Capul familiei

SUNTEM SOȚI! DAR CE FEL DE SOȚI ?!

Mi-a fost adusă în atenție o poezie, pe care o voi publica mai jos și care efectiv m-a intrigat și provocat în același timp, așa că am decis să scriu un articol prin care să pot exprima ceea ce am gândit atunci când am citit această poezie și tot odată să dau și un răspuns (îmi place să cred) în numele mai multor soți creștini.

29EA8FE200000578-3137186-image-a-1_1435133011059

Sper să fiu înțeles chiar dacă acest răspuns nu-l voi da în versuri. Îmi place să cred că această poezie nu este inspirată din viața celei care a scris-o, nici din viața altor soții creștine. Citind și recitind această poezie, cu mare atenție, mi se pare a fi mai degrabă inspirată din viața unor soții musulmane, care nu au multe drepturi în viața de familie. Noi, creștinii, suntem învățați de Cuvântul lui Dumnezeu să ne iubim soțiile, așa cum Cristos iubește Biserica Lui – Efeseni 5:25

În viața de familie a creștinilor nu există unul care a eșuat și unul care este victorios. Ambii soți, sunt responsabili, atât pentru eșecurile familiei, cât și pentru biruința și succesul familiei. Ba mai mult, conform Bibliei, soțul este PREOTUL (capul familiei) așa că mai degrabă, eșecurile pot fi atribuite soțului.

Referitor la conținutul poeziei, aș vrea să fac foarte clar un lucru și anume: orice soț care a reușit să-și aducă soția la o astfel de concluzie, trebuie să se întrebe foarte serios dacă viața lui de creștin este în regulă. Suntem responsabili la fel ca soțiile noastre în creșterea copiilor. Spălatul vaselor, sau schimbarea unui scutec, ar trebui să fie ceva normal pentru orice soț. Nici chiar ajutorul la pregătitul mâncării sau făcutul temelor, nu ar trebui să fie doar în datoria mamei.

A FI MAMĂ, ESTE CEL MAI RESPONSABIL SERVICIU DIN LUMEA ACEASTA, DAR CEL MAI PROST PLĂTIT!

Măcar noi, tații, să nu le facem viața și mai grea. Apoi atunci când după nașterea copiilor, soția a mai luat câteva kilograme în greutate, nu ar trebui să ne deranjeze cu nimic. Dimpotrivă, trebuie să o tratăm cu mai multă atenție, fiindcă totul s-a întâmplat aducând pe lume copiii noștri, nu numai ai ei.

Iar atunci când pe fața soției, apar urme vizibile de îmbătrânire, să nu uităm că nici noi nu am întinerit și că frumusețea nu constă doar în ce se vede, ci de cele mai multe ori, ceea ce nu se vede, are valoare mai mare.

Să învățăm, deci, să ne tratăm soțiile așa cum Cristos își tratează Biserica. Vă rog, lecturați poezia de mai jos. Aștept și alte păreri și sfaturi în această direcție.

-mike olari-


Suntem femei

Suntem femei, deci suntem vinovate,

Dacă în casă nu este curat,

Copiii dacă nu ascultă în toate

Şi temele corect nu prea le fac

Suntem de vină când apare o pată

Pe rufele ce vin de la spălat,

Dacă mâncarea nu e variată,

Sau pur şi simplu nu este pe plac.

 

Suntem de vină când, crescând copiii,

Se îndreaptă spre un drum de neînţeles,

Suntem de vină când îmbâtrânim,

Cu toate că oricum n-avem de ales.

 

Suntem de vină când suntem frumoase,

Suntem de vină când ne urâţim,

Iar uneori ne pare că-i o vină

Şi simplul fapt că încă mai trăim.

 

Şi când trec anii, iar suntem de vină,

Că devenim aşa nesuferite.

Din când în când ne punem întrebarea

Dac-avem dreptul să mai fim iubite.

 

Ne mai acrim şi ne uităm urât

La cei din jurul nostru uneori

Şi nu înţelegem unde am greşit,

Că tot atragem fulgere şi nori.

 

Aşa ne îndreptăm spre Dumnezeu,

Fără răspunsuri şi cu lacrimi multe,

Având atât de mult de povestit,

Dar neavând cine să ne asculte.

 

Umplem biserici, facem rugăciuni

Nădăjduind mereu să fim iertate,

Ca cel puţin în viaţa de apoi

S-avem şi noi de fericire parte.

 

Destinul e comun. Puţine scapă.

Şi atunci când scapă dau de altceva.

Să mergem deci cu Dumnezeu ´nainte,

Fiindu-ne de ajuns iubirea Sa.

Mina Ianovici

https://rodiagnusdei.wordpress.com/2014/05/27/mina-ianovici-suntem-femei/