SPITALUL DE NEBUNI!

BY GHIȚĂ IGNAT – URSUL CARPATIN POSTED ON OCT 14, 2017

Am schimbat doar închisoarea și țara, mare lucru nu s-a schimbat însă, rămân pentru moment încă prizonierul greșelilor făcute cu mulți ani în urmă. Când sunt întrebat de diferiți colegi de detenție de ce sunt aici, le răspund că am fost adus să dau socoteală pentru anumite situații petrecute cu peste 10 ani în urmă. Cei mai mulți se miră că după atâta timp am fost adus în UK, nu știu să dau un răspuns, dar cred că lucrurile așa trebuie să se întâmple, mai ales că dorința mea este să plătesc ce este omenește de plătit. Știind că pentru păcatele mele a plătit deja Altcineva, pentru păcatul și mizeria în care am trăit a plătit Scumpul și Iubitul meu Mântuitor, Iisus Hristos, dându-și viața pe cruce, la Golgota, acum două mii de ani.

Revin la subiectul scrisorii: în a doua dimineață, după ce am fost adus în acest penitenciar, am îndrăznit să întreb pe un coleg englez „ce se petrece aici?”, pentru că pentru a doua noapte la rând nu am putut să mă odihnesc din cauza zgomotului. Unii deținuți au bătut cu pumnii și picioarele în ușile de metal de la celulă aproape toată noaptea și au zbierat ore în șir. Răspunsul colegului englez a fost unul foarte scurt dar cuprinzător: „mantal house bro… mental house” cred că traducerea ar suna cam așa: „spital de nebuni frate… spital de nebuni”.
Fiind mai mult o închisoare pentru cei arestați preventiv, oamenii sunt aduși aici direct din libertate, mulți ajung băuți, alții drogați, alții care au deja câteva zile de când sunt aici, iar din lipsa de droguri intră în sevraj, ceea ce îi transformă în oameni fără nici un fel de control sau raționament. Oamenii cu probleme de ordin psihologic sunt oameni care au nevoie de noi ceilalți, care prin harul lui Dumnezeu suntem încă sănătoși. Cred că societatea, dar și biserica ar trebui să se aplece mai mult spre a ajuta acești oameni, care de multe ori sunt tratați precum „niște ciudățenii” care trebuie îndepărtate la fel ca și cei din pușcării, adică deținuții… Scriu cu tristețe aceste cuvinte, dar acesta este adevărul, umblu prin mai multe pușcării de vreo doi ani și aproape jumătate și văd cum stă treaba. În opinia mea, deținuții și cei bolnavi mintal sunt în mod greșit doar îndepărtați din societate, fără ca aceeași societate să facă ceva pentru ca acești oameni să se întoarcă oameni reabilitați (pentru că mai devreme sau mai târziu se întorc), pregătiți pentru a face față problemelor din societate, fără să recidiveze. Am citit ceva interesant despre un tânăr bolnav psihic și mi-a plăcut, așa că vă voi scrie și vouă.

Este vorba despre un tânăr care era redus mintal, nu știa nici să scrie, nici să citească, iar de socotit nici atât. De cele mai multe ori stătea în fața casei, unde împreună cu copiii mici de pe stradă se juca și făcea tot felul de năzbâtii. El avea grijă de ei, iar micuții erau atașați cu toata inima de el, toți cei mici îl iubeau, iar el era mereu atent pentru a-i proteja. Într-o zi, micuța fetiță a vecinilor alergă peste drum, direct prin fața unei mașini care trecea în viteză. Totul se petrecu fulgerător, frânele mașinii, scrâșnirea, apoi liniște de mormânt până când țipetele copilului speriat sfâșiară liniștea. Fetiței nu i se întâmplase nimic, dar prietenul infirm al copilului era mort, alergase direct între vehicul și fetiță. După ani de zile, o tânără stătea cu logodnicul ei la mormântul acelui prieten, „sunt 20 de ani de atunci” spuse ea, „el a murit pentru mine, altfel eu aș fi fost înmormântată aici”. Acel tânăr bolnav mintal a murit în locul acelei fete, s-a sacrificat el, și a murit pentru ca ea să se poată bucura de viață.
Cu câțiva ani în urmă, am înțeles profundul adevăr, și anume, că Iisus Hristos s-a sacrificat și a murit la Golgota. Și-a dat viața pentru ca eu să mă pot bucura de viața veșnică. Mă gândeam așa: dacă fata aceea a arătat atâta recunoștință acelui tânăr, cu cât mai mult eu sau tu ar trebui să îngenunchem zilnic înaintea lui Dumnezeu și să-I mulțumim pentru Fiul Său, arătându-ne recunoștința pentru jertfa Sa de pe cruce prin a ne hotărî să-L urmăm restul vieții noastre. Unul Singur a murit pentru noi toți, ar trebui să punem la inimă acest adevăr.

Mă uit în jurul meu chiar acum și văd oameni de tot felul, rasă diferită, culturi diferite, religii diferite, sunt aproape 2000 de deținuți aici, majoritatea dintre ei fiind musulmani. Unii urlă, alții bat în ușă și în gratii cu picioarele, pumnii sau cu scaunele, alții își văd de treabă. Sunt aici oameni cu fapte dintre cele mai diverse, de la cele mai puțin grave până la fapte deosebit de grave, precum cele de terorism. La o primă vedere ai fi tentat să judeci și totuși Unul Singur a murit ca noi toți (liberi sau închiși, negri sau albi, buni sau nebuni) să avem șansa unei vieți veșnice, în glorie, alături de Mântuitorul. Marea dramă este aceea că prea puțini cred și prea puțini iau în serios acest adevăr atât de important pentru viața noastră. Tot ceea ce scriu sau vorbesc caut să și trăiesc în fiecare zi a vieții mele și mă rog ca a mea credință să crească din zi în zi mai mult și mai mult, la fel cum mă rog pentru deținuții din acest penitenciar, la fel cum mă rog pentru colegul meu de celulă, Karim, care de trei săptămâni de când împărțim aceeași celulă, a primit prin harul lui Dumnezeu aproape zilnic din Cuvântul Său, mă rog ca acest cuvânt să prindă viață în inima lui și undeva, pe lungul drum al pedepsei de 9 ani pe care a primit-o, undeva pe acest drum să se oprească într-un moment de sinceritate și să primească pe Domnul Iisus ca Mântuitor și Domn personal.
Nu uitați, oameni buni, că toți avem probleme, unii dintre noi ajung în spitale, alții în pușcării, alții pe drumuri, unii își pierd casele, alții familiile, alții își pierd mințile, putem pierde mult și putem fi privați de multe, însă nimic din lumea aceasta nu ne poate priva de dragostea Unicului Fiu al lui Dumnezeu, Iisus Hristos. Nimic si nimeni afară de noi înșine, de ignoranța noastră, de indiferența noastră. Dacă niciodată nu ți-a trecut prin cap să-i mulțumești lui Dumnezeu, îți poți exprima recunoștința pentru jertfa Fiului Său chiar acum, prin câteva cuvinte simple, dar spuse din inimă: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, îți mulțumesc că în bunătatea Ta te-ai gândit și la mine atunci când Te-ai jertfit pe crucea de pe Golgota”.
Îmi doresc să nu ignori acest mesaj scris cu toată dragostea și din toată inima și să-I mulțumești lui Dumnezeu oriunde sau oricine ai fi pentru că „aceasta vă aduce sănătate trupului tău și răcorire oaselor tale” Proverbe 3.
Închei aceste rânduri dorind să mulțumesc lui Dumnezeu, fără de care totul ar fi fost mult mai greu.
Fiți binecuvântați cu toții!

Alin Pavel a trecut în veșnicie la vârsta de 39 de ani! (Surprise, Arizona)

ARMONIA MAGAZINE - USA

Rămân în urma lui ALIN PAVEL,  soția și 3 copii minori, dar și amintirea lui, luminoasă,  neștearsă și mult prețuită de cei care l-au avut aproape!

Domnul Dumnezeu să mângâie familia îndoliată!

https://www.gofundme.com/memorial-fund-for-alin-pavel

***

Ţesut-am vise, gânduri…

În propria-mi singurătate
Ţesut-am vise, gânduri
Cu amintiri reînnodate
Pe răni descinse-n rânduri…

Vezi articol original 82 de cuvinte mai mult

Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu!!

Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru.
(Isaia 40:1)

Adunaţi mângâiere. Aceasta era misiunea profetului Isaia în momentul acela. Lumea este plină de inimi îndurerate şi nemângâiate. Dar înainte să fii competent pentru această lucrare înaltă, trebuie să fii exersat. Şi exersarea ta este extrem de costisitoare, deoarece, ca să fie completă, trebuie să suferi şi tu aceleaşi nenorociri care storc din nenumărate inimi lacrimi şi sânge. Prin urmare, propria ta viaţă devine secţia de spital unde eşti învăţat arta divină a mângâierii. Vei fi rănit, pentru ca în timp ce Marele Doctor leagă rănile tale, să înveţi cum să dai primul ajutor răniţilor de pretutindeni. Te întrebi de ce trebuie să treci prin necazul acesta mare? În următorii zece ani vei găsi foarte mulţi oameni suferind în acelaşi fel ca tine. Le vei spune atunci cum şi tu ai suferit şi cum ai fost mângâiat. Odată expusă problema, Dumnezeu va aplica pentru ei acelaşi anestezic pe care l-a folosit odată pentru tine. Şi atunci, în privirea arzătoare urmată de scânteia speranţei care izgoneşte din suflet umbra disperării, vei înţelege de ce ai trecut prin acea nenorocire. Şi-L vei binecuvânta pe Dumnezeu pentru disciplina care ţi-a umplut viaţa cu o aşa comoară de experienţă şi întrajutorare. selectat
Dumnezeu ne mângâie nu pentru a ne face pe plac, ci pentru a ne face mângâietori. John Henry Jowett

Îmi spun că trebuie să zdrobesc
Frunza trandafirului,
Înainte ca să-i pot păstra şi folosi
Parfumul scurt.

Îmi spun că trebuie să frâng
Inima ciocârliei,
Înainte ca trilurile ei din colivie
Să facă să se aştearnă liniştea.

Îmi spun că dragostea trebuie să sângereze
Şi prietenia să plângă,
Înainte ca în cea mai adâncă nevoie
Să ating acel adânc.

Trebuie să fie mereu aşa
Cu lucrurile de preţ?
Trebuie ca ele să fie zdrobite şi să meargă
Cu aripile lovite?

Ah da! Prin zile de zdrobire,
Prin nopţi de-ncarcerare, prin cicatricele
Spinilor şi a drumurilor pietroase,
Aşa se capătă aceste binecuvântări!

FamToFam

ESTI DISPUS SĂ PLĂTEŞTI PREŢUL?

„Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe care-i iubesc” (Apocalipsa 3:19)
Adresându-se bisericii din vremea de pe urmă, Domnul Isus a spus: „Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic” şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi. Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, deci, şi pocăieşte-te!” (Apocalipsa 3:17-19).
Sunt cuvinte foarte tari! De ce ne-ar spune Hristos aşa ceva? Deoarece:
a) În loc să-L credem pe Dumnezeu pentru ce a făcut în Noul Testament, noi spunem că Dumnezeu nu mai face minuni;
b) Am tolerat dezbinarea în numele loialităţii faţă de o denominaţie;
c) Am propovăduit că Hristos înseamnă să nu faci cutare şi cutare lucru. Drept consecinţă, ne-am pierdut bucuria deoarece intimitatea cu Hristos nu se atinge prin chin;
d) Mulţi dintre liderii noştri au încetat să mai modeleze ucenici slujitori uitînd că Isus a spălat picioarele ucenicilor şt a mers călare pe un măgăruş;
e) În loc să folosim binecuvântarea financiară pentru a-i atrage pe oameni la Hristos şi pentru a avea grijă de săraci, strângem şi ne preocupăm doar de propriile noastre fiinţe;
f) Ne supărăm când cineva foloseşte metode contemporane pentru a evangheliza generaţia tânără. În loc să angajăm cultura, noi ne ascundem de ea;
g) În loc să „lucrăm până va veni El”, noi pierdem vremea. Citim romane de acţiune când ar trebui să ne rugăm pentru cei ce se află pe punctul de a fi martirizaţi. De ce nu putem avea şi noi o credinţă ca a lor? Putem, dacă sun­tem dispuşi să plătim preţul.

FamToFam

Fii veghetor!

Ştiu lucrările tale – că ai numele că trăieşti, şi eşti mort. Fii veghetor şi întăreşte cele care rămân, care sunt aproape să moară, pentru că nu am găsit lucrările tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu! Apocalipsa 3.1,2
Domnul este prezentat Bisericii din Sardes ca Cel care „are cele şapte duhuri şi cele şapte stele“. Rămâne valabil că Domnul are plinătatea puterii, arătată de cele „şapte duhuri ale lui Dumnezeu“. Oricât de mare ar fi depărtarea de la adevăr, există întotdeauna anumiţi oameni, simbolizaţi de cele şapte stele, prin care Domnul poate da lumină poporului Său. Aceştia au fost oamenii lui Dumnezeu din timpul Reformei.Dar, ca întotdeauna, omul nu‑şi îndeplineşte responsabilitatea care i‑a fost încredinţată. Protestantismul, care printre oameni are într‑adevăr un „nume“, anume reputaţia că stă de partea adevărului, îşi are rădăcinile în Reformă. Domnul însă este nevoit să spună că, în ochii Lui, el este mort. Putem fi recunoscători că prin protestantism s‑a câştigat dreptul ca poporul lui Dumnezeu să citească Biblia şi, de asemenea, că s‑a reafirmat adevărul îndreptăţirii prin credinţă. Dar, pentru majoritatea, Biblia a devenit ceva mai mult decât literă moartă, iar adevărurile ei nu schimbă vieţi, pentru că nu sunt primite prin credinţă personală. Cineva a spus: «Nimic nu este mai obişnuit printre protestanţi decât să admită că un lucru e perfect adevărat pentru că e în Biblie, fără a avea nici cea mai mică intenţie de a face acel lucru».O asemenea stare nu poate decât să atragă judecata Domnului. Totuşi, există o rămăşiţă credincioasă, astfel că în protestantismul tradiţional mort sunt „câteva nume“ despre care Domnul spune că „nu şi‑au pătat hainele, şi vor umbla cu Mine îmbrăcaţi în alb, pentru că sunt vrednici“. În mijlocul unei mărturii lipsite de viaţă, ei au umblat în mod personal cu Hristos şi numele lor vor fi trecute în cartea vieţii, pentru ca apoi să fie recunoscute public înaintea Tatălui şi a îngerilor Săi. H. Smith

FamToFam

FORGIVE TO BE FORGIVEN

 

“And forgive us our debts, as we forgive our debtors.” Matthew 6:12

Few things are more precious to receive than forgiveness. After carrying the burden of our sin, it is wonderfully freeing to know that the one we have wronged has completely forgiven us. Jesus told His disciples to ask God for forgiveness every time they prayed. Jesus knew that we would daily incur debts against God, as we inevitably fall short of God’s standard. A day does not go by that we do not need to ask God to remove our debt against Him.

Jesus warned that we should expect forgiveness from God as we forgive those who sin against us, for God will forgive us in the same way we forgive others (Matthew 6:15). God’s nature is forgiveness (Exodus 34:6-7). If we are to be His disciples, we must follow His example. If God will forgive our most relentless enemy, we can do nothing less. Jesus did not say that certain offenses are unworthy of our forgiveness. We have no biblical excuse for allowing unforgiveness in our hearts.

If you choose to withhold forgiveness from someone, your worship and prayers are futile (Matthew 5:23-24). Ask God to make you aware of those dark corners in your life where you are harboring resentment. A keen awareness of your own need for forgiveness will put the offenses of others in their proper light. Ask God to make you like Christ so that, even when you are being persecuted, you can pray, “Father, forgive them.”

FamToFam

Ursul Carpatin – TREI MAME…TREI COPII!

Cică într-un sat oarecare, trei femei au ieșit după apă. În apropierea fântânii era un bătrân cu animalul său, el stătea atent și asculta cuvintele celor trei femei, care nu mai conteneau să-și laude copiii. „Fiul meu este un așa bun sportiv, are calități extraordinare, îi lasă în urmă pe toți cei de seama sa” – zise prima femeie. „Fiul meu” zise a doua „cântă așa frumos, ca o privighetoare, a fost deja cooptat în corul școlii și al bisericii”. „Ce zici de fiul tău? Nu-l lauzi cu nimic?” zic primele două femei către cea de-a treia. „Fiul meu nu se deosebește cu nimic de ceilalți, nu l-aș putea lăuda pentru ceva anume. El nu este decât un băiat obișnuit ca toți ceilalți.” După ce au umplut gălețile, femeile au plecat către casă, bătrânul se ținea în urma lor cu animalul său, pe care îl purta în lanț. Gălețile cu apă fiind grele, femeile făceau din loc în loc câte o pauză. Deodată apăru copiii în întâmpinarea mamelor. Primul făcu o săritură, apoi o roată, un flic-flac, apoi merse câțiva metri în mâini… mama lui a zis: „ce sportiv are mama, mare campion vei ajunge” și l-a sărutat pe creștet. Al doilea începu să cânte o melodie atât de frumos, încât a ieșit lumea pe la porți să-l asculte cum cânta precum o privighetoare; mama sa l-a lăudat grozav, iar vecinii l-au aplaudat. Al treilea … continuarea articolului

Urmăriţi ce este bine!

„Urmăriţi ce este bine” (Romani 12:17)

leremia scrie: „Ca o potârniche, care cloceşte nişte ouă pe care nu le-a ouat ea, aşa este cel ce agoniseşte bogăţii pe nedrept;… la urmă nu este decât un nebun” (leremia 17:11). Să nu crezi că poţi face ce doreşti în lucrurile mici şi să nu păţeşti nimic câtă vreme nu faci greşeli majore. Fie că furi un leu sau un milion de lei, tot hoţ eşti. Dicţionarul Oxford defineşte integritatea ca onestitate. De fiecare dată când încâlci un principiu moral, devine mai greu şi nu mai uşor să ai un comportament integru. Tot ce ai făcut în trecut, inclusiv lucrurile pe care ai neglijat să le faci, ajung în faza în care te presează. De aceea, dezvoltarea integrităţii necesită vigilenţă constantă. John Morley a remarcat: „Nici un om nu se poate ridica peste limitările propriului său caracter”. Şi lucrul acesta este adevărat mai ales când eşti lider. Aşadar:
1) Tine-ti promisiunile! Când faci o promisiune, creezi speranţă. Când respecţi o promisiune, creezi încredere.
2) Recunoaste-ti greşelile! Când deciziile tale nu se transformă în ceea ce ai intenţionat, le datorezi oamenilor o explicaţie.
3) Cere-ti iertare si încearcă să faci schimbări! Când faptele tale îi rănesc pe ceilalţi, trebuie să recunoşti că ceea ce ai făcut a fost greşit şi că îţi pare rău. De obicei, lucrul acesta este foarte dureros la momentul respectiv .Nu numai că este corect să procedezi aşa dar acest lucru poate scurta agonia şi te poate ajuta să laşi incidentul în urmă.

FamToFam

How to be an agent of hope and healing in America!

How to be an agent of hope and healing in America
Posted in Leadership by Benham Brothers | October 6th, 2017

Although many people in today’s culture say it’s wrong to make judgments, the truth is that making a righteous judgment is vital to the health of a nation.

A few weeks ago I (David) was able to make this point to 1,000 youth gathered for prayer at the busiest abortion clinic in our city.

I read from Proverbs 31:8-9, which says: “Open your mouth for the mute, for the rights of all the unfortunate. Open your mouth, judge righteously, and defend the rights of the afflicted and needy.”

I then asked the kids if it was OK to make judgments.

I heard nothing but crickets – most were afraid to even nod their heads one direction or the other.

So I asked if it was right or wrong for someone to cheat on a test.

“Wrong,” some replied.

“Well, you’ve just made a judgment,” I said. We don’t need a nation of cheaters.

Then I asked if it was right or wrong for someone to steal from them.

“Wrong!” several shouted.
“You’ve made another judgment,” I said. We don’t need a nation of thieves.

I then referred back to Proverbs 31, asking if it was right or wrong to tear apart an innocent and defenseless child.

“Wrong!” they all responded.

They got the point: We as human beings are to make judgments; we just need to make sure they are right. And the only way to ensure this is to do it God’s way.

Jesus said, “Do not judge according to appearance, but judge with righteous judgment” (John 7:24).

When making a righteous judgment, it must be based on what God sees and not what we see. God looks at the heart, and so must we. It’s not right to simply rush to judgment based on what we think we see, but, rather, we are commanded to look at the heart – to see beyond what it may seem from the outside.

Jesus then took it a step further in Matthew 7:1-5, warning us to be genuine and merciful when making a righteous judgment:

“Do not judge so that you will not be judged. For in the way you judge, you will be judged; and by your standard of measure, it will be measured to you. Why do you look at the speck that is in your brother’s eye, but do not notice the log that is in your own eye? Or how can you say to your brother, ‘Let me take the speck out of your eye,’ and behold, the log is in your own eye? You hypocrite, first take the log out of your own eye, and then you will see clearly to take the speck out of your brother’s eye.”

To make a righteous judgment, we must first clean out our own eyes, and then we can see people’s actions, situations or issues as God sees them.

This is where much of the hang-up over judgment comes today. For instance, some Christians who stand against gay marriage, saying it’s only between one man and one woman for life, completely ignore divorce and simply give it a pass.

This is unrighteous judgment, and it’s a log in the eye.

So we’ve got to get cleaned up ourselves first – and then, as Jesus said, we can see clearly to take the speck out of our brother’s eye. This allows us offer hope and healing to a brother who is surely to be harmed by a speck in his eye.

And removing specks is delicate business. We can’t simply plunge our fingers in someone’s eye – they’d end up worse than before, especially if our hands weren’t clean! So to make a righteous judgment, we must be gentle, and we must be clean to be an effective person God can use to help others.

We are called to make judgments on the earth, especially in today’s confusing culture, but we must make righteous judgments. And when we do, we can be effective agents of hope and healing in a nation that desperately needs it.

FamToFam

Ghita Ignat -DEJA VU

I​ntr-o vineri dimineață am fost trezit, cred că pe la 6 dimineața, de un domn gardian de la arestul I.P.J. Suceava, care mi-a zis că trebuie să mă pregătesc pentru că în acea zi urma să fiu escortat de dumnealor până la Aeroportul „Henri Coandă” din Otopeni, București, unde urma să fiu preluat de câțiva ofițeri britanici de la interpol. M-am conformat cu cele spuse de domnul gardian și m-am pregătit, după ce mi-am făcut bagajul m-am aplecat pe genunchi, unde i-am mulțumit încă o dată lui Dumnezeu pentru că este în controlul vieții mele.

Situația era oarecum dificilă, cu câteva zile înainte mă eliberasem din Penitenciarul Botoșani, după o pedeapsă de 4 ani de închisoare, iar acum trebuia s-o iau iar de la capăt. O nouă arestare, noi acuzații, un nou proces, bineînțeles toate acestea într-o țară nouă. Tot ceea ce îmi stătea în față părea a fi nou, totuși ceva rămăsese la fel, încrederea că Dumnezeu va fi cu mine și în perioada ce avea să urmeze… continuarea aici