Ghita Ignat – Zi: „Doamne, ajută!”, NU: „hai, noroc!”

Nu știu să fi scris ceva vreodată despre „Noroc”. Știu că în vechime i se mai zicea și Moloh – era un zeu-demon la care oamenii se închinau și căruia îi aduceau jertfe copiii mici… groaznic!

Nu cred în șansă, cum nu cred nici în coincidență. Cred însă că Cineva care este atât de puternic încât ține în mâinile Sale Universul întreg, gestionează perfect lucrurile privitoare la noi, oamenii, până în cele mai mici detalii.

Nu te poți numi „creștin” dar în același timp să crezi în noroc, cum nu poți spune că ești creștin dar să îți ghidezi viața după horoscop… e utopie, nu are sens.

Creștinul se încrede ferm doar în Dumnezeu, el privește la Dumnezeu ca fiind sursa din care primește viața, este ferit de nenorociri sau are cele de trebuință.

Nu l-am auzit pe Apostolul Pavel scăpând dintr-o primejdie să zică: continuarea aici

RÂUL DĂTĂTOR DE VIATA


Orice făptură vie, care se mişcă, va trăi pretutindeni pe unde va curge râul…                                  Ezechiel 47.9

     Apele vii din vedenia prorocului Ezechiel, curgeau în Marea Moartă şi aduceau viaţă până şi în acest loc cu apă stătătoare. Acolo unde curge harul, vine întotdeauna peste tot şi imediat viaţă duhovnicească. Harul vine în chip desăvârşit din viaţa lui Dumnezeu, care îl îndrumă aşa cum malurile îndrumă cursul apei dintr-un râu. Pe oriunde trece harul, el nu aşteaptă să vadă cum curge viaţa, ci el însuşi zămisleşte această viaţă prin undele sale dătătoare de viaţă. Oh, fie ca acest râu al harului să curgă pe toate străzile noastre şi să umple toate fundăturile; să ajungă până la casa mea şi să se ridice până acolo încât să umple toate odăile casei. Doamne, fă Tu ca această apă vie sa vină peste familia mea şi peste prietenii mei, dar să nu treacă fără să mă atingă şi pe mine. Eu am băut deja din ea, aşa socotesc, dar aş vrea să înot în ea şi să mă afund tot mai mult în această apă vie! O, Mântuitorul meu, îmi trebuie o viaţă din belşug. Vino, Te rog, la mine, până când fiecare părticică din fiinţa mea va fi înviorată. Dumnezeule viu, Te rog umple-mă cu viaţa Ta! Eu sunt sărac şi uscat ca un lemn. Vino, Doamne şi fă-mă să trăiesc astfel, încât la fel ca şi toiagul lui Aron să pot aduce flori şi roade spre slava Ta. Întăreşte-mă, pentru dragostea Fiului Tău Isus!
FamRoFam

Valoare HARULUI


Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă DUMNE-
ZEU, fără lege -despre ea mărturisesc Legea şi prorocii-şi
anume, neprihănirea dată de DUMNEZEU, care vine
prin credinţă în ISUS HRISTOS, pentru toţi şi peste toţi
cei ce cred în El.                                         Rom. 3,21.22.
Neprihănirea lui Dumnezeu a fost arătată fără Lege. Legea ordona omului să iubească pe Dumnezeu arătîndu-i omului numai lipsurile. Unde este un cuget sincer trebuie să recunoască, că propria neprihănire zidită pe temelia Legii, nu este nimic altceva decît nişte zdrenţe murdare. Neprihănirea lui Dumnezeu stă cu totul în afara Legii şi s-a arătat prin aceea că Dumnezeu a înălţat pe Isus la dreapta măririi Sale, în slavă şi cinste. Desigur că şi Legea a mărturisit despre această neprihănire, dar mai mult nu a putut să facă. Noi citim în Isaia 46.13: „Eu îmi apropii neprihănirea: nu este departe; şi mîntuirea Mea nu va zăbovi” şi în cap. 56: „Căci mîntuirea Mea este aproape să vină şi neprihănirea Mea este aproape să se arate.” Aşa a fost vestită această neprihănire de către martorii lui Dumnezeu, dar în zilele lor nu a fost descoperită. Dar acum a fost revelată NUMAI prin Isus Hristos cel răstignit şi proslăvit. Legea nu ştia nimic de un mijlocitor pentru păcătosul plin de datorii. Dar acum, în Isus Hristos ne-a fost descoperită neprihănirea lui Dumnezeu. Harul mărturiseşte de o acţiune a lui Dumnezeu în Fiul Său Prea iubit. Să nu ne uităm cu o inimă plină de laudă spre Dumnezeul şi Tatăl nostru? Dacă omul trebuie să facă ceva în lucrarea mîntuirii, Dumnezeu este înlăturat; şi dacă Dumnezeu este înlăturat mîntuirea este cu neptuinţă. Aşadar, dacă mîntuirea este lucrarea harului, trebuie să fie NUMAI a harului. Nu poate fi pe jumătate lege şi pe jumătate har. „Voi care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har.” (Gal. 5.4).

FamToFam

RĂSPLĂTIREA SMERENIEI ADEVĂRATE!


RĂSPLĂTIREA SMERENIEI ADEVĂRATE
… Căci oricine se smereşte va fi înălţat.Luca 18.14
Noi n-ar trebui să găsim că este greu să ne smerim, căci ce lucru avem de care am putea să fim mândri? Dimpotrivă, ar trebui să alegem locul cel mai de jos fără ca să fie nevoie să ni se spună. Dacă suntem sinceri şi mai ales când ne vom aşeza în genunchi înaintea Domnului pentru rugăciune, să nu ne simţim mai mult decât nimic. Într-adevăr, nu putem să vorbim Domnului de meritele noastre, noi n-avem nimic şi singurul nostru drept va fi să-I spunem: „Doamne, ai milă de mine, păcătosul”.Dar atunci ce cuvinte înviorătoare vor coborî de la tronul Său la noi. Vom fi înălţaţi dacă ne smerim. Drumul care urcă, coboară mai întâi. Odată dezbrăcaţi de noi înşine, suntem îmbrăcaţi în smerenie, care este cel mai bun veşmânt. Dumnezeul nostru ne ridică prin pacea şi bucuria inimii; prin cunoştinţa cuvântului Său şi legătura cu El, şi ne mai ridică prin bucuria iertării şi neprihănirii date de El. Domnul îi îmbracă cu slavă pe aceia care o primesc ca să slăvească pe Cel ce le-a dat-o. Domnul întrebuinţează puterea şi înrâurirea acelora care nicidecum nu se îngâmfă, ci rămân smeriţi, gândindu-se ce mare răspundere au. Nici Dumnezeu, nici oamenii nu se vor gândi să îl înalţe pe un om care se îngâmfă; ci Dumnezeu şi toţi oamenii de bine se unesc să cinstească smerenia.Doamne, coboară-mă în ochii mei, ca să fiu ridicat în ochii Tăi.
FamToFam
 

Rămâneţi în dragostea Mea!

 

„Rămâneţi în dragostea Mea” (loan 15:9)

Pentru a te simţi ca acasă în dragostea lui Dumnezeu, trebuie:

1) Să-I dai Lui prima parte a zilei. Psalmistul a scris: „îmi tânjeşte trupul după Tine” (Psalmul 63:1). Dacă nu înveţi să-l dai lui Dumnezeu prima parte a zilei nu vei reuşi să ajungi la o relaţie mai profundă cu El. Trebuie să pui deoparte un timp şi un loc anume în fiecare dimineaţă pentru a putea citi şi scrie conforta­bil, pentru a putea medita, studia, vorbi cu Dumnezeu cu voce tare, şi da, pentru a plânge dacă trebuie.

2) Să te bucuri de fiecare Cuvânt al Lui pentru tine. Primeşte ceea ce spune El ca pe o hrană, ca pe o comoară, ca pe o scrisoare de dragoste. Nu uita că citeşti pentru a te întâlni cu cineva. Scopul tău nu este informaţia, ci apropierea. Opreşte-te şi cântăreşte ce ai citit. Lasă Cuvântul să pătrundă în adâncul fiinţei tale şi aşteaptă-L să interacţioneze cu tine. El o va face!

3) Să vorbeşti şi să asculţi o persoană, nu o forţă invizibilă. Noi îl tratăm pe Dumnezeu de parcă ar fi o forţă mistică „de undeva”. Nu, El doreşte să vorbeşti cu El cum ai vorbi cu un prieten; să-ţi asculte cererile. îngrijorările şi mulţumirile. Riscă să fii onest şi aşteaptă răspunsul Său în schimb. Pune-ţi timp deoparte pentru a sta liniştit înaintea Lui. Stai acolo până te „conectezi” la El.

4) Să scrii gândurile şi impresiile tale; nu un jurnal sau o încercare de a scrie literatură, ci o evidenţă a umblării tale cu Dumnezeu. Împărtăşeşte-I îngrijorările tale. Cere-I înţelepciune. Lasă cererile tale scrise până vei primi călăuzire. Ţine o evidenţă a răspunsurilor Lui. Aceste practici simple se numesc „discipline” deoarece ele necesită efort – dar răsplata merită.

FamToFam

Cine este ISUS?

” , le-a zis El, „

Matei 16.15

 

O întrebare importantă

 

            Întrebarea din versetul de astăzi, pe care Mântuitorul a pus-o ucenicilor Săi, ne este pusă şi nouă. Este întrebarea supremă. De răspunsul pe care-l dăm la această întrebare atârnă fericirea noastră. Cine crezi, cititorule, că este Isus Hristos? Un om ca toţi oamenii, un filozof, unul dintre profeţi? Dacă numai atât crezi despre Mântuitorul, să ştii că n-ai niciun folos pentru sufletul tău. Dacă El nu este încă Mântui­torul tău, care te-a curăţat de păcate şi care acum este Adăpostul, Ocrotitorul, Lumina ta, eşti încă în în­tuneric, fără lumină şi fără mântuire.

            Planta răsărită în întunericul pivniţei nu beneficiază deloc de soarele de afară, astfel că îi vor lipsi căldura şi viaţa pe care le dă el. De aceea este atât de palidă, ofi­lită şi lipsită de verdeaţa pajiştilor de afară.

            Dacă vrei să te bucuri de lumina Mântuitorului, Cel care este Soarele dreptăţii, ieşi din „temniţa” întune­coasă a păcatului şi a necredinţei în care trăieşti. Abia atunci îl vei cunoaşte pe Mântuitorul în toată măreţia.
FamToFam

Ghiță Ignat – Necazurile noastre

Când vă întoarceți la Hristos și vă îndepărtați de a mai trăi în păcat, cu acea gândire lumească și egoistă, necazurile voastre nu dispar, ci, mai degrabă, abia au început.
De atunci, veți trăi o viață cu multe necazuri, cunoscute doar de cei care aleg să trăiască pocăința practic, nu doar la nivel declarativ.

Necazurile unuia care ignoră ce stă scris în Biblie sunt aduse asupra lui de propriile sale păcate, dorințe neîmplinite și acțiuni egoiste.
Dar necazurile celor care aleg pocăința ca stil de viață în Hristos sunt aduse asupra lor de diavolul care de multe ori lucrează prin alte persoane împotriva lor sau prin gândurile cu care le bombardează mintea sau prin trup (tot felul de pofte păcătoase) sau prin împrejurări, circumstanțe dificile (aici întotdeauna se are în vedere testarea credinței noastre). Dacă îndurăm și luptăm lupta cea bună a credinței, în cele din urmă, negreșit vom primi cununa vieții (care nu este doar o metaforă).

Dacă nu suntem gata să îndurăm și urmărim varianta ușoară a vieții de creștin, varianta trăirii la fel ca lumea, sperând astfel ca diavolul să nu ne mai atace, cu siguranță ne amăgim singuri și vom pieri… Continuarea aici

Femeii virtuoase

Proverbe 31.10-31

            Acest admirabil portret al femeii virtuoase ne arată cum înţelepciunea (însăşi viaţa lui Hristos) poate şi trebuie să fie pusă în practică în toate detaliile vieţii de zi cu zi şi de familie. Tinere creştine, fie ca Domnul să vă dea dorinţa de a-I fi Lui plăcute, asemănându-vă cu această femeie curajoasă, cinsti­tă, cutezătoare! Ce anume o caracterizează? – ea este activă, veselă, energică, miloasă, înţeleaptă, binevoitoare. Câmpul ei de lucru este casa (citiţi Tit 2.4,5); podoaba ei: puterea şi demnitatea (v. 17, 25; comp. cu 1 Petru 3.3…); scopul ei: să-şi onoreze soţul, obiectul fericitului ei devotament (v. 23), şi să aducă roade pentru el (v. 16); secretul ei — acesta ne este dezvăluit abia în versetul 30: ea se teme de Domnul. Cu adevărat, o soţie atât de înzestrată, „cine poate găsi?”. O soţie înţeleaptă vine de la Domnul, răspunde capitolul 19.14.

            Tot astfel şi voi, tinerilor, nu vă încredeţi într-o judecată făcută în pripă, nici într-una după aparenţe! „Farmecul este înşelător…” şi a înşelat pe mulţi. Gingăşia trecătoare a unui chip este departe de a fi întotdeauna o reflectare a adevăra­telor calităţi creştine. Şi nu uitaţi, la încheierea acestei cărți, de îndemnul din capitolul 4.23: „Păzeşte-ți inima mai mult decât tot ce se păzeşte…”. Pentru că ea aparţine în primul rând Domnului!
FamToFam

PERFECTIONISMUL

PERFECTIONISMUL
„Văd că tot ce este desăvârşit are margini” (Psalmul 119:96)

            Standardele înalte şi atenţia pentru detalii sunt lăudabile; ele arată că te mândreşti cu munca ta. Totuşi, anumiţi perfecţionişti au o abordare de tipul totul sau nimic, găsind defecte şi fiind obsedaţi de faptul că puteau face mai bine. Cazul nostru este următorul: după ce a rostit unul din cele mai memorabile discursuri din istorie, Abraham Lincoln îşi descrie discursul de la Gettysburg drept „un eşec categoric”. Perfecţioniştii văd oportunităţi să facă bine, dar şi drept oportunităţi de a eşua, deci chiar şi când îşi ating ţelul nu au sentimentul împlinirii. Nici unul din­tre noi nu va atinge perfecţiunea în această parte a veşniciei, Suntem cu toţii imperfecţi; obişnuieşte-te cu ideea! „Cunoaştem doar în parte” (1 Corinteni 13:9). Aşadar: 

            1) Ingăduie-ţi să mai greşeşti pentru a reuşi. Henry Ford a spus: „Eşecul este numai o oportunitate de a începe iarăşi cu mai multă pricepere”. 

            2) Deşi la început nu poţi excela, nu-ţi fie teamă să încerci. Nu vei obţine rezultate perfecte, vei putea înţelege că uneori „mediu” înseamnă progres. 

            3) Înveseleşte-te. Iartă-te şi extinde-ţi atitudinea şi faţă de ceilalţi. Emerson a spus: „O consecvenţă prostească este sperietoarea minţilor mărunte”. 

            4) Nu te poticni în detalii. Stabileşte-ţi o limită de timp; spune: „Voi acorda acestui lucru treizeci de minute”. Un bine-cunoscut consilier spune: „Trebuie să ai aşteptări rezonabile … fă tot ce poţi şi încurajează-i pe ceilalţi să facă la fel. Defectele şi imperfecţiunile îţi determină unicitatea. Eliberează-le. Îmbrăţişează-le … eşti uman … Dumnezeu te-a făcut aşa”. Adevărul este că Dumnezeu nu ne judecă greşelile la fel de aspru pre­cum o facem noi. El „îşi aduce aminte că suntem ţărână” (Psalmul 103:14).
FamToFam

Copacul cel mare

Daniel 4.19-27

            Putem înţelege uşor lupta interioară care se dă în inima lui Daniel atunci când descoperă semnificaţia visului. A ros­ti adevărul în astfel de împrejurări echivala cu a se expune morţii. Dar el nu se dă bătut. Sentimentul că a primit o misi­une de la Dumnezeu îi dă curaj să dezvăluie înaintea ochilor împăratului cartea viitorului acestuia. Este un curaj care nu exclude nicidecum înţelepciunea şi blândeţea; el ştie să vor­bească într-un spirit de har, „dres cu sare” (Coloseni 4.6). Fie ca Domnul să ne încurajeze prin exemplul acestui slujitor cre­dincios! Noi, cei care cunoaştem din Cuvânt care va fi soarta veşnică a păcătoşilor nepocăiţi, să nu ascundem această parte grozavă a Adevărului, de teamă că vom displăcea oamenilor.

Copacul cel mare, imagine a împăratului, reprezin­tă, de asemenea, lumea în general (vezi Ezechiel 31.3-9). Orgolioasă şi prosperă (v. 4), ea este organizată pentru a satisface toate nevoile şi toate poftele umanităţii. Umbra ei protectoare şi „ramurile” ei felurite oferă fiecăruia locul său-şi hrana sa (v. 21). Lumea însă nu uită decât un singur lucru, că „Cel Preaînalt stăpâneşte” (v. 25). Astfel, judecata va veni asupra ei; Dumnezeu însă, prin Cuvântul Său, ne avertizează pe fiecare. „Rupe-o cu păcatele tale” ne spune el (v. 27) şi împacă-te cu Dumnezeu (comp. cu Isaia 58.6,7)!
FamToFam