Gihita Ignat – ESTE TIMPUL PENTRU CA NAȚIUNILE PĂMÂNTULUI SĂ SE UNEASCĂ ÎN RUGĂCIUNE


Președintele american, Donald Trump, a decretat pentru mâine „Zi națională de rugăciune”. Vom vedea o atitudine asemănătoare și la noi? Asta rămâne de văzut.
Este cunoscut faptul că în ultimile două luni a avut loc o invazie de lăcuste în Africa și Asia, nemaiîntâlnită în ultimii 25 de ani.
Apoi situația acesta cu acest coronavirus care ne-a dat peste cap lumea cu care eram obișnuiți.
Însă Cuvântul lui Dumnezeu ne-a prevenit cu privire la aceste lucruri cu ceva timp in urmă, vreo 2500 de ani.
Când voi închide cerul și nu va fi ploaie, când voi porunci lăcustelor să mănânce țara, când voi trimite ciuma în poporul Meu, dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara.”
Avem soluția, ține de noi dacă dorim să o aplicăm.
America, prin președintele ei, pare că a înțeles că Dumnezeu joacă rolul cel mai important în a opri acest tăvălug care a venit peste omenire.
România a importat de la americani Halloween-ul, a importat corectitudinea politică și multe alte sărbători și apucături.
Suntem noi gata să urmăm exemplul lor pentru mâine, să ne unim în rugăciune?
Personal, împreună cu familia, ne rugăm zilnic, constant pentru îndurarea lui Dumnezeu cu privire la această situație.
Cu atât mai mult mâine, Duminică, 15 Martie, ne vom uni în rugăciune cu creștinii, nu doar din America, ci de pretutindeni, crezând din toată inima, că Dumnezeu poate să ne ajute să trecem cu bine prin toată această grozăvie!

Cristian Barbosu – Mesaj pentru români!

cristi-barbosu

Dumnezeu este încă pe TRON!!

Psalmul 91:1-16

Toate nenorocirile și plăgile care se abat asupra omenirii, au și menirea să ne aducă aminte de Dumnezeu și să ne ajute să ne apropiem în depedență deplină, cu umilință, de Cel care este în controlul absolut și nemijlocit a tot ceea ce se întâmplă pe planeta noastră.

În aceste momente de panică pentru mulți, noi creștinii trebuie să fim exemplul de încredere și depedență de Dumnezeu, totală. Astfel, credința noastră puternică în Dumnezeu să-i facă curioși pe toți cei ce ne văd credința noastră neclintită, de a-L cunoaște și ei pe Dumnezeu.

Să nu uităm nicio clipă faptul că viața pe acest pământ este oricum temporară, iar adevărata viață este doar după ce plecăm de pe acest pământ. Continuăm rugăciunile noastre către Dumnezeu, singurul care poate interveni în astfel de situații. EL este încă pe TRON!

mike olari



Ascultați în această direcție și video-ul de mai jos, care a fost difuzat și pe televiziunile locale din Arad, transmis de Cristian Barbosu.

Ghiță Ignat – Vremuri tulburi(2)

whatsapp-image-2020-03-13-at-19.42.32

Continui să scriu despre aceste vremuri tulburi pe care le trăim. Nu sunt sub nicio formă timpurile pe care ni le dorim, însă suntem aici și acum. Asta înseamnă că este musai să găsim soluția pentru a merge mai departe.
Scriu nu pentru că mă pricep la viruși, nici pentru că aș fi calificat pentru a da sfaturi, ci pentru că am posibilitatea să împărtășesc cu mai mulți ceea ce cred, iar atunci când cred că poate fi de folos și pentru alții nu ezit să fac public ceea ce-mi trece prin minte.

Fie că dumneavoastră credeți sau nu în existența răului, acesta există, iar, din păcate, are capacitatea să producă rău. Nu am niciun dubiu că ceea ce se petrece astăzi, prin această criză, este opera diavolului, însă doresc să vă încurajez să aveți ochi să puteți privi dincolo de ce ne arată televiziunile și ziarele.
Sunt câteva aspecte ale acestei crize la care trebuie să fim foarte atenți. Isteria și panica create în urma răspândirii acestui virus au ca țintă mintea noastră.
Sigur că amenințarea acestui virus este reală, iar noi trebuie să luăm măsurile care se impun, mai mult, este musai să dăm ascultare specialiștilor și celor acreditați să dea sfaturi în direcția aceasta.
Ceea ce specialiștii nu ne spun: coronavirus atacă mai degrabă mintea oamenilor decât plămânii acestora.
Statistica spune că intre 1 ianuarie 2020 și 13 martie 2020 au murit de gripă sezonieră aproape 90.000 de oameni. Aceeași statistică spune că la nivel mondial s-au făcut în aceeași perioadă peste 7.000.000 de avorturi și nu am văzut pe nimeni care să vorbească împotriva acestor crime. Peste 400.000 au murit din cauza alcoolului și nimeni nu a mai cerut ca fabricile de alcool să fie închise. Aproape 800.000 de victime a făcut fumatul și din nou nimeni nu cere interzicerea comercializării țigărilor.

În aceeași perioadă, situația la zi, la nivel mondial privind COVID-19 sau coronavirus conform worldometers.info stă astfel :
– 135.944 de cazuri
– 4.992 decedați
– 70.437 vindecați
Probabil cifrele vor crește și autorităților le va fi din ce în ce mai greu să gestioneze această situație. Chiar și așa trebuie să ne păstrăm mintea limpede, acest lucru va face diferența.
Acest virus a îmbolnăvit nervos un număr mult mai mare de oameni. Dacă numărul celor infectați este undeva peste o sută treizeci de mii la nivel mondial, numărul celor care au intrat în stare de panică, frică, depresie, este cu mult mai mare. Probabil au fost și sunt afectați zeci de milioane de oameni.
Am zis că, de fapt, ținta acestei isterii este mintea noastră, pentru că de acolo pleacă deciziile noastre.
Minciuna și manipularea sunt două din armele preferate ale diavolului. Domnul Iisus îl numește tatăl minciunii.

continuarea aici

Ghiță Ignat – Vremuri Tulburi

whatsapp-image-2020-03-11-at-18.43.01

Deși nu am mai scris de ceva vreme, în contextul crizei actuale, am hotărât să scriu câteva rânduri.

Nu dau sfaturi, ci doar îmi expun părerea personală. Munca pe care o prestez mă obligă să circul des prin România. Acum două zile am fost la București, astăzi la Cluj, chiar în momentul în care scriu călătoresc. Peste tot văd instaurată o stare de panică, care crește vizibil de la o zi la alta. Autobuzele aproape goale, mall-urile, magazinele, piețele aproape s-au golit de oameni. Am văzut de dimineață mașini cu numere de Italia escortate de poliție în față și în spate. Văd oameni care privesc speriați când treci pe lângă ei, oameni care au emoții când să întindă mâna să salute ș.a.m.d

Internetul colcăie de păreri, sfaturi și glume proaste. Totuși ce e de făcut? Frica de moarte, panica și isteria îi face pe unii să-și iasă din minți.
O familie în Maramureș și-a închis copilul întors din Italia în podul casei până acesta, disperat a încercat să se sinucidă. Poliția a intervenit, iar până la urmă acesta a ajuns la spitalul de psihiatrie. Multe, multe alte cazuri asemănătoare. Trist pentru o lume care se vrea perfectă, atotcunoscătoare și care rezolvă toate.

Ni se spune din ce în ce mai des că ideea de Dumnezeu, Biserică, Credință este expirată și că știința este gata să le rezolve pe toate. Totuși un virus atât de mic a dat peste cap o lume care se credea atât de mare și puternică.

Liderii puternici ai lumii, oameni cu alură de zei, tremură neputincioși, miliardele de dolari investiți în fiecare an în știință se dovedesc inutile. Atunci ce-i de făcut?
Oameni buni, Biblia zice că omul care se încrede în om și nu se bizuie pe Dumnezeu blestemat este. Acum lansez o întrebare: se merită să stăm cu inimă cât un purice, cu genunchii tremurând și ochii aproape în lacrimi, așteptând soluția miraculoasă din mână celor mari? Aceștia din urmă se arată neputincioși și nu fac decât să arate cu degetul, căutând cu disperare pe cine să dea vina.

Citind presa de dimineață, am observat cum toată lumea acuză pe toată lumea. Politicienii de stânga pe ăia de dreapta și invers. Seculariștii acuză Biserica, românii din România pe cei din diaspora și tot așa.

Lucrurile vor merge în această direcție din rău în mai rău, dacă noi nu vom cere ajutorul din mâna lui Dumnezeu și nu ne vom pune încrederea în Singurul care poate pune capăt la toată nenorocirea aceasta.

Soluția poate veni fără dubii din partea unor oameni de știință, însă aceștia au nevoie de pricepere care tot de la Dumnezeu vine. Oricum am așeza lucrurile avem nevoie de implicarea directă a lui Dumnezeu în toată această situație.
În altă ordine de idei, într-o perioadă cu atâtea incertitudini, avem totuși o certitudine că mai devreme sau mai târziu cu toții murim.

Frumusețea unei relații personale cu Creatorul stă în faptul că Acesta, dincolo de rezolvarea unor probleme care par a fi de nerezolvat, ca acestea cu care ne confruntăm astăzi, ne oferă prin credința în Fiul Său, Iisus Hristos, mântuirea sufletului.
Închei aici, rugându-mă ca Dumnezeu să se îndure și să ne protejeze pe noi, familiile noastre și lumea în care trăim. Cred cu tărie că aceasta este soluția pentru problemă majoră cu care se confruntă omenirea.

PS: pentru atei nu există decât soluții pe bază de alcool.

Nu te mânia!

Nu te mânia pe cei răi şi nu te uita cu jind la cei ce fac răul. (Psalmul 37:1)

Nu te supăra niciodată prea tare din cauza împrejurărilor în care te afli. Dacă supărările ar fi vreodată justificate, atunci ar fi în împrejurări ca cele descrise de acest psalm. „Cei răi” se îmbrăcau „în porfiră şi in subţire; şi în fiecare zi duceau o viaţă plină de veselie şi strălucire” (Luca 16:19). „Cei ce fac răul” puneau mâna pe cele mai înalte poziţii ale puterii şi îi asupreau pe fraţii lor mai săraci. Oameni păcătoşi umblau ţanţoşi prin ţară plini de mândrie arogantă şi se desfătau în lumina marii lor prosperităţi, în timp ce oamenii buni erau plini de frică şi de îngrijorare.

„Nu te mânia”. Nu te supăra niciodată prea mult! Fii liniştit! Chiar pentru un motiv bun, supărarea nu te va ajuta. Ea doar încinge lagărele, dar nu produce aburi. Ea nu ajută locomotiva doar pentru că osiile ei au devenit fierbinţi; încălzirea lor nu este decât o piedică. Osiile sau încălzit din cauza frecării inutile. Suprafeţele uscate se freacă una de alta, în loc să meargă lin, ajutate de o peliculă fină de ulei.

Fricţiunile cauzate de mânie sunt un indicator al absenţei ungerii cu untdelemnul harului lui Dumnezeu. Când ne supărăm, un fir de nisip intră în lagăre. Ar putea fi o mică dezamăgire, o nerecunoştinţă, sau o lipsă de respect pe care am

experimentat-o – şi dintrodată viaţa noastră nu mai curge lin. Fricţiunea duce la înfierbântare şi înfierbântarea poate duce la stări foarte periculoase.

Nu lăsaţi lagărele voastre să se încingă. Lăsaţi untdelemnul Domnului să vă ţină reci, astfel încât o încălzire profană să nu vă facă să fiţi priviţi ca unul din „cei răi”. din Stratul de argint

Scumpă inimă agitată, linişteştete; nu te mânia şi nu te supăra atât;

Dumnezeu are o mie de feluri în care poate săţi arate dragostea Lui şi ajutorul;

Crede numai, crede şi iar crede, până vei cunoaşte voia Sa.

Scumpă inimă agitată, linişteştete, căci pacea este zâmbetul lui Dumnezeu,

Dragostea Lui poate aplana orice rău şi orice necaz;

Iubeşte doar, iubeşte şi iar iubeşte, şi aşteaptă liniştit.

Scumpă inimă agitată, fii tare; nu plânge şi nu te necăji atât,

El are un scop bun în vânturile reci care suflă;

Nădăjduieşte numai, nădăjduieşte şi iar nădăjduieşte, până vei deveni mai curajos.

FamToFam

EL VINE CURÂND

EL VINE CURÂND

Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape.                      Iacov 5.8

Ultimul cuvânt din Cântarea Cântărilor este: „Vino repede, iubitule”, şi printre ultimele cuvinte ale Apocalipsei citim: „Şi Duhul şi Mireasa zic: Vino!” La acest cuvânt Mirele dumnezeiesc răspunde: „Iată, Eu vin curând”. Dragostea noastră suspină după arătarea slăvită a Domnului şi se bucură de această dulce făgăduinţă: „Venirea Domnului este aproape”. Ea îndreaptă duhul nostru spre această întâmplare slăvită, care este ca o fereastră prin care aruncăm o privire plină de nădejde. Prin această „fereastră cerească” pătrunde acum peste noi un val de lumină, care ne uşurează lucrul şi suferinţa. În timpul zilelor de încercare, gândul că se apropie această zi de bucurie, ne şopteşte: „răbdare”. Dacă suntem întristaţi că nu vedem rezultatul ostenelii noastre, această slăvită înştiinţare iarăşi ne strigă: „fii răbdător”. Când suntem frământaţi de multele noastre ispite, atunci siguranţa că în curând Domnul Se va întoarce, ne sprijineşte prin acest verset: „întăriţi-vă inimile”. Să fim deci liniştiţi şi „sa rămânem hotărâţi şi neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului”. În curând vom auzi trâmbiţa de argint anunţându-ne întoarcerea Regelui nostru slăvit. Să nu ne înspăimântăm, ci să stăm neclintiţi, căci iată-L pe norii cerului! Chiar astăzi poate să Se arate.

FamToFami

 

Isus plângea!

IOAN 11:34-36

 

„Unde l-aţi pus?” „Doamne,” I-au răspuns ei, „vino şi vezi” Isus plîngea. Atunci iudeii au zis: „Iată cîte de mult îl iubea.”

 

După ce răbdarea şi-a făcut desăvîrşit lucrarea, cînd dragostea

 

Domnului Isus a hotărît, El vine la surorile din Betania, lipsite acum de fratele lor şi îşi descoperă adînca dragoste a inimii Lui în timp ce vorbeşte şi plînge cu ele. El intenţionează să le adîncească dragostea lor prin cuvintele dragostei Lui, prin felul de a lucra al dragostei Sale şi prin lacrimile dragostei Lui. Ce adîncă iubire se desprinde din cuvintele acelea sublime: „Isus plîngea”. Era o privelişte minunată să vezi pe un păcătos plîngînd în prezenţa dragostei Lui, dar este şi mai minunat să vezi pe Mîntuitorul plîngînd în prezenţa necazurilor noastre. Nu este de mirare că noi plîngem din pricina păcatelor noastre; dar ca El să plîngă din pricina durerilor noas­tre este nemaipomenit de minunat. Este o minune care ne descoperă cît de aproape de noi vine El, cît de aproape este El faţă de necazul unui credincios.

 

Putem să întrebăm: „De ce aceste lacrimi?” Iudeii care stăteau în jurul mormîntului n-au înţeles plînsul Domnului Isus, pentru că au spus: „Iată cît îl iubea de mult”. Este adevărat că Domnul iubea pe Lazăr şi pe surorile lui, dar lacrimile Lui nu erau atunci expresia dragostei Lui pentru Lazăr. Surorile plîngeau pentru pierderea fratelui lor; de altfel, Domnul Isus nu avea nevoie să plîngă pentru cineva pe care avea de gînd să-1 învieze. El nu a plîns pentru cel mort ci pentru cei vii – nu pentru pierderea lui Lazăr ci pentru durerea Măriei şi Martei. În scurt timp, dragostea Lui va învia pe Lazăr, dar mai întîi, dragostea a plîns cu Maria şi cu Marta. El Şi-a zdrobit inima Sa ca să lege inimile noastre, şi Şi-a vărsat lacrimile Sale ca să le usuce pe ale noastre. Făcînd astfel, El îşi manifestă dragostea Lui şi o adînceşte pe a noastră. În felul acesta, El foloseşte încercările, necazurile şi căile aspre ale vieţii ca să dezvăluie bogăţiile dragostei Lui în acele împrejurări şi să ne atragă dragostea noastră pentru El. H. Smith.

 

„Dacă Dumnezeu nu ne ascultă rugăciunea, nu înseamnă deloc că nu ne iubeşte. Pilda Domnului Hristos dovedeşte că cele mai mari suferinţe nu sînt în dezacord cu dragostea desăvîrşita a lui Dumnezeu. Dumnezeu împarte mîngieri celor nemîngîiaţi şi le spune: „Eu voi fi cu voi în durerea voastră, chiar dacă voi nu puteţi înţelege bucuria Mea de a-Mi arăta dragostea Mea în durerile voastre” J.N.D.

Un prim pas spre AUTENTICITATE!!

„Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.”Ioan 13:35

WhatsApp Image 2020-02-29 at 00.12.57
Bucuresti, 24 Februarie ora 16:00…smeriți, împăcați și recunoscători Domnului pentru ceea ce a făcut în noi și între noi, anticipând ce va face cu noi și prin noi în lucrarea Sa

Iată că după 30 de ani de la Revoluție, lideri marcanți din comunitatea religioasă neoprotestantă română, s-au întâlnit pe data de 24 Ianuarie 2020, după mulți ani… pentru a pune la cale lucruri importante și foarte necesare în ce privește viitorul României.

Doresc din toată inima ca acesta să fie doar un prim pas important din mulți alții ce sper că vor urma, în ce privește un început binecuvântat pentru biserica neoprotestantă din România și care să continue cu un  impact  mare și asupra societății laice din România.

Iată deci și un lucru bun ce l-a produs legalismul dobândit în perioada comunistă, și conservat în mare parte și după 30 de ani de libertate și anume, acesta i-a forțat să iasă afară din rândul bisericilor tradiționale pe unii dintre cei mai cunoscuți și influenți  slujitori, cu mare impact asupra publicului și care au găsit curajul necesar de a fi altfel decât liderii lor.

Cei 3 pastori din poza de mai sus, au reușit să pună la o parte diferențele nesemnificative dintre ei și bisericile lor, luând în calcul dorința și agenda lui Dumnezeu (Cuvântul Biblic) ca astfel să poată deveni un exemplu demn de urmat pentru enoriașii lor și nu numai. Lumea din jurul nostru are nevoie de modele de creștini reali, plini de dragoste și gata să recupereze pe cât mai mulți de la pierzare.

Fratii lucrători Vladimir Pustan, Florin Ianovici și Cristian Barbosu, au făcut un prim  pas spre NORMALITATE, iertând și  trecând peste orgolii sau tradiții ieftine, gata să colaboreze împreună pentru extinderea Împărăției și câștigarea României pentru Cer.

Sper ca acest gest să nu rămână doar la nivelul unei poze impresionante, ci să fie un început prin care atât bisericile neoprotestante cât și societatea laică să ia aminte și să învețe și astfel să beneficieze de o trezire spirituală reală și de o pocăință adevărată, cu final fericit, astfel lăsând la o parte tot ce nu vine din Dumnezeu!

Lumea din jurul nostru are nevoie de modele de creștini adevărați, care se pot ierta unii pe alții și uniți în dragoste pentru Dumnezeu și oameni, să îmbrățișeze agenda LUI în detrimentul planurilor personale!

Îmi doresc ca întâlnirea asta să fie de bun augur și cu rezultate binecuvântate pentru toți cei sinceri și dornici de bine și iubitori de ISUS și calea LUI, lăsând la o parte orice prejudecăți.

FELICITĂRI FRAȚILOR !!

Domnul să vă binecuvânteze și să vă folosească pentru trezirea și mântuirea României!


Cu dragoste,

mike olari

TEAMA ARE LOCUL EI

TEAMA ARE LOCUL EI

 

Ferice de omul care se teme necontenit.   Proverbe 28.14

              

Teama de Dumnezeu este începutul şi temelia adevăratei credinţe. Fără un respect sfânt şi o adorare serioasă a lui Dumnezeu şi a Cuvântului Lui, nu există punct de sprijin nici pentru cele mai strălucitoare virtuţi. Sufletul care nu-L cinsteşte pe Dumnezeu, nu va cunoaşte niciodată sfinţenia. Fericit este acela care are această teamă sfântă de a face rău. El se gândeşte înainte de a face ceva şi se teme să nu greşească, să nu-şi neglijeze lucrul pe care-l are de făcut şi-i este frica să nu păcătuiască. El se depărtează de orice prietenie primejdioasă, de orice flecăreală şi de orice lucrare necurată. Această abţinere de la rău nu-l face pe un om nenorocit, ci dimpotrivă, îi aduce fericire. Santinela care veghează este mai fericită decât soldatul care doarme în post. Cel ce vede de departe răul şi-l ocoleşte este mai fericit decât cel care merge spre rău cu nepăsare şi care sfârşeşte prin pierzare.Temerea de Dumnezeu este un har luminos care îndrumă pe om pe o cale sigură, despre care se spune: „Nu va fi pe ea (pe cale) nici un leu şi nici o fiară sălbatică nu va trece pe ea”. Păzirea „de orice se pare rău” este o rânduială care face ordine şi care prin puterea Duhului Sfânt, îl pune pe om într-o stare care-l face să-şi păstreze îmbrăcămintea curăţată de întinăciunile lumii. În orice caz, cel ce „se teme necontenit” este fericit. Solomon a încercat în viaţa sa şi a gustat şi din bucuriile lumii şi din teama sfântă, şi a găsit că cea dintâi este deşertăciune, iar cea de a doua este fericire. Să nu facem şi noi încercările lui, dar să ne aducem aminte de concluzia la care a ajuns: deşertăciune într-o parte, fericire în altă parte.

 

Cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău!

LĂUDAŢI-L, LOCUIŢI ÎNAINTEA LUI

Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău, oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.                  Psalmul 140.13

Oh, să fie inima mea curată înaintea lui Dumnezeu, ca să pot totdeauna să binecuvântez sfântul Său Nume. El este atât de bun cu cei buni, încât toată dorinţa mea este să fiu din numărul acestora, pentru ca să mă umplu în fiecare zi de recunoştinţă faţă de El. Se întâmplă uneori ca cei neprihăniţi să se clatine când văd că încercările sunt rezultatul statorniciei lor. Dar cu siguranţă că nu va întârzia ziua când ei se vor bucura că nu s-au lăsat biruiţi de îndemnurile înşelătoare care-i îndemnau s-o ia pe căi strâmbe. În cele din urmă, oamenii statornici vor binecuvânta pe Dumnezeul neprihănit şi adevărat că i-a condus pe cărarea neprihănirii. Doamne, fă-mă să fiu dintre aceştia!

A doua parte a versetului cuprinde făgăduinţa: „Oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta!” Ei vor fi primiţi şi vor fi veşnic acolo, pe când ceilalţi se vor înfăţişa numai pentru a fi osândiţi. Primiţi la curtea Marelui Rege şi rămânând în preajma Lui necurmat, ei vor fi îndreptăţiţii cărora Dumnezeu le va zâmbi şi-i va primi cu plăcere. Doamne, vreau să caut această cinste, această bunăvoinţă preţioasă, şi aceasta va fi pentru mine cerul pe pământ, de care aş putea să mă bucur. Fă-mă Tu să fiu neprihănit în toate lucrurile, pentru ca să pot să rămân astăzi, mâine şi în fiecare zi în prezenţa Ta cerească. Atunci voi putea să dau slavă sfântului Tău Nume, totdeauna şi în veci de veci. Amin!

FamToFam