denominatie crestina

Si eu am fost penticostal, până ce m-am pocăit

Urmărind reacțiile la interviul acordat de către Cristian Barbosu blogului nostru, am remarcat pe alte bloguri și unele reacții mai puțin creștine. Se pare că unii nu înțeleg nimic despre bisericile non-denominaţionale. Aceştia se luptă pentru anumite nume de denominațiuni și organizații.  Dragii mei, mergeți la Biblie să vedeți dacă găsiți vreun suport pentru numele pentru care vă luptați.

Un alt lucru care trebuie luat în considerare, este faptul că cei care se pocăiesc, trebuie sa crească și să se maturizeze şi abia apoi să se exprime public. Niciodată un elev care abia a început clasa I-a nu poate să priceapă nimic din ceea ce se predă la facultate, datorită nivelului academic superior creșterii și dezvoltării lui, la momentul respectiv. Eu cred că cei care se grăbesc să scrie și să facă tot felul de comentarii pe blogurile evanghelice, ar trebui să se uite mai întâi la propriul nivel de maturitate. Nu înseamnă că îndată ce ți-ai însușit abecedarul poți duce un dialog la nivel academic. Pe plan spiritual, poate că cei criticați, au crescut spiritual ajungând la o maturitate neînțeleasa de criticii încă purtători ai sticlei cu lapte.

Dacă mă uit în viața mea, pot să văd diferențe foarte mari în modul de gândire, și în evoluția maturității spirituale, de la decadă la decadă.

Cei care refuză să crească și au rămas la stagiul de a susține un Cult sau o organizație, ar fi bine să se abțină mai mult în a face aprecieri și comentarii nefondate biblic. La început a existat o singură Biserică Creștină, fără culoare confesională. Noi suntem cei care am creat garduri inutile, separând turma Domnului în grupuri și grupulețe. Ne putem lăuda toată ziua că suntem penticostali sau baptiști sau ortodocși; dacă nu avem dragoste pentru toți, ci îi urâm pe toți cei care cred altfel de cât noi, atunci trebuie să ne reconsiderăm religia. Nașterea din nou aduce multă dragoste în inimile noastre, aduce pe Duhul Sfânt, care ne ajută să creștem spiritual, să producem roada Duhului în vieţile noastre (Galateni 5) și ne ajută să aducem bucurie atât celor din jur, cât și Cerului.

Am fost plecat într-o vizită în România, unde împreună cu o echipă de frați din Bordul Misiunii Family to Family, am participat la 3 botezuri în apă.

Neresnica - Banatul Sârbesc

Deleni, Olt

photo (15)

Penitenciarul Tineri și Minori – Craiova

photo (16)

Neresnica – Banatul Sârbesc

Un lucru comun la cei care s-au botezat a fost importanța majoră a mărturiei celor din jur. Înainte ca oamenii să-l vadă pe Isus, ne vad pe noi. Dacă viața noastră de creștin lasă de dorit, nu avem nicio șansă, sa-i convingem pe oameni să se pocăiască, așa cum se pare că  Francis de Assisi spunea odată:  ,,Predică Evanghelia, iar dacă este necesar folosește și cuvinte”.

N-am văzut auzit pe nimeni că s-a întors la Dumnezeu, pentru ca cineva i-a spus că este penticostal, baptist, creştin după evanghelie, etc. În final doresc să le sugerez celor care scriu, să fie siguri că prin ceea ce scriu sau comentează pe blogurile creștine, fac o slujbă pentru Dumnezeu, nu pentru Diavolul. Şi să nu ne trezim că spunem binelui rău și răului bine, crezând că facem slujba lui Dumnezeu.

Doamne dă lumină!

Cu toată dragostea,

Mike Olari.