Ghiță Ignat – Noi doi și… Biblia

Dumnezeu ne-a învățat să trăim frumos, să ne iubim, să ne respectăm, tot El ne-a dat o a doua șansă ca familie. Tot ce suntem astăzi, suntem pentru că există cu certitudine un Dumnezeu căruia îi pasă de fiecare familie de pe acest pământ. Cât de frumos a așezat El pe bărbat și femeie la un loc, i-a învățat să se iubească, le-a dăruit copii, i-a învățat să îi crească, i-a numit FAMILIE.

Toate acestea El le-a făcut în dreptul familiei noastre prin Biblie, Cuvântul Său! Această minunată Carte ne-a dat reperele morale de care aveam nevoie pentru a putea fi cu adevărat o familie. Astăzi nu doar familia este atacată ci și Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. După opinia unora este „demodată, nerelevantă, de domeniul evului mediu”.

Cum poți numi „nerelevant” ceva ce schimbă astăzi viețile oamenilor în bine? Familia noastră stă mărturie că Biblia face bine și suntem gata oricând și în orice context să spunem tuturor despre acest adevăr… Continuarea aici

Vă las pacea, vă dau pacea Mea!

Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Ioan 14.27

 

Sunt două feluri de pace, care ne sunt prezentate în textul nostru de bază. După ce Domnul Isus a împlinit lucrarea cea mare de mântuire, a venit în mijlocul ucenicilor Săi ca cel înviat cu salutul: „Pace vouă.” „Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul” (Ioan 20). El a venit să propovăduiască pacea pe care El a făcut-o: „făcând pace prin sângele crucii Lui” (Col. 1.20). Semnele cuielor în mâini şi coasta Sa străpunsă erau semnele de netăgăduit, că El a fost în mormânt şi acum este pacea între Dumnezeu şi păcătos, care în credinţă se închină în faţa Sa. Sângele Său este TEMELIA păcii. Prin credinţa în acest sânge am primit „pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos” (Rom. 5.1). Aceasta e pacea de care vorbeşte Domnul Isus: „Vă las pacea”. El însuşi a făcut această pace la crucea de pe Golgota. După aceea auzim de o altă pace, pe care Domnul o numeşte: „pacea Mea”. E pacea pe care o savura Domnul nostru când umbla pe acest pământ în deplină dependenţă şi intimă comuniune cu Dumnezeu şi Tatăl Său. Această pace, care depăşeşte orice înţelepciune, care este nepreţuit de valoroasă, Domnul vrea să ne-o dăruiască tot timpul pribegiei pe acest pământ. Pacea cu Dumnezeu o primim prin credinţă în sângele vărsat pentru noi de Domnul Cristos, pe când pacea Lui o gustăm prin comuniunea (părtăşia) cu El şi cu Dumnezeu Tatăl nostru. Ce valoros şi binecuvântat este să fi preocupat de Acela care e pacea noastră! (Efes. 2.14) Domnul să ne binecuvânteze ca privirea noastră să fie tot timpul ţintită spre El, ca să savurăm tot mai mult dragostea Sa şi să umblăm tot mai mult în pacea Lui.Tertulian, mare scriitor creştin, a scris despre pacea şi statornicia martirilor: „Arşi pe rug, legaţi la jumătatea unui stâlp, aceasta este înfăţişarea biruinţei noastre; aceasta este haina împodobită a izbânzii noastre; pe un astfel de podium ne sărbătorim noi biruinţa.”
FamToFam

 

Urmăriţi ce este bine!

„Urmăriţi ce este bine” (Romani 12:17)
 
leremia scrie: „Ca o potârniche, care cloceşte nişte ouă pe care nu le-a ouat ea, aşa este cel ce agoniseşte bogăţii pe nedrept;… la urmă nu este decât un nebun” (leremia 17:11). Să nu crezi că poţi face ce doreşti în lucrurile mici şi să nu păţeşti nimic câtă vreme nu faci greşeli majore. Fie că furi un leu sau un milion de lei, tot hoţ eşti. Dicţionarul Oxford defineşte integritatea ca onestitate. De fiecare dată când încâlci un principiu moral, devine mai greu şi nu mai uşor să ai un comportament integru. Tot ce ai făcut în trecut, inclusiv lucrurile pe care ai neglijat să le faci, ajung în faza în care te presează. De aceea, dezvoltarea integrităţii necesită vigilenţă constantă. John Morley a remarcat: „Nici un om nu se poate ridica peste limitările propriului său caracter”. Şi lucrul acesta este adevărat mai ales când eşti lider. Aşadar: 
1) Tine-ti promisiunile! Când faci o promisiune, creezi speranţă. Când respecţi o promisiune, creezi încredere.
2) Recunoaste-ti greşelile! Când deciziile tale nu se transformă în ceea ce ai intenţionat, le datorezi oamenilor o explicaţie.
3) Cere-ti iertare si încearcă să faci schimbări! Când faptele tale îi rănesc pe ceilalţi, trebuie să recunoşti că ceea ce ai făcut a fost greşit şi că îţi pare rău. De obicei, lucrul acesta este foarte dureros la momentul respectiv .Nu numai că este corect să procedezi aşa dar acest lucru poate scurta agonia şi te poate ajuta să laşi incidentul în urmă.
FamToFam

Nădejdea este de origine divină!

PSALM 119:49

„Adu-fi aminte de cuvîntul către slujitorul Tău în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea”.

Nădejdea, după Biblie, n-are nimic a face cu optimismul sau dorinţa inimii de a vedea totul în roz şi care, ca şi inima omenească, poate fi „nespus de înşelătoare”. Nădejdea este de origine divină, o sămînţă depusă în fiecare inimă de îndatăce a fost născută din nou. Cît de firavă ar fi ea la început, ea este un principiu de viaţă, o garanţie dumnezească care nu poate pieri. Totuşi, ei îi trebuie grija şi răbdarea infinită a dumnezeiescului Cultivator. şi în plus, ea trebuie să fie supusă legilor divine care duc orice plantă la maturitate: căldura, frigul, ziua şi noaptea, soarele şi ploaia. Fărălucrarea, în aparenţă, negativă a vîntului, furtunii şi a nopţii, ea nu poate să crească şi să se înrădăcineze adînc.

Nădejdea este credinţa în plină activitate. Ea este născută ca să învingă şi creşte ca să fie încununată. Ea nu poate trăi decît într-un sol de greutăţi, necazuri şi împotrivire. Vîntul cel mai puternic îi întăreşte rădăcinile, întunericul cel mai profund o face să strălucească şi mai mult. Nădejdea triumfă în zilele cînd totul împinge la deznădejde. în necazuri, optimismul dispare dar nădejdea se desfăşoară. în vremurile pe care le trăim, cînd „tolu în jur se năruie” şi cînd îngrijorarea şi teama tind să cuprindă şi pe copilul lui Dumnezeu, nădejdea ne este suportul pe care putem ajunge cu bine la limanul dorit. Noi nu trebuie să facem ca psalmistul care ruga pe Dumnezeu să-şi aducă aminte de făgăduinţele Lui, pentru că ştim că făgăduinţele lui Dumnezeu, oricîte ar fi ele, toate în El (Hristos) sînt „da” şi „amin” (2 Cor. 1:20). Dar noi trebuie să ne aducem aminte de făgăduinţele Lui şi crezînd în credincioşia lui Dumnezeu, să fim plini de nădejdechiar atunci cînd ni se pare că nu mai este nici o speranţă. Ni se spune de Avraam că nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut (Rom. 4:18) şi astfel el a cinstit pe Dumnezeu, dar a şi primit ce i s-a făgăduit. „Nădejdea nu înşală” (Rom. 5:5); „Bucuraţi-vă în nădejde” (Rom. 12:12). „Hristos în voi, nădejdea slavei” (Col. 1:27) şi dacă trebuie sătrecem prin necazuri, să ne amintim de cuvîntul care spune: „Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca prin puterea Duhului Sfint să fiţi tari în nădejde” (Rom 15:3). Sus inima, căci Domnul nostru vine curînd.

FamToFam

Ghiță Ignat – Deschideți bisericile sau lărgiți pușcăriile

Deschideți bisericile sau lărgiți pușcăriile

„Deschideți bisericile sau lărgiți pușcăriile” – nu e o metaforă. Sunt oameni care trăiesc doar în alb și negru fiecare zi, ei nu știu de o zonă gri.

De aceea vreau să mai scriu o dată: „deschideți bisericile sau măriți pușcăriile”, pentru că rezultatul încăpățânării dumneavoastră de a ține bisericile închise va duce la creșterea numărului de deținuți.

Am trecut prin pușcărie (nu este o laudă) acolo am întâlnit mulți deținuți, oameni de toate felurile. Ieșit din pușcărie, având viața schimbată de Dumnezeu în bine (pentru că apropo… Dumnezeu face bine) am început să muncesc pentru un scop, nobil aș zice eu, acela de a ajuta foștii pușcăriași să ia o cale bună, diferită, care să nu mai aibă ca sfârșit temnița. Primul lucru pe care îl fac în relația cu un fost deținut este să-l încurajez să caute pe Dumnezeu, să se împace cu El așa cum zice Biblia prin Iisus Hristos.

Afacerea, pe care o am cu un frate de credință, am pus-o la dispoziția lui Dumnezeu și am început să angajăm foști deținuți. Dorim astfel să îi ajutăm în reabilitarea lor. Am făcut o asociație în acest scop și construim un centru de incluziune pentru a ajuta acești oameni să facă tranziția dintre penitenciar și societate cu succes.

Până la acest moment am lucrat cu pe 15 foști deținuți. Prin harul lui Dumnezeu avem o rată de succes de 80 de procente, ceea ce înseamnă că anumite persoane care aveau șanse mari să recidiveze, astăzi sunt integrate cu succes în câmpul muncii, implicit în societate. Noi nu ne asumăm nici un merit, nici compania noastră, nici ONG-ul pentru care lucrăm, nu ne asumăm nimic bun din toate acestea, ci toate meritele le are Dumnezeu, pentru că El face BINE.

Nu știu dacă interesează sau nu, însă în contra partidă peste 85 % din deținuții din pușcăriile românești care au comis fapte cu violență se aflau în stare de ebrietate când au săvârșit fapta pentru care au fost închiși. Aceasta înseamnă că alcoolul face RĂU domnilor conducători, cu toate acestea avem liber la cârciumi, bag de seamă, dar nu la biserică.

E ciudat cum Bisericile care fac bine stau cu lacătele pe ușă, pe când crâșmele, care din ceea ce am văzut în pușcării, fac enorm de mult rău, sunt deschise.

Înțeleg că în ziua de azi doar „înapoiații” mai merg la biserică… chiar și așa vă rugăm dați-ne voie, cu măsurile de rigoare, să ne întâlnim și noi un ceas, două, Duminică dimineața. Sunt oameni care au nevoie de biserică, de Dumnezeu, pentru că DUMNEZEU FACE BINE, iar la biserică găsesc acea legătură cu El. Sunt oameni care încă nu ți-au spart mașina, casa sau contul din bancă, pentru că Dumnezeu le-a schimbat viața. Sunt oameni care mărturisesc cu gura lor că, dacă nu era Dumnezeu care să le schimbe viața, astăzi ar fi fost în pușcărie. Oamenii aceștia și mulți alții au nevoie de Dumnezeu pentru că ei au aflat ceva ce pare că cei care ne conduc nu știu încă și anume că DUMNEZEU FACE BINE.

Aceste rânduri nu sunt scrise pentru cei cu atitudinea de genul …continuarea aici

Trestia frântă n-o va zdrobi!

Trestia frântă n-o va zdrobi, şi mucul care mai arde încă, nu-l va stinge.                                                Isaia 42.3

 

Eu pot să am încredere că Dumnezeul meu mă va primi cu blândeţe, deşi sunt în adevăr slab, încovoiat şi neînsemnat ca o trestie. Se zice despre mine: „Mă sinchisesc de el ca de un pai”; şi această vorbire, cu toate că este puţin binevoitoare, nu este nepotrivită. Iată, eu mă simt mai neînsemnat decât o trestie care creşte în apă, căci ea tot îşi ridică capul deasupra. Dar eu sunt doborât; sunt sfâşiat cu asprime şi cruzime. Nu mai e nici o cântare în mine, căci eu sunt zdrobit şi nu pot să scot nici un sunet, ca o vioară spartă. Dar Domnul Isus nu mă va zdrobi de tot; şi dacă El mă cruţă, puţin mă interesează ce vor face alţii. O, Mântuitor blând şi îndurător, eu mă adăpostesc lângă Tine şi aşa uit vânătăile mele.Într-adevăr se poate foarte bine să fiu asemănat cu un muc care fumegă, a cărui flacără s-a stins şi care dă numai fum. Eu sunt mai curând o piedică decât un ajutor. Gândurile duhului meu tulburat îmi şoptesc că Satana a suflat în lumina mea şi că Domnul nu va întârzia să oprească fumul neplăcut care iese, stingând complet lumina mea cu un stingător. Totuşi am băgat de seamă că la braţele sfeşnicului sfânt erau numai mucuri, nu şi stingătoare. Domnul Isus nu înăbuşă lumina mea şi eu pot să prind curaj. Doamne, aţâţă din nou focul meu şi fă ca flacăra lui să strălucească spre slava Ta şi spre lauda dragostei şi bunătăţii Tale.

FamToFam

Să veghem şi să fim treji!

„să veghem şi să fim treji.”

1 Tesaloniceni 5.6

 

Grădina

 

            Alina primise de la tatăl ei o bucată de pământ pentru a-şi amenaja o gră­dină. În primele săptămâni, Alina s-a ocupat mult de grădina ei. A udat re­gulat micile plante, a rupt toată buruiana şi a săpat pă­mântul. Dar după un timp, Alina a devenit delăsătoare. Se juca mai bine cu prietenele ei decât să vadă de gră­dină. Ca urmare, florile şi-au plecat căpşoarele şi s-au uscat. Buruiana a crescut şi a înăbuşit restul de plante. Ce imagine tristă!

            Aşa se poate întâmpla şi cu grădina inimii omului. Când oamenii devin oi ale bunului Păstor, sunt la început plini de râvnă în citirea Cuvântului lui Dumnezeu şi în rugăciu­ne. Prin acestea, sufletul este „udat” (1 Corinteni 3.6) şi Dumnezeu poate da creştere. De asemenea pun deopar­te toate obişnuinţele rele. Ei renunţă la toate prieteniile cu aceia care îl urmează încă pe diavolul pe drumul cel lat şi care ar fi „buruiană” pentru viaţa lor nouă.

            Dar unii devin după un timp delăsători. Ei nu mai ve­ghează asupra inimii lor. „Udatul” şi „plivirea buruieni­lor” nu mai au loc. Roadele noii vieţi se usucă. Dragos­tea lor dintâi se răceşte, şi uneori se reiau şi obiceiurile rele. Ei sunt nefericiţi, iritaţi şi morocănoşi. Cunoşti pe cineva care are o astfel de „grădină”? Nu neglijaţi „uda­tul” şi „plivirea buruienilor”!
FamToFam

Cine munceşte, câştigă!

„Leneşul doreşte mult, şi totuşi n-are nimic, dar cei harnici se satură.” ‘Proverbe 13.4

Cine munceşte, câştigă

 

            Un bărbat pe nume Fischer a fost un Cautator de comori; el a căutat aur, și a găsit. El a localizat o porţiune de pe fundul oceanului, unde se credea că sunt „monezi de aur. Din acel moment, Fischer a devenit ceea ce alţii „numesc „un visător”, dar visele nu erau totul. După 16 ani de căutări a unei epave spaniole a găsit-o pe fundul oceanului la sud de Florida. Scafandrii lui au scos la lumină din nava scufundată monede de aur în valoare de milioane de dolari. Aceasta a necesitat o muncă grea. Munca l-a făcut pe Fischer un om bogat.

            Nu toţi avem ocazia să căutăm comori pe fundul oceanului, dar toţi putem stărui în multe lucrări bune, care vor fi în folosul nostru şi al semenilor. Se adeve­reşte, astfel, că „cine lucrează cu o mână leneşă sărăcește, dar mâna celor harnici îmbogăţeşte” (Proverbe 10.4). Nimeni nu-şi cunoaşte destoinicia până nu o pune la încercare. Orice început este greu, dar stăruin­ţa într-o lucrare va aduce rezultate frumoase. Dacă aştepţi, tinere, ca toate porţile să ţi se deschidă, poţi să aştepţi mult şi bine! Nu aştepta ajutorul altora, ci încrede-te în Dumnezeu şi munceşte cu cinste! Dumnezeu îi susţine pe cei ce primesc ajutorul Său.
FamToFam

Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta!

Avraam stătea tot înaintea Domnului. (Geneza 18:22)

 

În acest capitol, Avraam a mijlocit înaintea lui Dumnezeu pentru vieţile altora. Un prieten al lui Dumnezeu nu poate face altceva. Dar poate că tu vezi nivelul de credinţă al lui Avraam şi prietenia lui cu Dumnezeu ca ceva mult peste posibilităţile tale. Nu te descuraja, orice ar fi, pentru că Avraam a crescut în credinţă nu în salturi uriaşe, ci pas cu pas. Şi noi putem face la fel.

Omul a cărui credinţă a fost sever încercată, dar totuşi a trecut prin bătălie victorios, este omul peste care vor veni încercări mai grele. Cele mai scumpe bijuterii sunt cele tăiate şi şlefuite cu cea mai mare îndemânare, şi cele mai preţioase metale sunt trecute prin cele mai fierbinţi focuri. Poţi fi sigur că Avraam n-ar fi fost niciodată chemat Tatăl credinţei dacă n-ar fi fost încercat la maximum.

Citeşte Geneza 22. În versetul 2,Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac, . şi adu-l ardere de tot”. Îl vedem apoi urcând pe Muntele Moria cu inima grea şi dorind fierbinte, dar supunându-se smerit. A urcat cu Isaac, obiectul dragostei lui mari, care urma să fie sacrificat la porunca lui Dumnezeu – Acela pe care Avraam Îl iubea şi Îi slujea cu credincioşie!

Ce lecţie ar trebui să fie aceasta pentru noi când contestăm metodele pe care le foloseşte Dumnezeu în vieţile noastre! Mustraţi toate interpretările care încearcă să arunce îndoiala asupra acestei scene ameţitoare, pentru că acesta este un exemplu practic pentru toate vârstele! Îngerii priveau şi ei cu teamă respectuoasă. Nu va rămâne credinţa lui Avraam pentru totdeauna ca o putere şi ca un ajutor pentru toţi oamenii lui Dumnezeu? Nu va fi încercarea lui o mărturie a faptului că întotdeauna credinţa neclintită va dovedi credincioşia lui Dumnezeu?

Răspunsul este un „Da” răsunător! Şi odată ce credinţa lui Avraam a trecut victorioasă prin cel mai mare test al ei, Îngerul Domnului – Domnul Isus, Yehovah, şi Cel în care „făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele . sunt . [şi] ” (2 Corinteni 1:20) – i-a vorbit şi i-a spus: „ştiu acum că te temi de Dumnezeu” (Geneza 22:12). Domnul i-a spus, de fapt: „Pentru că ai avut încredere în Mine în această grea încercare, voi avea încredere în tine, şi vei fi pentru totdeauna <prietenul Meu> (Isaia 41:8)”. Domnul i-a promis lui Avraam: „Te voi binecuvânta foarte mult . Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!” (Geneza 22:17,18).

Este adevărat, şi întotdeauna va fi, că cei ce se bizuiesc pe credinţă, sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios” (Galateni 3:9).  selectat

Să fii prieten cu Dumnezeu nu este puţin lucru.
FamToFam

Ghita Ignat – Nu mi-e rusine!

„Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos” zicea apostolul Pavel care până la urmă a plătit cu viața pentru îndrăzneala lui de a nu-i fi rușine cu Evanghelia.

Astăzi pare că celor mai mulți creștini le este rușine cu statutul lor. A fi creștin practicant în 2020 este echivalent pentru unii cu a fi „înapoiat, needucat” ori vorba unui domn „din evul mediu”.

Când m-am apropiat mai mult de Dumnezeu am început să frecventez o biserică din mediul evanghelic din Suceava. Am observat că cei care veneau duminică de duminică la acea biserică aduceau cu ei Biblia. M-am întrebat de ce fac acest lucru? pentru că, în mintea mea, doar preotul sau pastorul, după caz, trebuia să poarte o Biblie cu ei. Mă gândeam: „ei sunt cu predicatul, noi cu ascultatul, meseria lor este să vorbească iar noi enoriașii să ascultăm”.

Cu timpul am înțeles că Dumnezeu dorește să ne vorbească nu doar duminica la biserică prin cei care slujesc acolo, ci în fiecare zi, și cum ar putea să facă asta mai bine decât prin „Scrisoare lui de dragoste” pentru noi,… Continuarea aici