Doi spânzurați, câți criminali? – Ghita Ignat

Scriu de multă vreme despre ură, despre ura ce a cuprins societatea românească de câțiva ani încoace.

Văd astăzi pe rețelele de socializare și pe siturile de știri un nou val de ură.

Văd pe unii care scot din ură o bucurie drăcească pe care o afișează apoi pe rețele de socializare, mândrindu-se cu aceasta. Cineva se întreba într-o postare „de unde atâta ură?”. Eu nu mă mai întreb astfel. Eu am aflat de unde vine ura. Aceasta vine direct de la diavolul și indiferent ce crezi despre mine sau despre ce scriu, adevărul rămâne același: URĂ=DIAVOL.

Am văzut azi valuri de bucurie drăcească ca răspuns la faptul că un om, ce-i drept un criminal, s-a sinucis. Am citit comentarii pline de ură și venin, venite de la oameni pe care dacă te uiți la profilul lor, ți se par normali.

În ochii lui Dumnezeu ura este la fel de vinovată ca și crima: „Oricine urăște pe fratele său, este un ucigaș” 1Ioan.

Atât ucigașul polițistului din Suceava, cât și cel care a ucis polițistul din Timiș, au fost doi criminali care trebuiau închiși, probabil pentru totdeauna și asta pentru că în România,… continuarea aici

GÂNDURILE LUI PAVEL DESPRE ISPITĂ

„Măturaţi aluatul cel vechi” (1 Corinteni 5:7)

            Pavel ne oferă patru idei pe care să le ţinem minte când vine vorba de ispită:

            1) Când credem că suntem cei maj tari suntem cei mai puţin pregătiţi pentru atac. Un om povesteşte că s-a implicat într-o relaţie. Îşi aminteşte de o discuţie pe care a avut-o cu un prieten înainte să se întâmple asta. Prietenul: „Dacă satan ar fi să te distrugă, cum crezi că ar face-o?” Bărbatul: „Pe tot felul de căi, dar este un domeniu în care nu mă va prinde”. Prietenul: „Şi care e acesta?” Bărbatul: „Relaţia mea personală. Acesta este domeniul în care sunt cât se poate de puternic”. După câţiva ani, chiar în domeniul în care el a prezis că este în siguranţă, viaţa şi căs­nicia acestui om s-au destrămat. Pavel ne avertizează: „cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă” (1 Corinteni 10:12).

            2) Ceea ce pare inocent te poate distruge. Vorbind despre ispitele trupeşti, Pavel scrie: „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine” (1 Corinteni 6:12). Opreşte-te şi întreabă-te: „Lucrul acesta îmi este de folos sau mă va răni? Are puterea de a mă controla?”

            3) Cochetarea cu ispita garantează faptul că la un moment dat vei ceda. Pavel pune din nou lucrurile în balanţă: „Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala?” (1 Corinteni 5:6). Pavel nu se referă la gătit, ci la trup şi sfatul lui despre păcat este acesta: „Recunoaşte-I, evită-l, elimină-l din viaţa ta!” 4) Eşecul nu te va scoate din harul lui Dumnezeu, dar îţi poate dis­truge potenţialul. Având lucrul acesta în minte, Pavel scrie: „mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat” (1 Corinteni 9:27).

 

Euro – Ghita Ignat

Am fost eliberat din penitenciar acum mai bine de opt luni de zile.Am ajuns acasă unde pot spune că doar pentru că Dumnezeu este bun ma așteptat o familie,trei băieți, scumpa mea soție, părinții,frații și marea mea familie lărgită, formată din frați creștini, din oameni sinceri care ne-au susținut tot acest timp in rugăciune și nu numai.

Am știut că într-un oraș ca si Suceava in care fiecare stie pe fiecare va trebui să trăiesc probabil cu acel stigmat al faptului că am fost închis, ca am petrecut timp in închisoare și ce credeți, nu m-am înșelat.

Sigur faptul că societatea noatră nu este gata in nici un fel să primească foștii deținuți este cunoscut însă repulsia față de oamenii care au greșit merge parcă mult mai profund,trece de zona „normală” săi zic așa unde să spunem că ar fi cumva de înțeles să ai o oarecare temere față de o persoană care tocmai a părăsit penitenciarul.

Dar haideți să vedem de unde începe și unde se termină totul, iasă fostul hot,bandit,excroc din pușcărie,în fața porților de fier care se trag in urmă lui este el, un sac cu vreo două bulendre si cerul senin sau inourat, il așteptă sau nu cineva,de cele mai multe ori nu il așteaptă nimeni. Asadar fostul nostru deținut care tocmai a terminat de platit față de societate pentru greșelile lui apucă de regulă drumul garii pentru că probabil nu este din zona unde a executat pedeapsa, ajunge in gară cu vreo câțiva lei pe care penitenciarul ia dat săi ajungă de bilet până în localitatea unde are domiciliul și desaga lui cu boarfe.

Acei câțiva lei pentru bilet ia si folosit probabil pentru ceva mâncare, de bilet nu are nevoie pentru că nu are unde merge,în cele mai multe cazuri nu are familie,nu are pe cineva care sa il cazeze, nici pe cineva care să îl pună la masă (ar fi culmea ca cineva sa puna la masă un bandit…unde ai mai vazut una ca asta?)

După câteva zile de stat prin gară, parcuri,străzi fostul deținut înțelege că nimeni nu este dispus să îl ajute să devină un om ca ceilalți. Astfel el suferă de foame,probabil ca nu sa spălat de zile sau saptamani bune iar de dormit la fel,e greu cu odihna într-o astfel de situație.

Trece ceva timp și psihologic vorbind … continuarea aici

Cuvântul lui Dumnezeu este viu

Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri şi pătrunzând până la despărţirea sufletului şi a duhului, a încheieturilor şi a măduvei, şi în stare să judece gândurile şi intenţiile inimii.                                                     Evrei 4.12

 

Să nu‑şi închipuie nimeni despre gândurile lui că nu sunt cunoscute de Domnul, pentru că El are o fereastră în cele mai ascunse colţuri ale sufletului, o fereastră pentru care nu există jaluzele. Cum ne uităm noi la o albină într‑un borcan, aşa ne vede ochiul Domnului. „Locuinţa Morţilor şi Adâncul sunt înaintea Domnului: cu atât mai mult inimile fiilor oamenilor!“Dar unii vor spune că nu se pot abţine să nu le treacă prin minte gânduri rele. Se poate, dar întrebarea este: urăsc eu aceste gânduri, sau nu? Nu putem împiedica păsările să zboare pe deasupra capetelor noastre, dar le putem împiedica să‑şi clădească în părul nostru cuibul. Gândurile deşarte bat la uşă, dar noi nu trebuie să le deschidem. Chiar dacă ni se ridică în inimă gânduri păcătoase, ele nu trebuie să domnească. Cel care tot plimbă dumicatul în gură face aşa pentru că îi place gustul lui; şi cel care se gândeşte mereu la rău îl iubeşte şi este gata să‑l înfăptuiască. Gândeşte‑te la diavol, şi el îşi va face apariţia! Gândeşte‑te la păcat, şi mâinile tale vor apuca neîntârziat aceeaşi cale! Melcii îşi lasă dâra în urmă şi la fel se întâmplă cu gândurile deşarte. O săgeată poate zbura prin aer fără să lase urmă, dar gândurile rele, precum un şarpe, întotdeauna îşi lasă urma pe unde trec. Pe unde circulă multe gânduri rele va fi şi mult noroi şi murdărie; fiecare val de gânduri rele adaugă ceva la stricăciunea care putrezeşte pe ţărmul vieţii.Un mijloc sigur de a ţine pleava afară din sac este să umpli sacul cu grâu; iar pentru a ţine departe gândurile rele, înţelept este să ai mintea plină cu subiecte preţioase de meditaţie; ele sunt uşor de găsit şi nu ar trebui să rămânem niciodată fără ele.C. H. Spurgeon

Voi lauda numele Tău!

 

Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău, oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.                  Psalmul 140.13

Oh, să fie inima mea curată înaintea lui Dumnezeu, ca să pot totdeauna să binecuvântez sfântul Său Nume. El este atât de bun cu cei buni, încât toată dorinţa mea este să fiu din numărul acestora, pentru ca să mă umplu în fiecare zi de recunoştinţă faţă de El. Se întâmplă uneori ca cei neprihăniţi să se clatine când văd că încercările sunt rezultatul statorniciei lor. Dar cu siguranţă că nu va întârzia ziua când ei se vor bucura că nu s-au lăsat biruiţi de îndemnurile înşelătoare care-i îndemnau s-o ia pe căi strâmbe. În cele din urmă, oamenii statornici vor binecuvânta pe Dumnezeul neprihănit şi adevărat că i-a condus pe cărarea neprihănirii. Doamne, fă-mă să fiu dintre aceştia!

A doua parte a versetului cuprinde făgăduinţa: „Oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta!” Ei vor fi primiţi şi vor fi veşnic acolo, pe când ceilalţi se vor înfăţişa numai pentru a fi osândiţi. Primiţi la curtea Marelui Rege şi rămânând în preajma Lui necurmat, ei vor fi îndreptăţiţii cărora Dumnezeu le va zâmbi şi-i va primi cu plăcere. Doamne, vreau să caut această cinste, această bunăvoinţă preţioasă, şi aceasta va fi pentru mine cerul pe pământ, de care aş putea să mă bucur. Fă-mă Tu să fiu neprihănit în toate lucrurile, pentru ca să pot să rămân astăzi, mâine şi în fiecare zi în prezenţa Ta cerească. Atunci voi putea să dau slavă sfântului Tău Nume, totdeauna şi în veci de veci. Amin!

Ghiță Ignat – Iubește-ți dușmanii în câți pași vrei tu!

Trec pe la ai mei aseară și arunc o privire la jurnalul de știri. Ce văd? Văd dușmănii, certuri, acuzații, care mai de care să împroaște cu mizerii către celălalt… culmea că pe un canal de știri o persoană era făcută să arate ca un monstru pe canalul următor. Deschid net-ul și văd aceleași lucruri… singura deosebire că pe net nu se înjură doar între ei, personajele principale, ci acolo poate înjura și poporul și o face cu toată inima și puterea, de la cel mai mic la cel mai mare, fără nici un fel de rușine. Duc copiii la școală și, mergând pe stradă, văd cel puțin doi șoferi care se înjură grav, chiar de la primele ore ale dimineții. Toate acestea în contextul în care România încă se pretinde a fi o țară creștină.

Hai să presupunem că este așa și că România este în continuare o țară creștină. Dacă ar fi așa ar trebui să ne intereseze ce spune Dumnezeu despre unele aspecte ale vieții, care ne privesc zilnic, pe fiecare dintre noi.

Spre exemplu, despre situația descrisă mai sus, Domnul Iisus ne spune în evanghelii să ne iubim dușmanii, nu doar atât, dar merge mai departe, și ne spune că trebuie să ne rugăm pentru ei. Întrebarea este următoarea: cum am putea iubi sau cum am putea să ne rugăm pentru oamenii care ne urăsc?

Fiecare om a trecut măcar o dată în viață prin situația în care cineva să-l șicaneze, să-l ofenseze, să-l disprețuiască (public dacă se poate, căci așa se poartă), să-i facă rău într-un fel sau altul. Ei bine, eu nu am făcut excepție și cu ceea ce aveam la îndemână mă apăram, iar când aveam ocazia atacam (tot cu ce aveam la îndemână), făceam eforturi de tot felul să văd ceea ce eu consideram dreptatea mea înfăptuită, gen dacă vecinul mi-a tăiat un cauciuc la mașină eu îi voi tăia toate cele patru cauciucuri… Bineînțeles că greșeam, însă eu nu vedeam nimic greșit în a răspunde cu ură pentru ură. Asta până când Dumnezeu s-a îndurat de mine și m-a făcut să văd lucrurile într-un mod cu totul diferit.

M-am gândit și m-am rugat mult ca Dumnezeu sa-mi dea puterea și voința necesară să pot să împlinesc ceea ce mi-a cerut. Am zis în rugăciunea mea: „Doamne dacă Tu ne-ai poruncit să facem astfel, să ne iubim dușmanii, atunci cu siguranță este posibil, dă-mi tăria și puterea de care am nevoie să înfăptuiesc acest lucru”.

Prima dată când m-am rugat pentru cineva care mă ura am făcut-o cu buzele, din păcate nu și cu inima. Nu știam cum să conectez inima la o astfel de situație. Rănile făcute de acele persoane încă dureau, eram încă afectat profund. Mă întrebam cum as putea face asta, de ce aș face un astfel de lucru? Unde s-a mai văzut așa ceva? De ce tocmai eu? Aveam impresia că dintre toți oamenii de pe pământ Dumnezeu îmi cere doar mie să iert…

A fost foarte dificil pentru mine să fac ceea ce îmi pusesem în minte. Dorință aveam, însă parcă nu puteam… Ceea ce m-a ajutat au fost versetele din Matei 5, care zic următoarele:Dar Eu vă spun: iubiți-vă dușmanii și rugați-vă pentru cei ce vă persecută, ca să fiți astfel fii ai Tatălui vostru, Care este în ceruri! Căci El face să răsară soarele Lui și peste cei răi, și peste cei buni și trimite ploaie și peste cei drepți, și peste cei nedrepți.” 

Acest gen de acțiune, pe care ne-o cere Domnul Iisus, este diametral opusă față de ceea ce ne învață lumea, când vine vorba de iertare. Însă celor care ne pasă de ceea ce spune Dumnezeu trebuie să știm că momentul în care noi oamenii ne asemănam cel mai bine cu Creatorul nostru este momentul în care iertăm celor care ne-au greșit. Vrei să te asemeni cu Tatăl tău ceresc? Contează pentru tine să fii asemenea Lui? Dacă da, atunci IARTĂ.

Sunt momente în viață când realizezi că sunt unii care te urăsc grozav și habar nu ai de ce o fac? Oamenii urăsc și sunt gata să spună sau să facă lucruri urâte celor care dintr-un motiv sau altul nu le împărtășesc ideile,valorile sau idealurile. Vedem asta în campaniile electorale. Vecina cu care te-ai înțeles bine toată viata își schimbă atitudinea față de tine pentru că tu ai o altă opțiune politică. Mai grav, am întâlnit acest lucru în biserici, stai la slujbă ani la rând pe aceeași bancă, dai mâna cu fratele de mii de ori, vă zâmbiți, vă binecuvântați, iar apoi te trezești că te evită sau că nu-ți mai răspunde la salut și te întrebi ce o fi cu el… ei bine, el tocmai a aflat că tu ai votat cu alt candidat decât cel pe care îl simpatiza.

Ai să te întrebi: doar pentru atât? Doar pentru atât, drag prieten, diavolul este destul de șiret să prindă în mocirla numită „ură” chiar și pe cei care se numesc creștini practicanți. Dacă te întrebi ce este de făcut, trebuie să știi că, în primul rând, trebuie să nu te superi pe un astfel de om. Dacă un orb te calcă pe picior te poți supăra pe el? Nicidecum! La fel și cu cel care te urăște, el este orb, de aceea are atitudinea pe care o are. Noi suntem datori să ne rugăm, nicidecum să ne mâniem sau mai rău să ne certăm. Şi robul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toți  în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăință, ca să ajungă la cunoașterea adevărului, să-și vină în fire și să scape din capcana diavolului, în care au fost capturați ca să-i facă voia.

În ce fel trebuie să ne rugam pentru cei care astăzi ne vrăjmășesc? Trebuie să ne rugam cu o dorință aprinsă ca Dumnezeu să le schimbe viața, să le deschidă ochii, să înțeleagă că dușmănia și ura vin de la diavolul și oricât de mult ar încerca ei să se justifice pentru veninul din inima lor, nu există justificare pentru ură dragii mei. Se pot pune multe măști, am văzut ură mascată în „dreptate”, însă nu despre dreptate era vorba, ci despre răzbunare, ură. Am văzut ură mascată în „justiție”, însă nu despre justiție era vorba, ci era vorba despre răzbunare, ură. Am văzut ură mascată „în dorința de a face bine” însă nu binele era cel dorit, ci răzbunarea, ura. Sub masca dreptății s-au făcut de-a-lungul istoriei mari nenorociri și nu am nici un dubiu că vor urma și altele tot sub masca „dreptății”, pentru că atâta timp cât oamenii vor da crezare și vor apleca urechea la ce le șoptește vrăjmașul vor acționa întotdeauna plini de ură, iar acționând așa nu are cum să iasă ceva bun.

Vrei să urăști ceva? Urăște păcatul, urăște să mai bârfești pe fratele sau pe sora, urăște să mai înjuri, urăște să mai te uiți după nevasta altuia, urăște să mai dorești altuia răul, urăște să mai furi, urăște să mai bei până nu mai știi de tine, urăște drogurile, urăște tot ce ți se pare rău. „Depărtează-te de rău și fă binele; caută pacea și aleargă după ea!” Psalmul 34.

Dumnezeu m-a frânt înainte să poată face ceva din mine. A trebuit ca El să desființeze tot ceea ce eram, pentru ca mai apoi să facă din mine omul care sunt astăzi, nu unul perfect, însă unul care își dorește și face eforturi pentru a schimba zilnic câte ceva în bine.

Sunt un om care se roagă pentru „cei care au un dinte sau mai mulți împotriva mea” și pot, cu mâna pe inimă, să asigur pe cei care poate că poartă în inima lor vreun resentiment față de persoana mea, că-i port în rugăciune și că mă rog ca Dumnezeu să-i binecuvânteze pe ei, familiile lor, caselor lor, copilașii lor. Fac lucrul asta, nu o spun ca pe o laudă, pentru că dacă trebuie cineva lăudat aici, acela este Dumnezeu, însă o spun cu dorința că poate cineva va dori să încerce acest lucru pe care l-am expus mai sus.

Garantat că rugându-te pentru dușmanii tăi îți faci bine ție și familiei tale. Spunea un prieten că ura este otrava pe care o bea cineva în speranța că va muri cel pe care îl urăște. Imposibil! Purtând ură și pică nu vei face decât să-ți cauzezi ție mult rău, apoi răsplătind cu rău pentru rău nu faci decât să aduni o grămadă de blesteme peste tine.

Nu te amăgi că mersul la biserică, spovedania, milostenia, cântatul la cor, vorbitul de la amvon, pot cumva să înlocuiască dragostea. Poți fi cel mai tare predicator, cel mai cu har om, să cânți cum nu o face nimeni, să prorocești cu „Da și Amin”, să fii cel mai credincios, cel mai milostiv până acolo încât să dai toată averea la săraci, poți să fii gata să-ți jertfești viațta pentru cea mai nobilă cauză, dacă nu mă iubești, dragul meu toate celelalte se vor dărâma ca un castel de nisip. Da, ai citit corect, dacă nu mă iubești pe mine nimic din ceea ce faci nu are nicio importanță! Știi de ce? Pentru că dacă nu mă poți iubi nu rămâi decât „un chimval zăngănitor”… continuarea aici

Ghita Ignat – Dragnea, ai sfeclit-o!!!

Astăzi sunt nimic mai mult decât un fost pușcăriaș. Nu am și nici nu pretind a avea vreo educație aleasă. Am făcut școală în România, la Suceava. Am crescut într-o societate rănită și tulburată, imediat după 1989… am învățat „din oraș” că trebuie să mă descurc, că trebuie să fac ceva, că doar făcând bani poți supraviețui, că nimeni nu îți bagă în buzunar. Părinții m-au crescut cum au crezut ei mai bine și mi-au oferit cât au putut. Faptul că am ales din ceea ce avea societatea să-mi ofere partea mai puțin bună, îmi asum.

Am scris aceste câteva rânduri că să mă prezint pe scurt, să știți cine vă scrie… nu vreau să mă pretind altcineva decât sunt.

După ziua de ieri, zi în care am văzut manifestarea celor „inteligenți și educați” din societate, am hotărât să rămân „prost”, iar în schimb, cumva în prostia asta a mea să iubesc. Cei familiarizați cu Biblia știu de un anume capitol 13 din întâia carte către Corinteni a Apostolului Pavel, la acel gen de „dragoste” mă refer.

Acest mesaj se adresează creștinilor evanghelici sau ortodocși, în special către cei care au uitat la ce sunt chemați. Către cei care au manifestat o ură ieșită din comun, în special către cei pe care i-am văzut sau auzit rostind celebra înjurătură împotriva partidului de la guvernare. Cât de ipocriți puteți fi „fraților”? În care biserică ați învățat că se cuvine creștinilor să înjure sau să urască. Despre care Mantuitor ați învățat că a înjurat pe Cezar? Ce nu înțelegeți din 1Corinteni 13?

Continuarea aici

Toate isi au timpul lor


losua 10:6-15

Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.               Eclesiastul 3:1
O ZI LUNGĂ
Auzim adeseori spunându-se: „Dacă ar fi câteva ore în plus în zi!” Cu toate acestea, Dumnezeu face ca pământul să se rotească la fiecare 24 de ore, timp suficient ca să facem tot ce ne cere El în fiecare zi. O problemă poate fi şi faptul că nu punem lucrurile de pe primul loc, pe primul loc şi că încercăm să le facem pe toate. 
Intr-un articol publicat de revista „Decision”, Maxine Hancock îşi aduce aminte că după ce prima ei carte a fost tipărită, a întâlnit o femeie care era soră medicală la o maternitate. Cu o grămadă de micuţi trăgând de ea, ea s-a uitat cercetătoare la Maxine: „Doamnă! Trebuie să fiţi foarte ocupată!” a spus ea. „Nu cred să fiu mai ocupată ca dumneavoastră”, a răspuns Maxine. „Cum aveţi timp să le faceţi pe toate?” a întrebat femeia. „Simplu. Nu le fac pe toate. Fac prima dată ceea ce cred că este cel mai important.” In textul de azi, losua porunceşte soarelui şi lunii să stea, astfel ca orele de lumină să se prelungească. Nu e mirare că Dumnezeu a răspuns prompt rugăciunii lui, deoarece losua a văzut că ziua zboară. Uimitoarea minune sugerează că există întotdeauna timp suficient ca să facem ceea ce ne cere Dumnezeu. O, El nu va adăuga în mod supranatural ore la ziua noastră, dar prin Cuvântul Său  şi  prin  Duhul Lui  cel Sfânt, ne va arăta ce să facem şi ne va da putere 
s-o facem. 
Presiunile vieţii ne ţin mereu în alergare? Poate că ar trebui să ne concentrăm din nou asupra priorităţilor. Poate că încercăm să realizăm prea multe şi să ne repartizăm energiile unor scopuri greşite. Când căutăm priorităţile lui Dumnezeu, zilele pe care ni le dă El sunt suficient de lungi.  – D.J.D.
Orice zi ce vine de la Domnul 
E destul-a face tot ce El ne cere. 
Şi dacă în El ne vom încrede 
                   Vom primi în trup şi-n inimă putere.       – D.J.D.
Descoperirea că nu trebuie să le faci pe toate poate fi una din cele mai mari eliberări ale vieţii.

Teama își are locul ei!

Ferice de omul care se teme necontenit.   Proverbe 28.14

     Teama de Dumnezeu este începutul şi temelia adevăratei credinţe. Fără un respect sfânt şi o adorare serioasă a lui Dumnezeu şi a Cuvântului Lui, nu există punct de sprijin nici pentru cele mai strălucitoare virtuţi. Sufletul care nu-L cinsteşte pe Dumnezeu, nu va cunoaşte niciodată sfinţenia. Fericit este acela care are această teamă sfântă de a face rău. El se gândeşte înainte de a face ceva şi se teme să nu greşească, să nu-şi neglijeze lucrul pe care-l are de făcut şi-i este frica să nu păcătuiască. El se depărtează de orice prietenie primejdioasă, de orice flecăreală şi de orice lucrare necurată. Această abţinere de la rău nu-l face pe un om nenorocit, ci dimpotrivă, îi aduce fericire. Santinela care veghează este mai fericită decât soldatul care doarme în post. Cel ce vede de departe răul şi-l ocoleşte este mai fericit decât cel care merge spre rău cu nepăsare şi care sfârşeşte prin pierzare.Temerea de Dumnezeu este un har luminos care îndrumă pe om pe o cale sigură, despre care se spune: „Nu va fi pe ea (pe cale) nici un leu şi nici o fiară sălbatică nu va trece pe ea”. Păzirea „de orice se pare rău” este o rânduială care face ordine şi care prin puterea Duhului Sfânt, îl pune pe om într-o stare care-l face să-şi păstreze îmbrăcămintea curăţată de întinăciunile lumii. În orice caz, cel ce „se teme necontenit” este fericit. Solomon a încercat în viaţa sa şi a gustat şi din bucuriile lumii şi din teama sfântă, şi a găsit că cea dintâi este deşertăciune, iar cea de a doua este fericire. Să nu facem şi noi încercările lui, dar să ne aducem aminte de concluzia la care a ajuns: deşertăciune într-o parte, fericire în altă parte.

Te vede Dumnezeu!

„Tu ești Dumnezeul care mă vede” Geneza 16:13

Mă întreb de multe ori ce ar fi fost viața mea dacă Dumnezeu n-ar fi privit din înălțimea slavei Sale și către mine, un om ca oricare altul, cu bune și rele, cu realizările și cu păcatele mele, un om care deși nu avea mare lucru, la un moment dat era cât pe ce să piardă totul…?

Cred cu tărie că viața mea ar fi fost un haos total, o infinită goană după satisfacerea „EU-lui”, o viață în care ar fi primat dorința de a obține plăcere din orice și cu orice preț. O viață condusă după criterii stabilite de Satan, acum mai multe mii de ani, criterii care se concentrează din cale afară de egoist doar pe persoana mea și pe nimic altceva.

Așa am trăit 30 de ani din viață și îmi pare rău pentru fiecare zi trăită fără să ridic capul către zarea albastră măcar o dată și să zic „Doamne, îți mulțumesc!”

Sunt oameni și nu puțini care zile, luni și ani în șir trăiesc viața ca și cum nu ar mai fi un mâine, un cer, un rai, un Dumnezeu care ne vede. Ani la rând, Dumnezeu, Fiul Său, raiul sau iadul erau doar metafore pentru mine. Deși trăiam astfel, Dumnezeul care a creat cerul, pământul, Universul cu tot ce cuprinde el, îmi urmărea pașii, îmi cunoștea viața, mă vedea în fiecare secundă a vieții mele. Ce Dumnezeu măreț și glorios! continuarea aici