Străduieşte-te să te prezinţi aprobat înaintea Lui Dumnezeu

„Străduieşte-te să te prezinţi aprobat înaintea Lui Dumnezeu.”2TIMOTEI 2:15

 

Versetul acesta dă o solemnă înştiinţare şi învăţătură tuturor celor credincioşi de la cei mai tineri pînă la cei mai în vîrstă şi în mod deosebit acelora care, deplin întemeiaţi pe Cuvîntul lui Dumnezeu cu privire la poziţia lor în Hristos şi la siguranţa mîntuirii, nu mai dau prea mare atenţie acestui îndemn pe care îl dă apostolul Pavel lui Timotei. S-ar părea ca acest îndemn este impropriu , cîtă vreme Pavel îl considera pe Timotei ca pe un lucrător încercat, verificat, şi căruia apostolul îi acorda atîta încredere, încît îl ruga : „…să rămîi în Efes ca să porunceşti…” Şi totuşi în ambele scrisori ale lui, Pavel îi dă lui Timotei tot felul de înştiinţări, sfaturi, îndemnuri şi sarcini. Învăţăm de aici că oricît de înaintată ar fi cunoştinţa şi priceperea noastră, oricît de „…tari în Scripturi…” am fi, cum se spune despre Apolo, avem nevoie să fim neîncetat îndemnaţi să ne străduim să ne prezentăm aprobaţi înaintea lui Dumnezeu în toate lucrurile. Apostolul Pavel, după ce îl prezintă pe cel credincios sub cele trei aspecte atît de sugestive: ostaş, atlet, şi plugar, dă în cele două epistole către Timotei nişte îndemnuri care sînt tot atît de actuale şi azi ca şi atunci cînd le-a scris prin Duhul Sfînt. În mijlocul răului pe care el l-a văzut mai de dinainte că se va întinde tot mai mult, apostolul ne îndeamnă la o totală şi netă separare de orice rău şi spune, prin Duhul Sfînt:

 

  1. Să ne ferim de zădarnicile ciocniri de cuvinte, mai ales cu cei ce au „…boala cercetărilor fără rost…” şi care sînt „…plini de mîndrie…” şi care de cele mai multe ori nu ştiu nimic. (lTim.6:4,5)

 

  1. Să ne ferim de „…vorbăriile goale şi lumeşti…” (ITim. 6:5, 2Tim 2:16). De cîte ori nu ne surprindem vorbind tot felul de lucruri de nimic, care, chiar dacă par nevinovate, Cuvîntul spune că „…cei ce le ţin vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu.”

 

  1. „Oricinerosteşte   Numele   Domnului  să   se   depărteze   de fărădelege!” (2Tim 2:19). S-ar părea că este un nonsens în cuvintele acestea. Poate cineva să folosească Numele Domnului şi să se găsească într-o stare de nelegiuire? „Limba este o lume de nelegiuiri.” „Păcatul este fărădelege.” Cine  îşi  poate  permite  nebunia  să  amestece  Numele  Domnului  cu fărădelegea sau nelegiuirea?

 

  1. Să ne despărţim de vasele de ocară, de necinste. (2Tim.2:20, 21). Duhul Sfînt Se referă la orice ar putea aduce dispreţ, necinstire, ocară, Evangheliei şi care împiedică pe copilul lui Dumnezeu să fie „…destoinic, pregătit pentru orice lucrare bună.” Învăţăturile false sînt şi ele un vas de ocară.

 

  1. Să fugim de poftele tinereţii. Credinciosul, şi cel tînăr şi cel în vîrstă, trebuie să fugă, „…să nu poarte de grijă cărnii, ca să-i trezească poftele…” (Rom. 13:14). Cît de actule sînt şi astăzi aceste cuvinte!

 

  1. Să ne ferim de întrebările nebune şi nefolositoare fiindcă de cele mai multe ori dau naştere la certuri. Mai înainte de a le pune, să ne întrebăm dacă sînt de la Duhul Sfînt.

 

  1. Să ne depărtăm de cei care au doar o formă de evlavie dar care sînt aşa cum îi descrie 2 Tim. 3:1-5. Să ne întrebăm astăzi cu seriozitate în ce situaţie ne găsim faţă de îndemnurile solemne ale Cuvântului Lui Dumnezeu şi să ne dăm în adevăr toată silinţa să ne prezentăm aprobaţi înaintea Lui Dumnezeu.
    FamToFam

Dr. Naomi Florea-În dialog cu mai mulți români interesați de detalii despre Covid-19

12Doamna doctor Naomi, este o tânără doctoriță româncă, stabilită în SUA, care este extrem de bine pregătită în domeniul medical și care are o inimă mare și o dorință rar văzută, în a-și ajuta cu tot ce-i stă în putință, compatrioții, în egală măsură; atât pe cei din SUA,  cât și pe cei din România.

Cu o sinceritate dezarmantă , fără nicio agendă personală , dimpotrivă, dă pe față multe lucruri din agenda multora, lucruri deja bănuite de noi toți. Este neobosită în direcția asta, așa cum veți putea să vă convingeți personal, ascultând Video-ul de mai jos, unde este în dialog cu mai mulți români, răspunzând cu toată plăcerea și cu mult curaj, tuturor întrebărilor, oferind în același timp și soluțiile cele mai potrivite pentru prevenire și vindecare a acestei boli.

Doar câteva din întrebările aduse în această discuție;

 

1. Care sunt adevăratele simptome de Covid-19?

2. Ce trebuie făcut imediat ce realizezi că ai contractat acest virus?

3. Ce medicamente trebuie să folosești imediat?

4. Ce trebuie făcut în cazul în care doctorul de familie, refuză să-ți prescrie medicamentele cerute de tine? Unde pot fi găsite aceste medicamente?

5. Este bine sau nu să te internezi în spital?

6. Dacă da, în ce punct, când?

7. Cât de riscant este să te internezi?

Dialogul (video) este în limba română. Chiar merită vizionat de orice român, îți va fi de mare ajutor, este chiar încurajator!

VĂ ROG, DA-ȚI MAI DEPARTE, PE TOATE CĂILE POSIBILE, ESTE EFECTIV DEOSEBIT DE ÎNCURAJATOR ȘI DEMN DE CREZUT!

Mulțumesc mult doamnei doctor Naomi Florea pentru amabilitatea, disponibilitatea și devotamentul dovedit față de compatrioții ei, cât și tuturor celor ce vor transmite mai departe acest mesaj, atât de util și necesar, dar mai ales sincer, într-o lume atât de compromisă, pe toate domeniile.

God bless you all!!

mike olari


Ghita Ignat – Zi: „Doamne, ajută!”, NU: „hai, noroc!”

Nu știu să fi scris ceva vreodată despre „Noroc”. Știu că în vechime i se mai zicea și Moloh – era un zeu-demon la care oamenii se închinau și căruia îi aduceau jertfe copiii mici… groaznic!

Nu cred în șansă, cum nu cred nici în coincidență. Cred însă că Cineva care este atât de puternic încât ține în mâinile Sale Universul întreg, gestionează perfect lucrurile privitoare la noi, oamenii, până în cele mai mici detalii.

Nu te poți numi „creștin” dar în același timp să crezi în noroc, cum nu poți spune că ești creștin dar să îți ghidezi viața după horoscop… e utopie, nu are sens.

Creștinul se încrede ferm doar în Dumnezeu, el privește la Dumnezeu ca fiind sursa din care primește viața, este ferit de nenorociri sau are cele de trebuință.

Nu l-am auzit pe Apostolul Pavel scăpând dintr-o primejdie să zică: continuarea aici

RÂUL DĂTĂTOR DE VIATA


Orice făptură vie, care se mişcă, va trăi pretutindeni pe unde va curge râul…                                  Ezechiel 47.9

     Apele vii din vedenia prorocului Ezechiel, curgeau în Marea Moartă şi aduceau viaţă până şi în acest loc cu apă stătătoare. Acolo unde curge harul, vine întotdeauna peste tot şi imediat viaţă duhovnicească. Harul vine în chip desăvârşit din viaţa lui Dumnezeu, care îl îndrumă aşa cum malurile îndrumă cursul apei dintr-un râu. Pe oriunde trece harul, el nu aşteaptă să vadă cum curge viaţa, ci el însuşi zămisleşte această viaţă prin undele sale dătătoare de viaţă. Oh, fie ca acest râu al harului să curgă pe toate străzile noastre şi să umple toate fundăturile; să ajungă până la casa mea şi să se ridice până acolo încât să umple toate odăile casei. Doamne, fă Tu ca această apă vie sa vină peste familia mea şi peste prietenii mei, dar să nu treacă fără să mă atingă şi pe mine. Eu am băut deja din ea, aşa socotesc, dar aş vrea să înot în ea şi să mă afund tot mai mult în această apă vie! O, Mântuitorul meu, îmi trebuie o viaţă din belşug. Vino, Te rog, la mine, până când fiecare părticică din fiinţa mea va fi înviorată. Dumnezeule viu, Te rog umple-mă cu viaţa Ta! Eu sunt sărac şi uscat ca un lemn. Vino, Doamne şi fă-mă să trăiesc astfel, încât la fel ca şi toiagul lui Aron să pot aduce flori şi roade spre slava Ta. Întăreşte-mă, pentru dragostea Fiului Tău Isus!
FamRoFam

Valoare HARULUI


Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă DUMNE-
ZEU, fără lege -despre ea mărturisesc Legea şi prorocii-şi
anume, neprihănirea dată de DUMNEZEU, care vine
prin credinţă în ISUS HRISTOS, pentru toţi şi peste toţi
cei ce cred în El.                                         Rom. 3,21.22.
Neprihănirea lui Dumnezeu a fost arătată fără Lege. Legea ordona omului să iubească pe Dumnezeu arătîndu-i omului numai lipsurile. Unde este un cuget sincer trebuie să recunoască, că propria neprihănire zidită pe temelia Legii, nu este nimic altceva decît nişte zdrenţe murdare. Neprihănirea lui Dumnezeu stă cu totul în afara Legii şi s-a arătat prin aceea că Dumnezeu a înălţat pe Isus la dreapta măririi Sale, în slavă şi cinste. Desigur că şi Legea a mărturisit despre această neprihănire, dar mai mult nu a putut să facă. Noi citim în Isaia 46.13: „Eu îmi apropii neprihănirea: nu este departe; şi mîntuirea Mea nu va zăbovi” şi în cap. 56: „Căci mîntuirea Mea este aproape să vină şi neprihănirea Mea este aproape să se arate.” Aşa a fost vestită această neprihănire de către martorii lui Dumnezeu, dar în zilele lor nu a fost descoperită. Dar acum a fost revelată NUMAI prin Isus Hristos cel răstignit şi proslăvit. Legea nu ştia nimic de un mijlocitor pentru păcătosul plin de datorii. Dar acum, în Isus Hristos ne-a fost descoperită neprihănirea lui Dumnezeu. Harul mărturiseşte de o acţiune a lui Dumnezeu în Fiul Său Prea iubit. Să nu ne uităm cu o inimă plină de laudă spre Dumnezeul şi Tatăl nostru? Dacă omul trebuie să facă ceva în lucrarea mîntuirii, Dumnezeu este înlăturat; şi dacă Dumnezeu este înlăturat mîntuirea este cu neptuinţă. Aşadar, dacă mîntuirea este lucrarea harului, trebuie să fie NUMAI a harului. Nu poate fi pe jumătate lege şi pe jumătate har. „Voi care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har.” (Gal. 5.4).

FamToFam

RĂSPLĂTIREA SMERENIEI ADEVĂRATE!


RĂSPLĂTIREA SMERENIEI ADEVĂRATE
… Căci oricine se smereşte va fi înălţat.Luca 18.14
Noi n-ar trebui să găsim că este greu să ne smerim, căci ce lucru avem de care am putea să fim mândri? Dimpotrivă, ar trebui să alegem locul cel mai de jos fără ca să fie nevoie să ni se spună. Dacă suntem sinceri şi mai ales când ne vom aşeza în genunchi înaintea Domnului pentru rugăciune, să nu ne simţim mai mult decât nimic. Într-adevăr, nu putem să vorbim Domnului de meritele noastre, noi n-avem nimic şi singurul nostru drept va fi să-I spunem: „Doamne, ai milă de mine, păcătosul”.Dar atunci ce cuvinte înviorătoare vor coborî de la tronul Său la noi. Vom fi înălţaţi dacă ne smerim. Drumul care urcă, coboară mai întâi. Odată dezbrăcaţi de noi înşine, suntem îmbrăcaţi în smerenie, care este cel mai bun veşmânt. Dumnezeul nostru ne ridică prin pacea şi bucuria inimii; prin cunoştinţa cuvântului Său şi legătura cu El, şi ne mai ridică prin bucuria iertării şi neprihănirii date de El. Domnul îi îmbracă cu slavă pe aceia care o primesc ca să slăvească pe Cel ce le-a dat-o. Domnul întrebuinţează puterea şi înrâurirea acelora care nicidecum nu se îngâmfă, ci rămân smeriţi, gândindu-se ce mare răspundere au. Nici Dumnezeu, nici oamenii nu se vor gândi să îl înalţe pe un om care se îngâmfă; ci Dumnezeu şi toţi oamenii de bine se unesc să cinstească smerenia.Doamne, coboară-mă în ochii mei, ca să fiu ridicat în ochii Tăi.
FamToFam
 

Rămâneţi în dragostea Mea!

 

„Rămâneţi în dragostea Mea” (loan 15:9)

Pentru a te simţi ca acasă în dragostea lui Dumnezeu, trebuie:

1) Să-I dai Lui prima parte a zilei. Psalmistul a scris: „îmi tânjeşte trupul după Tine” (Psalmul 63:1). Dacă nu înveţi să-l dai lui Dumnezeu prima parte a zilei nu vei reuşi să ajungi la o relaţie mai profundă cu El. Trebuie să pui deoparte un timp şi un loc anume în fiecare dimineaţă pentru a putea citi şi scrie conforta­bil, pentru a putea medita, studia, vorbi cu Dumnezeu cu voce tare, şi da, pentru a plânge dacă trebuie.

2) Să te bucuri de fiecare Cuvânt al Lui pentru tine. Primeşte ceea ce spune El ca pe o hrană, ca pe o comoară, ca pe o scrisoare de dragoste. Nu uita că citeşti pentru a te întâlni cu cineva. Scopul tău nu este informaţia, ci apropierea. Opreşte-te şi cântăreşte ce ai citit. Lasă Cuvântul să pătrundă în adâncul fiinţei tale şi aşteaptă-L să interacţioneze cu tine. El o va face!

3) Să vorbeşti şi să asculţi o persoană, nu o forţă invizibilă. Noi îl tratăm pe Dumnezeu de parcă ar fi o forţă mistică „de undeva”. Nu, El doreşte să vorbeşti cu El cum ai vorbi cu un prieten; să-ţi asculte cererile. îngrijorările şi mulţumirile. Riscă să fii onest şi aşteaptă răspunsul Său în schimb. Pune-ţi timp deoparte pentru a sta liniştit înaintea Lui. Stai acolo până te „conectezi” la El.

4) Să scrii gândurile şi impresiile tale; nu un jurnal sau o încercare de a scrie literatură, ci o evidenţă a umblării tale cu Dumnezeu. Împărtăşeşte-I îngrijorările tale. Cere-I înţelepciune. Lasă cererile tale scrise până vei primi călăuzire. Ţine o evidenţă a răspunsurilor Lui. Aceste practici simple se numesc „discipline” deoarece ele necesită efort – dar răsplata merită.

FamToFam

Cine este ISUS?

” , le-a zis El, „

Matei 16.15

 

O întrebare importantă

 

            Întrebarea din versetul de astăzi, pe care Mântuitorul a pus-o ucenicilor Săi, ne este pusă şi nouă. Este întrebarea supremă. De răspunsul pe care-l dăm la această întrebare atârnă fericirea noastră. Cine crezi, cititorule, că este Isus Hristos? Un om ca toţi oamenii, un filozof, unul dintre profeţi? Dacă numai atât crezi despre Mântuitorul, să ştii că n-ai niciun folos pentru sufletul tău. Dacă El nu este încă Mântui­torul tău, care te-a curăţat de păcate şi care acum este Adăpostul, Ocrotitorul, Lumina ta, eşti încă în în­tuneric, fără lumină şi fără mântuire.

            Planta răsărită în întunericul pivniţei nu beneficiază deloc de soarele de afară, astfel că îi vor lipsi căldura şi viaţa pe care le dă el. De aceea este atât de palidă, ofi­lită şi lipsită de verdeaţa pajiştilor de afară.

            Dacă vrei să te bucuri de lumina Mântuitorului, Cel care este Soarele dreptăţii, ieşi din „temniţa” întune­coasă a păcatului şi a necredinţei în care trăieşti. Abia atunci îl vei cunoaşte pe Mântuitorul în toată măreţia.
FamToFam

Ghiță Ignat – Necazurile noastre

Când vă întoarceți la Hristos și vă îndepărtați de a mai trăi în păcat, cu acea gândire lumească și egoistă, necazurile voastre nu dispar, ci, mai degrabă, abia au început.
De atunci, veți trăi o viață cu multe necazuri, cunoscute doar de cei care aleg să trăiască pocăința practic, nu doar la nivel declarativ.

Necazurile unuia care ignoră ce stă scris în Biblie sunt aduse asupra lui de propriile sale păcate, dorințe neîmplinite și acțiuni egoiste.
Dar necazurile celor care aleg pocăința ca stil de viață în Hristos sunt aduse asupra lor de diavolul care de multe ori lucrează prin alte persoane împotriva lor sau prin gândurile cu care le bombardează mintea sau prin trup (tot felul de pofte păcătoase) sau prin împrejurări, circumstanțe dificile (aici întotdeauna se are în vedere testarea credinței noastre). Dacă îndurăm și luptăm lupta cea bună a credinței, în cele din urmă, negreșit vom primi cununa vieții (care nu este doar o metaforă).

Dacă nu suntem gata să îndurăm și urmărim varianta ușoară a vieții de creștin, varianta trăirii la fel ca lumea, sperând astfel ca diavolul să nu ne mai atace, cu siguranță ne amăgim singuri și vom pieri… Continuarea aici

Femeii virtuoase

Proverbe 31.10-31

            Acest admirabil portret al femeii virtuoase ne arată cum înţelepciunea (însăşi viaţa lui Hristos) poate şi trebuie să fie pusă în practică în toate detaliile vieţii de zi cu zi şi de familie. Tinere creştine, fie ca Domnul să vă dea dorinţa de a-I fi Lui plăcute, asemănându-vă cu această femeie curajoasă, cinsti­tă, cutezătoare! Ce anume o caracterizează? – ea este activă, veselă, energică, miloasă, înţeleaptă, binevoitoare. Câmpul ei de lucru este casa (citiţi Tit 2.4,5); podoaba ei: puterea şi demnitatea (v. 17, 25; comp. cu 1 Petru 3.3…); scopul ei: să-şi onoreze soţul, obiectul fericitului ei devotament (v. 23), şi să aducă roade pentru el (v. 16); secretul ei — acesta ne este dezvăluit abia în versetul 30: ea se teme de Domnul. Cu adevărat, o soţie atât de înzestrată, „cine poate găsi?”. O soţie înţeleaptă vine de la Domnul, răspunde capitolul 19.14.

            Tot astfel şi voi, tinerilor, nu vă încredeţi într-o judecată făcută în pripă, nici într-una după aparenţe! „Farmecul este înşelător…” şi a înşelat pe mulţi. Gingăşia trecătoare a unui chip este departe de a fi întotdeauna o reflectare a adevăra­telor calităţi creştine. Şi nu uitaţi, la încheierea acestei cărți, de îndemnul din capitolul 4.23: „Păzeşte-ți inima mai mult decât tot ce se păzeşte…”. Pentru că ea aparţine în primul rând Domnului!
FamToFam