Ghita Ignat – NU EXISTĂ ANTISEMIȚI

Nu există antisemit care să urască doar evreii. Antisemitismul este o forma de ură, iar cei care o practică nu vor urî doar evreii ci vor urî pe toți cei care într-un fel sau altul îi deranjează.

Într-un cuvânt există URĂ chiar dacă tu îi zici antisemitism, anti-țigănism sau anti-româism.

Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează cu privire la lucrul acesta și zice așa:

„Căci și noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciți, robiți de tot felul de pofte și de plăceri, trăind în răutate și în pizmă, vrednici să fim urâți și urându-ne unii pe alții.” Tit 3.3

Mântuitorul ne spune într-o parabolă că ura nu este neapărat o stare provocată de un factor exterior, ci de o stare interioară a inimii noastre.

Eu nu pot spune că m-am trezit de dimineață băiat bun și că peste zi cineva care mă supără într-un fel sau altul și produce în mine o revărsare de ură iar eu îl acuz pe acesta din urmă că este vinovat pentru transformarea mea dintr-un, chipurile, un „băiat bun” într-un om plin de ură care sunt gata să-i fac rău.

Nu, ura din inima mea este în totalitate ceea ce eu sunt pe dinauntru, desigur că atunci când cineva îmi face rău, el nu face altceva decât să activeze ceea ce deja există și mocnește înlăuntrul meu.

De aceea, răzbunarea și altele de felul acesta nu au justificare.

Ați sesizat poate oameni care urăsc și sunt gata să facă cele mai teribile lucruri unor oameni, semeni ai lor, doar din considerente etnice, religioase, culturale sau din cine știe ce alte considerente, doar de ei știute… continuare articol

PERFECTIONISMUL

PERFECTIONISMUL
„Văd că tot ce este desăvârşit are margini” (Psalmul 119:96)

            Standardele înalte şi atenţia pentru detalii sunt lăudabile; ele arată că te mândreşti cu munca ta. Totuşi, anumiţi perfecţionişti au o abordare de tipul totul sau nimic, găsind defecte şi fiind obsedaţi de faptul că puteau face mai bine. Cazul nostru este următorul: după ce a rostit unul din cele mai memorabile discursuri din istorie, Abraham Lincoln îşi descrie discursul de la Gettysburg drept „un eşec categoric”. Perfecţioniştii văd oportunităţi să facă bine, dar şi drept oportunităţi de a eşua, deci chiar şi când îşi ating ţelul nu au sentimentul împlinirii. Nici unul din­tre noi nu va atinge perfecţiunea în această parte a veşniciei, Suntem cu toţii imperfecţi; obişnuieşte-te cu ideea! „Cunoaştem doar în parte” (1 Corinteni 13:9). Aşadar: 

            1) Ingăduie-ţi să mai greşeşti pentru a reuşi. Henry Ford a spus: „Eşecul este numai o oportunitate de a începe iarăşi cu mai multă pricepere”. 

            2) Deşi la început nu poţi excela, nu-ţi fie teamă să încerci. Nu vei obţine rezultate perfecte, vei putea înţelege că uneori „mediu” înseamnă progres. 

            3) Înveseleşte-te. Iartă-te şi extinde-ţi atitudinea şi faţă de ceilalţi. Emerson a spus: „O consecvenţă prostească este sperietoarea minţilor mărunte”. 

            4) Nu te poticni în detalii. Stabileşte-ţi o limită de timp; spune: „Voi acorda acestui lucru treizeci de minute”. Un bine-cunoscut consilier spune: „Trebuie să ai aşteptări rezonabile … fă tot ce poţi şi încurajează-i pe ceilalţi să facă la fel. Defectele şi imperfecţiunile îţi determină unicitatea. Eliberează-le. Îmbrăţişează-le … eşti uman … Dumnezeu te-a făcut aşa”. Adevărul este că Dumnezeu nu ne judecă greşelile la fel de aspru pre­cum o facem noi. El „îşi aduce aminte că suntem ţărână” (Psalmul 103:14).
FamToFam

Numai Cuvîntul lui Dumnezeu luminează!

                              
ISAIA 42:16
„Voi face pe orbi să meargă pe un drum necunoscut de ei, îi voi conduce pe cărări neştiute de ei, voi preface întunericul în lumină înaintea lor, şi drumurile întortochiate în drumuri drepte: Iată ce voi face şi nu-i voi părăsi.”
Astăzi   lumea,   naţiunile,   familiile,   individul   sînt   în   faţa
necunoscutului. Numai Cuvîntul lui Dumnezeu luminează întunericul şi aruncă o lumină clară asupra orizontului, cel puţin în linii mari. Dar cît priveşte viitorul apropriat, Dumnezeu cere a lor Săi se se încreadă în această făgăduinţă a Lui: „îi voi conduce pe drumuri neştiute de ei”. El, Tatăl nostru vrea ca noi să ne odihnim pe acest cuvînt care iese din gura Lui. Drumul Lui este mult mai sigur pentru noi decît un drum cunoscut mai dinainte şi această asigurare ne este de ajuns.
„Voi preface întunerecul în lumină înaintea lor”. Nimănui nu-i place întunericul; dar ceea ce ni se pare că este întuneric este mijlocul prin care Dumnezeu face să strălucească, cu atît mai mult, lumina Lui. Ceea ce ni se pare acum întunecos şi de neînţeles nu va fi totdeauna, dacă ascultăşi ne punem încrederea în Dumnezeu, căci EI a făgăduit să schimbe acest întuneric într-o claritate deplină.
Cît priveşte întunericul care domneşte în lume, este posibil să fie schimbat în lumină? Da, cînd Domnul Hristos însuşi va reveni pe acest pămînt ca să intre în împărăţia Sa, supunînd pe toţi oamenii voiei Sale binecuvîntate. Atunci vor fi pe deplin satisfăcute toate eforturile, aspiraţiile şi gîndurile de dreptate care există totuşi astăzi în inima atîtor persoane!
Singurul lucru statornic astăzi în lume este nestatornicia ei. Dar credincioşia, dragostea şi Cuvîntul Dumnezeului nostru nu se schimbă. Din această pricină El ne cheamă să nu privim deloc la lucrurile care se văd ci la cele care nu se văd; „pentru că lucrurile care se văd sînt trecătoare pe cînd cele care nu se văd sînt veşnice” (2 Cor. 4:18.)
Domnul să ne dea harul şi simplitatea unei inimi deschise şi credincioase înaintea Lui! Să nu fie nici o urmă de împotrivire, de înţepenire a grumazului sau de distanţă între El şi noi! Căci El însuşi a spus: „lată ce voi face şi nu-i voi părăsi”.
Copil scump al lui Dumnezeu care poate treci azi pe un drum necunoscut şi întunecos, adu-ţi aminte de cîntarea care zice: „Nu te-ndoi ci crede că după orice nor, e-un Soare şi mai tare şi mai strălucitor. Nu norul este veşnic ci Soarcle-1 acel, ce-nvinge şi rămîne Stăpîn în urma-i, El”.

FamToFam

TRĂIEŞTE CUM A INTENŢIONAT DUMNEZEU!

„Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot” (2 Petru 1:3)
Biblia spune: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia … De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori” (2 Petru 1:3-8). lată zece principii Scripturaie care te ajută să trăieşti cum a intenţionat Dumnezeu: 1) Păzeşte-ţi limba! întotdeauna spune mai puţin decât gândeşti şi ceilalţi te vor respecta. 2) Fă promisiuni cu cumpătare, împlineşte-le cu credincioşie şi oamenii vor avea încredere în tine. 3) Nu lăsa să treacă nici o ocazie ca să spui o vorbă bună, iar într-o bună zi vei privi în urmă cu bucurie şi nu vei regreta. 4) Arată o preocupare autentică faţă de ceilalţi; arat-o prin faptul că asculţi cu atenţie şi că îţi exprimi aprecierea. 5) Fii vesel! Nu stărui în dureri şi suferinţe; toată lumea are necazuri. Sunt oameni în cel mai apropiat spital care ar face schimb bucuroşi cu tine. 6) Fii cu mintea deschisă şi încearcă să vezi toate faptele. Discută, dar nu te certa. Învaţă să nu fii de acord fără să fii dezagreabil. Lasă-le celorlalţi beneficiul îndoielii. 7) Descurajează bârfa, este distrugătoare. 8) Fii sensibil la sentimentele celorlalţi! Dacă eşti aşa, lumea te va considera înţelept. 9) Nu acorda atenţie remarcilor rău voitoare la adresa ta. Trăieşte aşa încât nimeni sâ nu le creadă. 10) Nu te îngrijora că nu ţie se atribuie meritul, continuă să dai ce ai mai bun şi ai răbdare. Dumnezeu înregistrează şi Dumnezeu răsplăteşte.
FamToFam

Tu ai iertat vina păcatului meu!

Psalmul 32:1-7

Am zis: „îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Si Tu ai iertat vina păcatului meu.Psalmul 32:5

FRUNZE PRĂFUITE

Planta ornamentală pe care am adus-o soţiei a adăugat o notă de viaţă în casa noastră. Frunzele sale mari, luxuriante, păreau că se întind cu gesturi de bun venit. Dar într-o dimineaţă am observat că frunzele îi atârnau veştede. Nu i-am spus nimic soţiei, dar mă întrebam ce s-o fi petrecut cu planta noastră. Când am sosit acasă pentru masa de prânz, planta era cu totul alta. O culoare sănătoasă revenise în frunzele ei mari, care se întinseseră ca mai înainte. Când am întrebat-o pe Dorothy despre ea, mi-a spus că tocmai citise despre plantele de apartament, cum să le menţii vii şi proaspete. Se spunea că praful acumulat pe frunzele plantelor împiedica pătrunderea luminii. Aşa că este necesar ca frunzele plantei să fie şterse cu regularitate. Soţia făcuse astfel şi rezultatul era evident.Trăind în lumea aceasta, particule fine din „praful” păcatului se aştern peste vieţile noastre. Resentimente, cuvinte dure, gânduri necurate, atitudini egoiste, toate îşi iau vama pe seama vitalităţii noastre spirituale. Dacă nu sunt mărturisite, ele formează un strat de „praf” care ne împiedică să experimentăm lumina harului lui Dumnezeu în inimile noastre. Cei din jurul nostru vor simţi că este ceva râu cu noi. Dacă păcatele acumulate prin nemărturisire ţi s-au adunat în suflet, fă ca David – mărturiseşte-le Domnului. Şterge astfel „frunzele prăfuite” ale vieţii şi bucură-te din nou de razele glorioase ale dragostei lui Dumnezeu.  – D.J.D.

‘Naintea Crucii Lui, Celui ce-a murit,
Mă prăbuşesc în lut neputincios,
Să-mi ierte tot păcatul săvârşit.
Totul în toţi să fie doar Cristos.
 Bridges

Mărturisirea păcatelor este pămantul in care creste iertarea lui Dumnezeu.
FamTo Fam

 

PĂSTREZI PACEA?

Efeseni 4:1-6

…căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii Efeseni 4:3
PĂSTREZI PACEA?
Cât de plăcut este pentru Domnul ca poporul Lui să trăiască împreună în unitate! Cu toate acestea, există multă ceartă, muşcături şi luptă care continuă în unele biserici. Într-o mânăstire din Germania, nu departe de Babenhausen, sunt expuse două perechi de coarne de cerb care stau permanent încrucişate. Au fost găsite în poziţia aceasta cu mulţi ani în urmă. Se pare că animalele s-au luptat sălbatic şi coarnele lor s-au încrucişat aşa de tare că n-au mai putut fi desfăcute. Rezultatul a fost că amândoi cerbii au murit de foame. Cineva a comentat: „Aş duce aceste coarne în fiecare casă şi şcoală ca să fie un semnal de alarmă pentru cei care se luptă până la ultimul efort pentru a-şi impune punctul lor de vedere. Le-aş duce în fiecare biserică până ce mesajul lor tăcut ar pătrunde adânc în inimile celor care îşi găsesc plăcerea de a-şi încrucişa coarnele cu alţi creştini, la cel mai mic act de provocare”. În Neemia 5, putem citi că israeliţii, din egoism, se tratau urât unul pe altul. Neemia i-a mustrat pe conducători şi le-a spus să facă imediat restituirea şi repararea răului comis. Ei au răspuns cu umilinţă: „Le vom da înapoi şi… vom face cum ai zis”, după care întreaga adunare a spus: „Amin!” şi L-au lăudat pe Domnul (Neemia 5:12, 13). Poporul a acceptat mustrarea lui Neemia şi a început să trăiască în pace unul cu altul. Fie ca toţi care Il cunoaştem pe Domnul „să păstrăm unitatea Duhului prin legătura păcii” (Efeseni 4:3). Este singura modalitate prin care vom avea pace în biserică!  H.G.B.
Binecuvântează, Doamne, adunarea,
Te rugăm cu lacrime curate
Să trăim mereu cu dragoste-mpreună
                               Şi în sfântă dulce unitate.                   Fennema
Nu-i loc în grădina lui Cristos pentru mărul discordie!
FamToFam

CREŞTINUL IDEAL

1 Corinteni 1:26-2:5
CREŞTINUL IDEAL
 
Dar Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii
ca să facă de ruşine pe cele tari.
                                    1 Corinteni 1:27
Timp de un sezon sportiv şi jumătate am auzit mult despre un
jucător de baseball de la echipa Twins din Minnesota . îl chema
Kirby Puckett. El alerga foarte repede, lovea mingea foarte puter-
nic, urca pe gardul de sîrmă să prindă mingea din zbor. Mi l-am
imaginat ca fiind un atlet desăvîrşit – înalt, cu umeri largi, cu o
figură atletică. Apoi, într-o zi l-am văzut jucînd la televiziune. Ce
surpriză! Marele jucător era scund, cu pieptul ca un butoi şi cu
picioarele butucănoase. Nu arăta în nici un fel cum îmi imaginasem
că trebuie să arate un sportiv, dar era unul bun.
Tot astfel, avem anumite idei despre felul cum trebuie să arate
un creştin ideal. El sau ea, ar trebui să fie atractiv, să vorbească
blînd, să fie inteligent, să folosească un vocabular adecvat, şi să
acţioneze întotdeauna în felul cum credem noi că ar acţiona un
creştin. Potrivit textului de azi totuşi nu putem identifica un creştin
după trăsături ca acestea: atractivitate, inteligenţă, ori elocinţă.
Creştinii sînt oameni obişnuiţi de zi cu zi care au slăbiciuni, care
uneori nu ţin bine socoteala banilor, care sînt morocănoşi. De fapt,
creştinii cei mai buni poate că nu se apropie nici pe departe de
conceptul nostru ideal. Sfîntul umil, tăcut al lui Dumnezeu, care
umblă prin credinţă şi creşte în Cristos, poate că nu se potriveşte
cu imaginea noastră, dar Dumnezeu se uită la inimă. El a ales
lucrurile slabe ale lumii pentru a face de ruşine pe cele tari şi mari.
Creştinul ideal este acela care îşi cunoaşte slăbiciunile şi care stă
tare în Domnul.
                                            – D.C.E.
Cum arată creştinii adevăraţi?
Ce le face viaţa diferită?
Ei sînt persoane obişnuite
Şi de Isus li-e inim a l ipită.    D.J.D.
Creştinii sînt oameni obişnuiţi care sînt
consacraţi neobişnuitei persoane

a lui Cristos.
FamToFam

ÎNSUŞI DUMNEZEU VA LUCRA

Acum Mă voi scula, zice Domnul, acum Mă voi înălţa, acum Mă voi ridica.                                       Isaia 33.10

Când ţara era pustiită prin jefuitori şi tăcută asemenea unui câmp distrus de lăcuste, când războinicii care o apărau se aşezau pe pământ şi plângeau ca femeile, atunci Domnul venea în ajutorul lor. Când călătorii părăseau drumurile Sionului şi când coastele Basanului şi ale Carmelului semănau cu nişte vii arse, atunci se arăta Domnul. Dumnezeu este înălţat în mijlocul unui popor mâhnit, când acesta caută faţa Sa şi arată încredere în El. Tot aşa este preamărit când răspunde la strigătele celor nenorociţi şi Se ridică personal ca să-i izbăvească, doborându-i pe vrăjmaşii lor.

Această zi este pentru noi o zi de tristeţe? Să ne încredem, căci Dumnezeu Se va slăvi prin izbăvirea noastră. Dacă suntem frământaţi printr-o pricină de îngrijorare, să ne rugăm şi să strigăm Ia El zi şi noapte. El este aproape cu harul Său. Dumnezeu Se va ridica la timpul Său, timp care va fi cel mai potrivit pentru desfăşurarea slavei Sale.

Să urmărim slava Sa mai mult decât izbăvirea noastră. Să dorim ca Domnul să fie preamărit şi dorinţa noastră de căpetenie va fi împlinită. Doamne, ajută-ne să putem vedea că Tu eşti la lucru. Să Te preamărim în ascuns în inimile noastre şi aceia care ne înconjoară vor recunoaşte bunătatea şi mărimea Ta.

FamToFam

Căci binele, pe care vreau sa-l fac, nu-l fac!

„PUTEREA DE ÎMPOTRIVIRE”
Căci binele, pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul, pe care
nu vreau să-l fac, iată ce fac!
                                                Romani 7:19
Fiecare creştin are „o personalitate împărţită”. El este un cîmp
de bătălie viu în care binele şi răul se luptă pentru supremaţie.
Credinciosul are încă vechile tendinţe spre a păcătui, dar are şi
noile dorinţi de a-I fi plăcut lui Dumnezeu.
Conflictul acesta interior poate fi foarte deranjant, dar el nu
trebuie să ne învingă. Victoria în viaţa creştină este posibilă, nu
prin lupta noastră umană, ci prin predarea vieţilor noastre lui
Dumnezeu, şi lăsînd ca Duhul Sfînt să preia conducerea în cîmpul
nostru de bătălie (Romani 6:13). Ea nu este posibilă prin puterea
noastră de voinţă, deoarece necazul cu puterea de voinţă este că
ea nu ţine cont că factorul opus poate fi mai puternic. Este la fel
cum afirma un bătrîn fermier care a fost văzut într-o zi luptîndu-se
cu un catîr nărăvaş. În final, cineva l-a întrebat: „Hei, Sam, unde
îţi este puterea de voinţă?” El a răspuns: „Puterea mea de voinţă
este în regulă, dar ar trebui să vii aici, să vezi „puterea de ne-
voinţă” a acestui animal!”
Natura noastră carnală, fiind în totalitate coruptă, vrea să facă
numai răul. Atunci cînd trebuie să facă binele, nu are nimic altceva
decît „putere de ne-voinţă”. De îndată ce avem puterea de dis-
cernămînt să recunoaştem aceasta, trebuie să fugim la Cristos şi
să-L lăsăm pe Duhul Sfînt să preia conducerea.
Te-ai predat pe deplin? Pînă nu vei recunoaşte că puterea ta de
ne-voinţă este mai mare ca puterea ta de voinţă şi pînă nu-i vei
dărui întreaga viaţă puterii Lui, vei avea mereu numai înfrîngeri.
Aşa cum a recunoscut apostolul Pavel, singura noastră victorie
poate fi numai „prin Isus Cristos, Domnul nostru!” (R
omani 7:25).
– H.G.B.
Predispus să rătăcesc, Doamne, o simţesc
Predispus să-L las pe Domnul ce-L iubesc,
Aşa mi-e inima. Tu o sigilează,
Pecetluieşte-o pentru raiul ceresc.
            Robinson
Predarea în faţa lui Dumnezeu
duce la victorie împotriva lumii.
FamToFam

Nu te ruşina de Mine!

„Pentru că de orişicine se va ruşina de Mine şi de Cuvintele Mele în acest neam adulter şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul Omului cînd va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.” MARCU 8:38

Cuvintele  acestea  stît  printre  cele  mai  solemne   pe  care   le-a pronunţat Domnul nostru. El declară că este posibil ca cel credincios, chiar ucenicul Său, să-i fie ruşine de El şi de cuvintele Lui. Se poate întîmpla ca, deşi purtînd Numele Lui şi pretinzînd a crede în lucrarea de la cruce, să refuzăm să ne asumăm răspunderea pe care o implică faptul acesta, fiindu-ne teamă să ne identificăm în totul cu El înaintea lumii sau în Biserică.Cauza lui Dumnezeu poate fi combătută de un potentat ca Faraon; ea poate fi atacată de un om de stat ca Haman; dar, vai, ea poate fi trădată şi din lăuntru de un ucenic „care a devenit vînzător”, căruia îi este ruşine de Domnul Hristos, ruşine de a se compromite (la serviciu) pentru cauza Sa şi are o reţinere   de a apăra Cuvîntul Său în public sau în Biserică. Cînd ne păstrăm înfăţişarea de credincios şi biata noastră viaţă religioasă liniştită, fugind de ocară şi de lupta pentru cauza Sa, să fim siguri că asta însemnează că ne este ruşine de Domnul   Hristos. Atunci am părăsit tărîmul crucii, tărîmul dăruirii adevărate şi totale de sine. În felul acesta viaţa continuă cu aparenta linişte exterioară dar cu mizeriile şi nimicnicia lăuntrică; de aici înainte sîntem ucenici care trădează pe Domnul lor.Totuşi El cunoaşte orice lucru şi este scris că El va da fiecăruia după faptele lui. În momentul întoarcerii Sale pe pămînt, slava şi măreţia Sa vor străluci şi vor umple universul de splendoarea lor. În faţa mulţimii cereşti de îngeri, în prezenţa mulţimii de oameni de pe pămînt cuprinşi de panică, Domnul Se va opri, pentru fiecare, în acel moment suprem, să poată să-L vadă că şi Lui fi este ruşine de „…ai Săi…”, de cei cărora le-a fost ruşine de El cînd El a fost lepădat. Dacă Petru după lepădarea lui, n-a putut suporta privirea Domnului, ce va fi cu „…aiSăi…” care L-au tăgăduit? Ce vom fi atunci depinde de ce facem astăzi din viaţa noastră, din mărturia noastră în mijlocul acestei generaţii stricate în care trăim.Dumnezeu să ne trezească la realitate, căci acum putem să renunţăm la noi înşine, să ne ruşinăm nu de El ci de noi înşine, să renunţăm la pretenţiile şi închipuirile pe care le avem, şi să acceptăm crucea cu tot ce însemnează ea: lepădare de sine, dispreţ, ruşine, suferinţă, moarte şi să mergem pe urmele Lui consacrîndu-ne restul vieţii cauzei Lui şi a Evangheliei.”Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.” (Mat. 16:24).

FamToFam