Ce sărbătorim la Craciun?

511EZ1-zCZL._SL1134_
Sursa foto: https://www.google.ro

Încă un an s-a mai scurs și din nou suntem în preajma momentelor în care sărbătorim cu toții Nașterea Mântuitorului, întruparea Fiului lui Dumnezeu. Vă mulțumim tuturor celor ce ați fost alături de noi și ne-ați sprijinit în diferite moduri; Dumnezeu să reverse binecuvântările Sale peste voi toți!

Gândurile și țelurile noastre în continuare au ca țintă împlinirea voiei Regelui, care și-a trimis în lume pe singurul Fiu, ca omenirea să fie salvată de la moarte și să beneficieze de viața veșnică, prin jertfa Sa pe cruce!

Binecuvântările Tatălui să fie peste voi toți care urmăriți și citiți blogul nostru, iar Nașterea lui Cristos să ne fie tuturor de folos!

Cu prețuire,

                  mike olari



Ce sărbătorim la Crăciun?

Istoria lui Isus ne este relatată în patru cărţi numite „Evanghelii”. Autorii lor sunt numiţi „evanghelişti”. Evanghelistul Marcu nu ne spune nimic despre naşterea şi copilăria lui Isus: el începe direct cu Ioan Botezătorul şi cu botezul lui Isus. Evangheliştii Matei şi Luca ne dau multe detalii despre naşterea şi copilăria lui Isus. Pe acestea se bazează colindele noastre, care dau atâta farmec sărbătorii acesteia. Spre deosebire de ei, evanghelistul Ioan are un fel cu totul special de a ne vorbi despre naşterea lui Isus. El începe cu actul creării lumii, arătându-ne că Isus, numit de el „Cuvântul”, era prezent acolo:

„La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El şi nimic din ce  a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor….” – După alte câteva detalii, evanghelistul Ioan ne relatează ceea ce sărbătorim la Crăciun: „Şi Cuvântul S-a făcut Trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai cu slava singurului născut din Tatăl… Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela ni L-a făcut cunoscut” (Evanghelia după Ioan, 1:1-4; 14 şi 17).

Înţelegem de aici că Isus era Fiul lui Dumnezeu, care exista dinainte de crearea acestei lumi, că Dumnezeu Tatăl a creat totul prin El.  Aflăm apoi,  că la un anumit moment din istorie „S-a făcut Trup” – fenomen pe care noi îl numim „întruparea Fiului lui Dumnezeu”. Tot aici aflăm că un scop al întrupării a fost ca să ni-L facă de cunoscut pe Dumnezeu. Dacă citim în continuare, aflăm de la Ioan Botezătorul un alt scop al întrupării: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (v.29), adică, Isus a venit să fie Mântuitorul omenirii. Tot de la Ioan Botezătorul aflăm aceste cuvinte solemne: „Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu-L ascultă pe Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el”. ( Observaţie extrem de importantă: În Cornilescu se repetă „cine nu crede”. In original, a doua oară se schimbă şi este „cine nu-L ascultă”. Aşa este şi în Biblia ortodoxă  de la anul 2000 a lui Anania şi în Biblia GBV, 1999 şi 2000). Cerinţa de a-L asculta pe Isus este categoric întărită de Dumnezeu Însuşi pe Muntele Schimbării la Faţă: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc toată plăcerea Mea: de El să ascultaţi!” (Matei 17:5. Vezi şi Evrei 5:9).

Aşadar, sărbătorim naşterea lui Isus, sau întruparea Fiului lui Dumnezeu. Să facem un efort şi să ne gândim ce putem să spunem despre Isus. În primul rând, ce spune Dumnezeu Însuşi despre El: „Este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc toată plăcerea Mea!” Ce fel de Persoană putea să fie El, dacă Dumnezeu vorbeşte în felul acesta despre El? Apostolul Pavel scrie despre El: „El este oglindirea slavei lui Dumnezeu şi întipărirea Fiinţei Lui şi El ţine roate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui” (Evrei (1:3) . Şi apoi în epistola către Coloseni: „”El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel dintâi născut din toată creaţia. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute… toate au fost făcute prin El şi pentru El….  Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El” (Col. 1:15-19).  El este cel mai inteligent om care a trăit vreodată: „în El sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei” (Col 2:4). Mai mult: „în El locuieşte  trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii”  şi „voi aveţi totul deplin în El” (v.9-10).

Acum urmează cel mai important lucru din lume: „Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine. Cuvintele pe care vi le spun Eu nu le spun de la Mine, ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui” (Ioan ]4:10). Citim apoi în continuare că dacă ascultăm de învăţăturile Lui, El vine să locuiască în noi, Tatăl vine să locuiască în noi şi Duhul Sfânt vine să locuiască în noi. Sau, aşa cum spune El în discuţia finală cu Tatăl Său: „Eu în ei şi Tu în Mine” (Ioan 17:21). Lucrul cel mai greu de crezut este că dacă noi ascultăm de învăţăturile Lui ajungem să facem şi noi lucrările pe care le-a făcut El. Spun „greu de crezut”, dar avem garanţia Fiului lui Dumnezeu că aşa stau lucrurile dacă ne însuşim învăţăturile Lui şi le trăim!

Isus este cea mai minunată persoană care a trăit pe planeta noastră. Veniţi să ne însuşim învăţăturile Lui, să studiem felul Lui de a fi, să ne însuşim gândirea Lui şi să călcăm pe urmele Lui (să-l imităm şi să trăim în unire cu El), până când chipul Lui se formează în noi (Gal.4:19). El a devenit om tocmai ca să facă lucrurile acestea posibile. Cum să refuzăm această ofertă divină?

Fiţi binecuvântaţi !

Iosif Ţon

EL BINECUVINTEAZĂ ŞI PĂZEŞTE!

EL BINECUVINTEAZĂ ŞI PĂZEŞTE

Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească.

Numeri 6.24

Această binecuvântare a Marelui Preot este ea însăşi o făgăduinţă. Binecuvântarea pe care Marele nostru Preot o pronunţă pentru noi trebuie să aibă sigur o urmare, căci El vorbeşte gândurile lui Dumnezeu.

Ce bucurie să ai parte de binecuvântarea Iui Dumnezeu! Aceasta dă o mireasmă plăcută la toate lucrurile. Dacă noi suntem binecuvântaţi, toate bunurile noastre şi toate bucuriile noastre sunt binecuvântate; pierderile noastre şi necazurile noastre şi chiar dezamăgirile noastre vor fi şi ele binecuvântate. Binecuvântarea lui Dumnezeu este adâncă, reală şi are urmări bune. Binecuvântarea unui om poate să fie numai vorbe; dar binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte şi sfinţeşte. Urarea cea mai de dorit pe care noi am putea-o face celui mai bun prieten al nostru nu este „Fericire şi noroc”, ci „Domnul să te binecuvânteze”.

Ce mare lucru este de asemenea să fii sub paza lui Dumnezeu; păzit de El, păzit lângă El, păzit în El. Cei pe care-i păzeşte Dumnezeu, sunt bine păziţi; ei sunt scutiţi de rău şi păstraţi pentru o fericire veşnică. Paza lui Dumnezeu însoţeşte binecuvântarea, pentru a o statornici şi a o întări. Urarea celui ce a scris această mică carte este ca toţi aceia care vor citi aceste rânduri să aibă parte de această bogată binecuvântare şi să fie aşezaţi sub această pază sigură.

FamToFam

EL VINE CURÂND!


Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape.                      Iacov 5.
Ultimul cuvânt din Cântarea Cântărilor este: „Vino repede, iubitule”, şi printre ultimele cuvinte ale Apocalipsei citim: „Şi Duhul şi Mireasa zic: Vino!” La acest cuvânt Mirele dumnezeiesc răspunde: „Iată, Eu vin curând”. Dragostea noastră suspină după arătarea slăvită a Domnului şi se bucură de această dulce făgăduinţă: „Venirea Domnului este aproape”. Ea îndreaptă duhul nostru spre această întâmplare slăvită, care este ca o fereastră prin care aruncăm o privire plină de nădejde. Prin această „fereastră cerească” pătrunde acum peste noi un val de lumină, care ne uşurează lucrul şi suferinţa. În timpul zilelor de încercare, gândul că se apropie această zi de bucurie, ne şopteşte: „răbdare”. Dacă suntem întristaţi că nu vedem rezultatul ostenelii noastre, această slăvită înştiinţare iarăşi ne strigă: „fii răbdător”. Când suntem frământaţi de multele noastre ispite, atunci siguranţa că în curând Domnul Se va întoarce, ne sprijineşte prin acest verset: „întăriţi-vă inimile”. Să fim deci liniştiţi şi „sa rămânem hotărâţi şi neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului”. În curând vom auzi trâmbiţa de argint anunţându-ne întoarcerea Regelui nostru slăvit. Să nu ne înspăimântăm, ci să stăm neclintiţi, căci iată-L pe norii cerului! Chiar astăzi poate să Se arate.
FamToFam

Poporul Meu se va sătura de bunătăţile Mele!

SUFLETELE SFINŢITE SUNT SĂTURATE
.. .şi poporul Meu se va sătura de bunătăţile Mele, zice Domnul.Ieremia 31.14
Cuvântul Meu este repetat de două ori în acest verset: „Poporul Meu va fi săturat de bunătăţile Mele”.Cei ce îşi caută plăcerea în Dumnezeu, sunt consideraţi de Dumnezeu ca popor al Său. Dumnezeu îşi găseşte plăcerea în ei, pentru că şi ei la rândul lor îşi găsesc plăcerea în Dumnezeu. Ei Îl numesc pe Dumnezeu, Dumnezeul lor, şi El îi numeşte poporul Său. El îi primeşte ca moştenitori ai Săi, şi ei se bucură că îl au pe El ca moştenire. Intre Dumnezeul lui Israel şi Israelul lui Dumnezeu este o dragoste şi o părtăşie necurmată.Acest popor este mulţumit, satisfăcut şi acesta este un lucru mare. Oricât de frumoasă ar fi partea lor în viaţa aceasta, prea puţini copii ai lumii acesteia pot spune că sunt mulţumiţi. Ei sunt ca lipitoarea care zice: „Dă, dă” şi care totuşi nu este niciodată sătulă. Numai Dumnezeu ne poate sătura, după ce ne-am întors la El.Şi s-ar putea ca poporul lui Dumnezeu să nu-şi găsească plăcerea în bunurile Domnului său, bunuri fără amestec şi fără pată, pe care le primeşte din belşug, cum ar fi harul Său, dragostea Sa, Duhul Său, binefacerile Sale, bunuri nepreţuite, nesfârşite, veşnice? Daca bunurile Dumnezeului nostru nu sunt de ajuns ca să ne sature, atunci ce ne va sătura? După ce mai trebuie să suspinăm? Şi dacă totuşi, noi găsim motiv să ne plângem, cauza este vreo dorinţă rea şi străină pe care Dumnezeu n-o poate împlini.Doamne, sunt mulţumit. Binecuvântat fie Numele Tău!
FamToFam

Eu sunt cu voi!

Eu sunt cu voi în toate zilele. (Matei 28:20)

Niciodată să nu priveşti înainte la schimbările şi la provocările acestei vieţi cu teamă. În schimb, cum vezi că apar, priveştele cu deplina încredere că Dumnezeu, căruia Îi aparţii, te va scăpa de ele. Nu tea ţinut El în siguranţă până acum? Deci ţine strâns mâna Sa iubitoare şi El te va conduce în siguranţă prin toate. Şi când nai să mai poţi, El te va purta în braţe.

Nu privi înainte la ce s-ar putea întâmpla mâine. Acelaşi Tată veşnic care Se îngrijeşte de tine astăzi va avea grijă de tine şi mâine şi în fiecare zi. Fie te va feri de suferinţă, fie îţi va da tăria Lui de neclintit ca tu să o poţi răbda. Fii pe pace, deci, şi pune deoparte toate temerile şi îngrijorările tale. Francis de Sales

Domnul este Păstorul meu. Psalmul 23:1

Nu a fost, nu poate fi, nici nu va fi. „Domnul este Păstorul meu”. El este Păstorul meu duminică, luni şi în fiecare zi a săptămânii. El este Păstorul meu în ianuarie, în decembrie şi în fiecare lună a anului. El este Păstorul meu când sunt acasă sau când sunt în China. El este Păstorul meu în timp de pace sau de război, şi în vremuri de belşug sau de sărăcie. J. Hudson Taylor

EL va face planuri în tăcere pentru tine,

Obiectul grijii Lui atotştiutoare;

Dumnezeu Însuşi Se angajează să fie

Pilotul tău prin fiecare capcană subtilă.

El VA FACE planuri în tăcere pentru tine,

Deci, cu siguranţă, El nu poate rata!

Odihneştete pe credincioşia lui Dumnezeu,

În El cu siguranţă vei birui.

El va face planuri ÎN TĂCERE pentru tine,

Surprize minunate de dragoste.

Nici ochiul n-a văzut, nici urechea n-a auzit,

Dar este păstrat pentru tine sus.

El va face PLANURI în tăcere pentru tine,

Scopurile Sale vor fi dezvăluite;

Viaţa ta încâlcită va străluci în cele din urmă,

capodoperă de nespusă măiestrie.

El va face planuri în tăcere PENTRU TINE,

Fericit copil al grijii unui Tată,

Ca şi cum nimeni altcineva nu a cerut dragostea Lui,

Ci numai tu I-ai fost drag.

E. Mary Grimes

Orice spune credinţa noastră că este Dumnezeu, El va fi.
FamToFam

Dvoastra mi-ati salvat demnitatea!

Un elev se intalneste cu profesorul lui. Profesorul este salutat de elev, apoi profesorul il recunoaste ca i-a fost elev. Elevul completeaza ca i-a fost profesor in clasa a treia. Continuind conversatia profesorul il intreaba ce a facut in viata, cu ce se ocupa. “Sunt profesor, sunt in sistemul educational raspunde elevul.” Ce te-a determinat sa devii profesor, intreaba rabinul, profesorul elevului. “Dumneavoastra” a raspuns el. “Cand am vazut ce impact ati avut asupra mea si cand am inteles ce impact poate fi asupra elevilor, am spus, asta vreau sa devin.”
“De ce am avut acest impact?”
“Nu va aduceti aminte domnule profesor?”
“In clasa a treia un coleg a venit cu un ceas, pe care il primise cadou de la tatal, sau mama lui. Imi trebuia si mie un ceas,si mi a placut, asa ca l-am furat. El v-a spus si dvoastra ati facut un anunt ca cine a furat ceasul sa-l dea inapoi. As fi vrut sa fac asta, dar nu am avut curajul sa spun, imi era rusine sa vada clasa ce am facut.
Vazand ca nu spune nimeni nimic, dvoastra ati incuiat usa, ne-ati aliniat si ne-ati anuntat ca ne veti cauta in buzunare si in felul acesta se va gasi ceasul si va fi inapoiat proprietarului de drept.
M-am gandit ce urmeaza: ce rusine si ce imagine sa vada toti ca am furat ceasul.
Dar ati completat: as vrea ca toti sa inchideti ochii, cand voi cauta in buzunare. Si asa am facut. Ati ajuns la mine, ati luat ceasul, ati continuat sa cautati in buzunare pana la capatul liniei de elevi, apoi la sfarsit ati inapoiat ceasul fara sa pomeniti nimic nici atunci si nici vreodata dupa aceea.
Dvoastra mi-ati salvat demnitatea, nu ati facut din mine un stereotip, nu m-ati facut hot, furacios, nu ati pomenit nimic. Si am inteles atunci ce impact ati avut asupra mea si mi-am zis, asta vreau sa devin si eu.”
“Nu va amintiti domnule profesor”, spuse elevul?
“Nu.”
“Dar cum de nu va amintiti, ca este totusi ceva ce ramane imprimat, un furt, o situatie de genul acesta, cel ce a facut asta.”
“Nu imi amintesc spuse profesorul, pentru ca stiu ca si eu am inchis ochii cand am cautat in buzunare.”

Cel fără prihană înverzeşte ca finicul!!

Cel fără prihană înverzeşte ca finicul, şi creşte ca cedrul din Liban.                                                 Psalmul 92.12

Aceşti pomi nu sunt plantaţi şi nici curăţaţi de oameni. Palmierul şi cedrul sunt pomii Domnului, şi prin purtarea Sa de grijă ei cresc. Tot aşa se întâmplă şi cu sfinţii Domnului. El îi cultivă cu mâna Sa. Aceşti pomi sunt totdeauna verzi şi în toate anotimpurile ceva măreţ de privit. La fel şi credincioşii, nu sunt când sfinţi, când lumeşti: ei sunt hotărâţi şi în ei se vede frumuseţea Domnului în orice timp. Peste tot, aceşti arbori sunt deosebiţi. Nimeni nu poate să privească un loc unde cresc palmieri şi cedri, fără ca privirea să-i fie atrasă de înfăţişarea lor măreaţă. Ucenicii lui Hristos, sunt de asemenea observaţi şi priviţi de toţi. Ca şi o cetate pe un munte, ei nu pot să rămână ascunşi.Copiii lui Dumnezeu înfloresc ca un palmier care creşte drept în sus, numai într-o direcţie, formând o coloană în linie dreaptă, cu o coroană maiestuoasă. Ei nu cresc nici spre dreapta, nici spre stânga, ci se avântă numai spre cer şi aduc roadele lor cât mai aproape de cer.Fă-mă Doamne să înfăptuiesc ceea ce simbolizează acest pom. Cedrul înfruntă furtuna, şi creşte chiar în apropierea zăpezilor veşnice, căci Dumnezeu însuşi îl umple cu seva care-i încălzeşte adâncul şi întăreşte ramurile sale. Fă şi cu mine la fel, Te rog fierbinte, Doamne!

M-am dus la locul meu de strajă…

M-am dus la locul meu de strajă, şi stam pe turn ca să veghez şi să văd ce are să-mi spună Domnul. (Habacuc 2:1)
Fără nădejdea noastră vigilentă, ce sens mai are să aşteptăm ajutor de la Dumnezeu? Nu va fi nici un ajutor fără ea. Dacă vreodată nu reuşim să primim putere şi protecţie din partea Lui, este doar pentru că nu am căutat aceasta. Ajutorul ceresc este oferit deseori, şi totuşi trece pe lângă noi. Îl pierdem pentru că nu stăm în turn, privind atent la orizont după vreun semn al apropierii lui, şi apoi nu suntem pregătiţi să deschidem larg porţile inimii noastre ca să poată intra. Omul care nu aşteaptă nimic şi deci nu este numai ochi şi urechi, va primi puţin ajutor. Urmăreşte-L pe Dumnezeu în evenimentele vieţii tale.Este o veche zicală care spune: „Cei care urmăresc providenţa lui Dumnezeu nu vor lăsa niciodată ca providenţa lui Dumnezeu să-i caute pe ei”. Şi mai putem interpreta această zicală, spunând: „Cei care nu urmăresc niciodată providenţa lui Dumnezeu, nu vor fi niciodată urmăriţi de providenţa lui Dumnezeu”. Dacă nu pui vasele pentru apă afară când plouă, nu vei colecta niciodată apă.Trebuie să fim mai practici şi să folosim bunul simţ cu Dumnezeu în revendicarea promisiunilor Lui. Dacă un om ar merge la bancă de mai multe ori pe zi, şi-ar pune cecul la geamul casierului, şi apoi l-ar lua şi ar pleca cu el fără să-l încaseze, n-ar trece mult timp şi banca l-ar soma să iasă din local.Oamenii care merg la bancă, merg cu un scop. Ei îşi prezintă cecul, primesc banii cash, şi apoi pleacă, efectuând astfel o tranzacţie reală. Ei nu-şi pun cecul pe tejghea, discutând despre frumuseţea semnăturii şi arătând cât de frumos este desenul de pe el. Nu, ei vor să primească bani pentru cecul lor şi nu vor fi satisfăcuţi fără acest fapt. Aceştia sunt oamenii care întotdeauna sunt bine primiţi la bancă, nu cei care pur şi simplu irosesc timpul casierului.Din nenorocire, un foarte mare număr de oameni se joacă de-a rugăciunea. Ei nu se aşteaptă ca Dumnezeu să le dea un răspuns, şi astfel ei îşi risipesc pur şi simplu timpul de rugăciune. Tatăl nostru ceresc doreşte să facem tranzacţii reale cu El în rugăciunea noastră. Charles H. Spurgeon
Nu ţi se va tăia nădejdea.   Proverbe 23:18
FamToFam

Ghita Ignat – Scene de groaza…

Ieri am fost cu o parte din familie până la țară, am ajutat pe mama și tata să ducă niște parchete la locuința pe care ai mei o au acolo. M-am bucurat că am putut face asta, programul zilnic deosebit de încărcat mă face de multe ori să nu pot să fiu lângă cei dragi atât de mult pe cât mi-aș dori.

Pe drumul către locuința de la țară mama mă întreabă dacă am vazut știrile din ziua cu pricina. În multe zile nu am timp să urmăresc știrile, tot din cauza programului, însă mama m-a făcut curios și am întrebat-o despre ce știri este vorba.

Înainte să înceapă a-mi povesti despre știrea cu pricina, mama se uită lung la mine și îmi zice „mă bucur că faceți ceva pentru oamenii care ies din pușcării…”

Deși conduceam mașina am încetinit și am întors capul să o văd pe mama. Nu știam ce s-a întâmplat, era pentru prima dată când îmi vorbea la modul apreciativ despre lucrarea cu foștii deținuți, pe care, prin harul lui Dumnezeu, o fac împreună cu câțiva frați.

Subiectul acesta a fost dezbătut destul de des la noi în familie, însă până acum mama nu făcea decât să îmi dea de grijă în mod repetat, neînțelegând neapărat nevoia acestei lucrări. De asemenea, a lucra cu oameni din mediul penitenciar pentru ea a reprezentat mereu un motiv de îngrijorare.

Aceste lucruri se justifică prin faptul că nimeni niciodată din familia noastră nu a fost în pușcărie, în afară de mine. Am încercat mereu să le explic că oamenii de dincolo de gratii sunt tot oameni… continuarea aici

A fi înţelept este un lucru de mare preţ!

 

 

Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire, vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci.

 

Daniel 12.3

 

Iată un cuvânt potrivit ca să mă trezească, şi care pune în faţa ochilor mei un scop în vederea căruia merită să-ţi dai osteneala să trăieşti. A fi înţelept este un lucru de mare preţ; dar înţelepciunea de care este vorba aici este o înţelepciune dumnezeiască, pe care Domnul singur o poate da. Să mă cunosc pe mine însumi, să Îl cunosc pe Dumnezeu, Mântuitorul meu! De aş putea să pun în practică adevărul ceresc şi să trăiesc în lumina lui! Ţinta vieţii mele este înţeleaptă? Urmăresc eu ceea ce trebuie să urmăresc? Trăiesc eu oare cum aş fi vrut să fi trăit dacă acum ar veni ziua morţii mele? Numai această înţelepciune poate să-mi asigure această strălucire nesfârşită ca lumina zilei veşnice. Să câştigi suflete este o ţintă slăvită şi trebuie să fii înţelept să aduci un singur suflet pe calea neprihănirii; cu atât mai mult ca să aduci mai multe suflete. Oh, dacă aş avea această cunoştinţă despre Dumnezeu şi Cuvântul Său, despre oameni şi despre Cristos, ca să pot aduce un mare număr de oameni la pocăinţă! M-aş deda atunci la această lucrare şi n-aş avea linişte până n-aş face-o. Asta face mai mult pentru mine, decât să strălucesc în lume prin izbânzi şi prin onoruri. Eu voi străluci într-o zi ca o stea cerească, poate ca nişte stele mai multe, pentru totdeauna şi fără încetare. Sufletul meu, deşteaptă-te! Doamne, însufleţeşte-mă!

FamToFam