintre noi nu ne-am exprimat bucuria, multumirea, uneori durerea si suferinta prin cantare?

Acum un an si vreo cateva luni, intr-o criza profunda in care eram, lovit, obosit, ranit, cazut psihic si fizic, tin minte, ceea ce m-a linistit si m-a ridicat si m-a impins inainte a fost Duhul Domnului printr-o cantare a lui Hillsong – Oceans. Cuvintele cantarii spun asa:

Ma chemi sa umblu peste ape
Necunoscutul sa-l strabat
Dar, acolo Te gasesc pe Tine
In ape adanci, inaintat.
Si Numele iti voi striga
Oceanele de-ar spumega
In bratele-Ti ma odihnesc
Si nu ma tem, eu sunt al Tau! Tu esti al Meu!

Nu va puteti imagina cat de mult au contat aceste cuvinte pentru mine in mijlocul talazilor si al valurilor, m-am bucurat atat de mult sa-L stiu pe Dumnezeu cu mine. Dumnezeu ne vorbeste, ne mangaie, ne intareste. Nu v-ati intrebat vreodata, de ce in cea mai cumplita seara a vietii Domnului Isus, in noaptea tradarii Lui, cand e sa mearga spre Ghetimani, dupa ce servesc cina cea de taina, ce se intampla? Isus ii opreste si ne spune textul ca a cantat o cantare impreuna cu ucenicii. Credeti ca la intamplare? Duhul Sfant ne mangaie prin cantare. Ne intareste prin cantare, cantarea vorbeste inimii.
De aceea, Martin Luter, cel care a ridicat de sub molozul traditiei Scriptura, in acelasi timp a reinviat si inchinarea poporului introducand cantarea comuna in randul enoriasilor. Pana atunci, doar preotii cantau pe tonuri gregoriene, in latina, departe de inima si mintea poporului. Luter a adus linii melodice, ritmuri cunoscute in cultura lui. Le-a imbinat cu versetele psalmilor si a compilat 4 volume, cel putin 36 de cantari cantate si pana astazi in bisericile protestante.

Stau si ma intreb, oare de ce cei mai mari evanghelisti ai lumii au combinat Cuvantul cu cantarea in cruicadele lor? John Wesley predica, in timp ce fratele sau, Charles Wesley, canta. Billy Sunday evangheliza in timp ce Rod — il acompania, cantand in serviciile lui. D L Moody era impreuna cu Ira A. Sankey. Billy Graham nu mergea nici unde fara George Beverly Shea. Cuvantul si cantarea, impreuna e o combinatie exploziva. Prin cuvant intelegi adevarul, mintea si cugetul sunt atinse. Prin cantare, prin versuri si melodie inima vibreaza si toata fiinta se inchiana lui Dumnezeu…”

(Din primele 9 minute ale mesajului) Mesajul incepe la minutul 2:19:00

(Fa click pe imagine pentru a urmari inregistrarea video)

cristian-barbosu-happy-valley-phoenix-oct-2014