Legea a venit prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos!


„Legea a venit prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos!”IOAN 1:17„întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus” 2 TIMOTEI 2:1
Legea pretinde omului de a face ce spune ea atît în ce priveşte relaţia cu Dumnezeu, cît şi cu privire la răspunderea lui însuşi. Harul curge de la Dumnezeu în mila Lui faţă de om aşa cum este el în starea de păcătoşenie. Legea porunceşte omului să facă ceea ce nu poate niciodată să facă în starea lui de neajutorare. Harul aduce omului binecuvîntări acolo unde este şi în starea în care este. Cuvintele „Moise robul Meu, a murit”, ne arată cu alte cuvinte că toate binecuvîntările sînt prin har şi nu prin Lege. Să păstrăm în inimă acest adevăr dacă, urmîndu-l pe Iosua al nostru – Domnul Isus înviat dintre morţi – vrem să putem intra în posesia binecuvîntărilor noastre cereşti. Cînd însă avem în vedere locurile cereşti, trebuie ca tot ce este omul în el însuşi şi în puterea lui, să fie pierdute din vedere. În ce poziţie ne găsim noi acum? Sîntem sub imperiul harului dumnezeiesc, sau ne zbatem încă sub imperiul legii? Am înţeles noi în ce poziţie minunată ne vede Tatăl nostru? Scriptura spune că: „El ne-a… pus să stăm împreună în locurile cereşti în Hristos Isus”. Să cerem harul ca să ne vedem aşa cum sîntem de drept şi unde ne vede în realitate Tatăl nostru, în Fiul Său. El nu mai vede pe copiii Lui în firea păcătoasă (Rom. 8:9), nici sub lege (Rom. 6:14), ci în Domnul Isus Hristos la dreapta Sa. Nimic nu înviorează sufletul mai mult ca credinţa în ceea ce a făcut şi face Tatăl nostru pentru noi. Cînd, prin har, omul crede Cuvîntul lui Dumnezeu cu privire la moartea Domnului Isus pentru păcătoşi, el este scăpat de judecata care va veni peste lumea aceasta, este izbăvit de mînia care va veni, este în siguranţă în El înviat dintre cei morţi, este aşezat în Domnul Isus în locurile cereşti şi împodobit de Tatăl cu toată frumuseţea Preaiubitului Său.Al doilea verset de astăzi ne îndeamnă să ne întărim în har, dar şi aceasta este tot prin harul lui Dumnezeu. Nimic prin noi înşine, totul prin El. Domnul Isus, în desăvîrşita Lui umanitate, este Modelul fiecărui credincios. Avem nevoie să ne întărim şi să creştem! Mai întîi în puterea harului care este în Hristos Isus. Fiind atraşi la El, găsim în harul Lui resurse minunate, soluţiile împotriva tuturor relelor care ne înconjoară. Putem fi întăriţi în harul lui Dumnezeu:Prin Cuvîntul Său în care vedem toată manifestarea harului dumnezeiesc în Domnul Isus.- Prin dragostea care a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfînt. (Rom. 5:5).- Prin disciplina pe care Dumnezeu o aplică acelora pe care îi iubeşte (Ev. 12:6).- Prin rugăciunea care ne ajută să menţinem o legătură trainică şi neîntreruptă cu Tatăl nostru.Noi sîntem întăriţi în Domnul Isus Hristos! Nu în noi înşine, nici în resursele omeneşti de orice fel ci într-o vie părtăşie cu El, cu Omul din cer, în care Dumnezeu Şi-a găsit toată plăcerea, umilul Om din Nazaret, Mîntuitarul nostru prea iubit. Ce Persoană slăvită în care ne putem găsi întărirea noastră către care sîntem atraşi prin care sîntem fasonaţi şi prin care lucrarea harului lui Dumnezeu va transforma chipul nostru într-o înfăţişare asemenea Lui! Cînd sîntem întăriţi în harul care este în Domnul Isus, tot ceea ce aparţine primului Adam este pus de o parte de acum, sîntem o făptură nouă în noul ADAM în care am fost creaţi din nou prin HAR. Ceea ce cerea altădată dreptatea lui Dumnezeu, prin lege, ne procură acum Harul Lui.

FamToFam

Este POCĂINȚA ADEVĂRATĂ, o religie sau o RELAȚIE ?!

maxresdefault

Venirea lui Isus în lume a dus la condamnarea și desființarea religiilor timpurilor de atunci și introducerea unei RELAȚII  de TATĂ – fiu!

Din păcate, bisericile, în cei peste 2000 de ani care au trecut, au reușit performața de a duce totul la ceea ce Isus a încercat să desființeze, adică religii moarte, care promovează tot felul de obiceiuri, lăsând la o parte adevăratul Cuvânt Biblic, care promovează o RELAȚIE!

Încurajez pe toți cei care sincer doresc o relație, nu doar o religie, să asculte mesajul de mai jos!

Cu multă dragoste !

mike olari


 

Păstrați legătura păcii !

Efeseni 4:1-6

…căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii Efeseni 4:3
PĂSTREZI PACEA?
Cât de plăcut este pentru Domnul ca poporul Lui să trăiască împreună în unitate! Cu toate acestea, există multă ceartă, muşcături şi luptă care continuă în unele biserici. Într-o mânăstire din Germania, nu departe de Babenhausen, sunt expuse două perechi de coarne de cerb care stau permanent încrucişate. Au fost găsite în poziţia aceasta cu mulţi ani în urmă. Se pare că animalele s-au luptat sălbatic şi coarnele lor s-au încrucişat aşa de tare că n-au mai putut fi desfăcute. Rezultatul a fost că amândoi cerbii au murit de foame. Cineva a comentat: „Aş duce aceste coarne în fiecare casă şi şcoală ca să fie un semnal de alarmă pentru cei care se luptă până la ultimul efort pentru a-şi impune punctul lor de vedere. Le-aş duce în fiecare biserică până ce mesajul lor tăcut ar pătrunde adânc în inimile celor care îşi găsesc plăcerea de a-şi încrucişa coarnele cu alţi creştini, la cel mai mic act de provocare”. În Neemia 5, putem citi că israeliţii, din egoism, se tratau urât unul pe altul. Neemia i-a mustrat pe conducători şi le-a spus să facă imediat restituirea şi repararea răului comis. Ei au răspuns cu umilinţă: „Le vom da înapoi şi… vom face cum ai zis”, după care întreaga adunare a spus: „Amin!” şi L-au lăudat pe Domnul (Neemia 5:12, 13). Poporul a acceptat mustrarea lui Neemia şi a început să trăiască în pace unul cu altul. Fie ca toţi care Il cunoaştem pe Domnul „să păstrăm unitatea Duhului prin legătura păcii” (Efeseni 4:3). Este singura modalitate prin care vom avea pace în biserică!  H.G.B.
Binecuvântează, Doamne, adunarea,
Te rugăm cu lacrime curate
Să trăim mereu cu dragoste-mpreună
                               Şi în sfântă dulce unitate.                   Fennema
Nu-i loc în grădina lui Cristos pentru mărul discordiei
Amin!
FamToFam

Politrucii de Duminică – Proorocii mincinoși ai vremurilor noastre!

Se pare că Florin Antonie, mesagerul acestei predici biblice, este o speranță a creștinismului contemporan, care se autodistruge sub ochii noștri, fără ca cineva să se opună. În ultimul timp asistăm neputincioși la degradarea Bisericii contemporane, unii promovând legalismul, iar cei ce au fugit de legalism, au fugit atât de departe că au ajuns pe marginea prăpastiei, promovând evanghelia prosperității, ambele extreme fiind la fel de periculoase și lipsite de adevărul biblic!

Totuși, în astfel de situații din care pare că nu se mnai poate ieși, ici-colo Dumnezeu ridică pe câte un slujitor ca Florin Antonie, pentru a-i duce pe creștinii sinceri și dornici de adevăr la învățătura BIBLICĂ, adevărată și singura cale ce garantează mântuirea cuiva.

Dumnezeu să te binecuvânteze frate Florin și să te țină până la capăt, drept pe cale, indiferent de prețul pe care va trebui să-l plătești. Mă rog pentru tine și în același timp mă rog ca Dumnezeu să mai ridice mulți slujitori sinceri ca tine, care să-L iubească în primul rând pe Dumnezeu cu tot ce sunt și ce au, apoi să iubească oamenii atât de mult, încât să le predice adevărul biblic, indiferent de cost!

mike olari

Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?

Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?
(Ioan 18:11)

 

Dumnezeu este de o mie de ori mai meticulos cu noi decât chiar şi un artist cu tabloul său. Trasându-ne cu pensula durerii, şi cu împrejurări de diferite culori, ne pictează în cea mai înaltă şi cea mai bună imagine vizualizată de El, numai dacă vom primi amarele Lui daruri de smirnă într-o atitudine spirituală potrivită.

Însă când este îndepărtat de la noi paharul durerilor şi lecţiile din el sunt suprimate sau trec neobservate, facem mai mult rău sufletului nostru decât am putea repara vreodată. Nici o inimă omenească nu-şi poate imagina dragostea incomparabilă pe care Dumnezeu o exprimă în darul Său de smirnă. Cu toate acestea, acest mare dar pe care sufletul nostru ar trebui să-l primească este lăsat să treacă pe lângă noi din cauza indiferenţei noastre indolente, şi până la urmă nu ne alegem cu nimic.

Apoi, cu inima pustie venim şi ne plângem, zicând: „O, Doamne, mă simt atât de arid, şi este atât de mult întuneric înăuntrul meu!” Sfatul meu pentru tine, copil drag, este să-ţi deschizi inima pentru durere şi suferinţă, şi aceasta îţi va aduce mai mult bine decât să fii plin de emoţie şi sinceritate.   Tauler

 

Vaietul chinului omului a ajuns până la Dumnezeu,

„Doamne, alungă durerea:

Umbra ce întunecă lumea pe care ai creat-o,

Lanţul strâns, care sugrumă

Care strangulează inima, povara care apasă

Pe aripile ce vor să-şi ia zborul,

Doamne, alungă durerea din lumea pe care ai creat-o,

Ca să Te iubească mai mult”.

Atunci Domnul a răspuns la plângerea lumii Sale:

„Să alung durerea,

Şi cu ea puterea sufletului de a îndura,

Întărit prin încordare?

Să alung mila, care leagă inimă de inimă,

Şi marele sacrificiu?

Aţi pierde voi pe toţi eroii voştri care se înalţă din focul

Înţelepciunii înspre cer?

Să alung dragostea care răscumpără cu un preţ

Şi zâmbeşte în faţa pierderii?

Puteţi voi înlătura din viaţa voastră ceea ce se înalţă la Mine

Hristosul pe crucea Sa?”

Oricine rosteşte Numele Domnului, să se depărteze de fărădelege!

FILIPENI 2:9

 

„De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat foarte sus şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume”.

 

.Duhul Sfînt vrea să afirme aici, fără-ndoială, că oricît de slăvite şi de înalte ar fi ierarhiile sau fiinţele superioare din cer, Domnul Isus, ca Omul slăvit, a fost înălţat mai presus de ei toţi. El este supremul absolut peste imensul număr al fiinţelor cereşti. Nu urmează al doilea în slavă după El pentrucă proslăvirea Lui este fără comparaţie, încît cele mai înalte gradaţii îngereşti sînt mult departe, sub picioarele Lui. De acceea expresia: „Numele mai presus de orice nume”, indică absoluta supremaţie a Domnului Hristos, în întregul univers. Să considerăm bine faptul acesta, pentru că, cu cît mai mult ne gîndim la el, cu atît mai adînc va impresiona sufletele noastre, va influenţa umblarea noastră cu El şi ne va face să preţuim cum se cuvine imensul har pe care ni l-a dat Dumnezeu ca, într-o zi, să fim în Prezenţa Domnului nostru slăvit şi chiar mai mult, să semănăm cu El. La gîndul acesta să ne scoatem încălţămintea din picioare, căci terenul pe care stăm este sfînt, şi să ne umilim pînă la pămînt, avînd în vedere totala noastră nevrednicie. Pentru noi, răscumpăraţii Lui, Numele Domnului Isus este mîntuire, iertare, lumină, bucurie şi nădejde. Numele Lui este garanţia că vom primi de la Tatăl ceresc orice vom cere (Ioan 14:13). Numele Lui, pentru oricine îl cheamă este o asigurare că va primi mîntuirea. Numai datorită Numelui Domnului Hristos am fost sfinţiţi şi socotiţi neprihăniţi (1 Cor. 6:11). Dar dacă avem atîtea haruri în Numele Lui, avem şi o enormă răspundere faţă de acest Nume. Am fost aleşi, ca şi apostolul Pavel să purtăm Numele Lui înaintea oamenilor şi nu numai cu gura ci mai ales cu viaţa, căci noi sîntem nişte epistole vii şi citite de toţi oameni. Fiecare vorbă, fiecare faptă şi chiar gînd, să aibe în vedere slăvitul Nume pe care îl purtăm. „Şi orice faceţi, cu cuvîntul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus” (Col. 3:17). Trebuie să avem o mare grijă cu privire la slava Numelui Domnului Hristos ca să nu-L pîngărim. „Oricine rosteşte Numele Domnului, să se depărteze de fărădelege!” (2 Tim. 2:19). Ce mîngîietor este însă şi gîndul că tuturor acelora care „au ţinut Numele Lui” (Apoc. 2:13) şi „n-au tăgăduit Numele Lui” (Apoc. 3:8), Domnul Isus le va face imensa onoare că ” vor vedea faţa Lui şi Numele Lui va fi pe frunţile lor”.

 

Doamne Isuse, iartă-mă că mi-am permis să scriu aceste rînduri despre slăvitul Tău Nume, folosind cuvinte atît de sărăcăcioase!

FamToFam

Eu sunt cu voi în toate zilele!

Eu sunt cu voi în toate zilele. (Matei 28:20)

Niciodată să nu priveşti înainte la schimbările şi la provocările acestei vieţi cu teamă. În schimb, cum vezi că apar, priveştele cu deplina încredere că Dumnezeu, căruia Îi aparţii, te va scăpa de ele. Nu tea ţinut El în siguranţă până acum? Deci ţine strâns mâna Sa iubitoare şi El te va conduce în siguranţă prin toate. Şi când nai să mai poţi, El te va purta în braţe.

Nu privi înainte la ce s-ar putea întâmpla mâine. Acelaşi Tată veşnic care Se îngrijeşte de tine astăzi va avea grijă de tine şi mâine şi în fiecare zi. Fie te va feri de suferinţă, fie îţi va da tăria Lui de neclintit ca tu să o poţi răbda. Fii pe pace, deci, şi pune deoparte toate temerile şi îngrijorările tale. Francis de Sales

Domnul este Păstorul meu. Psalmul 23:1

Nu a fost, nu poate fi, nici nu va fi. „Domnul este Păstorul meu”. El este Păstorul meu duminică, luni şi în fiecare zi a săptămânii. El este Păstorul meu în ianuarie, în decembrie şi în fiecare lună a anului. El este Păstorul meu când sunt acasă sau când sunt în China. El este Păstorul meu în timp de pace sau de război, şi în vremuri de belşug sau de sărăcie. J. Hudson Taylor

EL va face planuri în tăcere pentru tine,

Obiectul grijii Lui atotştiutoare;

Dumnezeu Însuşi Se angajează să fie

Pilotul tău prin fiecare capcană subtilă.

El VA FACE planuri în tăcere pentru tine,

Deci, cu siguranţă, El nu poate rata!

Odihneştete pe credincioşia lui Dumnezeu,

În El cu siguranţă vei birui.

El va face planuri ÎN TĂCERE pentru tine,

Surprize minunate de dragoste.

Nici ochiul n-a văzut, nici urechea n-a auzit,

Dar este păstrat pentru tine sus.

El va face PLANURI în tăcere pentru tine,

Scopurile Sale vor fi dezvăluite;

Viaţa ta încâlcită va străluci în cele din urmă,

capodoperă de nespusă măiestrie.

El va face planuri în tăcere PENTRU TINE,

Fericit copil al grijii unui Tată,

Ca şi cum nimeni altcineva nu a cerut dragostea Lui,

Ci numai tu I-ai fost drag.

E. Mary Grimes

Orice spune credinţa noastră că este Dumnezeu, El va fi.

Poporul Tău este plin de înflăcărare !?

 

Poporul Tău este plin de înflăcărare când îţi aduni oştirea …Psalmul 110.3

Binecuvântat să fie Dumnezeul îndurării, că va fi aşa cum sună versetul. Este un popor pe care Domnul l-a ales din timpuri străvechi ca să fie partea Lui deosebită. Din fire, copiii acestui popor aveau o voinţă tot aşa de încăpăţânată ca şi ceilalţi fii stricaţi ai lui Adam. Dar din ziua când Dumnezeu îşi arată puterea Sa şi când harul Său arată atotputernicia Sa, El pregăteşte inimile ca să se pocăiască şi să creadă în Domnul Isus. Nimeni nu este mântuit fără voia sa, dar Domnul frânge cu blândeţe voinţa oamenilor. Ce minunată putere este aceasta, care niciodată nu încalcă voinţa, ci o cârmuieşte. Dumnezeu nu sparge încuietorile de la uşi, ci le descuie cu o cheie, pe care numai El ştie să o mânuiască.Din acel moment noi avem voinţa să fim, să facem, să suferim ceea ce vrea Mântuitorul. Dacă suntem ispitiţi să ne răzvrătim, El ştie cum să ne conducă şi îndată alergăm pe calea poruncilor Sale din toată inima noastră. Fie ca în această zi voia mea să fie să mă ostenesc să aduc roade spre slava lui Dumnezeu şi spre binele semenilor mei. Doamne, iată-mă! Ziua aceasta să fie ziua în care să-ţi arăţi puterea Ta! Eu sunt pregătit, fericit şi dornic să fiu folosit pentru planurile Tale sfinte. Să nu fiu silit să cârtesc. „Eu am voinţa, dar n-am puterea să împlinesc”, deci dă-mi Tu şi voinţa şi-nfăptuirea.

FamToFam

 

Vântul era împotrivă

 
Vântul era împotrivă. (Matei 14:24)
Vânturile din luna martie sunt deseori aspre şi furtunoase. Şi totuşi ele sunt tipice pentru perioadele furtunoase din viaţa mea. Într-adevăr, ar trebui să mă bucur că am ocazia să cunosc astfel de perioade. Este mai bine să cadă ploile şi să vină şuvoaiele decât să trăieşti tot timpul în legendara ţară a lui Lotus sau în luxurianta vale a lui Avalon, unde soarele străluceşte mereu şi vânturile puternice nu bat niciodată. Furtunile ispitei pot părea crude, dar nu mă conduc ele la o intensitate şi la o ardoare mai mare în viaţa mea de rugăciune? Nu mă obligă ele să mă agăţ mai tare de promisiunile lui Dumnezeu? Şi nu mă lasă ele cu un caracter mai rafinat? Furtunile necazului provocat de o pierdere grea sunt intense, dar ele reprezintă una din căile Tatălui de a mă atrage spre El. Scopul Lui este să vorbească încet şi tandru inimii mele în locul ascuns şi tainic al prezenţei Sale. Este o glorie deosebită a Stăpânului să poată fi văzut numai când vântul este împotrivă şi barca mea este lovită de valuri.Domnul Isus Hristos nu este ocrotirea mea împotriva furtunilor vieţii, ci El este ocrotirea mea perfectă în furtuni. El nu mi-a promis niciodată o trecere uşoară, ci doar o aterizare sigură.
O, întinde pânzele spre furtuna cerească,
Şi apoi, indiferent ce vânturi predomină,
Nici o stâncă nu te va sfărâma, nici o lipsă de vânt nu te va întârzia;
Nici o ceaţă nu te va ascunde, nici o furtună nu te va opri;
Deşi călătoreşti departe şi pribegeşti mult
Prin stropi de apă sărată şi peste spuma albă a mării,
Nici un vânt nu poate să bată decât ca să te ducă mai repede acasă.
                                                                  Annie Johnson Flint

Fii veghetor!

 

Ştiu lucrările tale – că ai numele că trăieşti, şi eşti mort. Fii veghetor şi întăreşte cele care rămân, care sunt aproape să moară, pentru că nu am găsit lucrările tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu!                        Apocalipsa 3.1,2

Domnul este prezentat Bisericii din Sardes ca Cel care „are cele şapte duhuri şi cele şapte stele“. Rămâne valabil că Domnul are plinătatea puterii, arătată de cele „şapte duhuri ale lui Dumnezeu“. Oricât de mare ar fi depărtarea de la adevăr, există întotdeauna anumiţi oameni, simbolizaţi de cele şapte stele, prin care Domnul poate da lumină poporului Său. Aceştia au fost oamenii lui Dumnezeu din timpul Reformei.Dar, ca întotdeauna, omul nu‑şi îndeplineşte responsabilitatea care i‑a fost încredinţată. Protestantismul, care printre oameni are într‑adevăr un „nume“, anume reputaţia că stă de partea adevărului, îşi are rădăcinile în Reformă. Domnul însă este nevoit să spună că, în ochii Lui, el este mort. Putem fi recunoscători că prin protestantism s‑a câştigat dreptul ca poporul lui Dumnezeu să citească Biblia şi, de asemenea, că s‑a reafirmat adevărul îndreptăţirii prin credinţă. Dar, pentru majoritatea, Biblia a devenit ceva mai mult decât literă moartă, iar adevărurile ei nu schimbă vieţi, pentru că nu sunt primite prin credinţă personală. Cineva a spus: «Nimic nu este mai obişnuit printre protestanţi decât să admită că un lucru e perfect adevărat pentru că e în Biblie, fără a avea nici cea mai mică intenţie de a face acel lucru».O asemenea stare nu poate decât să atragă judecata Domnului. Totuşi, există o rămăşiţă credincioasă, astfel că în protestantismul tradiţional mort sunt „câteva nume“ despre care Domnul spune că „nu şi‑au pătat hainele, şi vor umbla cu Mine îmbrăcaţi în alb, pentru că sunt vrednici“. În mijlocul unei mărturii lipsite de viaţă, ei au umblat în mod personal cu Hristos şi numele lor vor fi trecute în cartea vieţii, pentru ca apoi să fie recunoscute public înaintea Tatălui şi a îngerilor Săi. H. Smith
FamToFam