Harvest Metanoia Arad

Cristi Barbosu din nou în Phoenix

După participarea la Harvest University 2014 – evenimentul cel mai important al anului în cadrul rețelei Harvest Bible Fellowship – care s-a desfășurat la Chicago în urmă cu puține zile (19-22 Octombrie), Cristi Barbosu vorbitorul principal al sesiunii de luni seara, a ajuns din nou în Phoenix, după doar 4 luni de la vizita anterioară în statul Marelui Canion.

Ne bucurăm să îl avem din nou printre noi, de data aceasta slujind în două biserici, una americană și una românească.

photo 4

Pentru localnici este un bun prilej de a participa la bisericile unde va sluji Cristian Barbosu ca invitat special, însa vom oferi informații și pentru cei de la distanță care pot urmări mesajele online în direct, sau înregistrate. Iată în continuare detaliile:

  1. Duminică dimineața: Cristi Barbosu va predica (în limba engleză) la Harvest Bible Chapel Glendale. Programul începe de la ora 10:00 am și nu se trensmite în direct, ci veți putea urmări înregistrarea audio a mesajului care va fi postată în zilele următoare pe website-ul acestei biserici accesând: http://www.harvestglendale.org

Adresa: Harvest Bible Chapel @ The Renaissance Hotel, 9495 W Coyotes Blvd, Glendale, AZ 85305

2.  Duminică seara: Cristi Barbosu este invitatul Bisericii Happy Valley, unde va predica în limba română, în cadrul unui program special, care va începe de la orele 5:30 pm. Programul se transmite în direct pr website-ul acestei biserici accesând: http://www.happyvalley.cc

Adresa: Happy Valley Romanian Pentecostal Church, 25435 N 15th Ave, Phoenix, AZ 85027

Dumnezeu să îl binecuvinteze pe Cristi cu un mesaj inspirat de El, folositor pentru toți cei care îl ascultă!

Lipsa evaluării, a relevanței și… legalismul – Cristian Barbosu: Interviu (partea a II-a)

Continuăm cu partea a II-a a interviului acordat de Cristi Barbosu, pastorul Bisericii Harvest Metanoia Arad.

 

Cristi_Barbosu

Î. Atunci de ce ai părăsit Cultul Baptist? Ce a însemnat pentru tine decizia aceasta?

R: Sincer, vreo 2 ani de zile m-am luptat cu aceasta idee. Nu am vrut sa-i parasesc pe fratii mei si lucrarea de acolo, findca cu greu am fost acceptat. Una e sa fii acceptat si alta e sa si rezisti. Mentionez insa faptul ca, si astazi ca si atunci, ma inteleg foarte bine cu cei mai multi. Totusi a trebuit sa iau pana la urma aceasta hotarare. Au existat si inca exista in Cultul Baptist persoane cărora, desi pe de o parte le apreciez lucrarea si modul in care Dumnezeu îi foloseste, pe de alta parte ma mir de agresivitatea lor impotriva unor lucrari sau lucratori care difera fie doctrinar, fie in convingeri sau manifestari spirituale fata de ei. Si in loc sa isi tina incuviintarea pe care o au pentru ei insisi, asa cum ne invata Scriptura si sa astfel sa inteleaga principiul biblic al unitatii in diversitate, ei nu pot accepta ca altii sa aiba pareri diferite fata de ei si îi considera anatema, tratandu-i uneori mai rau decat pe cei necredinciosi (si asta o spun chiar din experienta proprie). Principiul lor este uniformitate prin conformism, o metoda pe care din pacate am intalnit-o mai degraba in comunism, impotriva caruia unii dintre ei au luptat. Oare sa fi iesit din Egipt, dar Egiptul sa nu fi iesit din ei? Nu stiu. Dar din cauza unor astfel de frati care si-au facut tinta in viata si lucrare, sa darâme pe altii, am hotarât sa ies. Aproape in fiecare evanghelizare sau conferinta mai mare pe care am sustinut-o in lucrarea mea din ultimii ani, acest gen de oameni, chiar daca locuiau la sute de km distanta, cautau sa dezbine-i pe cei implicati, sa-i determine sa nu se implice, denigrandu-ma sub diferite forme, folosind bineinteles franturi de adevar, distorsionari, sau pur si simplu minciuni. Cand i-am confruntat, fie n-au vrut sa stea de vorba cu mine, fie au ignorat principiul din Mat 18 si si-au continuat calomniile si loviturile lor. Si dupa cativa ani de zile in care vrei sa faci o lucrare buna dar esti mereu atacat, lovit, vorbit de rau … ajungi la o limita. Si eu am ajuns. Probabil ca sunt mai slab ca altii sau mai nepregatit sa fac fata la acest gen de lupte nedrepte, dar ma vedeam irosind energie si timp aparandu-mi caracterul si lucrarea de astfel de defaimatori si pierzandu-mi viziunea si eficienta din ceea ce stiam ca Dumnezeu ma cheama sa fac – nu sa lupt cu fratii mei, ci sa lupt sa scot din gheara Diavolului sufletele celor pierduti. Si a trebuit sa aleg, sa ies din conjunctura acestor oameni care mereu ma muscau fie pe fata, fie tacit, si sa-mi indeplinesc chemarea si lucrarea asa cum trebuie sau, sa continui sa lupt sau sa ma pliez supunandu-ma din nou robiei lucrurilor incepatoare, ca cei din Galatia. Si am ales sa ies, o hotarare deloc usoara, luata si pe fondul unor tensiuni din biserica pe care o pastoream atunci, unde se ajunsese sa aiba loc intalniri secrete intre unii dintre membrii bisericii care nu-mi doreau binele si membrii din conducerea UBR. Mi-am dat seama ca asa nu mai pot continua. Si am simtit atunci foarte clar calauzirea sa ies, de dragul chemarii, lucrarii si mentinerii relatilor bune cu majoritatea pastorilor si conducatorilor baptisti din cadrul UBR. Daca mai ramaneam, probabil ca mai multe probleme aveam si mai multa valva s-ar fi facut in jurul meu, ceea ce ar fi afectat si UBR. De dragul pacii si al linistii am hotarat sa ies. Si nu regret.

Î. De ce natură au fost divergențele tale în relația cu Cultul Baptist?

R: Eu nu am avut divergente cu Cultul sau Conducerea Cultului. Cei care nu ma inghiteau, erau anumiti lideri, care aveau probleme mai degraba legate de cele 3 lucruri pe care eu le-am mentionat si aici, la intrebarea anterioara – lipsa evaluarii slujitorilor si a lucrarii lor, lipsa relevantei (stilul mai contemporan pe care eu il promovam) si atitudinea mea impotriva legalismului. Intr-adevar au existat si diferente intre mine sau lucrarea mea si convingerile doctrinare sau practicile eclesiale ale bisericilor baptiste in general, dar eu mizand pe modelul biblic al unitatii in diversitate nu am considerat ca aceste diferente trebuie sa ne divizeze fiindca nu aveau de-a face cu absolutele Scripturii. Unii insa au crezut ca da si au iscat anumite divergente si pe aceste teme. Spre exemplu, eu nu sunt un cesationist, ci cred in existenta si continuitatea darurilor spirituale si astazi. Sunt printre cei din categoria “open but cautious” adica deschis dar precaut, ferindu-ma de abuzurile si exagerarile intalnite in destule biserici penticostale sau carismatice. Tot asa, eu cred si practic lucrarea de eliberare, considerand ca textul biblic ne indeamna nu doar sa ne supunem lui Dumnezeu ci sa ne si impotrivim celui rau si acesta va fugi de la noi. Si eu asta am trait si practic, si nu trebiue sa fii penticostal sau carismatic sa crezi în duhuri sau în autoritatea lui Isus Hristos de a aduce eliberare in vietile celor legati sau influentati de Satan si astfel sa i te impotrivesti. Deasemenea cred ca modelul de conducere al bisericii cel mai apropiat de Scripturi este conducerea prin presbiteri nu congregationalismul, care este de obicei asociat cu baptismul, si aici s-au generat discutii si controverse. Si divergentele cotidiene, sa le numesc asa, de care se legau in permanenta legalistii, si anume cele ce tin de stilul de inchinare (mai contemporan), grupurile mici care noi le promovam, darea de socoteala, accentul pus echilibru si bun simt mai degraba decat pe interzicerea unor forme de imbracaminte, asezare in biserica, podoabe, etc. Eu dintotdeauna am avut convingerea ca NT sustine diversitatea, cel putin eu asa am constatat din descrierea si abordarea apostolului Pavel atat in Fapte cat si in Galateni, a diferentelor de stil si chiar doctrinare care existau intre bisecile NT (vezi dif dintre Antiohia si Ierusalim), dar concluzia la care am ajuns este ca desi aceste diferente exista si trebuie recunoscute si respectate, tot asa exista si tendinta fariseica a fartilor veniti de la Iacov (Gal 2) care vor sa-si impuna parerea, criticand si intimidand biserici si lucratori. Am ales insa, in ciuda experientelor mele triste, sa respect pe cei ce cred diferit fata de mine fara sa-i fac anatema sau sa-i dispretuiesc, fiindca asa inteleg eu principiul din Rom 14. Ma asteptam si eu sa fiu tratat la fel dar nu s-a intamplat. What’s new … ?!

Î. Au încercat liderii organizației să te convingă să rămâi?

R: Unii da, altii nu.

Î. De cât timp ai iesit din Cultul Baptist?

R: De 1 an si jumatate.

Î. În ce a constat prețul pe care l-ai plătit plecând din Cultul Baptist?

R: Pe de o parte calomniile au continuat si continua in anumite cercuri si pe anumite situri, pe de alta parte insa am liniste, pace, eficienta cu mult mai mare si o deschidere cu mult mai larga de colaborare cu biserici si lucratori din diferite denominatiuni, care-l iubesc si lucreaza cu pasiune pentru Dumnezeu. Mi-este dor de intrunirile de luni ale comuninatii baptiste din regiunea noastra, unde ne adunam cu pastorii sa ne rugam si sa ne impartasim – chiar am avut o experienta faina in comunitatea de Arad cat timp am fost in UBR. Foarte putini pastori au avut ceva cu mine, probabil din cauza faptului ca ma cunoasteau si ne cunosteau lucrarea; de fapt la un moment dat ei s-au opus dorintei conducerii UBR de atunci, de a ne respinge cererea de primire in Uniune. Imi lipsesc dar ma vad cu multi dintre ei, fie conlucrand, fie discutand, fie studiind impreuna. Uitandu-ma in urma pretul platit nu se compara cu simtamantul de binecuvantare pe care il traiesc acum.

Î. Care a fost atitudinea Cultului față de tine de la plecarea ta până în prezent?

R: Conducerea actuala a Cultului mi-a aratat respect si oridecate ori am avut prilejul m-am intalnit cu ei si am colaborat cu ei in continuare. Cei care mi-au fost prieteni inainte mi-au ramas si acum, cei care mi-au fost dusmani, s-au mai rarit, dar unii au ramas la fel. Nu stiu cum va fi reactia Cultului pe viitor daca vor fi alegeri si oamenii se vor schimba. Sper ca sa se schimbe in bine. Eu le-am mai zis si inca le zic, noi credinciosii avem un singur Potrivnic si ala nu este fratele de langa mine, ci este cel rau. Impotriva Lui ar trebui sa luptam nu unul impotriva altuia.

Î. Care a fost reacția ta față de Cult în tot acest timp?

R: Respect si deschidere. Am predicat in multe biserici baptiste, m-am intalnit si ma intalnesc cu multi pastori baptisti, colaborez oricand imi permite timpul si ma rog pnetru ei si le urez binecuvantare.

Î.Ai regretat vreodată plecarea din cult?

R: Am regreat partasia frumoasa care am avut-o cu multi pastori si lucratori. Dar altceva nu pot spune ca am regretat. Din pacate Cultul nu prea ofera sprijin sau solutii ci de obicei intervin cand au ceva de criticat, cerut sau de impus. Ma bucur ca actuala conducere a UBR incearca sa schimbe acest stil de abordare, Domnul sa-i ajute sa si reuseasca, desi nu prea am sperante mari, uitându-mă la cata indarjire “spirituala” au unii dintre oponentii lor (care – oare la intamplare – sunt si oponentii mei). Dar sunt optimist ca Dumnezeu, dincolo de noi, vede situatia si candva, va actiona.

Î. Care a fost evoluția ta de la plecarea din cult până în prezent?

R: Eu ma judec in functie de rodul lucarii in care sunt implicat. Si roadele sunt peste asteptarile mele. Ceea ce am realizat intr-un an de cand am iesit din Cult, n-am reusit sa realizez in 3-4 ani inainte. Desi am iesit dintr-o perioada de criza acuta si foarte obosit si lovit, nu vreau sa spun ca succesele acestea le-am avut doar din cauza iesirii noastre din Cult. Este adevarat ca libertatea de a lua anumite initiative fara presiuni sau teama ca mereu vei fi criticat sau lovit, conteaza. Deasemenea, conducerea prin presbiteri care fluidizeaza enorm procesul de luare a deciziilor (multumesc Doamne ca le-ai dat ideea asta atât lui Moise cât şi lui Pavel), de asemenea si o alta echipa de slujire mai ancorata in Domnul si mai eficienta, sunt factori pozitivi. In plus, libertatea in Duh pe care o traim acum, impactul non-denominational intre necredinciosi care, din pacate, se feresc din ce in ce mai mult de etichete denominationale, au dus la o evolutie pozitiva si la o accelerare a lucrarii in ultimul an.

Î. Ce sfat le-ai da celor care nu-și mai găsesc locul în cult, dar nici nu sunt gata să plătească prețul plecării?

R: In primul rand vreau sa o spun clar – eu nu sfatuiesc pe nimeni sa plece din vreun Cult atata timp cat nu are o convingere clara din partea Domnului. Nu doar o frustrare, fiindca multi suntem frustrati de sisteme cultice, ci si o chemare, o convingere clara. Eu le-am avut pe amandoua si de aceea am facut acest pas. Apoi îi indrum sa se gandeasca bine, fiindca e vorba de biserica lui Hristos, si nu doar de ei insisi. Asta a fost framantarea mea cea mai mare. Noi nu traim pentru noi insine ci pentru chemarea pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Si fiind chemati sa pastorim biserica Lui (nu a noastra!) trebuie sa fim super-precauţi vis-à-vis de hotararile pe care le luam. De aceea, eu consider ca sunt pastori si biserici care au nevoie de Cult si care chiar daca si-ar dori, nu s-ar descurca, nu ar fi eficienti pentru Imparatia Lui in afara Cultului. Fiindca nu sunt pregatiti, sau nu au mijloacele necesare de a supravietui. Mai ales daca in cadrul comunitatilor locale, sau in bisericile lor, au autonomie si nu sunt pusi sub presiuni, asa cum eu am fost pus, cred ca pot merge inainte slujind impreuna cu toti cei din Cult. In schimb, daca frustrarile sunt prea mari, si problemele cu care se confrunta nu au de-a face cu pacat in viata lor, sau lipsa de integritate pe plan moral sau financiar, sau probleme doctrinare majore, atunci cred ca trebuie sa se gandeasca serios la viitorul lor si al bisericilor lor. Fiindca la acest moment Cultele evanghelice din Romania, din pacate nu pot da viziune fiindca ele insele nu au o viziune, ci mai degraba lupta pentru a supravietui, uneori dand lupte inutile. Daca simti ca nu mai poti, cauta in primul rand calauzirea lui Dumnezeu. Nu lovi in altii, spune-le convingerile tale dar nu incerca sa dai si apoi sa fugi, nici sa critici fara a da solutii, si daca solutia este iesirea din acel context, iesi, dar fii sigur ca ai facut-o luptand cu armele Duhului si nu ale firii. Pe de alta parte nu uita ca vei plati un pret, ca va trebui sa muncesti din greu; esti sigur ca esti dispus sa o faci? Familia ta te sustine? Biserica ta la fel? Multi lideri stiu ca sunt intr-o situatie critica, dar aleg să trăiască la fel, fara sa riste, alegand mediocritatea în viață și în slujire, și asta le va compromite slujirea pe termen lung.

Î. În prezent, ești atașat de vreo organizație creștină?

R: Pe de o parte nu – noi suntem non-denominationali. Pe de alta parte da. Inca din 2004 eu am devenit membru si apoi si biserica noastra, partenera, a unei retele de biserici numita Harvest Bible Fellowship, biserici care au aceiasi viziune, strategie, principiu de lucru in intreaga lume. Nu este o denominatiune, nu exista uniformitate, se respecta autonomia locala si se ofera sprijin de orice fel in lucrare. Precum am spus-o si la inceputul acestui interviu, eu dintotdeauna mi-am dorit sa conlucrez cu alti pastori si biserici, si daca nu s-a putut in Cult, iata ca Dumnezeu a deschis alte usi.

Î.Care crezi că este viitorul bisericilor desprinse de cultele religioase din Romania?

R: Nu stiu. Multe sunt biserici sanatoase, altele mai putin. Depinde de motivul iesirii lor, ce seamana omul aceea va si secera. Eu cred ca viitorul trebuie sa aduca schimbari in miscarea evanghelica din Romania, fie ca ele vor avea loc in cadrul Cultelor, fie ca bisericile si pastorii vor fi nevoiti sa iasa din Culte si sa miste Romania, fiindca daca vom ramane tot asa, vom pieri in curand. Am insa credinta ca Dumnezeu nu ne va lasa si ne va trezi, si pe cei din Culte si pe cei din afara Cultelor!

Î. Un ultim cuvânt pentru cititorii acestui blog și nu numai…

R: Cine se aseamana se aduna, si ma gandesc ca acelasi lucru se intampla si cu cititorii acestui blog. Tind sa cred ca majoritatea celor care sunt interesati de acest blog mereu revin aici fiindca au valori comune cu cele propagate aici. Va incurajez sa le mentineti si sa le traiti mai departe! Si ma rog ca Dumnezeu sa mentina echilibrul, bunul simt, preocuparea inspre zidire si pasiunea si curajul pentru Evanghelie si biserica a acestui blog si a celor care il mentin. Fiti binecuvantati, si Domnul sa binecuvanteze toate Cultele si bisericile din Romania!

Lipsa evaluării, a relevanței și… legalismul – Cristian Barbosu: Interviu (partea I-a)

Citez din introducerea interviului cu pastorul Gigi Furdui, postat destul de recent pe blog sub titlul „De ce intarzie trezirea? Sau cine o opreste?”

„…Poate acei așa-numiți ,,REBELI” care au fost marginalizați, sau chiar alungați fără drept de apel din cadrul cultelor neoprotestante, au fost chiar răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile celor sinceri din bisericile noastre, pentru o trezire de proporții, dar nu au fost acceptați, ci dimpotrivă, au plătit un preț nemeritat fiind calomniați și alungați …

…Am decis să le dau ocazia să-și deschidă inima și să spună și ei ce au de spus, pe blogul nostru. Pe rând o sa puteți citi mai multe inteviuri cu acești pastori deosebiți, care continuă să lucreze pentru Dumnezeu cu o inimă sinceră și plină de dragoste…”

Astăzi publicăm prima parte a unui interviu extrem de interesant, acordat de Cristi Barbosu, pastorul Bisericii Harvest Metanoia Arad.

 

◊◊◊◊◊◊◊   ◊◊◊   ◊◊◊◊◊◊◊

Întrebare: Deși ne-ai mai acordat anterior alte doua interviuri, și pentru cei mai mulți dintre cititorii blogului nostru ești o persoană cunoscută, totuși, pentru cei care nu te cunosc atât de bine, te rog să îți faci o succintă prezentare.

Răspuns: Mă numesc Cristian Barbosu, am 44 de ani, sunt casatorit de 21 de ani cu Anne si avem 3 fete: Fiona (17), Tara (13) si Eden (3).

photo(Cristi împreună cu Ann în timpul vizitei recente în Arizona)

Î: Poți să ne spui câteva cuvinte și despre pregătirea ta teologică?

R: Intre anii 1991-1995 am studiat si absolvit Institutul Biblic Moody din Chicago, intre anii 1995-1999 am studiat si primit Masterul in Teologie de la Seminarul Teologic din Dallas, iar intre anii 2003-2005 am studiat la Trinity Evangelical Divinity School, de unde in 2011 am obtinut doctoratul (PhD).

 Î: Am înțeles că ai avut invitații și ocazii să rămâi în SUA să păstorești; de ce ai revenit, totuși, în România?

R: Dupa primirea masteratului si mai apoi, dupa terminarea doctoratului am avut intr-adevar cateva invitatii din partea unor biserici americane si romanesti sa raman si sa pastoresc in SUA sau Canada, dar am refuzat, fiindca dintotdeauna am simtit chemarea Domnului inspre Romania. Chiar si atunci cand am discutat pentru prima oara cu Anne legat de posibilitatea casatoriei noastre, primul lucru pe care i l-am spus, a fost – eu nu ma simt chemat sa slujesc in alta tara ci doar in Romania. Ea fiind frantuzoaica si evident, dezinteresata pana atunci de Romania, i-a ramas intiparită in minte prima mea “conditie” legata de posibila noastra casnicie. Am avut mereu, nu stiu cum sa va descriu, un impuls interior inspre lucrarea din tara noastra. Acest lucru m-a impins inainte si cand am trecut prin vremuri grele si aceasta chemare inca ma impinge inainte… Până când? Nu stiu.

Î: Când te-ai întors în România, de ce ai hotărât să te implici în lucrare sub umbrela Cultului Baptist??

R: Bunicul meu din partea mamei a fost Baptist, si impreuna cu fratii lui, in perioada interbelica si dupa aceea, au fost foarte activi in bisericile baptiste de atunci. El a fost un model pentru mine. De aceea, prin el am ajuns sa cunosc biserica baptista din Curtici, in care, din momentul cercetarii mele de catre Dumnezeu, am fost si botezat in 1990 de catre Presedintele de atunci al Uniunii Baptiste, Traian Grecu. In acele vremi, biserica baptista din Curtici era celebra, datorita istoriei ei si modului prin care Dumnezeu a lucrat prin Duhul Sfant generatii la rand in ea. Am fost plasat de Dumnezeu intr-un mediu Baptist si de aceea, cand m-am reintors dupa absolvirea primelor 2 seminarii, am activat ca slujitor in Cultul Baptist din anul 1999 cand am pastorit impreuna cu alti slujitori, biserica baptista Maranata din Arad, iar mai apoi, incepand din 2005 biserica baptista Metanoia din Arad. Deci, procesul colaborarii mele cu UBR a fost natural. Pe de alta parte, dintotdeauna mi-am dorit colaborarea cu bisericile si lucratorii crestini. Doctrinar eram mai apropiat de doctrina si manifestarea credintei baptiste si aveam multi prieteni si lucratori pe care ii stimam in Cultul Baptist, dorind sa pun si eu umarul alaturi de ei. Nu mi-am dorit niciodata sa fiu independent fiindca dintotdeauna am perceput crestinismul ca fiind comunitar. Si in Romania, cultele iti asigurau aceasta comuniune si platformade interactiune si lucrare. Si am considerat la acel moment ca este cea mai potrivita platforma pentru mine si lucrarea la care am fost chemat in Romania.

Î: Din câte ne aducem aminte însă, încă de la început ai avut probleme să fii acceptat în UBR.

R: Da si nu. Nu am avut probleme atata timp cat am slujit in biserica Maranata, pe atunci o biserica de marca in UBR. Experienta mea de acolo mi-a dat si satisfactii dar mi-a adus si frustrari, fiind expus datorita prestigiului bisericii, la diferite lucruri din interiorul UBR, pastorul principal al bisericii fiind prieten cu fostul presedinte al UBR de atunci si avand si un rol important in forurile de conducere de atunci. Legalismul si problemele de ordin moral m-au determinat sa imi reconsider implicarea in acea biserica si dupa ce mi-am exprimat convingerile privind incompatibilitatile pe care le vedeam in anumite aspect duplicitare din viata bisericii, am plecat, inrolandu-ma in programul de doctorat. Oricum viata lunga nu mai aveam pe acolo, avand deja indicii privind indepartarea mea. Atunci au aparut problemele. Datorita afinitatii existente intre cei din conducerea de atunci a bisericii si a Uniunii, observatiile mele au declansat o reactie din partea lor, fiind trecut oarecum intre cei care nu sunt agreati cel putin de catre ei. Reintorcandu-ma in tara si dorind sa reintru in lucrare, de data asta lansand o noua biserica, era evident ca voi avea opozitie. Si exact asa s-a intamplat. Desi am depus dosarul la Uniune si aveam aprobarea comunitatii din Arad, conducerea de atunci nu a vrut sa ne dea autorizatia, si am asteptat aproximativ 2 ani sa fim acceptati, desi doctrinar sau statutar nu aveam diferente. Reprosurile care ni s-au adus atunci au avut de-a face cu traditiile baptiste pe care noi, cei care am pus bazele unei noi lucrari in Arad, nu le consideram atat de importante si unele chiar lipsite de o baza biblica. Conducerea de atunci avea tendinte fundamentaliste, sprijinind si promovand tacit legalismul din biserici. Din aceasta cauza s-au revoltat impotriva mea fiindca o editura din SUA publicase in acel an un capitol pe care-l prezentasem la o conferinta a organizatiei Evangelical Missiological Society, impotriva pericolului Legalismului in crestinismul evanghelic din Romania, pericol recunoscut de catre comunitatea evanghelica internationala, mai putin de catre liderii religiosi din contextul local romanesc. Toate acestea impreuna cu reactia lor din trecut la plecarea mea, au generat o atitudine de impotrivire. Chiar daca nu toti membrii consiliului executiv de atunci au fost impotriva mea (unii nesemnand anumite acte acuzatoare), totusi au reusit sa trimita o scrisoarea tuturor bisericilor baptiste din tara, prin care le avertizau sa nu aiba nimic de-a face cu mine si lucrarea pe care am inceput-o. Desi m-am intristat mult atunci, scrisoarea aceea ne-a ajutat enorm, facandu-i curiosi pe multi pastori si lucratori care au primt-o, sa vina la Arad si sa ne vada lucrarea pe viu (ceea ce majoritatea celor care au scris scrisoarea n-au facut-o) si in urma constatarilor lor sa ne binecuvante si sa ne incurajeze sa mergem mai departe, dezmintind acuzatiile distorsionate lansate impotriva noastra. Au fost anumiti pastori si inca mai sunt unii, de obicei cei afiliati cu fosta conducere, care mi-au interzis atunci – si unii o fac si azi – sa predic prin bisericile lor, sau sa organizez eveniemente in regiunile lor. Am avut cateva cazuri cand acestia i-au bulversat pe organiztaori, raspandind tot felul de barfe si distorsionari de adevar, asa incat oamenii s-au retras, sau le-a fost interzis sa mai vina. Recent am avut probleme cu o casatorie in care pastorul bisericii din care provenea mirele n-a vrut sa aiba nimic de-a face cu nunta acestuia, desi nunta s-a tinut in localitatea unde el pastorea – pentru simpul fapt ca fata e din biserica noastra si urma sa participam si noi la cununie. Mi-au trebuit cativa ani sa-i dau dreptate lui Pavel prvind partidele si politica in biserici …

photo2

Î. Și totuși,în pofida unor astfel de obstacole, ai continuat să vrei să intri în Uniune, ceea ce s-a și întâmplat, și ulterior ai conlucrat cu ei cativa ani la rând. Ce ai apreciat în mod deosebit în această organizație?

R: Am continuat sa sper, si ma bucur ca nu am cedat, fiindca in timp Dumnezeu ne-a deschis usa si am fost acceptati. Impotrivirile acelor lideri imi confirmau mai mult nevoia stringenta de schimbare sau ajutorare a starii bisericilor evanghelice din Romania, si imi doream mult sa pot sa ajut si eu, si de aceea nu am renuntat. Si pot spune ca nu regret anii pe care i-am petrecut in UBR. Sunt o multime de pastori si lucratori deosebiti intre baptistii din Romania, oameni ai lui Dumnezeu care simt si lupta pentru Hristos. Am apreciat dorinta de studiere a Cuvantului, pasiunea pentru evanghelizare, si marturia buna a multor credinciosi si biserici baptiste din tara. Am avut experiente frumoase in Cultul Baptist, si astazi chiar daca nu mai fac parte din cadrul acestei organizatii, continui sa am aceeasi partasie frumoasa cu multi lucratori si biserici si îi respect pe toti oamenii de bine din cadrul acestui Cult si ma rog si pentru ceilalti care, tind sa cred ca nu au o inima rea, ci pur si simplu sunt orbiti sau inselati, nu doar in privinta lucrarii noastre ci si a altor lucrari frumoase si sanatoase care ar putea ajuta si revitaliza miscarea baptista din Romania. Am sperante insa, fiindca vad o noua generatie de pastori care gandesc altfel si nu mai traiesc cu frica fata de unii din vechea garda, care erau atât buni in arta intimidarii.

Î. Care crezi tu că sunt problemele acestei organizații?

R: Intrebarea asta ma pune intr-o situatie dificila, fiindca pe de o parte nu imi place sa judec lucrarea altora (fiindca stiu ce inseamna sa fii judecat de altii) dar pe de alta parte ma simt responsabil sa ajut inspre bine orice organizatie crestina, si deseori nu ai cum sa ajuti o lucrare daca nu o si evaluezi. Si probabil ca asta este una din problemele fundamentale pe care le-am descoperit eu in aceasta organizatie. Mentionez ca tot ce spun aici este pur si simplu parerea mea personala. Mi-as fi dorit ca la conferintele nationale sau congresele care au loc, in loc de programe, predici si spectacole religioase triumfaliste, sa aiba loc evaluari realiste ale situatiei bisericilor si marturiei evanghelice din Romania. Miscarea baptista la fel ca si cea penticostala, sau CEV, sunt intr-o continua criza, pot spune chiar acuta, de ani de zile. M-as fi asteptat ca liderii ei sa fi recunoscut lucrul acesta si sa fi expus si discutat cauzele, dar si posibilele solutii. Acelasi lucru l-am constatat si in biserici, majoritatea neavand sisteme de evaluare a lucrarii si lucratorilor lor si nici perioade peste an cand sa faca acest lucru – si apoi se mirau cum de nu cresc, dand mai degraba vina pe circumstante, lume, lipsuri materiale. Lipsa evaluarii, a transparentei, recunoasterea realista a problemelor si cautarea de solutii viabile, sunt o parte din problemele cu care se confrunta, cred eu, cam toate organizatiile evanghelice din Romania, cel putin la nivelul conducerii lor.

O a doua problema pe care o vad, este lipsa de relevanta si implicit, lipsa impactului asupra generatiei contemporane. Desi tot mai multi lucratori recunosc necesitatea schimbarii in cadrul bisericilor lor, prea putini au curajul sa o faca. Unora le este frica (si am dat de pastori carora le era frica de comitet sau de cei cu gura mare si buzunar mare din biserica), altora le este lene (fiindca schimbarea necesta efort si munca continua) sau altii nu sunt dispusi sa plateasca pretul (confortul a fost si va ramane o arma letala a celui rau). Astfel orientarea bisericii a devenit mai degraba spre interior si nu spre exterior, asa cum ne-a focalizat Isus, eforturile si discutiile fiind mai degraba indreptate inspre mentinerea unui status-quo si tinerea unor traditii decat contextualizarea la nevoile spirituale ale celor nemantuiti si castigarea sufletelor lor (1 Cor 9). Si nu cred ca doar schimband un stil muzical, sau permitand mai multa libertate in inchinare schimba ceva. Din punctul meu de vedere este o problema de sistem, de hard – acolo trebuie sa aiba loc schimbarea, in modul de gandire si viziune al liderilor, dar acel lucru nu se va intampla atata timp cat bisericile evanghelice sunt orientate pe program si nu pe ucenicizare, pe un stil de predicare sau de studiu pur teoretic fara acent pe partea aplicativa si darea de socoteala la nivel personal, pe o rutina si un stil ne-evaluat si neschimbat potrivit generatiilor trecute dar putin relevant si cu impact generatiei de astazi. De ce ne mai miram ca ne pierdem tinerii, iar cei din lume sunt tot mai dezinteresati de meniul spiritual pe care-l oferim? Oare nu ne-am intrebat daca nu cumva e expirat? Nu Cuvantul, ci meniul oferit de noi – modul in care imbracam Cuvantul in forme fosilizate si uzate, inabusindu-l cu toate celelalte traditii de-ale noastre, ajungand sa avem o forma de evlavie, dar fara putere.

Si aici mentionez o a treia problema pe care eu am experimentat-o, si care e strans legata de tot ce am spus pana acum – legalismul. Un cuvant care-i face sa reactioneze pe unii, dar din pacate intr-o forma agresiva asemanatoare fariseismului din vremea lui Isus. Din pacate, asa cum fiecare natiune are pacatele si intariturile ei, noi avem legalismul care vine impreuna cu orbirea si mandria fariseica. Din pacate, nu doar in Cultul Baptist sunt inca propagatori ai legalismului ci in majoritatea Cultelor Evangheice. Ma bucur insa sa vad tot mai multi pastori si lideri crestini, chiar si in fruntea acestor organizatii, care au curajul sa expuna acest pericol si sa inceapa sa faca ajustarile necesare in bisericile lor, sau in comunitatile lor. Ma doare cand vad efectul legalismului in biserici, nu doar prin absolutizarea formei si relativizarea functiei (exact inversarea principiilor Scripturii), ci mai ales prin duplicitatea pe care o produce, un efect cunoscut al legalismului atat in Scripturi cat si in istoria bisericii. Mediul social corupt in care traim ca natiune, ne este favorizat in biserici prin legalism care mereu pune acentul pe aparente si pe exterior in detrimentul schimbarii interioare, neglijand valorile morale pentru traditii si reguli mai mult sau mai putin biblice. Si rezultatele se vad. Stiu ca imi asum un risc cand spun asta, dar majoritatea bisericilor despre care eu stiu ca au murit sau sunt in coma astazi, sunt biserici in care, fie duplicitatea crestinilor le-a adus in starea asta, fie legalismul liderilor le-a sugrumat de orice forma de viata. Litera legii care le-a ucis, lipsita de Spiritul care da viata.

Eu am speranta insa, repet, cunoscand noua generatie de pastori baptisti, ca lucrurile se vor schimba si au inceput sa se schimbe si in UBR. Multi dintre ei sunt oameni sensibili la vocea Duhului, educati in Scripturi si cu o pasiune pentru Dumnezeu care le da curajul sa plateasca un pret. Asa cum unii din predecesorii lor au platit pretul persecutiei comuniste, tot asa cred ca vor fi pastori ai generatiei noastre care vor plati pretul persecutiei legaliste, sa o numesc asa. Ma rog pentru UBR, fiindca pretuiesc istoria baptista si lucrarea pe care o fac fratii mei acolo.

Î. Atunci de ce ai părăsit, totuși, Cultul Baptist? Și ce a însemnat pentru tine decizia aceasta?

(Raspunsul la această întrebare, cât și la altele în plus, în partea a II-a a interviului)

Cristian Barbosu: Dumnezeu în acțiune

photo

Frate Cristian, am vizionat cateva marturii postate pe situl bisericii voastre din seria „Dumnezeu in actiune” si m-am bucurat de marturiile unor vieti schimbate si a unor interventii miraculoase (http://harvestmetanoia.ro). Ne puteti spune cateva lucruri despre acest proiect, si scopul aparitiei lui?

Proiectul acesta s-a generat in urma unei initiative de a gasi cai prin care mesajul trait al Evangheliei sa fie expus intr-un mod cat mai relevant si mai realist publicului larg. Am inceput prin a folosi aceste marturii in cadrul predicilor mele, fiindca am observat ca omul contemporan este prea obisnuit cu povesti din vietile unora sau altora (unele chiar inventate de anumiti pastori care-si creaza propriile ilustratii). Omul de azi cauta ceva autentic, real, personal. Acest gen de marturii filmate, multe intamplate recent, aduc puterea Evangheliei mai aproape si mai pe intelesul omului de rand, si ma ajuta si pe mine in mesajul predicat, fiindca ii da viata. Acelasi Isus despre care predic, este ilustrat in situatii de viata contemporane, aceleasi principii din Scripturi sunt traite si de catre oameni obisnuiti in situatii neobisnuite.  Ce e frumos insa, e prospetimea credintei acestor oameni, majoritatea fiind oameni intorsi de curand la Domnul.

 

Vorbind despre asta, am inteles ca nu demult ati avut un nou botez. Puteti sa ne spuneti cateva cuvinte despre acel eveniment? Au fost dintre cei filmati, oameni care s-au botezat recent?

 

Intr-adevar am avut un botez de Florii, o zi plina de entuziasm si bucurie. De data asta nu a mai trebuit sa angajam firme de paza sa ne pazeasca de unii si altii care in trecut ne-au amenintat (ca la botezul trecut) ci totul a decurs in pace si liniste. Am avut 24 de canditati, care au urmat un proces de caticheza de peste 5 luni, si care in final au fost selectati dintre mai multi in urma unui interviu pregatit de catre presbiteri.  Bucuria a fost mare fiindca la eveniment au fost prezenti in jur de 1000 de persoane, iar in urma mesajului predicat, 12 au iesit in fata predandu-si viata Domnului, si luand locul celor care tocmai se pregateau sa intre in apa botezului. Unii au fost chiar membrii familiilor lor, ceea ce a produs o mare bucurie in acea zi. Da, dintre cei ce au aparut in seria “Dumnezeu in actiune” au fost si dintre cei botezati acum, o persoana care s-a botezat toamna trecuta si un cuplu care acum sunt inscrisi la caticheza. Am avut printre cei botezati persoane care au fost ani de zile in droguri, cluburi de noapte, vicii. Ba chiar si oameni din lumea interlopa care au facut parte din bande de mafioti din Spania, Franta, Olanda. Dar am avut si profesori, cadre medicale, ingineri si oameni simpli, soferi, studenti, pensionari. Puteti viziona un scurt video clip al botezului pe http://harvestmetanoia.ro/?p=5049. In 2 saptamani, incepem o noua caticheza fiindca avem un numar frumos de oameni care s-au inscris si pe care speram sa reusim sa-i botezam in Octombrie. Pana atunci ii vom ajuta sa-si consolideze credinta si marturia lor in Hristos urmand cursurile de caticheza.

 

Ce s-a intamplat la Constanta? Am auzit ca in acea zona impietrita din punct de vedere spiritual, Dumnezeu a facut lucrari mari. Ne puteti spune cate ceva din experienta dvoastra?

In weekendul din 1-4 Mai, fiind sarbatoare, si deci avand zile libere – am plecat impreuna cu 50 de tineri din biserica noastra la Peniel. Eu mi-am propus sa ajut lucrarea Peniel odata la 2 ani, fiindca il consider cel mai prolific eveniment spiritual pentru tineret din Romania. Este pe de departe evenimentul cel mai mare, cel mai bine organizat si cu cel mai mult rod spiritual din cate am intalnit in tara – si credeti-ma ca am vorbit si participat in multe intruniri de tineret in Romania ultimilor 15 ani. Dincolo de vorbe si critici nefondate, eu ca participant in multe conferinte Peniel de-alungul anilor, am vazut clar cum Dumnezeu lucreaza si pocaieste nu zeci, ci sute de tineri, mantuind multi dintre ei, recuperand multi dintre cei pierduti si inflacarand in lucrare si dedicare pe cei apatici sau confuzi. Il slavesc pe Dumnezeu pentru Oli si echipa lui care in ciuda impotrivilor iudaizatorilor, nu s-au lasat si au tinut sus flacara lui Hristos pentru generatia tanara din Romania. Si in acest an, desi  – cum spuneati dvoastra – am fost intr-o zona mai arida a tarii, Dumnezeu a dat har. In prima seara (vineri) am vazut peste 100 de tineri care au pasit pe scena si au batut biletele cu hotarari clare luate pentru Hristos. M-am rugat pentru fiecare dintre ele si nu stiam  – sa plang sau sa rad, fiindca inima mi-era plina de recunostiinta fata de Duhul Sfant care a starnit atatea inimi. Sambata seara, peste 60 dintre ei (asa mi s-a spus) au venit in fata sa-si predea viata Domnului Isus. Duminica am slujit in 2 biserici din zona si am continuat sa vad oameni cercetati de Dumnezeu. A fost intr-adevar o revarsare aparte de har in acea zona.

 

peniel-constanta-2014

 

A fost ceva aparte, vreo experienta care v-a atins inima la Peniel?

Desigur! Daca stau si ma gandesc ar fi trei … A fost pentru prima oara cand am slujit impreuna cu una din fetele mele. Am visat, mi-am dorit, m-am rugat de multe ori sa am bucuria asta … si Dumnezeu mi-a dat-o in cea mai sublima forma – in timp ce eu facem chemare, Fiona a cantat piesa de chemare, si atat de mult m-a miscat incat m-a impulsionat si mai mult sa lupt cu impietrirea omului si sa caut sa smulg suflete din imparatia celui rau. Amandoi am plans si ne-am imbratisat vazand roadele acelei seri, si vazand ce poate face Dumnezeu prin niste vase de lut puse la dispozitia lui. Am fost un tata mandru si super-recunoscator in acea seara, ceva inedit!

(see http://harvestmetanoia.ro/?announcement=peniel-constanta-2)

Apoi am trait o bucurie enorma sa vad trupa TREI, echipa de inchinare a lucrarii noastre de tineret, care a condus sala intr-o inchinare vie, puternica, vulcanica as putea spune, inspirand o intreaga audienta sa cante si sa se inchine cu putere si din inima. Nu imi venea sa cred cum niste pusti de 16-17 ani, care abia de cateva luni au inceput sa cante impreuna, au reusit sa coboare Gloria lui Dumnezeu intre noi, prin laudele, atitudinea si marturia lor prin cantare. Si nu in ultimul rand, m-am bucurat de initiativa conducatorilor locali Peniel, care au motivat tinerii sa iasa in oras si sa vorbeasca, sa-i chestioneze pe oameni despre Hristos si credinta lor – si peste 300 de tineri au adus inapoi formulare completate, ca dovada a dialogului avut cu persoane intalnite pe strazile si plajele Constantei – ceea ce pentru ei, cei de acolo, a fost ceva neobisnuit – o mare incurajare pentru bisericile locale.

 

Care e urmatorul eveniment pentru care va pregatiti acum?

 

O conferinta anuala a tuturor bisericilor Harvest Metanoia in care vom avea cateva puncte importante. Pastorii seniori vor sta 2 zile impreuna si vor evalua lucrarea fiecarei biserici in parte si vor cauta solutii la problemele si nevoile existente. Liderii de grupuri mici vor fi instruiti in a-si privi lucrarea si din punct de vedere al acordarii primului ajutor pastoral. In alte cuvinte, accentul pus in grupurile noastre este unul aplicational, care sa provoace omul sa traiasca Scriptura sau sa se evalueze personal si practic in lumina textului biblic – si asta mereu genereaza nevoia de consiliere a unora si altora, fiindca Cuvantul aplicat, scoate la iveala problemele inimii. Ce am observat este ca, desi liderii nostri de grupuri mici sunt foarte buni facilitatori si coordonatori, nu sunt destul de pregatiti in a face fata problemelor si poverilor cu care se confrunta membrii grupului, si de cele mai multe ori ii trimit la consilieri, pastori sau presbiteri. Noi credem ca trebuie sa ii echipam ca si ei sa faca fata si sa rezolve din probleme si doar cazurile grele sa treaca mai departe (dupa modelu lui Moise din Vechiul Testament), si de aceea in cadrul acestei conferinte vom avea 2 zile special dedicate instruirii lor. In al treilea rand, vom avea o zi dedicata instruirii consilierilor din cadrul bisericilor noastre, oameni specializati pe ingrijirea sufleteasca a celor cu probleme mari din biserici, oameni care saptamanal sunt implicati in cazuri dificile si care au nevoie si ei de ajutor. Unul dintre cei mai renumiti consilieri biblici pe plan mondial, Dr. Garrett Higbee se va ocupa in mod special de pregatirea lor in cadrul acestei conferinte. La acest moment, inscrierile depasesc 200 de persoane.

Este adevarat ca veti ajunge si in SUA in urmatoarea perioada de timp?

 

Da. Voi fi pentru 3 saptamani, char si in Arizona in weekendul din 22 iunie, si apoi in Louisianna si Texas (Dallas), unde am alte intalniri in care predic. Poate ca vom reusi sa ne vedem daca tot sunt prin zona.

 

Va multumim pentru timpul acordat si am vrea sa ne rugam pentru dumneavoastra. Aveti vreo nevoie speciala, vreo dorinta, in acest sens?

 

Rugati-va pentru problemele mele de spate. Trec printr-o perioada grea, cu mari dureri – la Peniel n-am crezut ca o sa-mi duc la capat mesajele fiindca abia ma miscam. Rugati-va si pentru protectie spirituala, fiindca cel rau sta la panda – mai ales in urma acestor bucurii. Si rugati-va si pentru Vladimir. Indiferent de ce zic unii sau altii, eu stiu cum am fost eu cand am fost sub atac, si stiu ce ganduri si zbateri mi-au trecut prin cap si suflet. Are nevoie de rugaciunile noastre. Eu ma bucur cu cei ce se bucura si plang cu cei ce plang, mai ales daca acestia sunt lucratori. Va multumesc pentru interesul dvoastra in lucrarea din Romania. Dumnezeu sa va binecuvanteze!

La Harvest e harvest !

 Am primit spre publicare acest mesaj, din partea pastorului Cristian Barbosu.

BIBLIA ne vorbeşte clar ,,BUCURAŢI-VĂ CU CEI CE SE BUCURĂ; PLÂNGEŢI CU CEI CE PLÂNG”
 
Am încercat mereu să fim alaturi de cei car trec prin necazuri şi încercări, ne-am expimat bucuria atunci când am văzut cum lucrarea de extindere a Împărăţiei lui Dumnezu are succes şi păcătoşii sunt mântuiţi şi transformaţi pentru glora Lui, iar acum, avem un nou prilej de bucurie pentru  cei 24 de candidaţi, care duminică vor face LEGAMÂNT în apa botezului cu Salvatorul lor, în Biserica Harvest Metanoia Arad.
Ne pare rău ca nu putem participa direct la acest eveniment binecuvântat, dar mulţumim lui Dumnezeu pentru thegnologia actuală, prin care putem urmări fără probleme de la zeci de mii de kilometri, tot ce se intâmplă acolo.
 
Ne bucuram de izbânda pe care Domnul DUMNEZEU a dat-o acestei biserici. In mai puţin de un an an, are loc al un doilea botez în apă, iar la puţin peste an an, biserica numără aproximativ 500 de membri. Slavit să fie Domnul!
 
Deci, să ne bucurăm cu cei ce se bucură.
 
Botez HM

botez hma

(Imagine de la botezul anterior)

Nu există bucurie mai mare ca atunci când celebrezi strângerea roadelor! Duminica 13 Aprilie, la Harvest Metanoia Arad, vom strânge „harvestul” / recolta Domnului – 24 de snopi, majoritatea crescuţi în afara mediului bisericesc. Bucuria va fi mare, recunoştinţa la fel, iar celebrarea la nivel maxim! Dacă îngerii în cer se bucură, cum să nu ne bucurăm noi!

Fii părtaş cu noi şi vino la Sala Premier din Arad (complex Armonia), sau urmăreşte live botezul nostru începând de la orele 10:00 AM (ora RO) pe www.harvestmetanoia.ro

 
 
Cristian Barbosu

 

Cristi Barbosu: Un nou interviu

photo(13)

1.Ce ne poți spune din experiența ta din ultimul timp și ce lecții ai mai învățat?

Intr-adevar, in Romania “iarna e vara sufletului” si se organizeaza multe evanghelizari, pretutindeni. Ce am constatat? Si lucruri bune si mai putin bune. M-am bucurat sa vad ca in general credinciosii, cel putin in serile in care eu am fost prezent acolo, au adus prieteni la biserica. Sincer, va spun, ca am fost in biserici unde oamenii nu aduceau pe nimeni, si tot atat de sincer va spun, ca in acele biserici nici nu m-am mai dus, fiindca am simtit predicand in ele, ca nu oamenii de afara erau problema, ci ei, cei din’launtru erau problema – reci, distanti, impasibili, fosilizati in traditiile si ritualistica lor. Si atunci la ce sa vii in asemenea biserici, in care, membrii nu-s interesati de evanghelizare dar fiindca asta e obiceiul o fac in fiecare an, mai degraba in stil sofist, analizand predicatorii si clasificandu-i care-s mai buni. Nu-i de mirare ca in destule biserici de acest gen, multi isi pierdusera marturia in oras si chiar daca au incercat sa invite prieteni, nimeni nu mai raspundea invitatiei lor. Dar in bisericile in care am fost in acest an, am vazut multi prieteni si m-am bucurat.

Am vazut deasemenea si mai multa libertate in duh si in inchinare. Si asta se simte – si in biserica dar si in amvon, altfel simti cum Duhul te cerceteaza intr-o biserica deschisa si plina de zambet si in inima si pe fetele oamenilor, decat in alte locuri pe unde am ajuns, in care, sincer – mi-era groaza si uneori rusine fata de prietenii pe care membrii bisericii i-au invitat la inchinare fiindca incaperea aceea era ca un cavou – toti erau mohorati, incruntati, reci si respingatori in care cantarile corului sau cele comune erau aceleasi ca acum 20, 30 de ani! Cine-si doreste sa faca parte dintr-o astfel de comunitate – multi uitam ca una din roadele Duhului Sfant e bucuria, care nu-i doar launtrica ci daca exista, ea se exteriorizeaza. Ca Domnul ne cere sa cantam si cantari noi, care sa vorbeasca si generatiei contemporane nu doar bunicilor nostri.

Am vazut foame dupa Cuvant – oamenii abia asteptau Cuvantul … se vedea pe fetele lor. Asta o pot interpreta in 2 feluri: ori erau obisnuiti cu hrana sanatoasa si asteptau un alt meniu bogat, ori erau infometati din cauza lipsei de hrana si … nu mai zic nimic. I-adevarat multi ne urmaresc pe net sau pe radio/tv si e incurajator sa te intalnesti cu oameni care sunt atat de interesati de Cuvant ca isi fac timp sa caute pe net sau sa urmareasca o emisiune de radio sau TV. Si evident aici, marea bucurie e sa vezi rod. In fiecare evanghelizare, sa vezi suflete care-si predau viata lui Isus, sau se reintorc la Tatal, este extraordinar. Nu e bucurie mai mare decat sa vezi inimi miscate de Cuvantul lui Dumnezeu. Latura trista a acestui aspect – fiindca din pacate exista si asta – este cadrul in care acesti oameni raman. Uneori am plecat din anumite biserici cu inima grea si mahnita de durere, findca am vazut suflete care s-au predat, dar pentru care ma temeam ca nu vor gasi acel pamant bun in care sa creasca, samanta semanata fiind luata rapid de catre cel rau. De ce? Fiindca bisericile in care s-au intors acesti oameni la Dumnezeu aveau pamant tare … il simti cand esti acolo, si ti-e teama, fiindca uneori ori nu fac nimic pentru cei ce se intorc si au atata nevoie de sprijin spiritual, ori ii sperie cu legalismele si cutumele lor, incat acestia sunt nu mai vor mai apoi sa auda de acele biserici si ceea ce Cuvantul da nastere, biserica omoara. Si am fost si in astfel de biserici, din fericire nu in anul acesta …

Dar, ca sa nu ma prea obisnuiesc cu binele, am avut si experiente care mi-au intarit regula experimentata in anii precedenti. Am ajuns intr-un orasel in care am fost invitat de mai multi ani sa predic si fiind acum ocazia sa evanghelizez in zona lor, am raspuns invitatiei. Si intr-o zi am predicat intr-una din biserici, intr-o zi intr-alta, sa fiu fair-play. O biserica a fost mare, calda, primitoare, activa, plina si vedeai ca Duhul lucreaza in ea. Cealalta foarte mica, nici macar 10% ca marime din cea unde predicasem anterior, dar nu asta vreau sa scot in evidenta, fiindca eu predic oriunde. Ceea ce vreau sa subliniez e problema de fond zic eu, care din pmdv stagneaza lucrarea acelei biserici probabil de ani de zile. Persoana care s-a ocupat de mine din partea lor a fost un om deosebit, inimos, plin de ravna dar trist si apasat. Nu stiam de ce. L-am simtit din prima. Mi-a zis inainte de slujba ca de fapt, comitetul lor, nu ma vor, dar ca pana la urma au ajuns la un compromis si vom face o intrunire de tineret si nu un serviciu de biserica, si nu il vom tine de la 6 (ora clasica) ci de la 4, si va fi doar el ca reprezentant si inca un frate, pastor, care tocmai fusese pus pe liber de acelasi comitet al bisericii. L-am intrebat motivul … Legalismul, fosilizarea, reactia la tot ce e relevant sau le provoaca traditiile inradacinate de atatia ani, plsu tot felul de vorbe pe care le-au inghitit si ei de pe la raspandaci. In dupa masa acelei zile, biserica aceea a devenit neincapatoare, tinerii au stat si pe hol si in curte. Eu vazand ca nu mai sunt locuri niciunde, le-am dat si locul meu si am iesit afara, intrand in biserica doar cand a trebuit sa predic, sa le las loc, fiindca erau atat de multi. S-au predat multi in acea zi si inima mi s-a intristat si sufletul mi s-a intaratat in acelasi timp. Fiindca am vazut cum Duhul Domnului a umplut, a coborat, a atins si a schimbat vieti in acea biserica, care de ani de zile stagna. Din ce cauza? Din cauza Duhului? Nu. Din cauza comitetului ei. Mi-a venit in minte vorba lui Isus spusa fariseilor – nici voi nu intrati si nici nu lasati pe altii sa intre … E dureros cand tu, cel responsabil de viata bisericii, tu esti microbul care o omoara in loc sa fii sursa care sa-i dea viata.

photo(14)

2.Cum se explică faptul că biserica ta este tot mai plină, de la o lună la alta, când cele mai multe biserici sunt tot mai goale?

Raspunsul meu este din Fapte 2:47 Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mîntuiţi. Oamenii vorbesc de parca mantuirea oamenilor sta in tehnici omenesti sau tine de noi. Da, noi ne facem treaba cum putem noi mai bine. Pentru fiecare serviciu al bisericii noastre, pentru acele 2 ore cat tine de obicei, oamenii nostri se pregatesc cel putin 50 de ore saptamanal. Eu petrec in jur de 20 de ore in pregatirea predicii, avem grupuri care se roaga si miercuri si duminica dimineata, echipa de inchinare petrece cel putin 5-6 ore in pregatire si repetitii, cei de la ppt, filmare, décor, aranjarea salii, traduceri, usieri, welcome, anunturi, etc. Ce am constatat eu, ca atunci cand noi depunem efort si ne pregatim sarguincios pentru o lucrare, si Domnul rasplateste. Ma doare cand  ajung in biserici, si nu de putine ori eu sunt primul, fiindca vin cu 40-50 de minute inainte, tocmai ca sa-mi pregatesc cadrul expunerii Cuvantului si nu gasesc pe nimeni – nici un pianist cu care sa discut melodia de final, nici un om pt proiectie, nici macar pastorul. In schimb, inainte cu 5 minute, pe cand trebuie sa ne rugam si linistiti sa urcam la amvon, si apoi in urmatoarele 15 minute, culmea culmilor – pe cand slujim deja in amvon – curg biletele, semnele, discutiile – si asa se organizeaza programul bisericii – ad hoc pe loc. Si atunci la ce sa ne asteptam … ?! Sa vedem rezultate? Duhul Sfant este cea mai organizata persoana din Univers, de aceea eu personal pot marturisi ca l-am vazut la lucru cel mai mult in biserici organizate si bine structurate, fiindca Duhul Sfant nu coboara acolo unde nu exista cadrul adecvat, si daca El nu coboara, poti sa-l ai pe Billy Graham in amvon, rezultatele sunt nule, fiindca convertirea omului tine de lucrarea Duhului. De aceea, eu cred ca nu doar lipsa rugaciunii saptamanale = lipsa roadelor din weekend, dar si lipsa unei viziuni, a unei strategii, a unei bune organizari a serviciilor bisericii = rezultate pe masura. Comoditatea si uneori lenea, lipsa investirii talantului dat de Dumnezeu, produce lipsa roadelor. Evident acesta este doar un aspect … dar daca m-ai provocat, ti l-am zis asa cum este. Mai sunt si altele dar poate cu o alta ocazie.

Ce ma bucur insa, e ca din ce in ce mai multi pastori incep sa-si recunoasca criza din propriile bisericii si cauta ajutor. In ultima evanghelizare pe care am avut-o, intr-o zi, cand trebuia sa predic seara, afland ca sunt in zona de dimineata, am avut 5 intruniri cu echipe de pastori impreuna cu presbiteri sau lideri din bisericile lor, fiecare din locatii diferite, toti insa avand aceleasi intrebari si framantari – frate Cristi ce sa facem, fiindca ceva trebuie facut, nu mai putem continua asa … Unora le-am dat sfaturi, cu altii doar am plans si m-am rugat fiindca mi-am dat seama ca nu pot face nimic. Am stat de vorba cu un pastor 3 ore, si mi s-a rupt inima sa vad cum omul asta de 6 ani de zile este legat si nu poate sa faca nimic in biserica lui, care e in coma (asta am simtit-o eu predicand acolo), fiind restrictionat de un comitet care mentine aceasta stare de ani de zile crezand ca apara Evanghelia, cand ei de fapt inabusa viata bisericii si distruge viziunea unui pastor. Mult din viata unei biserici tine de conducerea ei, si nu doar de pastor, ci si de cei ce sunt langa el, care ori ii dau aripi, ori i le frang. Si asta vi-o spun din experienta proprie. Dumnezeu sa se indure de pastori dar si de comitetele bisericilor noastre.

3.Este o perovocare, cresterea bisericii într-un ritm, rapid?

Este o provocare dar nu mare, ci … foarte mare. Fiindca pe noi nu ne intereseaza cantitatea ucenicilor ci calitatea lor. De aceea spre exemplu acum avem peste 30 persoane la caticheza, dar din ei vor fi destui amanati, fiindca dincolo de cele 4 luni de caticheza, avem interviuri si evaluari personale cu fiecare din ei, cu 2-3 saptamani inainte de botez si sub calauzirea Duhului, vom alege dintre ei pe cei ce sunt pregatiti pentru a face pasul acesta iar de restul ne vom ocupa in continuare. Deasemenea grupurile mici. Biserica noastra ar fi crescut probabil de 2-3 ori mai mult daca nu am fi fost stricti si nu am fi conditionat membralitatea noastra in functie de integrarea intr-un grup mic. Si acest filtru este extraordinar, fiindca cei ce vin in grup, trebuie saptamanal sa citeasca Cuvantul fiindca vor fi intrebati din el, sa dea socoteala, sa se roage, sa aiba timp de post si rugaciune, sa slujeasca, etc – lucruri pe care cei ce sunt obisnuiti doar cu un crestinism de duminica, superficial, le resping. Si de aceea, noi din start, ne filtram membrii, fiindca atunci cand ii primim, trebuie sa fi fost membrii in grupul mic cel putin 6 luni si la interviul respectiv este intrebat si liderul de grup despre ei, si lucrul acesta conteaza mult, fiindca in 6 luni, intalnindu-te saptamanal cu un om, iti dai seama cine e. De aceea cresterea bisericii este o provocare mare, fiindca mereu trebuie sa ai noi lideri de grupuri mici, care sa fie pregatiti sa preia pe cei noi veniti, intalnirile de instruire a liderilor trebuie sa fie bine pregatite si regulate (noi le avem la fiecare 2 saptamani), lucrarea de consiliere trebuie sa fie bine pusa la punct, fiindca multi dintre cei noi veniti, au bagaje mari de poveri si pacate si trebuie ajutati in acest sens; departamentul de copii trebuie sa fie pregatit cu noi invatatori, fiindca in general cei ce vin sunt familii tinere care vin si acestia au copii si  cand grupele devin prea mari trebuie impartite ca predarea sa fie eficienta; spatiul trebuie sa fie adecvat – ne-am gandit serios ca in acest an sa incepem 2 servicii identice, asa cum am mai facut – dar asta inseamna costuri duble, energie dubla si timp de slujire dublat pentru cel putin 50 de oameni care sunt implicati in organizarea unui serviciu in cadrul bisericii noastre. Si asta nu e simplu deloc … Dar nu poti trata binecuvantarile lui Dumnezeu cu superficialitate, de aceea daca El da rod, tu trebuie sa fii pregatit sa-l primesti.

Am invatat un lucru, de fapt am inteles un verset – in Evanghelii la un moment dat intr-o pilda Isus spunea, sa i se ia ceea ce are si sa I se dea celui ce are. Si mi-am zis, e nedrept Doamne – de ce sa dai celui ce are, de ce nu dai celui ce n-are?! Pe langa explicatiile comentariilor, am avut ocazia sa inteleg acest adevar printr-o experienta proprie. Intr-o zi, fiind prezent intr-o intalnire de pastori, unul mi-a zis (si am vazut ca ceialti dadeau din cap) – de ce Cristi voi tot primiti binecuvantari si noi nu, mai da-ne si noua din ce aveti voi, de ce Domnul va da doar voua? Si mi-am dat seama de un lucru. In inima mea as fi vrut ca si ei sa capete ceea ce noi am capatat (fiindca nu e meritul nostru, e harul Lui), dar mi-am dat seama atunci, ca din pacate ei nu erau pregatiti … nu erau in stare sa gestioneze chiar daca Dumnezeu le-ar fi dat. Si mi-am zis in inima mea atunci cu teama – Doamne nu ma lasa sa cad in letargie, in comoditate sau in fosilizare, sau mai rau, sa cred ca merit aceste lucruri din partea Ta, ci tine-ma mereu la lucru, transpirand pentru tine, investind fiecare talent pe care mi-l dai, tocmai pentru a nu pierde binecuvantarea. Fiindca celui ce are i se va da, dar celui ce n-are I se va lua si ceea ce n-are si se va da celui ce are!

4.Se pare că 1n curând clădirea unde vă adunați, va deveni ne1ncăpătoare. Aveți vre-un plan pentru rezolvarea acestei ,,PROBLEME”?

Desigur. In curand ne apucam de constructie. Avem un teren mare in afara Aradului, avem planuri, avem autorizatie, si acum strangem fonduri, si speram ca in curand sa ne apucam de treaba. Rugati-va pentru noi si daca va pune Domnul pe inima ne puteti si ajuta “oleaca” donand chiar pe situl nostru www.harvestmetanoia.ro

5.Vreun plan de extindere 1n România?

Noi nu am avut nici un plan, niciodata. Stiu ca asta surprinde fiindca multi din raspandacii care ne vorbesc “de bine”au impresia ca eu caut ocazii sa infintez biserici, sau sa le rup, sau sa fur pastori, sa-mi creez imperiu. Nu este adevarat. Sunt intr-adevar deschis pentru orice pastor sau tanar cu pasiune si educatie teologica care simte chemare sa planteze biserici, sa-l instruim, si sa gasim oportnitati de lansare a noi lucrari. Tot asa am fost contactati de grupuri de credinciosi care simt si doresc acelasi lucru si care imbratiseaza viziunea noastra, si de care am inceput sa ne ocupam pana ce le-am gasit un pastor, si apoi, daca Duhul Domnului adevereste cu Duhul nostru sa am lansat alte lucrari. Daca Domnul deschide, aduce – noi evaluam acele oportunitati si daca simtim ca sunt de la El, mergem inainte. Dar un plan de extindere nu avem, ci doar de instruire, in cazul in care se ivesc oportunitati.

photo(15)

6.Te rog, un cuvânt pentru cititorii Blogului nostru!

Va multumesc personal pentru sprijinul vostru in rugaciune si in incurajari. Ma bucur ca acest blog este unul realist dar si pozitiv. Prea multe  bloguri din pacate sunt platforme negativiste prin care se batjocoresc sau se calomniaza fie lucratori, fie lucrari. Ma bucur ca aici puteti gasi lucruri reale si biblice. Cunoscandu-i pe cei care se ocupa de acest blog apreciez modestia si bunul simt de care dau dovada cat si intelepciunea de a ridica subiecte sensibile dar nu de dragul de a provoca ci de a gasi solutii sau a pune pe ganduri. E important cand citim si cand scriem, sa citim si sa scriem in duh nu doar in fire, si ma bucur ca la asta se lupta gazdele acestui blog. Fiti binecuvantati cu totii! Va astept la Arad, sau cel putin printr-o prezenta “virtuala” …

Cine este CRISTIAN BARBOSU? (IV)

Continuăm cu ultima parte a interviului acordat de păstorul senior al bisericii Harvest Metanoia Arad, episod care încheie seria mărturiilor sale personale.
Ne-am simţit onoraţi de privilegiul publicării unei părticele din inima lui, fapt pentru care îi mulţumim lui Cristi Barbosu încă odată pentru amabilitatea de a se deschide faţă de noi şi de cititorii blogului nostru, dorindu-i din toată inima mult succes în lucrare.

CB

Partea 4

Pregătirea şi revenirea

Întrebare: De ce nu te-ai întors în România după ce ai absolvit Institutul Moody? Ce-a urmat mai apoi?

 Desi aveam o dorinta fierbinte sa ma intorc in tara in mine se dadea o lupta cumplita. Nu ma vedeam pregatit indeajuns, si in plus simteam o si mai mare pasiune pentru aprofundarea Scripturii. Moody mi-a deschis apetitul, chemarea mea crestea din ce in ce mai mult dar simteam ca am nevoie de o baza si mai tranica si am pus inaintea Domnului aceasta framantare. Nu imi doream doar sa-mi gasesc o scoala ci daca imi voi face un master il doream sa fie unul cat mai complet si la o scoala cat mai buna. In acei ani, Seminarul din Dallas era reprezentativ crestnismului evanghelic conservator si multi din profesoriimei de la Moody erau absolventii acelei scoli, as aca rugaciunile mele s-au indreptat intr-acolo. Prin har si numai prin har, Domnul insa mi-a deschis o usa larga si am primit o bursa completa de studii acolo, pentru un program de Master in Teologie de 4 ani. Mai aveam insa nevoie de viza. Asa ca impreuna cu Anne ne-am pregatit sa revenim in Romania peste vara, sa aplic pentru viza (fiindca doar din tara de bastina o puteai obtine) si in acelasi timp sa-mi continui lucrarea ca de obicei in Romania.

In dimineata plecarii, stateam la micul dejun impreuna cu cel care trebuia sa ne duca la aeroport, aveam bagajele facute, eram gata de plecare – cand suna telefonul. La celalalt fir un prieten de-al nostru, tot absolvent Moody, care in acel an a fost detasat sa lucreze la Ambasada Americana din Bucuresti si care, fara a intra in conversatie imi spune: Cristi, daca ai de gand sa vii in vara asta in Romania, nu veni. Mai mult nu pot sa-ti spun. Si inchide.

Imaginati-va ca aveam bagajele facute, eram cu soferul langa noi, sa plecam la aeroport! Ne-am dat seama ca Dumnezeu ne atrage atentia … Pe drum spre aeroport plangeam amandoi, nu stiam ce sa facem. Pierdeam biletele, banii, toate planurile, viza … Am despachetat in aeroport hainle mele si am lasat-o pe Anne sa vina singura in Romania iar eu am ramas in SUA. In toamna acelui an, cand prietenul meu a revenit in SUA, ne-am intalnit cu el si ne-a zis ca daca veneam peste vara, nu mai aveam sansa de a ne reintoarce inapoi, fiindca americanii hotarasera sa nu mai reinnoiasca vizele studentilor romani care studiau in America din cauza unor prostii mari pe care multi le facusera pe acolo, si astfel ne bagau pe toti in aceiasi oala.

Am scapat … dar cum ramane cu viza? Eu nu imi pot continua studiile fara viza, si nici nu pot ramane in America fara viza. Singura varianta, extrem de riscanta era Canada. Sa incerc in Toronto sa cer viza la ambasada Americii de acolo, stiind ca risc, fiindca in mod normal, roman fiind, trebuia sa aplic pentru viza in Bucuresti, in tara de origine nu la alt consulat. M-am rugat Domnului si mi-am asumat riscul. Am ajuns seara pe langa ambasada, si vroiam sa vedem daca gasim vreun loc de parcare apropiat fiindca stiam ca in noaptea aia trebuia sa fiu printre primii la coada, altfel nu ajungeam sa intru in ambasada si pierdem si sansa minima pe care o aveam. Am gasit un loc chiar in fata consulatului. Bani de hotel nu aveam, nu stiam pe nimeni in Toronto si nici pe strada nu puteam sta peste noapte, mai ales in jurul ambasadei. Asa ca, am luat o patura, ne-am dat scaunele pe spate si cand s-a lasat intunericul, ne-am lungit pe scaune si ne-am acoperit cu patura, rugandu-ne si motaind dar mereu aruncand un ochi, sa vedem daca se formeaza coada. Pe la 3 noaptea au aparut primii 2 in coada, si a la James Bond, am iesit si eu din masina si am sarit in coada. Intr-adevar am intrat printre primii dar aveam emotii cat carul. Am ajuns la ghiseu, le-am dat pasaportul si toate hartiile de la semniar si asteptam, fie sa ma respinga politicos, fie sa ma ia la rost – ce caut aici cand stiu ca o astfel de viza se obtine doar in tara de bastina. Ofiterul incepe sa-mi puna intrebari. Eu fiind obisnuit in fiecare an sa primesc viza (ca asa se cerea atunci), am ramas mirat de intrebarile pe care mi le punea fiindca nu erau cele obisnuite ci ceva de genul: de ce ai ales scoala asta? Nu ti-a fost indeajuns Moody?

Care-i chemarea ta? Ce vrei sa faci dupa ce termini …? Evident ca nu mi-a fost greu sa raspund la aceste intrebari dar nu stiam ce urmareste.

La un moment dat imi cere pasaportul – si atunci mi-am zis – e clar, imi pune stampila de respins si adio America, adio scoala, adio viza. Se uita la pasaport, sa uiat la mine si-mi spune – ai facut o alegere buna, si eu sunt absolvent al seminarului din Dallas. Dumnezeu sa te binecuvanteze ca student acolo. Si imi pune viza. Am crezut ca pic jos. Ce sanse are cineva ca sa ajunga in acelasi consulat, in aceasi tura, la acelasi ghiseu cu un fost student la aceiasi scoala unde vrea el sa studieze? Mai ales student de seminar teologic care sa lucreze intr-un consulat?  Coincidenta? Providenta. Si inca a cata oara …

 

Întrebare:  Sunt incredibile “coincidenţele” prin care ai trecut, numărul lor … e evident că Dumnezeu a avut un plan. Ce s-a întâmplat după ?

 As putea continua, fiindca acest gen de intamplari le-am trait an de an in viata si lucrarea noastra. Unii spun ca e noroc, altii bafta … eu stiu Cine e. Cel care a avut un scop, nu doar cu mine, ci cu oricine care alege sa il urmeze.

Am reusit sa termin seminarul din Dallasul, si apoi sa ma reintorc in Romania unde am slujit in biserica baptista Maranata din Arad pentru 3 ani si jumatate, cand, mi s-a oferit o bursa din partea orgnizatiei lui John Stott, sa intru in programul de PhD la Trinity Evangelical Divinity School si astfel sa-mi obtin doctoratul, un vis greu de imaginat vreodata pentru mine. Ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a ajutat sa-l termin cu bine, dar in acelasi timp mi-a deschis usile si inspre biserica Harvest, impreuna cu care m-am reintors in Romania si am intrat in lucrarea din Metanoia. Fiecare episod poarta in el o multime de interventii divine, care, poate intr-un alt interviu, le vom depana, Dumnezeu fiind credincios si foarte exact fata de mine si de timingul hotarat de El in ceea ce priveste schimbarile, implicarile, lucrarile lui din viata mea si prin viata mea.

 

Întrebare: Totul pare atât de feeric – Dumnezeu a intervenit când apărea vreo problema. Ştiu însă că dincolo de aspectele pozitive subliniate în mărturia ta, ai trecut prin multe greutăţi şi încercări. Ne poţi spune câteva cuvinte şi despre acestea?

 E o iluzie ca totul a fost usor. Deloc ! Pentru fiecare success, sa-l numesc asa, am platit un pret. Doar Anne stie cate am indurat impreuna in acesti 20 de ani de casnicie din cauza lucrarii la care Dumnezeu ne-a chemat. Am fost fugarit cu pietre si bate in Moldova, am fost amenintat in toate felurile, uneori chiar in plenul serviciului de biserica de catre preoti, pastori, vrajitori, prooroci, oameni nebuni sau autoritati care fie m-au acuzat, blestemat, luat al rost sau amenintat. Au fost trimise scrisori de la mai marii nostri in biserici ceranduli-se sa nu aiba de-a face cu lucrarea noastra, au aparut bloguri si pagini de internet in care s-a scris impotriva noastra, au fost create inclusive pagini de face book false care-mi purtau numele si poza, doar ca sa ne denigreze. Am avut destule intruniri boicotate, altele anulate, din cauza vorbelor nedrepte imprastiate impotriva noastra. De aceea nu e de mirare ca am avut un burnout, ca am dat in psoriasis pe scalp, ca spatele meu e praf si inclusive mi-e afectata memoria.

Ma bucur ca am o sotie care n-a cedat si niste fete care au ramas tari in ciuda incercarilor, si am frati si surori care au avut incredere si nu ne-au parasit in cele mai grele atacuri in lucrare. Si tin sa-ti multumesc si tie Mike si bisericii tale, fr Petrica Lascau, care intr-o vale dintr-aceasta ne-ati sprijinit in rugaciune si ati avut curajul sa ne aparati si sa ne incuajati. Nu stiti cat de mult conteaza un astfel de gest la vreme de nevoi. Cu siguranta ca am fi cedat demult daca nu am fi vazut mana lui Dumnezeu in viata noastra. El ne-a smerit, ne-a slefuit si ne-a invatat multe. Dar mai ales ne-a incurajat.

Fiindca atunci cand vezi oameni carora nimeni nu le-a mai dat vreo sansa, precum alcoolici, interlopi, puscariasi, oameni viciati, abuzati, divortati, unii cu tentative de sinucidere la activ – si totusi transformati, schimbati, oameni care in sfarsi si-au gasit linistea si rostul in viata – n-ai cum sa cedezi indiferent ce iti spun unii sau altii. Sau cand vezi cum profesori, avocati, medici, directori de firme care vin si-ti marturisesc ca nu banii sau succesul le-a adus liniste in viata ci Dumnezeu, si tu ai avut un rol in toate astea – satisfactie mai mare nu poti avea – e un lucru pentru care esti dispus sa platesti orice pret.

 

Întrebare: Ai un verset prin care Dumnezeu ţi-a vorbit în viaţă, ceva ce poţi lăsa cititorilor noştri?

Evident. Un verset care pentru mine a devenit o realitate repetata, un verset pe care am ajuns nu doar sa-l cred ci sa-l traiesc si anume Romani 8:28

 Noi ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celorce sînt chemaţi după planul Său.

Toate lucrurile – si cele bune si cele rele – toate au un scop, nici unul nu se pierde, ci toate … observati – lucreaza (se misca, ceva se intampla, exista o tinta). Dar observati cum lucreaza … impreuna – de aceea am invatat sa-I multumesc lui Dumnezeu si pentru lucrurile rele, fiindca ele par rele prin perspectiva mea, dar sunt exact ocaziile prin care Dumnezeu poate lucra cel mai bine la viata mea.

Dacă nu era diribau, muncile  – nu ajungeam sa fiu pregatit de acel om pentru vocatia pregatita de dinainte de Dumnezeu.

Daca nu era sa pic la examen din cauza cernelii – aveam probabil o alta traiectorie in viata.

Daca nu as fi fost in criza financiara la Moody – nu ajungeam in cor.

Daca nu as fi avut durerile de dinti – nu l-as fi cunoscut pe acel frate si biserica lui prin care am ajuns sa-mi continui studiile.

Daca nu mi-ar fi fost date planurile peste cap in acea vara – as fi fost oprit sa-mi iau viza si nu mi-as mai fi putut termina scoala

 Daca nu as fi fost fortat sa risc si sa ajung in Canada sa-mi iau viza, nu ajungeam student la Dallas

 Si lista poate continua …. Eu m-am oprit undeva prin ’95. De atunci si pana azi, combinatiile acestea intre bine si rau s-au repetat, dar – cat timp Dumnezeu e in ecuatie, toate lucreaza impreuna spre ce? Spre bine. Doamne ar cum poti sa-mi spui ca durerea prin care trec lucreaza spre bine? Ca situatia de criza in care ma aflu e spre binele meu? Ca ceea ce mi se intampla are un efect pozitiv? Pot, atunci cand prin credinta te increzi in mine si ma lasi pe Mine sa-ti conduc viata.

Fiindca observati in text – toate lucrurile lucreaza spre binele cui?  A tuturor oamenilor? Nu. Spre binele celor care il iubesc pe Dumnezeu.

Nu a celor care cred in Dumnezeu, sau au frica de Dumnezeu, sau se roaga si ei la anaghie lui Dumnezeu … spre binele celor ce-l iubesc pe Dumnezeu. Si a iubi pe cineva inseamna sa ai o relatie cu acel cineva. Sa-l cunosti, sa interactionezi cu el, sa-i fi aproape, sa jertfesti pentru El, sa tii la El – nu doar sa crezi, sa-ti fie frica, sa ai o relatie distanta sau superficiala cu el.

De aceea va indemn, treceti dincolo de religie cand e vorba de Dumnezeu. El nu-si doreste religie ci relatie, ceva viu, real, normal intre tine si El. Si asta nu o poti avea doar printr-un crestinism de duminica, sporadic, ci printr-o traire de zi cu zi. Fiindca cine iubeste, nu iubeste doar duminica ci iubirea aceea e vie, zi de zi in el. De aceea, daca il iubesti pe Dumnezeu, daca ai o relatie cu El, nu-ti fa griji de ce-ti aduce ziua de maine, sau cat de grea ti-e ziua de azi. Continua sa lupti si vei vedea – nu acum – dar mai incolo, ca atunci cand te vei intoarce si te vei uita in urma – nimic n-a fost la intamplare. Dumnezeu poate rascumpara inclusiv raul in bine, atunci cand tu te increzi in El si urmezi caile Lui. De aceea stai aproape de Domnul si fi activ pentru El. Zilnic fa-ti un timp de rugaciune si vorbeste cu El. Fi sigur ca te incarci spiritual, de aceea fa ce stii si duminica vino acolo unde stii ca te incarca Dumnezeu – gaseste-ti o biserica unde El iti vorbeste si tu intelegi, si fa-ti plinul.

Si apoi implica-te. Nu doar in nevoile si necazurile tale ci fa-ti timp sa te implici si pentru Dumnezeu si cauta sa vezi cum poti tu, sa fi de ajutor si in lucrare, in biserica, in ceea ce incercam cu totii sa facem aici. Cu cat pui mana mai mult acolo unde Dumnezeu pune mana, cu atat si El va pune mana acolo unde pui tu mana. Da, va trebui sa platesti un pret, sa faci un efort, sa renunti la anumite lucruri, dar merita. Merita riscul. Mottoul vietii mele este acesta: In Ziua de Apoi, cand voi sta in fata Lui, mai degraba sa fiu gasit de Dumnezeu ca am esuat incercand decat ca n-am facut nimic din cauza fricii, rusinii sau comoditatii. Mai bine sa fiu gasit riscand de 10 ori si esuand de 7 ori, dar macar in 3 sa am success, decat sa mi se ofere 10 sanse dar de frica riscului sa nu fac nimic. De aceea te indemn, asa cum investesti in viata asta pentru tine, asa investeste si pentru Dumnezeu si vei vedea diferenta. Cand tu lucrezi pentru El si El lucreaza pentru tine.

Eu asta am trait si asta o traiesc zi de zi, si de aceea sper ca prin marturia aceasta sa te fi ajutat sa simti si tu lucrul acesta si sa faci ceva in directia asta. Fiindca merita. Merita sa-l ai pe Dumnezeu in viata si sa faci ceva pentru Dumnezeu in viata. Eu pentru asta ma rog si lupt impreuna cu familia mea.

 

Cine este CRISTIAN BARBOSU? (II)

Cum poţi şti despre cineva, cine este el cu adevărat? Ne facem adesea impresii judecând după aparenţe. Sau putem să-i întrebăm pe alţii, sau putem să ne uităm la rezultatele respectivului, la concordanţa dintre ceea ce spune şi ceea ce face, la impactul pozitiv sau negativ pe care îl are asupra comunităţii în care trăieşte. Sau pur şi simplu putem să stăm de vorbă cu respectivul, să îi punem întrebări, să-l provocăm la discuţii, şi vom fi surprinşi cât de multe putem afla despre acea persoană fie din cele spuse în mod direct, fie citind atent printre rânduri.
Mike Olari s-a întors recent dintr-o vizită făcută în Romania, unde a vizitat mai multe biserici. În trei dintre acestea a depus și o mărturie personală. În postările care vor urma vrem să vă prezentăm activitatea și lucrarea acestor biserici, văzute prin prisma liderilor care conduc aceste biserici. Vom intercala şi mărturia depusă de Mike Olari în aceste biserici. Credem că cele ce vor urma, vor avea rolul să vă încurajeze, să vă zidească spiritual, şi să vă motiveze în formarea ca ucenici şi slujitori devotaţi ai Domnului şi ai Împărăţiei Lui.
Continuăm cu prima biserică vizitată de Mike Olari: Harvest Metanoia Arad, cu interviul păstorului senior al acestei biserici.

 PARTEA 2

photo(1)

Foto: Cristian Barbosu şi Mike Olari

În tranziţie – dinspre ceea ce a fost spre ceea ce va fi

Întrebare: Ce s-a întîmplat după liceu, după momentul întîlnirii tale cu Domnul?

S-au intamplat multe. Si bune si rele. Viata mea a fost ca un Roller Coaster si la fel si credinta mea. Desi m-am hotarat sa fac pasul, stiu acum privind in urma, ca cel rau s-a luptat din greu sa nu ma lase pe cale, si am avut ispite, incercari, caderi, dar … dincolo de acestea Dumnezeu a avut multa rabdare si har si m-a impins, uneori m-a tras, alteori ma facut sa salt pe Cale.

Spre exemplu, dupa terminarea liceului in loc sa fiu trimis la Vanatorii de Munte, asa cum scria pe fisa mea de recrutare, am fost trimis la Munci, la Diribau. Si cei care ati trait acele vremi stiti ce insemna sa fi trimis la munci. Cu un an inainte am fost pe lista celor trimisi la Rovinari, la combinatul minier, de unde abia am scapat in ultimul moment. M-am cutremurat, fiindca stiam cine sunt cei trimisi la munci si cum sunt tratati cei de acolo. Tin minte primele mele randuri din prima mea scrisoare din armata … am scris-o si rescris-o ca din cauza lacrimilor, mi se imprastia cerneala… Dar nu am putut face nimic.

Dar ceva s-a intamplat atunci.  Pe 20 ianuarie 1989, pe un platou imens la unitatea 1326 in Oradea, in timp de ningea, cu valiza de lemn langa mine am asteptat sa mi strige numele si sa fiu repartizat. Am fost … dar mai apoi am asteptat pana ce tuturor recrutilor li s-a strigat numele. Ma simteam singur, mi-era frica, era atat de fragil in credinta, nu stiam cum va fi, ce va fi, auzisem doar povesti de groaza de la munci. Cand dintr-o data aud strigandu-se un nume … Am tresarit … fiindca era numele colegului meu de banca, cel care ma initiase in viata de credinta, prietenul meu cel mai apropiat. Mi-am zis, nu se poate, e o coincidenta … dar totusi din curiozitate m-am uitat. Si l-am vazut pe Vali. Care … venea inspre mine. Nu mi-a venit sa cred. Vali in aceiasi unitate cu mine. Ba mai mult. Fiti atenti. A fost repartizat in acelasi battalion, aceiasi companie, acelasi pluton, aceiasi grupa, eu eram nr 3, el era nr 4, astfel incat am ajuns nu doar sa fim impreuna la tot, dar sa si dormim in acelasi pat etajat – eu deasupra, el dinjos. Coincidenta? Nici vorba. Dumnezeu a stiut de cine aveam nevoie langa mine in probabil, cele mai grele clipe prin care am trecut vreodata. Tin minte cum plangeam si frecam podeaua, seara dupa zilele urate de acolo, si Vali ma lua deoparte pe scari, si ma imbratisa si se ruga pentru mine.

Adevarul este, armata a fost val vartej pentru mine, plina de urcusuri si caderi, greutati si binecuvantari, ispite si victoria … dar nu regret nimic, Dumnezeu a stiut de ce a trebuit sa fie asa. Tot acolo m-a prins si Revolutia, si am fost si eu prins in cateva incaierari cu focuri de arma – ceva neobisnuit nu doar pentru mine ci pentru toti – nu se trasese cu arma in Romania de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. A fost un soc. Dar am avut cateva experiente cu Dumnezeu acolo, care m-au lasat mut, unele despre care mi-am dat seama abia dupa 10-15 ani.

 

Întrebare: Am înţeles că în acea perioadă dificilă a tinereţii tale, s-a întâmplat ceva, ce ţi-a influenţat oarecum viitorul şi despre care ţi-ai dat seama cu mult mai târziu. Poţi să ne spui ceva despre modul în care Dumnezeu a intervenit atunci în viaţa ta?

 Banuiesc ca stiu despre ce vorbesti … Inainte de Revolutie, pe cand inca eram la munci, intr-o zi capitanul ne-a aliniat pe toti si ne-a intrebat, care dintre noi stie sa cante, sa recite, sa danseze, sa faca ceva … fiindca inclusiv unitatea noastra trebuie sa participle la Festivalul Cantarea Romaniei. Cei ce ati trait in Epoca de Aur stiti la ce ma refer, un concurs/festival national in care toate institutiile trebuiau sa participe. Mi-am zis – hai sa incerc, fiindca eu in copilarie, cu maica mea profa de muzica am cantat si recitat in multe tabere de pionieri si stiam ca daca ma inscriu, macar, in ziua aia ma vor lasa sa fac dus (ne lasa la dus cam odata la 2 saptamani) si sa imi curat hainele si posibil sa si prind o masa mai buna. Oricum mi-au cerut ei, probabil stiind din dosarul meu ca activasem in scoala pe scena. Mi-am zis – n-o sa recit ceva legat de Ceausescu fiindca nu eram fan, ci ceva patriotic, fiindca imi placea istoria. Si m-am pregatit cu poezia “Decebal catre popor” … si minune mare … am ajuns sa fiu promovat la faza pe oras. Apoi pe judet, apoi pe regiune si am ajuns pana la faza pe tara. Si aici s-au complicat lucrurile …

 Fiindca de data asta trebuia sa reprezint armata si astia n-aveau cum sa ma prezinte in finala Cantarii Romaniei ca un soldat care provine de la diribau, din compania de munci, asa ca m-au mutat intr-un ansamblu artistic al armatei, m-au facut sergent si m-au imbracat cu haine noi … si mi-au dat bilet de voie, sa pot iesi zilnic la Casa Armatei unde, pentru cateva saptamani, sa fiu pregatit de un actor de la Teatrul de Stat din acea localitate pentru competitiile care vor avea loc. Si am participat in acel an in finala de la Cluj, unde am ocupat locuri bune, castigand si niste premii.

M-am bucurat atunci de prezent, ca nu mai trebuie sa indur chinul de la munci, dar … nu am stiut nimic de viitor. Spun viitor, findca dupa mai bine de 10 ani, pe cand eram student la seminarul din Dallas, mi-am dat seama insa de un lucru … ca exact atunci cand ajunsesem intr-una dintre cele mai adanci gropi ale vietii mele, la munci, cand nimeni nu m-a putut ajuta, cand credeam ca inclusiv Dumnezeu m-a pus deoparte, fiindca desi ma rugam, nu vedeam raspuns la rugaciuni … in acel intuneric al vietii, Dumnezeu era acolo si era prezent, mai aproape de mine decat imi puteam eu imagina.

Cum? Ganditi-va si voi, uitandu-va insa de aici, de unde sunt astazi, la unde am fost atunci. Care e vocatia vietii mele? Ce fac cel mai mult in lucrarea si profesia mea? Predic nu-i asa? Tin minte atunci cand am ajuns in seminar, si la Moody si la Dallas – clasele cele mai de speriat pentru o buna parte din studenti, erau cele de homiletica, cand ti se cerea sa predici si trebuia sa fi evaluat de profesori si de colegi. Majoritatea tremurau, eu … eram cel mai fericit. Abia asteptam sa predic. De ce? Fiindca eu am trecut prin acele emotii si cursuri similare, in privat, cand actorul acela m-a luat si m-a pregatit zilnic in vremea cand eram la munci. Si mi-am dat seama, acum dupa 10-15 ani, cum Dumnezeu, atunci cand nu aveam nici o idee ca in viitor vocatia mea va fi vorbirea in public, cum El a stiut si m-a pregatit … in acele momente cand credeam ca m-a parasise El a fost mai aproape de mine ca oricand … nu doar scotandu-ma de la munci in mod elegant ci determinandu-i inclusiv pe comunisti sa plateasca acel om, care sa ma instruiasca in arta vorbirii in public si sa ma pregateasca pentru planul care-l avea cu viata mea in Imparatia Lui. Coincidenta? Nu. Providenta. Mana lui Dumnezeu.

 

Întrebare: Am aflat însă ca înainte de-a ajunge la seminar ai încercat la o altă facultate, aveai în gând o altă traiectorie în viaţă. Este adevărat? Ne poţi spune ce s-a întâmplat, fiindcă din câte am înţeles, Dumnezeu ţi-a închis destul de clar niște uși?

 Intr-adevar, pot spune ca Dumnezeu mi-a trantit usa-n nas … Eu nu am avut o chemare asa cum unii pastori au avut. Eu nu am simtit de mic ca Dumnezeu ma vrea in lucrare si nici nu am avut vreo vedenie, vis sau cofirmare din partea cuiva ca inspre “lucrare” imi este viitorul. Pot spune ca Dumnezeu intr-un fel m-a “impins” in lucrare, El avand planuri foarte diferite de cele pe care eu mi le-am imaginat.

         Dupa ce am terminat liceul am vrut sa dau si eu la facultate, dar niciodata nu mi-a trecut prin gand sa dau la un seminar teologic, ci mai degraba eram tentat in doua directii – drept (sotul mamei mele lucrand in acest domeniu mi-a inspirat oarecum interesul in directia asta) sau spre o zona de cercetare asupra naturii, fiind sensibilizat de Creatia lui Dumnezeu, acolo unde-l intalnisem pe El. Si am ales bo-chimia la Cluj. Aveam si un oarecare avantaj, fiindca matusa mea era profesoara de biologie si stiam ca isi pregateste foarte bine elevii, si evident ca m-am lasat chinuit de ea cu meditatii saptamanale. Tot prin ea am reusit sa studiez si cu un profesor universitar din Cluj care ma medita si la “nivel inalt” si tin minte ca nu isi dorea atat de mult bani cat mai ales gaini, oua si alte cele … in vremea aceea in Cluj era o saracie cu mult mai mare ca in zona noastra. Desi am auzit ca erau 22 pe un loc la examen, nu-mi era frica fiindca eram foarte bine pregatit. Asa ca am asteptat ziua aceea. Inainte de a pleca, maica-mea, grijulie ca de obicei, mi-a pregatit ea stilourile si mi-a tinut dirigentia legat de ce sa fac si ce sa nu fac in timpul examenului, fiindca stiti si voi cei care ati dat la faculta in acele vremi – nu puteai sa indoi pagina, sa stergi, sa scrii cu vreo alta cerneala, samd, ca ti se socoteau semne si te eliminau din oficiu. M-am dus, am scris la toate cele 3 examene, si am venit inspre Arad sa astept rezultatele. Am ramas socat cand ajungand in Arad am primit vestea ca sunt descalificat fiindca in loc sa scriu cu cerneala bleumarin inchis, am scris cu cerneala neagra. Maica-mea, fiind profesoara, a vrut ea insesi sa-mi umple stilourile, sa fie sigura ca din cauza emotiilor nu fac vreo prostie, si a pus cerneala neagra nu bleumarin si asta s-a considerat semn si am fost exclus. Eu fiind plin de emotii in ziua examenului nu am observat si iaca asa am fost descalificat din oficiu.

M-am necajit atunci … dar mai apoi mi-am dat seama ca Dumnezeu avand alte planuri decat maica-mea si matusa-mea, a stiut ce sa faca si cum sa faca, sa ne spuna clar ca directia vietii mele nu este inspre chimie biologie … si astfel ne-a trantit la toti usa in nas, aratandu-mi clar ca are alte planuri cu viata mea. Nu stiam ce …

 

Întrebare: Unde erai tu în relaţia ta cu Dumnezeu atunci?

 Dupa liceu, si mai ales dupa armata, mi-a fost clar ca nu mai pot trai doar simpatizandu-l pe Dumnezeu, avand respect si credinta distanta. Mi-am dat seama ca ma vrea intru totul pentru El si sufletul meu nu poate trai fara El. Desi relatia mea cu el a trecut prin multe sinusoide intre 17-20 de ani, am hotarat in 1990, chiar de ziua bunicului meu (care pe plan spiritual a reprezentat mult pentru mine) – sa ma botez. Si m-am botezat in biserica din Curtici, fiindca era locul unde am crescut si prin baietii de acolo, Dumnezeu mi-a vorbit. Tin minte cat de frumoasa a fost sarbatoarea. Curticenii stiau cum sa faca sarbatori frumoase si momentul acela al botezului a fost sublim – un moment unic al vietii mele. Cel ce m-a botezat a fost fratele Grecu, pastorul pastorilor in biserica din Curtici, un om pe care nu l-am cunoscut prea bine, dar care stiu ca mereu m-a incurajat si m-a impins inainte in credinta. Si aveam nevoie, fiindca ma simteam cumva rusinat fata de fostii mei prieteni, fata de colegi, si in plus taica-meu n-a reactionat pozitiv la auzul acestei vesti iar mamei mele ii era frica sa nu i se intanple ceva din cauza hotararii mele, ea fiind profesoara si in acei ani, puteai fi sanctionata chiar si pe astfel de motive. Aveam insa o pace de nedescris.

(va urma)

Cine este CRISTIAN BARBOSU?

Cum poţi şti despre cineva, cine este el cu adevărat? Ne facem adesea impresii judecând după aparenţe. Sau putem să-i întrebăm pe alţii, sau putem să ne uităm la rezultatele respectivului, la concordanţa dintre ceea ce spune şi ceea ce face, la impactul pozitiv sau negativ pe care îl are asupra comunităţii în care trăieşte. Sau pur şi simplu putem să stăm de vorbă cu respectivul, să îi punem întrebări, să-l provocăm la discuţii, şi vom fi surprinşi cât de multe putem afla despre acea persoană fie din cele spuse în mod direct, fie citind atent printre rânduri.
Mike Olari s-a întors recent dintr-o vizită făcută în Romania, unde a vizitat mai multe biserici. În trei dintre acestea a depus și o mărturie personală. În postările care vor urma vrem să vă prezentăm activitatea și lucrarea acestor biserici, văzute prin prisma liderilor care conduc aceste biserici. Vom intercala şi mărturia depusă de Mike Olari în aceste biserici. Credem că cele ce vor urma, vor avea rolul să vă încurajeze, să vă zidească spiritual, şi să vă motiveze în formarea ca ucenici şi slujitori devotaţi ai Domnului şi ai Împărăţiei Lui.
Vom începe cu prima biserică vizitată Mike: Harvest Metanoia Arad – o biserică tânără, dinamică, cu o echipă de slujitori devotaţi şi plini de pasiune pentru slujire. Primul dintre ei – cum aţi aflat încă din titlu, pastorul senior:

CRISTIAN BARBOSU

photo (1)

PARTEA 1 – Începuturile şi cercetarea

Înrebare: Unde te-ai născut şi cum au fost primii ani ai copilăriei şi mai apoi, ai tinereţii tale?

Am pornit pe drumul vietii in 1970 in Arad, unde, la cateva saptamani, am fost botezat la Catedrala Ortodoxa din Arad, tatal meu si bunicii din partea tatalui meu fiind credinciosi ortodocsi practicanti. La o varsta frageda – nici nu mai imi aduc aminte cand – parintii mei au divortat iar eu am fost crescut pentru primii 12 ani de catre bunicii din partea mamei mele, la Curtici. Cu toate acestea am avut o copilarie fericita, pasnica, bunicii mei supliniind foarte bine atat absenta tatalui cat si lipsa mamei, care si-a continuat studiile si era prinsa destul de mult cu slujba ei. Ambii mei parinti au fost profesori toata viata lor, asta fiind si motivul pentru care probabil, cartile au devenit si au ramas hobbiul meu.

In copilarie bunicul meu din partea mamei, fiind credincios baptist, ma mai ducea la biserica de sarbatori, si tin minte cum, undeva prin clasa a VIa m-a inscris si in fanfara copiilor care se infiintase recent in biserica din Curtici. Asa ca am cantat si eu la Flughorn 2 pentru o perioada, asta dupa ce ani de zile, maica-mea, fiind profesoara de vioara, a incercat sa ma chinuie sa invat vioara, ba chiar sa ma si includa intr-un taraf al Casei Pionierilor din Curtici.

La 13 ani, m-am mutat insa in Arad cu mama si actualul ei sot, si am urmat liceul Miron Constantinescu (azi Ghiba Birta) pe care l-am si absolvit, urand matematica dar iubind istoria si literatura romana.

Înrebare:  Când ai început să fii interesat de Dumnezeu şi cum s-a întâmpat lucrul acesta?

Desi primele mele “intalniri” cu credinta au fost la Curtici, prin intermediul bunicului meu si al bisericii de acolo pe care din cand in cand o mai frecventam, intalnirea mea cu Domnul a decurs in timp si pot spune ca procesul a inceput dup ace m-am mutat la Arad.

Imi placea sa cutreier muntii si undeva prin ’84-’85 fiind in Retezat, am ramas uimit de frumusetea naturii, de designul perfect, de modul in care totul parea atat de organizat, structurat, gandit in tot ce inseamna natura, incat m-am zbatut din greu cu intrebarea  – “cum se poate ca toata frumusetea aceasta, tot ce invat la fizica, chimie, biologie privind organizarea perfecta a celulelor, tesuturilor, organismelor vii –  tot ce vedeam eu dealtfel – sa fi aparut din intamplare in urma unei explozii haotice numit Big Bang?”  Mi-era imposibil de imaginat si cu atat mai greu de crezut. De aceea simteam in mine ca TREBUIE sa existe ceva, cineva, dincolo de legile naturii trebuie sa existe un Legiuitor, dincolo de creatie, un Creator. Si in contextul acelei framantari am discutat cu Dani Maris, acum rector la Institutul Baptist din Bucuresti, in vremea aceea un tanar blond, destept si bun la fotbal – care fiind cu mine in Retezat, mi-a deschis Scriptura in cartea Romani si mi-a aratat un verset:

Romani 1:19-20: Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le- a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi;

 Am ramas naucit. Eu credeam ca Biblia e o compilatie de legende si mituri evreiesti, asa cum invatasem in clasele de materialism dialectic in scolile comuniste … Pentru prima mi-am dat seama ca nu e asa, fiindca aceasta carte vorbea direct framantarii sufletului meu. Si acea experienta mi-a deschis oarecum usa si interesul de a privi Scriptura altfel decat am privit-o pana acum. Si mi-am pus intrebarea  … dar daca e adevarata? Dar daca Dumnezeu intr-adevar exista? Evident ca nu pot sta nepasator …

Înrebare:  Cum ţi-ai putea caracteriza viaţa în acea perioadă de timp?

N-am fost niciodata omul extremelor, dar nefiind credincios, evident ca valul adolescentei m-a luat pe sus, mai ales pentru un tanar recent venit de la tara la oras. Am fost prins de Metallica, de stilul de viata al tanarului din lume, cu fete, bautura, tigari, vocabular, etc. Chiar daca am simtit o repulsie naturala la bautura si tigari, totusi, din pricina anturajului ma luptam cu mine insumi sa fiu si eu ca ei. Cautam cumva sa-mi umplu un gol sufletesc pe care-l simteam. Nu stiam atunci ca toti il simt dar este doar Unul care-l poate umple.

Înrebare:  Şi cum ai reuşit? Cum a fost momentul acela?

Nu pot spune ca a fost un moment. In viata mea a fost mai degraba un proces. Pe toata perioada liceului am cazut in banca cu singurul pocait din clasa aceea, Vali. Mi-am zis – mi s-a dus fericirea, ca asta nici nu bea, nici nu fumeaza, nici nu se uita dupa gagici. Am scapat si eu de Curtici, am venit la Arad, unde am dat de rockeri si gasti super tari, si eu care trageam sa-mi fac prieteni de genul … sa ajung sa stau in banca cu un pocait?! Totusi, Vali, asa ciudat cum mi s-a parut mie atunci, mi-a aratat o alta perspectiva asupra vietii. Nu era habotnic, nu a incercat sa ma evanghelizeze dandu-mi cu Biblia in cap, ci prin trairea lui, m-a atras. Vedeam in el valori pe care nu le gaseam in ceilalti colegi. El era singurul care nu copia (eu eram expert in fitzuici), singurul care nu mintea, printre putinii care mereu se jertfeau pentru altii si in care puteai avea 100% incredere. Ba uneori cand ma vedea ca ma uit dupa fete, si vedea cat ma lupt sa le castig incercan sa fiu matcho, imi scria cate un biletel cu versete din Scripturi: “farmecul unui om il face bunatatea Lui” Prov 19:22.

Ma si enervam pe el, dar inlauntrul meu il apreciam. Era un altfel de om, si imi doream sa fiu ca el. Si incetul cu incetul, prin aceste 2 experiente, cea din Retezat si apoi prin colegul meu Vali, am inceput sa fiu deschis fata de credinta si sa vad ca e mai mult decat o religie, decat ceva abstract. Si bunicul meu s-a bucurat cand a vazut ca din proprie initiativa am inceput sa vin pe la biserica, desi in paralel inca mai petreceam timp cu metalistii. Dumnezeu insa ma cauta, si-l simteam ca ma cauta fiindca am inceput sa-I simt cercetarea Lui nu doar prin natura ci si prin oamenii de langa mine.

Înrebare:   Poţi să-ţi aminteşti de vreo experienţă în urma căreia ţi-ai deschis inima către Isus?

In aceasta perioada, traiectoria sufletului meu incepuse sa ia o directia vertical, desi aveam ancore care ma trageau mereu spre pamant. Dar tin minte cum, intr-un an, in timp ce eu eram la Resita sa fac meditatii la matematica in vacanta de iarna pentru un examen ce trebuia sa-l trec la liceu, tinerii si orchestra bisericii din Curtici au facut o iesire pe Semenic. Exact in weekendul cand mi-am planificat sa ma intorc spre Arad, in acelasi tren erau si ei. Si mi-aduc aminte cat de intunecat, de frig era in acel tren, fara curent, caldura si cu cateva ferestre sparte. Si acolo in tren, tinerii au inceput sa cante si ma simteam asa de fain intre ei, si simteam cum parca Dumnezeu era acolo dardaind cu noi in tren. Dani Maris a fost prezent si el. Vazandu-ma cercetat de Domnul m-a invitat intr-un alt compartment, unde eram doar noi doi si acolo, am inceput sa vorbim despre Dumnezeu. Tin minte cum, pentru prima data in viata, m-am plecat pe genunchi in acel vagon intunecat si pentru prima data am simtit cum s-a facut lumina in viata mea predandu-mi viata in mana Domnului. Am stiut in acea seara ca nu la intamplare Dumnezeu l-a trimis pe Dani in acel tren.

(va urma)

Interviu cu pastorul Cristian Barbosu

În ultima duminică petrecută cu soţia în România am dorit să vizităm Biserica Harvest Metanoia, mai ales că în ultima perioadă am ţinut legătura cu Cristian Barbosu şi ştiam de mutarea lor în noua locaţie. Am participat la programul de dimineață, program în cadrul căruia au avut loc ordinări; Marcel Opriş a fost ordinat ca păstor, iar alţi fraţi au fost ordinaţi ca prezbiteri şi diaconi.  Timpul de laudă și închinare, a fost la înălțime, Biserica aceasta chiar știe sa se închine Domnului cu toate inima. Mesajul zilei a fost adus de Pastorul senior Cristi Barbosu și a fost un mesaj binecuvântat. Un alt lucru pe care l-am remarcat în mod deosebit a fost atenția tuturor celor prezenți și credeți-mă, nu au fost putini. Cele 450 de scaune au fost toate ocupate.

Următoarea zi am avut prilejul să-l întâlnesc pe Cristi în particular, și să începem un interviu, pe care l-am finalizat ieri, după lansarea oficială a Bisericii Harvest Metanoia Arad. Cristi mi-a povestit despre marea bucurie și satisfacție pe care o are după cele șapte luni, de când s-a aventurat în această nouă lucrare. Se vede de la distanță mâna lui Dumnezeu peste aceasta lucrare, care s-a lansat oficial ieri,concomitent cu un botez în apă. Domnul să dea izbândă și în continuare.

photo (2a)

Întrebare: Frate Cristi, ce ne poți spune în această zi atât de semnificativă în viaţa bisericii Harvest Metanoia?

Răspuns: Pot spune doar atât: “Domnul e bun. Caci în veac ţine îndurarea Lui !” Atâta am de spus.

Î: Totuși, urmărind evoluția lucrării voastre, este greu de crezut ca într-un timp atât de scurt (7luni) , după o perioada aşa de dificilă și cu atâtea împotriviri să ajungeți aici ?! Ce ne poți spune despre asta?

R: Nu pot spune decât ceea ce am spus și atunci în mijlocul încercărilor, citându-l pe Gamaliel (Fapte 5:38): “dacă lucrarea aceasta este dela oameni, se va nimici; dar dacă este dela Dumnezeu, n’o veți putea nimici.” Fiindcă acolo unde este prezenţa lui Dumnezeu este și puterea lui Dumnezeu și aceasta întotdeauna se vede, prin minuni, mărturii și roade. Şi noi am văzut toate acestea în cele 7 luni care au trecut, confirmându-ne foarte clar, ca nu noi, ci El a fost prezent și a binecuvântat lucrarea pe care ne-a încredințat-o El. O lucrarea probabil considerată “lepădată de unii” dar cu siguranță nu de Dumnezeu, fiindcă ceea ce am văzut și experimentat pana acum, este amprenta clară a Celui Divin. Şi nimeni nu poate contesta.

Î: Ce v-a susținut și v-a întărit practic în această perioadă de timp, fiindcă atacurile au fost multe și intense?

R: Dincolo de răspunsul evident – Duhul Sfânt Mângâietorul, ne-a întărit și convingerea că “adevarul și timpul merg mană în mană.,” fapt dovedit practic în aceste luni. Precum ați spus și dumneavoastră, au fost într-adevăr multe acuzații scrise și spuse, aruncate asupra noastră, dar ca întotdeauna minciuna are picioare scurte și se evaporă în curând și asta s-a și întâmplat. Știri de senzație mereu vor fi aruncate în eter, din păcate prea puţini verifică să vadă cine sunt cei care le aruncă, cum o fac (verificând sau nu dacă sunt veridice sau dacă aplica Matei 18), și cu ce motiv. E bine însă că avem un Dumnezeu care e atent la aceste detalii și care mereu scoate adevărul la iveală și evaporă minciuna, arătând prin roade dacă acei oameni sau acea lucrare a fost într-adevăr compromisă sau nu. Eu încă de la începuturile furtunoase ale bisericii noastre am dormit liniștit, fiindcă am știut în Cine mă încred și am știut Cine îmi cunoaște inima și știe adevărul. Şi asta e ceea ce contează, fiindcă El e apărătorul și doveditorul, și El va răsplăti în timp fiecăruia după cuvintele și faptele Lui. Dacă ar fi să vă mărturisesc ceva, ar fi lupta pe care am dat-o personal cu amărăciunea care nu pot spune că nu m-a ispitit și uneori m-a cucerit, dar în primăvara trecută atât eu, cât și biserica am stat înaintea Domnului și am avut chiar un serviciu special de luptă împotriva poverii amărăciunii, la finalul căruia am bătut pe crucea lui Hristos, numele celor prin care Satan încă ne legă în amărăciune. A fost o experiență eliberatoare  – să poți ierta, să poți pune deoparte, să poți lăsa în mâna lui Isus.

Pe de altă parte, au fost mulţi frați, slujitori, biserici, care ne-au încurajat, susținut și s-au rugat pentru noi în această perioadă, și nu pot decât sa-I mulțumesc Domnului pentru ei. Din păcate în nația noastră suntem cu mult mai înclinați să prindem frecvenţa bârfei și a suspiciunii, dar mulțumesc lui Dumnezeu că avem mulţi români credincioși care au caracter și credință și care, în ciuda acelor circumstanțe, au stat alături de noi și în public și în privat.

Î: Ce sfat ați da credincioșilor în urma experiențelor dumneavoastră?

R: Trei lucruri îmi trec prin minte pe moment:

(1) Dacă vrei să trăiești o viaţă de evlavie în Hristos Isus – vei fi prigonit – asta e cert, fiindcă Dumnezeu te avertizează de aceasta în 2 Timotei 3:12, de aceea sa nu fi surprins dacă exact atunci când vrei să faci Voia Lui, surprizele de genul vor apărea, și mai ales din partea cui nu te aștepți. Şi eu mă aștept în continuare să apară tot felul, fiindcă destul de regulat aflu despre mine sau despre biserica noastră lucruri care mă uimesc, uneori mă fac să râd pur și simplu, fiindcă creativitatea în domeniul minciunii și distorsionării adevărului nu are limită. E trist că multe dintr-astea ne provin din partea unor “frați” … Dar merită plătit prețul, fiindcă prețul evlaviei cere orice risc și Pavel a știut asta, având și el de furcă cu frații mincinoși.

(2) Tot legat de asta, nu uitați tiparul vieții de credință – cei 5 pași: Dumnezeu inițiază, omul răspunde, împotrivirile apar, credinciosul perseverează, Domnul binecuvântează. De treci prin împotriviri – perseverează, nu te lăsa, lupta-te în duh nu în fire, cu armele Domnului nu ale omului, și vei vedea cum El te va binecuvânta și tot El va nimici, bloca, încâlci planurile celui rău. Uneori chiar dacă vor reuși, vei vedea cum Domnul i-a lăsat să reușească tocmai pentru a răscumpăra raul în bine, și sa-ți dea și mai mult avânt. Mi-a spus fratele Ţon la un  moment dat când am trecut prin alte încercări, cu ani în urma: “Cristi nu te descuraja, fiecare picior în fund pe care îl primești acum e un pas înainte” – și abia după ani de zile mi-am dat seama de înțelepciunea vorbelor lui.

(3) Un apel adresat slujitorilor – nu vă pripiți să judecați lucrurile sau veștile auzite despre alți slujitori sau biserici. Nu uitați că numele lui Satan în ebraica este Adversarul și în greacă Diabolos (defăimătorul), și deci, meseria lui nu este alta decât să caute să ridice împotriviri, mai ales în calea celor ce riscă să facă ceva pentru Domnul și una din metodele clasice este să arunce îndoială, să defăimeze, să calomnieze, să exagereze, să mintă. Aplicați la sânge Matei 18, și dacă vă costă să dați un telefon sau să bateţi cale lungă să vă întâlniți personal cu acei oameni, veți vedea că adevarul de cele mai multe ori este  altul decât cel prezentat atât de bombastic de unii și alții care înghit atât de ușor momeala satanica și încearcă să o împrăștie și pe la alții.

Î: Mulțumim Domnului care v-a purtat în carul lui de biruință. Spuneți-ne și câteva motive de bucurie, câteva experiențe frumoase cu El în aceste 7 luni de existenta?

HARVEST Metanoia (1)

Primul este botezul de azi – misiunea bisericii noastre este cuprinsa în Marea Trimitere – vrem să îl glorificam pe Dumnezeu prin facerea de ucenici. Şi Matei 28 exemplifică modalitatea “facerii de ucenici” care începe cu botezul – și astăzi am celebrat botezul a 9 persoane (+ încă o persoană care a făcut cateheza împreună cu noi, dar care mutându-se în Hațeg, l-am botezat acolo cu o luna în urmă).  Toate probleme noastre au pălit în comparație cu bucuria imensă de-a vedea 10 suflete care exact în această perioadă l-au urmat pe Domnul și astăzi le-am botezat în Numele Lui. Să vezi avocați, bodyguarzi, maneliști, copii de pastori, femei divorțate, oameni simpli sau persoane care au trecut prin traume profunde – găsindu-l pe Dumnezeu și mărturisindu-l cu putere  – este o experiență de ne-egalat. Şi în plus, să vezi cum în urma mesajului predicat, chiar înainte de a-i boteza, aceștia să elibereze scaunele pe care stăteau și în locul lor să vină alte 8 persoane, care astăzi au fost cercetate de Dumnezeu și s-au predat public – e extraordinar!

Al doilea motiv este clădirea – nu spun prea multe fiindcă dacă intrați pe siteul bisericii noastre (www.perspective-eterne.ro sau www.harvestmetanoia.ro) veți vedea imagini și mărturii privind minunea aceasta. Dumnezeu, în acele momente de început când nu aveam unde ne întâlni, când nu speram să găsim ceva, când însă ne rugam cu foc, ne-a deschis ușile unui fost club de noapte din Arad, un  loc notoriu, cunoscut pentru păcătoșenia lui, și ne-a dat privilegiul sa-l transformam într-un loc al binecuvântării și al pocăinței. Şi dacă mulţi au căzut în păcat acolo an de an, noi am văzut cu ochii noștri, cum Dumnezeu a eliberat și spălat de păcate mulţi oameni care în același loc, s-au predat Lui și au hotărât sa Îl urmeze. Pentru noi este o minune să vezi o discotecă transformată într-o biserică, în timp ce în Europa de Vest mai ales, inversul e regula …

Al treilea motiv – sunt oamenii pe care ni i-a adus. În fiecare duminică avem zeci de necredincioși care vin, mulţi de buna voie, să asculte Cuvântul, să se închine cu noi. Şi cei care lucrați în biserici știți cât de greu e sa aduci oameni în biserică. În mijlocul nostru noi vedem clar cum Dumnezeu îi aduce și ne minunăm. Şi în mijlocul lor El face minuni. Am avut vindecări, eliberări, izbăviri și rezolvări ale unor situații imposibile dpdv omenesc, dar posibile pentru Dumnezeul în mâna căruia ne-am încredințat lucrarea. Fiindcă Duhul Sfânt lucrează, el nu ţine cont de granițe confesionale, și nici de gardurile impuse de noi, ci ne surprinde. De aceea noi ne-am învățat lecția și ne-am numit non-denominaţionali, tocmai fiindcă vrem să nu ne opintim în etichete și tradiții care nu de puține ori sunt obstacole în calea lucrării lui Dumnezeu, ci vrem să conlucrăm cu toți frații care cred în Isus Hristos și țin calea pocăinței prin nașterea din nou.

Î: Ce ați vrea să transmiteți în final cititorilor blogului nostru?

R: Vreau să le mulțumesc fiindcă multi dintre ei ne-au scris în privat și ne-au încurajat atunci când am avut nevoie. Prietenul adevarat la nevoie se cunoaște și dacă e să adaug și proverbul biblic – și în nenorocire ajunge ca un frate. Şi pentru noi (și vorbesc în numele comunității noastre) chiar dacă nu ne-am cunoscut și distanţa dintre noi e mare, ați ajuns ca niște frați preaiubiți care ne-ați stat alături și la bine și la greu. Aşa văd eu rostul blogurilor creștine. Dacă cele lumești împrăștie bârfa și subiecte de senzație doar ca să incite firea, blogurile creștine ar trebui să apere adevărul și să zidească, să încurajeze frații potrivit lui Filipeni 4. Asta e filtrul meu când privesc și evaluez blogurile creștine, și vă felicit că dumneavoastră aici, asta faceți:

Filipeni 4:8 Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însuflețească.