Necredinta noastră poate limita pe Dumneze!?

„Ei limitau (îngrădeau) pe Sfîntul lui Israel”

PSALM 78:41(VA.)

Necredinţa poporului Israel limita mereu pe Dumnezeu în lucrările minunate pe care intenţiona să le facă pentru ei, de aceea ei singuri se lipseau de binecuvîntări şi izbăviri pe care Domnul voia să le reverse peste ei.Credinţa noastră este mai preţioasă Lui Dumnezeu decît pretinsa noastră activitate pentru El, şi în adevăr este pretinsă, cîtă vreme nu izvorăşte din credinţă. De aceea El îşi propune să curăţească credinţa noastră şi s-o maturizeze, pentru ca ea să ajungă să fie pentru El un prilej de laudă desăvîrşită, de cinstire şi slăvire a Aceluia care ne-a dat-o. Să nu socotim deci ca un lucru ciudat şi de neînţeles, diferite încercări şi nedumeriri pe care le întîmpinăm, ci să veghem ca să nu limităm pe Sfîntul lui Israel, Dumnezeul nostru care se ocupă de noi cu atîta grijă. Căci Cel Atotputernic, Acela prin care toate lucrurile sînt cu putinţă, poate fi limitat, nu de lume sau de diavol ci de ai Săi, de noi înşine. A limita pe Dumnezeu înseamnă a-L întărâta, a-L ispiti, a-L uita, a-I întoarce spatele cum a făcut Israel mereu.În feleul acesta, noi putem să-L împiedicăm să lucreze spre binele nostru, limitîndu-I acţiunile de har şi de milă. Şi astfel facem ca Israel;Îl ispitim pe Dumneu, după ce am făcut un început bun în viaţa noastră creştină. El ne-a izbăvit, am fost totdeauna obiectul grijei Lui părinteşti, dar să veghem! Poate că deja am început să-L limităm prin îndoielile şi necredinţa noastră: ne dăm înapoi de la ce ne cere El, ezităm în faţa unei răspunderi noi pe care ne-o încredinţează, ne mulţumim cu ce avem din punct de vedere spiritual în loc de a înainta în cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Cuvântului Său. Ne lăsăm greu cu privire la orice am putea face pentru El şi pentru cei din jurul nostru, neglijăm tot mai des citirea Cuvîntului şi rugăciunea, şi în felul acesta pur şi simplu, Îl limităm pe Tatăl nostru să-Şi împlinească scopul pe care Şi l-a propus cu privire la noi cînd ne-a ales. Nu este aceasta o nebunie? Dumnezeu are scopuri măreţe pentru noi iar noi, limitîndu-L, este ca şi cum I-am da peste mînă spunîndu-I că nu ne interesează aceasta.Dumnezeu este gata să ne facă să vedem lucrurile cele mai mari şi mai minunate, dar canalul puterii Sale nemărginite prin care El vrea să le reverse peste noi şi peste oameni, sîntem noi, poporul Lui de credincioşi. Să nu-L îngrădim! Satan ar vrea să ne folosească la aceasta, dar să ne dăm seama că îl necinstim pe Dumnezeu şi ne lipsim singuri de mari binecuvîntări. Poate că ne simţim mici, slabi, nevrednici, dar El vrea să folosească tocmai astfel de vase de pămînt ca să demonstreze puterea Sa nelimitată, „pentru ca această putere nespus de măreaţă să fie de la Dumnezeu, şi nu de la oameni.” (2Cor. 4:7)

FamToFam

CONSILIERE SPIRITUALĂ PE ÎNȚELESUL TUTUROR! – LECȚIA 9

e_02

Ioan 3:16 – Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

În dragostea mare pentru om, Dumnezeu a trimis pe planeta noastră, Pământ, în vederea împăcării omenirii cu EL, pe Fiul Său iubit, Isus Cristos, care a plătit prețul prin jertfa de la Calvar.

Apoi, prin Duhul Sfânt și Cuvântul Său Biblic, a făcut posibilă NAȘTEREA SPIRITUALĂ (nașterea din nou) și implicit o relație personală cu Dumnezeu, prin CREDINȚA ÎN ISUS CRISTOS!

Această relație personală cu Dumnezeu, aduce împlinirea și fericirea celui ce o acceptă și este gata să trăiască o viață nouă, biblică, zi de zi. Din cauza nevegherii și acceptării păcatului în viața noastră, această relație se poate răci sau chiar rupe uneori, lucru care aduce durere, disperare sau chiar DEPRESIE, în  multe cazuri.

Ce este de făcut în astfel de situații? Cum ne revenim? Cei mai mulți nu au curajul să discute cu nimeni acest lucru și astfel trăiesc cu această povară pe umeri, până sunt doborâți la pământ. Ba mai mult, și cei care încearcă să ne sfătuiască, de multe ori nu cunosc Cuvântul biblic, ci doar ne dau sfaturile lor, lucru care poate să amelioreze pentru moment durerea și tristețea, dar problema continuă să rămână. Și astfel ne trezim că tot mai muți creștini din bisericile noastre, sunt triști și răpuși de povara păcatului, cu toate că Dumnezeu ne vrea fericiți și plini de vlagă, ca să putem molipsi pe toți cei cu care intrăm în contact zilnic.

Ei bine, cu ajutorul lui Dumnezeu și inspirați de Duhul Sfânt, mai mulți frați cu inimă mare, maturi și cu multă experiență, au pus împreună un curs pe domeniul Consilierii Spirituale și refacerea relației cu Dumnezeu, lucru care este obligatoriu în readucerea noastră la o stare spirituală bună și la trăirea unei vieți împlinită și fericită.

Aceste lecții, sunt prezentate în modul cel mai simplu și practic posibil, bazate în întregime pe Cuvântul lui Dumnezeu, singurul care ne învață exact ce să face în orice situație prin care trecem și care are putere să ne revigoreze și astfel, să putem fi creștinii doriți de Dumnezeu.

Sper să vă fie de folos, în primul rând pentru nevoile spirituale personale, iar apoi, să ajutați și pe alții din casă, biserică și de ce nu, poate pe colegii dumneavoastră, atunci când trec prin situații grele!

Cu dragoste,

mike olari



LECȚIA IX

DEZBRĂCĂRI, ÎMBRĂCĂRI

 

În acest proces de schimbare a minții, a atitudinii și a trăirii din ceea ce consideram noi că era bine în ceea ce vrea Cristos și cum vrea Cristos să trăim, trebuie să trecem și prin anumite etape de “dezbrăcare” de lucrurile firești și îmbrăcare cu cele duhovnicești. Și acest lucru face parte din planul de acțiune și se referă nu doar la a nu face ceva ce nu trebuie, ci trebuie să le dăm oamenilor să facă și ceva ce trebuie, pentru a nu mai ajunge în același păcat din nou.

Oamenii, în procesul lor de renunțare la un păcat și restabilire a relației cu Dumnezeu, au nevoie de o comunitate de care să aparțină. Este foarte important acest aspect. Una nouă față de cea cu care erau ei obișnuiți. Dar, nu au cum să reușească fără ajutorul nostru. Să ne reamintim ce spune Galateni 6:1Fraților, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeții. Și ia seama la tine însuți, ca să nu fii ispitit și tu. Este doar păstorul cel care trebuie să ajute? Prezbiterul? Cei specializați în consiliere? De fapt, este obligația noastră a tuturor. Tu, care afli și ști despre acel om că se luptă cu un păcat, este de datoria ta să îl ajuți, tu ești implicat în viața lui în mod direct, tu ești cel care trebuie să ia primul inițiativa! De la tine trebuie să afle că problema lor poate fi rezolvată numai de Cristos.

O unealtă foarte folositoare în planul de acțiune, poate fi îmbrăcarea cu armura lui Dumnezeu. Suntem în partea procesului de dezbrăcare de lucrurile firești și îmbrăcarea cu cele duhovnicești. Dar de multe ori, este exact ca și comparația cu un pahar plin cu apă murdară. Nu mereu trebuie golit de apa murdară și umplut cu cea curată. De multe ori, trebuie să pui apă curată peste cea murdară până este înlocuită și rămâne numai apă curată. La fel, pentru o persoană care este dominată, nu este mereu ușor să scape de păcat și este mai ușor să torni pe Cristos peste ei. Să torni din Cuvânt, adevăr și vei vedea cum treptat, acele lucruri de care sunt dominați, vor începe să dispară din viața lor.

Efeseni 6:11-17Îmbrăcați-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteți ține piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și  sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. De aceea, luați toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea și să rămâneți în picioare, după ce veți fi biruit totul. Stați gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcați cu platoșa neprihănirii, având picioarele încălțate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luați scutul credinței, cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău. Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.

Probabil suntem foarte obișnuiți cu acest pasaj, dar l-am folosit ca pe o unealtă în consiliere ca să ajutăm pe cineva să scape de un păcat care îl domină? Am audăgat pe lista noastră și acest pasaj, atunci cînd am ajutat pe cineva să treacă peste un moment greu din viața lor?

Scopul acestei armuri, vedem din primul verset, este ca să putem să rezistăm diavolului atunci când el se luptă cu noi. Imaginați-vă să fiți într-un război, dezbrăcat complet. Nu este o imagine prea plăcută și nici potriviră pentru un război. De aceea, trebuie să le dăm celor care au nevoie, niște unelte, niște arme cu care se pot lupta ca să reziste. Altfel, nu au nici o șansă în fața diavolului. Noi, ducem o luptă spirituală, nu este fizică. Asta trebuie să le reamintim de câte ori este nevoie.

Toate aceste elemente ale armurii descrise aici, ne ajută să ducem această luptă spirituală împotriva celui rău și fiecare parte a armurii are rolul ei. De ce este importantă mântuirea în procesul de consiliere? De ce trebuie să o aibe? Dacă nu este o relație cu Dumnezeu, personală, nu au cum să meargă mai departe. Și aici dacă observăm, mântuirea este asemănată cu un coif, pe cap, protejează o parte vitală și vulnerabilă a corpului. Dacă nu este, devii vulnerabil, tehnic vorbind. Spiritual vorbind, fără mântuire, nu poți merge mai departe, neavând relația personală cu Dumnezeu.  Procesul nu poate merge mai departe, dacă nu există relație cu Dumnezeu. Mântuirea este primul pas cu un motiv bine stabilit de Dumnezeu în Cuvântul Său. Dacă ei vor cunoaște adevărul, procesul de eliberare poate începe fără probleme. Ioan 8:32…veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi. De ce este asta important? Pentru că o persoană dominată, nu poate să fie liberă fără să cunoască adevărul. De aceea este foarte important ca tot ceea ce facem în sesiunile de consiliere trebuie să fie numai din Cuvântul lui Dumnezeu, care este adevărul.

Este posibil ca și atunci când noi le prezentăm pe Dumnezeu și le spunem adevărul Scripturii, ei să nu fie neapărat dornici să se schimbe. Trebuie să fim atenți dacă nu cumva, doar le place ca cineva să stea de vorbă cu ei și poate pentru ei este doar un moment de eliberare atunci când vă întâlniți pentru consiliere. Dar, cum îți dai seama de asta? 2 Corinteni 7:11Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră, după voia lui Dumnezeu, ce frământare a trezit în voi! Și ce cuvinte de dezvinovățire! Ce mânie! Ce frică! Ce dorință aprinsă! Ce râvnă! Ce pedeapsă! În toate, voi ați arătat că sunteți curați în privința aceasta.  Vedem la ei râvnă, dorință aprinsă de a se schimba? Atunci, suntem pe drumul cel bun!

Adevărul, locuiește în om dacă îi este permis, în mintea omului. Acolo este terenul de luptă, acolo se duce lupta spirituală. Ajungi într-un păcat care te domină, numai dacă a trecut prin minte prima dată și mintea îl procesează. Dar, dacă în mintea ta, este mai mult adevărul, atunci posibilitatea de a câștiga lupta, este mult mai mare.

Neprihănirea, nu este mai puțin importantă decât mântuirea. Proverbe 14:12Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.  Dacă nu alegem neprihănirea, vom muri. Oamenii fac alegeri: Ei, știi, beau câte puțin! Mai fumez din când în când! Nu mint așa des, decât când e nevoie! Dar stai puțin, Cuvântul Domnului spune că ceea ce credem noi că e bine, ne conduce către moarte. Fără neprihănire, suntem morți spiritual! Lipsa neprihănirii ne duce către moarte spirituală, moarte în relațiile cu ceilalți din jur, cu familia, cu biserica! Dacă nu avem neprhănire, suntem morți spiritual!

Despre credință, probabil cunoaștem multe. În consiliere este foarte important și acest aspect și trebuie abordat cu la fel de multă seriozitate ca și celelalte. Opusul credinței, este teama! Rămâi blocat acolo, nu mai poți face nimic. Trebuie să ști cine este Dumnezeu, trebuie să crezi că te poate salva, trebuie să ști că este puternic și să realizezi că în Cuvântul Său este singura cale de scăpare.

1 Corinteni 10:13Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda.

            Toate aceste unelte sunt necesare, sau nu putem termina procesul acesta de biruință și renunțare la ceea ce ne domină. Putem să îl începem, dar să ne poticnim la un anumit punct. Trebuie să îi ajutăm să îmbrace aceste lucruri, ajutându-i să înțeleagă că sunt o necesitate în procesul de schimbare a vieții lor, după voia lui Dumnezeu!

 

 

TRĂIEŞTE CUM A INTENŢIONAT DUMNEZEU

TRĂIEŞTE CUM A INTENŢIONAT DUMNEZEU
„Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot” (2 Petru 1:3)
Biblia spune: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia … De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori” (2 Petru 1:3-8). lată zece principii Scripturaie care te ajută să trăieşti cum a intenţionat Dumnezeu: 1) Păzeşte-ţi limba! întotdeauna spune mai puţin decât gândeşti şi ceilalţi te vor respecta. 2) Fă promisiuni cu cumpătare, împlineşte-le cu credincioşie şi oamenii vor avea încredere în tine. 3) Nu lăsa să treacă nici o ocazie ca să spui o vorbă bună, iar într-o bună zi vei privi în urmă cu bucurie şi nu vei regreta. 4) Arată o preocupare autentică faţă de ceilalţi; arat-o prin faptul că asculţi cu atenţie şi că îţi exprimi aprecierea. 5) Fii vesel! Nu stărui în dureri şi suferinţe; toată lumea are necazuri. Sunt oameni în cel mai apropiat spital care ar face schimb bucuroşi cu tine. 6) Fii cu mintea deschisă şi încearcă să vezi toate faptele. Discută, dar nu te certa. Învaţă să nu fii de acord fără să fii dezagreabil. Lasă-le celorlalţi beneficiul îndoielii. 7) Descurajează bârfa, este distrugătoare. 8) Fii sensibil la sentimentele celorlalţi! Dacă eşti aşa, lumea te va considera înţelept. 9) Nu acorda atenţie remarcilor rău voitoare la adresa ta. Trăieşte aşa încât nimeni sâ nu le creadă. 10) Nu te îngrijora că nu ţie se atribuie meritul, continuă să dai ce ai mai bun şi ai răbdare. Dumnezeu înregistrează şi Dumnezeu răsplăteşte!

FamToFam

O ÎNTREITĂ PROMISIUNE

O ÎNTREITĂ PROMISIUNE
Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea şi se va abate de la căile lui rele, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara.
2Cronici 7.14
Noi care chemăm Numele Domnului, putem să ne rătăcim şi noi. Dar ce har din partea Dumnezeului nostru că El este gata să ne ierte. Dacă am rătăcit, să alergăm la tronul harului ca să căpătăm iertarea. Dar mai întâi trebuie să ne smerim. Nu trebuie să fim smeriţi pentru faptul că mai putem păcătui, după ce am primit atâtea binecuvântări prin dragostea Lui? Doamne, ne plecăm în ţărână în faţa Ta, căci îţi mărturisim necredinţa şi vina noastră. Oh, grozăvie a păcatului! Grozăvie de şapte ori mai mare din partea fiinţelor pe care El le-a favorizat atât! Să ne rugăm ca să căpătăm har şi să fim curăţaţi şi izbăviţi de puterea păcatului. Doamne, ascultă-ne şi astăzi şi nu lepăda strigătul nostru! În rugăciunea noastră, să căutăm faţa Domnului, dacă El ne-a lepădat din cauza greşelilor noastre şi să-L rugăm stăruitor să vină din nou la noi. Doamne, priveşte-ne prin Fiul Tău Isus şi uită-te din nou cu plăcere la slujitorii Tăi. Totodată să ne abatem de la rău; Dumnezeu nu poate să se întoarcă spre noi decât atunci când noi ne vom întoarce de la păcat. Şi abia atunci vom primi întreita asigurare de a fi ascultaţi, iertaţi şi vindecaţi. Tatăl nostru, dă-ne aceste haruri, pentru dragostea Domnului Isus!

FamToFam

Ești sigur că religia ta este religia adevărată??

ImageThumbnailer

Matei  22:29

Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu!

Multitudinea religiilor din lumea, a creat o confuzie atât de mare într-o lume tot mai superficială și ignorantă, încât pentru foarte mulți, nici o religie nu mai are nici cea mai mică relevanță .

Și totuși religia CREȘTINĂ este demnă de luat în seamă, datorită felului unic adus direct din cer, prin ISUS, care a murit și spre deosebire de toți ceilalți lideri mari religioși, a și înviat, ba mai mult, S-a și înălțat la CER, pentru a ne pregăti un loc!

Ei bine, cu toate astea și religia creștină, devine tot mai banală și irelevantă pe zi ce trece, dar de ce??

Pe cât de simplă este explicația, pe atât de tristă. Datorită faptului că liderii creștini, nu toți s-au lăsat luminați de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, pentru a înțelege și cunoaște Cuvântul lui Dumnezeu exact așa cum a fost transmis de Isus, s-a ajuns la așa de multe nuanțe religioase creștine, încât și creștinii la rândul lor sunt tot mai derutați.

Cuvântul de mai sus, spus de Isus celor din timpul Lui, este tot la fel de actual și astăzi, cum a fost și cu peste 2000 de ani în urmă, rostit direct de ISUS.

,,VA RĂTĂCIȚI FIINDCĂ NU CUNOAȘTEȚI SCRIPTURILE ȘI NICI PUTEREA LUI DUMNEZEU’’

Îmi aduc aminte de o întâmplare pe cât de hazlie, pe atât de elocventă în situația de față. Două femei vecine, de la țară au venit la piață la oraș, iar la întoarcere acasă fiecare a mers la gară ca să ia trenul spre casă. Mirarea mare a fost că fiecare s-a urcat în alt tren cu destinații diferite. Văzundu-se pe geam, s-au întrebat una pe cealaltă:  Unde mergi vecină?? Acasă, a fost răspunsul! Dar tu? Acasă! La care cealaltă a zis: Înseamnă că una dintre noi nu merge acasă, trenurile noastre merg în direcții opuse!?

Așa este și cu privire la religiile noastre creștine, fiecare crede că religia lui duce la Cer și totuși, există atâtea diferențe între unii creștini și alții…

Cred că pierderea în final, este prea mare ca să ne putem permite ingnoranța, în ce privește viața veșnică și locul nostru în viața veșnică!? Raiul lui Dumnezeu sau iadul diavolului…..

Trebuie sa fii sigur că religia ta și învățătura pe care o primești în biserica pe care o frecventezi, te vor duce în Cerul Lui Dumnezeu. Singura cale de a afla, este să citim și apoi să trăim Cuvântul Sfânt Biblic, pentru că nu putem merge numai pe ce ne predică liderii noștri, astăzi când avem BIBLIA, singura carte care poate da direcția bună și sigură spre veșnicia lui Dumnezeu.

Sunt destui predicatori amatori și iresponsabili care citesc Biblia, doar când le vine timpul și lor să predice, dacă citesc și atunci…?! Apoi și multi dintre cei bine pregătiți teologic au versiunea lor personală din cuvântul Biblic, lucru dovedit prin multitudinea Religiilor existente. Unde ne vom petrece veșnicia, este un lucru prea important, ca să mergi pe mâna oricui, astăzi când lumea este inundată de Cuvântul Biblic, atât scris, cât și pe orice rețea socială, nimeni nu poate să se scuze că nu are acces la Cuvântul Biblic!!!

Trebuie să fim foarte conștienți că nici religia noastră și nici chiar cei ce ne predică, nu se vor face vinovați în totalitate, dacă eu sau tu vom sfârși în iad, ci tu și eu care nu ne facem timp să STUDIEM și mai apoi să TRĂIM Cuvântul lui Dumnezeu!

Sfârșitul acestei lumi sau moartea mea și a ta sunt iminente.

Întreabă-te astăzi, cât încă ești bine și mai ai timp să schimbi ceva, UNDE ÎȚI VEI PETRECE VEȘNICIA???

Din dragoste sinceră,

mike olari

CONSILIERE SPIRITUALĂ PE ÎNȚELESUL TUTUROR! – LECȚIA 8

man-tunnel-depressed

Ioan 3:16 – Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

În dragostea mare pentru om, Dumnezeu a trimis pe planeta noastră, Pământ, în vederea împăcării omenirii cu EL, pe Fiul Său iubit, Isus Cristos, care a plătit prețul prin jertfa de la Calvar.

Apoi, prin Duhul Sfânt și Cuvântul Său Biblic, a făcut posibilă NAȘTEREA SPIRITUALĂ (nașterea din nou) și implicit o relație personală cu Dumnezeu, prin CREDINȚA ÎN ISUS CRISTOS!

Această relație personală cu Dumnezeu, aduce împlinirea și fericirea celui ce o acceptă și este gata să trăiască o viață nouă, biblică, zi de zi. Din cauza nevegherii și acceptării păcatului în viața noastră, această relație se poate răci sau chiar rupe uneori, lucru care aduce durere, disperare sau chiar DEPRESIE, în  multe cazuri.

Ce este de făcut în astfel de situații? Cum ne revenim? Cei mai mulți nu au curajul să discute cu nimeni acest lucru și astfel trăiesc cu această povară pe umeri, până sunt doborâți la pământ. Ba mai mult, și cei care încearcă să ne sfătuiască, de multe ori nu cunosc Cuvântul biblic, ci doar ne dau sfaturile lor, lucru care poate să amelioreze pentru moment durerea și tristețea, dar problema continuă să rămână. Și astfel ne trezim că tot mai muți creștini din bisericile noastre, sunt triști și răpuși de povara păcatului, cu toate că Dumnezeu ne vrea fericiți și plini de vlagă, ca să putem molipsi pe toți cei cu care intrăm în contact zilnic.

Ei bine, cu ajutorul lui Dumnezeu și inspirați de Duhul Sfânt, mai mulți frați cu inimă mare, maturi și cu multă experiență, au pus împreună un curs pe domeniul Consilierii Spirituale și refacerea relației cu Dumnezeu, lucru care este obligatoriu în readucerea noastră la o stare spirituală bună și la trăirea unei vieți împlinită și fericită.

Aceste lecții, sunt prezentate în modul cel mai simplu și practic posibil, bazate în întregime pe Cuvântul lui Dumnezeu, singurul care ne învață exact ce să face în orice situație prin care trecem și care are putere să ne revigoreze și astfel, să putem fi creștinii doriți de Dumnezeu.

Sper să vă fie de folos, în primul rând pentru nevoile spirituale personale, iar apoi, să ajutați și pe alții din casă, biserică și de ce nu, poate pe colegii dumneavoastră, atunci când trec prin situații grele!

Cu dragoste,

mike olari



Lecția VIII

PĂCATE CARE DOMINĂ VIAȚA

            Cu toții am avut probabil experiențe sau am cunoscut oameni care au fost la un moment dat într-un păcat ce le domina viața. Erau prinși în tot felul de lucruri care îi dominau: alcool, droguri, sexualitate, bogăție, putere, etc. Banii, pot fi un păcat care domină viața. Sunt oameni atât de prinși în a face cât mai mulți bani, că numai asta fac! Muncesc continuu, strâng cât mai mult, pentru atunci când vor ieși la pensie, iar atunci când au strâns îndeajuns, ies la pensie gândindu-se că se vor bucura de ce au strâns și dintr-o dată mor. Probabil ei se gândesc că mai au încă 20 de ani să se bucure de ceea ce au agonisit, dar consecința acestei epuizări în a strânge cât mai mult, este într-un final, moartea!

Deci, ce este un păcat care domină viața? Este acea putere care te controlează, alta decât Duhul Sfânt! Deci în mod clar este ceva ce te controlează. Partea cea mai periculoasă este că de cele mai multe ori, oamenii nu își dau seama că sunt controlați! Dar, modul în care te controlează, dacă doar încerci să te gândești la altceva, ea revine și asta înseamnă că te domină.

1 Corinteni 6:12Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.  Deci, iată definiția unui păcat care te domină! De obicei, începe cu o dorință, care mai apoi se transformă în poftă și astfel persoana devine dominată.

În general, aceste păcate au consecințe vizibile fizic, dar esența problemei este spirituală. Deci cel mai comun răspuns la aceste păcate care domină, este că oamenii vor să rezolve partea fizică. Asta face lumea. Merg la reabilitare, în centre de reintegrare, reeducare, dar nu fac altceva decât să se distrugă și mai rău. Te învață tot felul de strategii și te integrează în tot felul de grupuri de sprijin, dar nimic nu are de-a face cu Cristos. Pot să fie rezultate vizibile, dar doar la nivelul fizic și doar pentru scurt timp. Problema revine apoi, uneori chiar și mai puternică decât s-a manifestat prima dată, sau este înlocuită cu altceva. Spre exemplu, dacă renunță la o dependență fizică, drogurile, se apucă de fumat, pentru a ameliora nevoia de dependanța mai grea de care au scăpat sau încearcă să scape. Sau încep să muncească din greu pentru a strânge bani, ca să își ocupe timpul, se epuizează. De cele mai multe ori, schimbă o problemă, cu alta. Pentru că viața lor nu a devenit niciodată liberă. Trec de la o problemă, la alta. Aceasta este ideea. Este un păcat care te ține captiv, te domină, oamenii caută libertate, dar nu o caută unde trebuie.

O parte importantă atunci când cineva se află într-un păcat care domină viața lor, este aceea de a-l ajuta să treacă prin aceste perioade în care vrea să scape de el. Libertatea aceasta, necesită intervenția divină a lui Cristos, iar dacă ei vor să rămână liberi, trebuie să aibe tot trupul la dispoziția lui Cristos.

Adevărata problemă la un păcat care domină viața unui om, este de fapt lipsa relației cu Dumnezeu. Nu te lași condus de Dumnezeu, ci de propriile tale dorințe, plăceri, pofte. Iacov 1:14Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuși și momit. Un exemplu ar fi că, dacă dorința ta este să te distrezi, vei ajunge la un moment dat să faci orice lucru îți produce acea senzație, acel sentiment de bine, de distracție. Sau orice alt lucru. Unii oameni, ajung la nivelul de a nu mai face copii, pentru că vor să se distreze, să se simtă bine, să fie liberi să nu aibe responsabilitate în ce privește copiii, acest lucru este clar un egoism în care ei se gândesc numai la plăcerile lor și satisfacerea poftelor personale.

Dumnezeu ar trebui să fie conducătorul vieții fiecărui om. Oamenii care nu îl au pe Dumnezeu în viața lor ca și Domn, încearcă să umple acest gol de unde lipsește Dumnezeu, cu ceea ce cred ei că le face plăcere și poate chiar le face până la un anumit punct. Tot ceea ce este mai presus în viața ta, decât Dumnezeu, te conduce, te domină.

Și printre creștini, sunt mulți care sunt dominați de diferite lucruri și asta pentru că nu Îl lasă pe Domnul Isus să fie Domnul vieții lor. Poate că este Mântuitorul vieții lor, dar, nu trebuie să fie Domnul și Mântuitorul? Nu doar Mântuitorul. Mulți se folosesc de acest tertip, O, da, este Mântuitorul meu! Și continuă să păcătuiască în ceea ce de fapt îi domină.

Versetul 14 din Iacov 1, se potrivește în multe zone din viețile oamenilor. Dar, trebuie ca Dumnezeu să fie Domnul nostru. Și aici nu e vorba de acea conducere agresivă, de șef dur, ci o conducere iubitoare, care să ne umple necesitățile.

Așadar, cum cunoaștem un păcat care domină viața?

De câte ori nu am stat de vorbă cu oameni care spun Hei, nu beau decât puțin și foarte rar. Dar, oare, au încercat să se oprească? Nu cumva acest lucru îi domină, chiar dacă este făcut destul de rar și nu în exces? Sau unii spun Pai, tata a baut, si am mostenit aceasta problema.  Sau Mama mă bătea când eram copil și de-asta sunt acum suparat, nervos tot timpul. Oamenii încearcă să dea vina pe alții, pentru ceea ce îi domină. Și de multe ori, poate chiar neagă că ceea ce fac este un păcat sau că nu îi domină. Gândiți-vă la oamenii care trăiesc împreună de ani de zile, dar nu sunt căsătoriți. Spun că nu este păcat, că Dumnezeu e dragoste și vrea ca oamenii să se iubească, că nu o hârtie face diferența! Dar, este vorba de legământul care se face între un bărbat și o femeie, nu este hârtia care îi ține căsătoriți. Aceea este dovada legământului făcut de ei. Aceasta este problema oamenilor, nu vor să facă un legământ, fiind liberi să facă ceea ce vor de fapt. Se pot despărți când vor, nu au responsabilități, etc.

Este greșit să faci bani mulți? Nu, absolut! Dar, de ce îi faci? Unii nu realizează că fac asta și este un lucru care îi domină. Se străduiesc foarte mult și își găsesc tot felul de scuze ca să continue.

Treaba noastră ca și consilieri, este să îi ajutăm pe ei să vadă că ceea ce fac este păcat și că trebuie să se oprească pentru că este un lucru care îi domină. Și de multe ori, începem cu o parte mai dură a faptului că ei nu fac ce trebuie și anume, judecata. Uite ce spune Dumnezeu despre asta! Lui Dumnezeu nu îi place asta! Păcatul lor, intră în judecată. Cam asta facem noi, dar omitem să arătăm un lucru important și anume, îndurare. Trebuie să folosim ambele lucruri. Trebuie să le arătăm oamenilor că Dumnezeu a judecat deja păcatul, a plătit un preț, iar dacă suntem sub umbrela și protecția Sa, cerem iertare și ne pocăim! Altfel vom ajunge sub mânia lui Dumnezeu și suntem judecați.

Dacă le prezentăm doar judecata, atunci vom face mai mult rău decât bine. Iar dacă le prezentăm doar îndurare, nu vor face altceva decât să se întoarcă la păcatul lor.

 

Foarte mulți spun, că se pot opri oricând. Că dacă vor, pot să se oprească! Dar, oare așa este? Mulți oameni, practică abstinența. Se abțin o perioadă bună de timp, apoi ia un păhărel și câteva zile stau beți! Iar apoi, se opresc, se curăță, iar trece un timp după care din nou pornesc de la capăt. Mulți nu numesc acest lucru dependență sau dominare. Și nu este vorba despre alcool, doar. Putem vorbi despre orice: pornografie, mânie, neiertare și lista poate continua.

Este acel ciclu al păcatului: PĂCAT, OPRESIUNE, POCĂINȚĂ, ELIBERARE, PACE și PĂCAT DIN NOU! Asta fac majoritatea oamenilor. Se află în aeastă capcană și totul li se pare ok că se opresc un timp, nu fac nimic greșit, apoi cad în ceea ce de fapt îi domină! Dar, oare acesta este scopul, să vedem cât de mult se pot abține până păcătuiesc din nou? Scopul este eliberarea lor în totalitate de ceea ce îi domină! Trebuie să îi aducem în punctul în care să vadă ce spune Dumnezeu despre ceea ce fac ei și dacă este corect în ochii lui Dumnezeu.

Nu trebuie să ne oprim la punctul în care ei se pot opri o perioadă, apoi cad din nou, iar vin la consiliere, iar cad și tot așa la nesfârșit. Scopul este eliberarea lor, dedicarea lor pe deplin în mâna Domnului și foarte important în acest proces, schimbarea minții! Ei se află deja în această capcană, în care lor li se pare bine și normal ce fac ei pentru că își satisfac conștiința, dar nu sunt cu adevărat liberi. Ei doar se opun o anumită perioadă și până la urmă tot cedează, pentru că nu au fost de fapt eliberați de ceea ce îi domină.

Un alt aspect sensibil este că foarte mulți oameni, trăiesc o viață dublă. Oamenii încearcă să ascundă păcatul crezând că nimeni nu îi va descoperi. Și poate așa este pentru unii. Dar cei care sunt descoperiți, găsesc imediat scuze: O, nu știam că e păcat! Nu, nu am făcut eu asta! O, tu mă judeci pe mine? Uită-te la viața ta!

Unii oameni știu că sunt în păcat și când ajung la acel punct în care sunt conștienți pe deplin că ceea ce fac nu este bine înaintea lui Dumnezeu, unde ajung ei? Depresie, disperare, lipsă de speranță și nu de puține ori ajung să se sinucidă! Aceasta este finalitatea. Păcatul care îi domină, devine atăt de apăsător încât ei nu mai pot vedea o cale de ieșire și singura rezolvare pe care o văd ei, este suicidul.

Continuă să păcătuiască, chiar dacă știu că suferă și alții sau chiar dacă sunt conștienți că Dumnezeu îi va judeca pentru asta.

Eclesiastul 12:14Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, și judecata aceasta se va face cu privire la tot  ce este ascuns, fie bine, fie rău. Orice lucru ascuns, rău sau bun, vor fi judecate de Dumnezeu.

Proverbe 29:11Nebunul își arată toată patima, dar înțeleptul o stăpânește. Lumea ne învață să căutăm un loc în care să ne eliberăm de presiune, să găsim un prieten care să ne ajute să ne eliberăm de presiune. Ce spune Dumnezeu? Ești un nebun! Te apuci că lovești un sac de box ca să te eliberezi? Ești un nebun! Este vorba de a te conforma și a-ți schimba mintea.

1 Corinteni 9:27Ci mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat. Aici Pavel vorbește în termeni de predicare, dar gândiți-vă în orice altă circumstanță. Ne disciplinăm, suntem stricți cu trupul nostru, pentru Dumnezeul din noi și care Domnește în noi. Dacă nu Îl avem pe Cristos ca Domn al vieții noastre, nu ne putem lupta împotriva firii! De fapt, așa dovedim că El este Domnul vieții noastre. Oamenii văd diferența: Hei, tu nu bei! Hei, tu nu umbli după femei! Cum de tu nu ai probleme cu pornografia?Te văd mereu cu Biblia! Vei fi dovada faptului că Dumnezeu este Domnul vieții tale. Dar, dacă nu ne disciplinăm, nu suntem stricți cu noi, suntem descalificați.

Urmănd sfaturile lumești, există și consecințe fizice dar și spirituale. Vei pierde bucuria mântuirii, te simți tot mai mizerabil, tot mai apăsat, fără scăpare. În general când un creștin se află într-un păcat care îl domină, nu neapărat că nu mai vine la biserică, dar, relația lui cu ceilalți creștini dispare încet, încet. Se separă. De ce? Pentru că Cristos din creștinii adevărați, îi face pe ei să se simtă vinovați și așa se duc să caute oameni care fac aceleași lucruri ca și ei. Încearcă chiar să găsească creștini care trăiesc așa. Nu vor căuta să stea pe lângă oameni care sunt drepți, sfinți, pentru că asta îi face să se simtă vinovați, iar ei vor de fapt să stea în acel păcat, să fie dominați de el.

Romani 1:28Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.

            Iacov 1:22Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înselându-vă singuri.

Acești oameni, încep să nu mai gândească rațional și Dumnezeu îi lasă în ceea ce cred ei că este bine. Cu cât te îndepărtezi mai mult de Dumnezeu sau Duhul Sfânt, cu atât mai mult te vei apropia de alți dumnezei, care de fapt te domină. Și idolatria, este tot un păcat care poate domina un om pentru  că pun lucruri în viața lor, mai presus de orice: alcool, soție, soț, copii, etc. Orice poate fi o formă de idolatrie.

Ce ar trebui să facem cu acești oameni? Speranță. Le prezentăm speranța. Atunci când ei sunt disperați, căzuți și dărâmați, tot ce au nevoie este speranță! Poate ei depun efort, înecarcă și apoi cedează iar. Și din nou repetă acest ciclu. Noi trebuie să le arătăm că este speranță în Cristos.

1 Corinteni 6:11Și așa erați unii din voi! Dar ați fost spălați, ați fost sfințiți, ați fost socotiți neprihăniți, în Numele Domnului Isus Cristos și prin Duhul Dumnezeului nostru. De asta este nevoie: sfințire, justificare. Probabil, mărturia personale în astfel de situații poate juca un rol foarte important. Uite și eu am fost dominat! Și în Scriptură erau oameni care au fost dominați. Pavel, era dominat de furie, mânie, ură, răzbunare, chiar el a scris aici. A fost spălat, sfințit, justificat. Le dăm speranță, ca să reușească.

2 Corinteni 10:4Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământești, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Trebuie să fim conștienți de faptul că există o luptă spirituală, un război la nivel spiritual. Este foarte important să ne rugăm pentru ei zilnic, pentru că duc o luptă cu păcatul și duc un război zilnic.

Romani 12:2Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.

            Filipeni 4:8Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească.

Prin înnoirea minții, înlăturăm oportunitățile fizice, îi ajutăm să reziste psihic, dar să își reînoiască și mintea. Să înlocuiască cu ceva ce este după voia lui Dumnezeu. Se dezbracă de un lucru rău și se îmbracă cu unul duhovnicesc. Aici folosim planul de acțiune și trebuie să avem și planul de urgență. Dar, cel mai important este ca ei să conștientizeze că este păcat ceea ce fac, că îi domină și că singurul care le poate da eliberare este Cristos.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Fiecare mădular al trupului are o lucrare

Într‑un trup avem multe mădulare, iar mădularele n‑au toate aceeaşi funcţie. Romani 12.4
Iar fiecăruia dintre noi i s‑a dat harul după măsura darului Lui Hristos. Efeseni 4.7
Fiecare mădular al trupului are o lucrare; prin cunoaşterea funcţiei pe care fiecare o are în trup şi prin conlucrare, este încurajată creşterea tuturor. Este deosebit de important pentru fiecare să îşi cunoască bine lucrarea, altfel putem face greşeală după greşeală. Este o mare pierdere ca cineva să îşi înţeleagă greşit rolul, deoarece aceasta nu doar că afectează lucrarea proprie, ci împiedică şi lucrarea celorlalţi. Fie ca Domnul să ne dea fiecăruia în parte cunoştinţa locului potrivit pentru noi şi să ne ajute să îl umplem!Este o diferenţă clară între darul de învăţător şi cel de evanghelist. Dacă cineva nu are dar de evanghelist, el nu poate fi evanghelist, indiferent de cât de capabil este să dea învăţătură. Trăsătura de bază a unui evanghelist adevărat este o dragoste intensă pentru suflete – o sete pentru salvarea lor. Evanghelistul ar trebui să aştepte cu încredere rezultatele, aşa cum agricultorul aşteaptă rodul muncii sale. Totuşi, poate că uneori este nevoie să aştepte exersând „îndelunga‑ răbdare“, în acelaşi timp încrezându‑se pe deplin în Domnul pentru rezultate.Dacă Domnul ne cheamă la o lucrare, mai mult ca sigur că El ne va şi susţine în ea. Cu toate acestea, sunt unii care se dedică lucrării pentru Domnul, însă rezultatele dovedesc, într‑un mod deosebit de umilitor, că ei nu fuseseră chemaţi de Dumnezeu pentru a intra în acea parte de slujire. Dar nimeni nu poate face o regulă pentru celălalt.Fie ca Domnul să ne călăuzească şi să ne păstreze indiferent la ce ne cheamă El să facem. Şi întrebarea noastră cea mai arzătoare să fie întotdeauna: „Ce să fac, Doamne?“ (Fapte 22.10).C. H. Mackintosh

FamToFam

IPOCRIZIA, Cancerul Bisericii Contemporane

two-faces-businessman-holding-tablet-looks-like-frame-divides-his-face-halves-one-smiling-other-46936415Faptele Apostolilor 4:1-11

Dar un om numit Anania a vândut o moșioară, cu nevastă-sa Safira, și a oprit o parte din preț cu știrea nevestei lui, apoi a adus partea cealaltă și a pus-o la picioarele apostolilor. Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ți-a umplut Satana inima ca să minți pe Duhul Sfânt și să ascunzi o parte din prețul moșioarei? Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Și, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu prețul ei? Cum s-a putut naște un astfel de gând în inima ta? N-ai mințit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos și și-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toți cei ce ascultau aceste lucruri. Flăcăii s-au sculat, l-au învelit, l-au scos afară și l-au îngropat. Cam după trei ceasuri, a intrat și nevastă-sa, fără să știe ce se întâmplase. Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât ați vândut moșioara?” „Da”, i-a răspuns ea, „cu atâta.” Atunci, Petru i-a zis: „Cum de v-ați înțeles între voi să ispitiți pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la ușă și te vor lua și pe tine.” Ea a căzut de îndată la picioarele lui și și-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară și au îngropat-o lângă bărbatul ei. O mare frică a cuprins toată aduarea și pe toți cei ce au auzit aceste lucruri.

Păcatul acestei familii a fost că ei au vrut să creeze bisericii de atunci, o impresie bună, folosind miciuna. Cu alte cuvinte: ,,S-au dat drept alții”

Ipocrizia a jucat un rol determinant în viața lor de creștini. Este singura situație găsită în Noul Legământ, când Dumnezeu intervine DRAMATIC, curmând pe loc viața lui Anania și a soției lui, Safira. Ce-mi spune mie acestă întâmplare unică, petrecută în ERA harului?

1. Dumnezeu se uită la inima oamenilor, nu la cum se văd lucrurile cu ochii noștri pământești.

2. Păcatul ipocriziei este unul dintre cele mai urâte păcate, atât de urât că a fost pedepsit cu moartea, pe loc.

Uitându-ne cu atenție, la ce se întâmplă în bisericile noastre din ziua de astăzi, putem observa la fiecare pas multă ipocrizie, începând cu slujitorii altarelor și până la ultimul membru din biserică.

Întrebarea care se pune, de ce astăzi nu mai moare nimeni??

Ba da, se moare, dar nu trupește, fiindcă după Noul Legământ, viața veșnică este pentru suflet, nu pentru trup. Ca atare, toți cei ce trăiesc o viață dublă, sunt deja morți spiritual. La biserică, pentru câteva ore, putem impresiona pe cei din jur, dar este viața noastră în familie și între cei cu care intrăm în contact peste săptămâna, le fel??

Trista realitate este că cei ce trăiesc o viață dublă, sunt așa de mulți, că efectiv ei sunt cei ce dau tonul și mersul multor biserici, iar dacă cineva care dorește să atragă atenția liderilor în direcția asta, au de suferit, fiind considerați, ,,SCANDALAGII” , fiindcă ei creează disconfort și agită pe cei ce nu trăiesc o viață reală de credincios. Cu toate că aproape fiecare lider spiritual vorbește de o trezire spirituală, aceasta întârzie nepermis de mult, motivul principal fiind viața dublă traită de creștini, dar mai ales de liderii spirituali.

Dacă dorim trezire spirituală reală, atunci trebuie cu toții să devenim reali, începând cu cei din frunte. Altfel, așteptările noastre, vor fi zadarnice. Cred că această întâmplare din Faptele Apostolilor, ar trebui să ne pună pe gânduri foarte serios.

Venirea Mirelui nostru este atât de aproape, iar trăind o viață dublă, veșnicia ne va fi FATALĂ!!!

Doamne ai milă și dă tu Bisericii contemporane, pocaința reală, aducătore de mântuirea sufletelor noastre!!

Cu multa dragoste pentru adevăr și sfințenie,

mike olari

CONSILIERE SPIRITUALĂ PE ÎNȚELESUL TUTUROR! – LECȚIA 7

shutterstock-254849722

Ioan 3:16 – Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

În dragostea mare pentru om, Dumnezeu a trimis pe planeta noastră, Pământ, în vederea împăcării omenirii cu EL, pe Fiul Său iubit, Isus Cristos, care a plătit prețul prin jertfa de la Calvar.

Apoi, prin Duhul Sfânt și Cuvântul Său Biblic, a făcut posibilă NAȘTEREA SPIRITUALĂ (nașterea din nou) și implicit o relație personală cu Dumnezeu, prin CREDINȚA ÎN ISUS CRISTOS!

Această relație personală cu Dumnezeu, aduce împlinirea și fericirea celui ce o acceptă și este gata să trăiască o viață nouă, biblică, zi de zi. Din cauza nevegherii și acceptării păcatului în viața noastră, această relație se poate răci sau chiar rupe uneori, lucru care aduce durere, disperare sau chiar DEPRESIE, în  multe cazuri.

Ce este de făcut în astfel de situații? Cum ne revenim? Cei mai mulți nu au curajul să discute cu nimeni acest lucru și astfel trăiesc cu această povară pe umeri, până sunt doborâți la pământ. Ba mai mult, și cei care încearcă să ne sfătuiască, de multe ori nu cunosc Cuvântul biblic, ci doar ne dau sfaturile lor, lucru care poate să amelioreze pentru moment durerea și tristețea, dar problema continuă să rămână. Și astfel ne trezim că tot mai muți creștini din bisericile noastre, sunt triști și răpuși de povara păcatului, cu toate că Dumnezeu ne vrea fericiți și plini de vlagă, ca să putem molipsi pe toți cei cu care intrăm în contact zilnic.

Ei bine, cu ajutorul lui Dumnezeu și inspirați de Duhul Sfânt, mai mulți frați cu inimă mare, maturi și cu multă experiență, au pus împreună un curs pe domeniul Consilierii Spirituale și refacerea relației cu Dumnezeu, lucru care este obligatoriu în readucerea noastră la o stare spirituală bună și la trăirea unei vieți împlinită și fericită.

Aceste lecții, sunt prezentate în modul cel mai simplu și practic posibil, bazate în întregime pe Cuvântul lui Dumnezeu, singurul care ne învață exact ce să face în orice situație prin care trecem și care are putere să ne revigoreze și astfel, să putem fi creștinii doriți de Dumnezeu.

Sper să vă fie de folos, în primul rând pentru nevoile spirituale personale, iar apoi, să ajutați și pe alții din casă, biserică și de ce nu, poate pe colegii dumneavoastră, atunci când trec prin situații grele!

Cu dragoste,

mike olari



LECȚIA VII

IUBINDU-I PE ALȚII (IERTAREA)

            1 Ioan 4:20Dacă zice cineva: “Eu iubesc pe Dumnezeu”, și urăște pe fratele său, este un mincinos; Versetul acesta este un reper pentru multe probleme pe care le au creștinii, între ei, dar mai ales, între ei și Dumnezeu. Să urăști pe fratele tău, înseamnă ruperea relației personale cu Dumnezeu! Suntem oare mincinoși? Ne mințim singuri privitor la identitatea noastră în Cristos? Îl mințim și pe Dumnezeu? Dacă nu putem iubi pe cineva pe care îl vedem, fizic, cum putem oare iubi pe Dumnezeu, pe care nu Îl vedem?

Capitolul acesta este despre iubire, dar dacă ne uităm mai atent la acest subiect și mai ales la acest verset, care este opusul iubirii? Ura! Acolo unde nu este iubire, este ură! Deci, dacă nu îi iubim pe frații noștri, înseamnă că îi urâm? Nu neapărat. Esența acestei lipse de iubire față de frați pornește de la o temă pe care am mai abordat-o în celelalte capitole și anume, iubirea de sine! Te iubești prea mult, ca să mai poți iubi și pe frații tăi și asta dovedește că, Cristos, care este iubire, nu este în noi!

Deci o persoană neiubitoare, poate să aibă relații rupte cu alții, poate apărea ura, neiertarea, amărăciunea. Sau este o persoană foarte egoistă, atât de egocentrică încât nu îi pasă decât de ea. Însă în toate aceste cazuri, este clar o lipsă a relației lor cu Dumnezeu și cu cei din jur.

Ca să putem să iubim pe alții, trebuie să mai trecem printr-un proces și anume, iertarea! Faptul că nu suntem ațintiți către Dumnezeu care ar trebui să fie în noi și să putem să iubim necondiționat pe cei din jur, înseamnă că ne concentrăm prea mult pe noi. Asta trebuie să se schimbe. Trebuie să iertăm noi primii, ca să putem iubi!

Marcu  11:25-26 – „Și, când stați în picioare de vă rugați, să iertați orice aveți împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greșelile voastre. Dar, dacă nu iertați, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greșelile voastre.”   Deci, ce trebuie să facem? Să iertăm, ca să fim iertați de Dumnezeu! Principiul este simplu: nu iertăm pe alții, Dumnezeu nu ne iartă. Asta este foarte important pentru că putem să punem o barieră între noi și Dumnezeu, iar atunci când ne cerem iertare pentru greșelile noastre, aceasta nu are loc! Este ură în inimă față de cineva, sau încă nu ai iertat pe cineva? Ai o barieră închisă între tine și Dumnezeu, iar El nu îți poate da iertarea Sa.

De multe ori, poate nu ne uităm atât de adânc la astfel de versete. Ce spun oamenii în general? Dumnezeu iartă orice păcat, trebuie doar să îi ceri! Ce spune Biblia? Noi trebuie să iertăm ca mai apoi să putem fi iertați de Dumnezeu! Neiertarea este o mare problemă pentru Dumnezeu! Trebuie să iertăm, ca în schimb să primim și noi iertarea Sa!

            Matei 7:1-2 Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu ce judecată judecați veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați vi se va măsura.   Înseamnă că nu trebuie să judecăm deloc? Asta vrea să ne spună Domnul Isus aici? Judecata pe care o folosim asupra altora, va fi folosită și asupra ta! Cum judeci tu pe altul, așa vei fi judecat. Conform Scripturii, cum măsori și cum judeci pe alții, la fel trebuie să fi gata să accepți și asupra ta, dacă vreodată te vei afla în aceeași situație. Când faci  judecată, trebuie să poți să o primești și tu. Dacă judecăm greșit, aceeași judecată se va întoarce asupra noastră.

Matei 5:23-26Așa că, dacă îți aduci darul la altar, și acolo îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ți darul acolo înaintea altarului și du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ți darul. Caută de te împacă degrabă cu pârâșul tău, câtă vreme ești cu el pe drum; ca nu cumva pârâșul să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicierului, și să fii aruncat în temniță. Adevărat îți spun că nu vei ieși de acolo, până nu vei plăti cel din urmă bănuț.

Cum putem compara acest pasaj cu Marcu 11? Deci, dacă îți amintești că cineva are ceva cu tine, ce faci? Ierți, dar nu atât. Te duci! Dacă tu ai ceva cu cineva, ce faci? Ierți și te duci! Mai avem cumva alte opțiuni? Suntem pe punctul de a aduce o jertfă înaintea Domnului și chiar acolo ne amintim că un frate al nostru are ceva împotriva noastră. Te duci să te împaci! Timpul în care trebuie să faci asta este foarte important. Te duci când îți amintești. Lași darul acolo și ai plecat. Dacă ne gândim din punct de vedere cultural, lucrul acesta este complet invers. Dar, trebuie să facem atunci când spune Biblia că trebuie, nu când considerăm noi că trebuie. Poate de multe ori, am încercat să uităm, sau să nu ne mai gândim…, dar problema trebuie rezolvată atunci când iți amintești de ea!

Scriptura ne vorbește și despre omiterea unui lucru bun, Iacov 4:17Deci cine știe să facă bine, și nu face, săvârșește un păcat! Să lași deoparte ceea ce ști că e corect și trebuie făcut, sau să spui că o să faci mai târziu, este un păcat! Este despărțirea, bariera, între tine și Dumnezeu!

Cei care nu iartă, vor fi sub vina propriei lor neiertări. Cei care iartă, vor fi restaurați și biserica va fi mult mai sănătoasă! Dar oamenii în general, nu fac asta. Poate pleacă din biserica în care sunt și se mută în alta, doar pentru că nu vor să își ceară iertare, sau poate chiar pleacă din oraș… Creștinii au probleme între ei, pentru că nu fac ceea ce le spune Dumnezeu și fac ceea ce cred ei că trebuie!

Revenind la iubire, cum putem iubi, dacă nu putem ierta pe alții? Trebuie să ne pocăim, să găsim acele persoane față de care am greșit sau față de care nu am greșit dar ele au ceva împotriva noastră, să ne cerem iertare și să facem tot ce ține de noi pentru a ne împăca cu ele și pentru a le arăta dragostea noastră. Chiar dacă ei, sau unii din ei nu vor o împăcare cu tine, tu trebuie să fi gata oricând va veni el să se împace cu tine, să îi acorzi iertarea ta, pentru a avea loc acea restaurare autentică în dragoste.

Romani 12:18Dacă este cu putință, întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii.  Acesta este scopul. Ce înseamnă pace? Nu înseamnă lipsa încrederii, nu înseamnă să vorbești de anumite diferențe, ci este vorba de unitate creștină. Asta înseamnă că trăiești în pace. Și Domnul Isus s-a dus chiar mai departe, în Luca 6:27-36Dar Eu vă spun vouă care Mă ascultați: Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, rugați-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi. Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i și pe cealaltă. Dacă îți ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ți ia și cămașa. Oricui îți cere, dă-i; și celui ce-ți ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi. Ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel. Dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. Dacă faceți bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii fac așa. Și dacă dați cu împrumut acelora de la care nădăjduiți să luați înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii dau cu împrumut păcătoșilor, ca să ia înapoi întocmai. Voi încă iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine și dați cu împrumut, fără să nădăjduiți ceva în schimb. Și răsplata voastră va fi mare și veți fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun și cu cei nemulțumitori și cu cei răi. Fiți, dar, milostivi cum și Tatăl vostru este milostiv.

Oricine poate iubi pe cineva care îl iubește deja. Dar, când te duci să te împaci cu cineva care te urăște, iar tu îl iubești, iar el te urăște, Biblia spune, iubește oricum! Continuă să te rogi pentru ei! Acesta poate fi unul din planurile de acțiune, în procesul de iertare! Dacă ne gândim la ce a spus Domnul Isus pe cruce, “Tată, iartă-i, căci ei nu știu ce fac.” Natura lui Dumnezeu este de a ierta, de a iubi!

Psalmul 86:5Căci Tu ești bun, Doamne, gata să ierți și plin de îndurare cu toți cei ce Te cheamă. Dumnezeu așteaptă, are îndurare din abundență. Harul lui Dumnezeu, înseamnă că am primit ceva ce nu am meritat. Dar îndurarea, este să nu primești de fapt ceea ce meriți! Meriți pedeapsa, judecata, dar nu le primești! Dumnezeu este plin de îndurare. Nu îți dă ceea ce meriți. Toți meritam moartea, pedeapsa…, unde s-au dus acesta? Asupra Fiului Său, iar în schimb, am primit îndurare! Dar îndurarea, nu vine până când Dumnezeu este chemat! Poți să întrebi pe cei pe care îi consiliezi: Ești tu gata să strigi după îndurare? Dumnezeu așteaptă să strigăm după El!

Deci, nu avem alte opțiuni ca să nu iubim pe cineva. Caracterul și natura lui Cristos, este de a ierta. Dumnezeu este gata să ierte și este plin de îndurare.

Iona 4:1-3Lucrul acesta n-a plăcut deloc lui Iona, și s-a mâniat. S-a rugat Domnului și a zis: “Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu când eram încă în țara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars. Căci știam că ești un Dumnezeu milos și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate, și că Te căiești de rău! Acum, Doamne, ia-mi viața, căci vreau mai bine să mor decât să trăiesc!”  Iona, era mânios pentru că Dumnezeu îi iertase, după cum ne spune versetul 10 din Cap. 3 – Dumnezeu a văzut ce făceau ei și că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu s-a căit de răul pe care Se hotărâse să li-l facă și nu l-a făcut. Practic, Iona era mânios pe iertarea lui Dumnezeu. Asta se întâmplă când oamenii au neirtare față de alți oameni. Ce credeți? Dumnezeu vrea să îi ierte, dar noi nu! Dumnezeu este plin de îndurare față de ei, noi nu! Dacă ne uităm în final, vedem cum este Iona; un om amar, plin de neiertare, care nu prea exprimă caracterul lui Dumnezeu! Și era un om care auzise vocea Domnului, fusese folosit prin puterea Domnului, dar Scriptura ne arată că el nu a putut să ierte. Poate un creștin să slujească, sau să audă vocea Domnului, sau să iubească pe alții, dar să nu ierte? Iertarea este necesară, dacă vrei să poți iubi pe alții și dacă vrei ca Dumnezeu să îți dea și ție iertare.

Exod 34:5-7Domnul S-a coborât într-un nor, a stat acolo lângă el și a rostit Numele Domnului. Și Domnul a trecut pe dinaintea lui și a strigat: “Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie, care Își tine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul, dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat, și pedepsește fărădelegea părinților în copii și în copiii copiilor lor până la al treilea și al patrulea neam!”  Dumnezeu se putea opri la aceste două caracteristici: îndurător și milostiv. Practic aceste cuvinte sunt sinonime și asta evidențiază această însușire prin repetiție. Dar, Dumnezeu nu este doar milostiv, îndurător, față de oameni. La fel cum Își tine dragostea față de mii de neamuri, pedepsește păcatul și răzvrătirea! Când suntem schimbați, noi trebuie să dovedim că avem aceste caracteristici ale lui Dumnezeu. Suntem noi miloși, îndurători, iertători? Ne supărăm repede, iertăm greu? Avem îndurare față de alții, așa cum a avut Dumnezeu față de noi? Putem să le iertăm noi fărădelegile și greșelile? Sau ne apucăm să facem liste și să ținem evidența greșelilor lor față de noi? Asta înseamnă că nu vrem să iertăm și de fapt ne găsim tot felul de scuze ca să nu îi iertăm. Ce spune Dumnezeu despre asta? Nici El nu ne iartă!

Marcu 3:28-29Adevărat vă spun că toate păcatele și toate hulele pe care le vor rosti oamenii li se vor ierta; dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt nu va căpăta iertare în veac: ci este vinovat de un păcat veșnic.

Dacă avem caracterul lui Dumnezeu, și noi ar trebui la fel să iertăm toate greșelile celor ce au greșit împotriva noastră. Pentru că Dunmnezeu o face.

Romani 5:10Căci, dacă atunci când eram vrăjmași, am fost împăcați cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcați cu El, vom fi mântuiți prin viața Lui. Noi, eram dușmani ai Domnului și El ne-a oferit această împăcare direct cu El. În primul rând iertarea, care ne împacă cu Dumnezeu și în al doilea rând, primind această iertare de la El, o putem oferi și altora. Dacă ei o dau sau nu înapoi, nu contează. El ne-a data-o nouă, ca și noi să le-o putem da altora.

Romani 5:8 Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Cristos a murit pentru noi. El ne-a oferit iertarea când eram păcătoși! Oare ne-am gândit vreodată: Stai puțin, adică să mă duc eu să iert pe alții când ei nu sunt gata să mă ierte pe mine? Păi, ce spune Scriptura? Cristos ne-a iertat când noi eram păcătoși, când nu eram gata nici să dăm dar nici să cerem iertare. Și cu toate acestea, El ne-a oferit-o!

2 Corinteni 2:3-11 – v.7. …așa că, acum, este mai bine să-l iertați și să-l mângâiați, ca să nu fie doborât de prea multă mâhnire. În acest verset, sunt 3 lucruri. Mai sus în vers. 6, Pavel vorbește despre o pedeapsă primită de un om. Omul a fost pedepsit pentru greșeala lui. Apoi, ce spune vers. 7? După ce a fost disciplinat, ce trebuie să mai faci? Primul lucru este iertarea. Al doilea, este mângâierea și asta ca să nu fie distrus psihic de supărare. V.8De aceea, vă rog să vă arătați iarăși dragostea față de el; Ce înseamnă acest lucru? Cum trebuie să ne arătăm dragostea din nou? Prima parte este iertarea, de acolo pornim. Apoi, adevărata iertare rezultă în împăcarea autentică. Dacă suntem împăcați, apoi trebuie să mângâiem, pentru că este mâhnit, întristat, dar lucrul acesta nu îl putem face de la distanță! Cum putem mângâia pe cineva dacă nu suntem lângă el? Trebuie să fim lângă acel om, să îi arătăm dragoste, să mângâiem, aproape de el.  Dumnezeu și-a dat Fiul Său pentru omenire. Isus a murit nu numai pentru păcatele noastre, ci pentru ale întregii omeniri. Iertarea a fost dată, dar asta nu înseamnă că toți oamenii vor ajunge în Rai. Dar iertarea a fost dată!

Partea de iertare în ce privește tot ce ține de mine față de ceilalți, ține de mine! Iertarea este la mine, pentru toți care au greșit față de mine. Apoi, urmează afirmarea dragostei față de acea persoană. Nu poate să fie dragoste, fără iertare!

Un bun exemplu este Petru și Isus. Petru l-a negat pe Cristos. Dar, ce a făcut Domnul Isus? L-a iertat, dar nu numai atât. A mers și alături de el! Reafirmarea dragostei, în public, față de acea persoană. Oricine își poate ierta dușmanii chiar acum, însă acest lucru nu înseamnă și împăcare. Ești împăcat cu ei, atunci când alegi să te duci lângă acel om, să te afirmi lângă el, să fi văzut în public cu el.

După cum probabil ne-am dat seama, tema acestui capitol este iubirea celorlalți. Dar, am ajuns la un subiect foarte important, iertarea! Motivul pentru care oamenii nu se pot iubi, este pentru că nu se pot ierta! Deci, scopul este să iertăm? Nu! Scopul este să iubim. De multe ori credem că putem ierta pe cineva, o facem și gata, ne-am terminat treaba! Domnul Isus a spus să ne iubim aproapele, nu să iubim pe Dumnezeu și să iertăm aproapele.  Treaba noastră se termină atunci când ne iubim fratele care ne-a dărâmat, sau dușmanul care ne face mereu bucățele…

Ești gata să oferi iertarea ta celor ce ți-au greșit? Vor ei împăcare? Ești gata să te împaci cu ei? Dacă ei nu vor împăcare cu noi, cel puțin trebuie să ne asigurăm că ne-am făcut partea noastră de iertare și că nu avem o relație ruptă cu Dumnezeu. Apoi, dacă ei la un anumit moment dat sunt gata să se împace cu noi, trebuie să fim acolo ca să îi sprijinim pe ei în această direcție și așa vom ajunge la pace în Cristos!

 

Eu sunt cu voi în toate zilele

Eu sunt cu voi în toate zilele. (Matei 28:20)
Niciodată să nu priveşti înainte la schimbările şi la provocările acestei vieţi cu teamă. În schimb, cum vezi că apar, priveşte-le cu deplina încredere că Dumnezeu, căruia Îi aparţii, te va scăpa de ele. Nu te-a ţinut El în siguranţă până acum? Deci ţine strâns mâna Sa iubitoare şi El te va conduce în siguranţă prin toate. Şi când n-ai să mai poţi, El te va purta în braţe.
Nu privi înainte la ce s-ar putea întâmpla mâine. Acelaşi Tată veşnic care Se îngrijeşte de tine astăzi va avea grijă de tine şi mâine şi în fiecare zi. Fie te va feri de suferinţă, fie îţi va da tăria Lui de neclintit ca tu să o poţi răbda. Fii pe pace, deci, şi pune deoparte toate temerile şi îngrijorările tale. Francis de Sales
Domnul este Păstorul meu. Psalmul 23:1
Nu a fost, nu poate fi, nici nu va fi. „Domnul este Păstorul meu”. El este Păstorul meu duminică, luni şi în fiecare zi a săptămânii. El este Păstorul meu în ianuarie, în decembrie şi în fiecare lună a anului. El este Păstorul meu când sunt acasă sau când sunt în China. El este Păstorul meu în timp de pace sau de război, şi în vremuri de belşug sau de sărăcie. J. Hudson Taylor
EL va face planuri în tăcere pentru tine,
Obiectul grijii Lui atotştiutoare;
Dumnezeu Însuşi Se angajează să fie
Pilotul tău prin fiecare capcană subtilă.
El VA FACE planuri în tăcere pentru tine,
Deci, cu siguranţă, El nu poate rata!
Odihneşte-te pe credincioşia lui Dumnezeu,
În El cu siguranţă vei birui.
El va face planuri ÎN TĂCERE pentru tine,
Surprize minunate de dragoste.
Nici ochiul n-a văzut, nici urechea n-a auzit,
Dar este păstrat pentru tine sus.
El va face PLANURI în tăcere pentru tine,
Scopurile Sale vor fi dezvăluite;
Viaţa ta încâlcită va străluci în cele din urmă,
capodoperă de nespusă măiestrie.
El va face planuri în tăcere PENTRU TINE,
Fericit copil al grijii unui Tată,
Ca şi cum nimeni altcineva nu a cerut dragostea Lui,
Ci numai tu I-ai fost drag.
E. Mary Grimes
Orice spune credinţa noastră că este Dumnezeu, El va fi.

FamToFam