Harvest Metanoia

Lipsa evaluării, a relevanței și… legalismul – Cristian Barbosu: Interviu (partea a II-a)

Continuăm cu partea a II-a a interviului acordat de Cristi Barbosu, pastorul Bisericii Harvest Metanoia Arad.

 

Cristi_Barbosu

Î. Atunci de ce ai părăsit Cultul Baptist? Ce a însemnat pentru tine decizia aceasta?

R: Sincer, vreo 2 ani de zile m-am luptat cu aceasta idee. Nu am vrut sa-i parasesc pe fratii mei si lucrarea de acolo, findca cu greu am fost acceptat. Una e sa fii acceptat si alta e sa si rezisti. Mentionez insa faptul ca, si astazi ca si atunci, ma inteleg foarte bine cu cei mai multi. Totusi a trebuit sa iau pana la urma aceasta hotarare. Au existat si inca exista in Cultul Baptist persoane cărora, desi pe de o parte le apreciez lucrarea si modul in care Dumnezeu îi foloseste, pe de alta parte ma mir de agresivitatea lor impotriva unor lucrari sau lucratori care difera fie doctrinar, fie in convingeri sau manifestari spirituale fata de ei. Si in loc sa isi tina incuviintarea pe care o au pentru ei insisi, asa cum ne invata Scriptura si sa astfel sa inteleaga principiul biblic al unitatii in diversitate, ei nu pot accepta ca altii sa aiba pareri diferite fata de ei si îi considera anatema, tratandu-i uneori mai rau decat pe cei necredinciosi (si asta o spun chiar din experienta proprie). Principiul lor este uniformitate prin conformism, o metoda pe care din pacate am intalnit-o mai degraba in comunism, impotriva caruia unii dintre ei au luptat. Oare sa fi iesit din Egipt, dar Egiptul sa nu fi iesit din ei? Nu stiu. Dar din cauza unor astfel de frati care si-au facut tinta in viata si lucrare, sa darâme pe altii, am hotarât sa ies. Aproape in fiecare evanghelizare sau conferinta mai mare pe care am sustinut-o in lucrarea mea din ultimii ani, acest gen de oameni, chiar daca locuiau la sute de km distanta, cautau sa dezbine-i pe cei implicati, sa-i determine sa nu se implice, denigrandu-ma sub diferite forme, folosind bineinteles franturi de adevar, distorsionari, sau pur si simplu minciuni. Cand i-am confruntat, fie n-au vrut sa stea de vorba cu mine, fie au ignorat principiul din Mat 18 si si-au continuat calomniile si loviturile lor. Si dupa cativa ani de zile in care vrei sa faci o lucrare buna dar esti mereu atacat, lovit, vorbit de rau … ajungi la o limita. Si eu am ajuns. Probabil ca sunt mai slab ca altii sau mai nepregatit sa fac fata la acest gen de lupte nedrepte, dar ma vedeam irosind energie si timp aparandu-mi caracterul si lucrarea de astfel de defaimatori si pierzandu-mi viziunea si eficienta din ceea ce stiam ca Dumnezeu ma cheama sa fac – nu sa lupt cu fratii mei, ci sa lupt sa scot din gheara Diavolului sufletele celor pierduti. Si a trebuit sa aleg, sa ies din conjunctura acestor oameni care mereu ma muscau fie pe fata, fie tacit, si sa-mi indeplinesc chemarea si lucrarea asa cum trebuie sau, sa continui sa lupt sau sa ma pliez supunandu-ma din nou robiei lucrurilor incepatoare, ca cei din Galatia. Si am ales sa ies, o hotarare deloc usoara, luata si pe fondul unor tensiuni din biserica pe care o pastoream atunci, unde se ajunsese sa aiba loc intalniri secrete intre unii dintre membrii bisericii care nu-mi doreau binele si membrii din conducerea UBR. Mi-am dat seama ca asa nu mai pot continua. Si am simtit atunci foarte clar calauzirea sa ies, de dragul chemarii, lucrarii si mentinerii relatilor bune cu majoritatea pastorilor si conducatorilor baptisti din cadrul UBR. Daca mai ramaneam, probabil ca mai multe probleme aveam si mai multa valva s-ar fi facut in jurul meu, ceea ce ar fi afectat si UBR. De dragul pacii si al linistii am hotarat sa ies. Si nu regret.

Î. De ce natură au fost divergențele tale în relația cu Cultul Baptist?

R: Eu nu am avut divergente cu Cultul sau Conducerea Cultului. Cei care nu ma inghiteau, erau anumiti lideri, care aveau probleme mai degraba legate de cele 3 lucruri pe care eu le-am mentionat si aici, la intrebarea anterioara – lipsa evaluarii slujitorilor si a lucrarii lor, lipsa relevantei (stilul mai contemporan pe care eu il promovam) si atitudinea mea impotriva legalismului. Intr-adevar au existat si diferente intre mine sau lucrarea mea si convingerile doctrinare sau practicile eclesiale ale bisericilor baptiste in general, dar eu mizand pe modelul biblic al unitatii in diversitate nu am considerat ca aceste diferente trebuie sa ne divizeze fiindca nu aveau de-a face cu absolutele Scripturii. Unii insa au crezut ca da si au iscat anumite divergente si pe aceste teme. Spre exemplu, eu nu sunt un cesationist, ci cred in existenta si continuitatea darurilor spirituale si astazi. Sunt printre cei din categoria “open but cautious” adica deschis dar precaut, ferindu-ma de abuzurile si exagerarile intalnite in destule biserici penticostale sau carismatice. Tot asa, eu cred si practic lucrarea de eliberare, considerand ca textul biblic ne indeamna nu doar sa ne supunem lui Dumnezeu ci sa ne si impotrivim celui rau si acesta va fugi de la noi. Si eu asta am trait si practic, si nu trebiue sa fii penticostal sau carismatic sa crezi în duhuri sau în autoritatea lui Isus Hristos de a aduce eliberare in vietile celor legati sau influentati de Satan si astfel sa i te impotrivesti. Deasemenea cred ca modelul de conducere al bisericii cel mai apropiat de Scripturi este conducerea prin presbiteri nu congregationalismul, care este de obicei asociat cu baptismul, si aici s-au generat discutii si controverse. Si divergentele cotidiene, sa le numesc asa, de care se legau in permanenta legalistii, si anume cele ce tin de stilul de inchinare (mai contemporan), grupurile mici care noi le promovam, darea de socoteala, accentul pus echilibru si bun simt mai degraba decat pe interzicerea unor forme de imbracaminte, asezare in biserica, podoabe, etc. Eu dintotdeauna am avut convingerea ca NT sustine diversitatea, cel putin eu asa am constatat din descrierea si abordarea apostolului Pavel atat in Fapte cat si in Galateni, a diferentelor de stil si chiar doctrinare care existau intre bisecile NT (vezi dif dintre Antiohia si Ierusalim), dar concluzia la care am ajuns este ca desi aceste diferente exista si trebuie recunoscute si respectate, tot asa exista si tendinta fariseica a fartilor veniti de la Iacov (Gal 2) care vor sa-si impuna parerea, criticand si intimidand biserici si lucratori. Am ales insa, in ciuda experientelor mele triste, sa respect pe cei ce cred diferit fata de mine fara sa-i fac anatema sau sa-i dispretuiesc, fiindca asa inteleg eu principiul din Rom 14. Ma asteptam si eu sa fiu tratat la fel dar nu s-a intamplat. What’s new … ?!

Î. Au încercat liderii organizației să te convingă să rămâi?

R: Unii da, altii nu.

Î. De cât timp ai iesit din Cultul Baptist?

R: De 1 an si jumatate.

Î. În ce a constat prețul pe care l-ai plătit plecând din Cultul Baptist?

R: Pe de o parte calomniile au continuat si continua in anumite cercuri si pe anumite situri, pe de alta parte insa am liniste, pace, eficienta cu mult mai mare si o deschidere cu mult mai larga de colaborare cu biserici si lucratori din diferite denominatiuni, care-l iubesc si lucreaza cu pasiune pentru Dumnezeu. Mi-este dor de intrunirile de luni ale comuninatii baptiste din regiunea noastra, unde ne adunam cu pastorii sa ne rugam si sa ne impartasim – chiar am avut o experienta faina in comunitatea de Arad cat timp am fost in UBR. Foarte putini pastori au avut ceva cu mine, probabil din cauza faptului ca ma cunoasteau si ne cunosteau lucrarea; de fapt la un moment dat ei s-au opus dorintei conducerii UBR de atunci, de a ne respinge cererea de primire in Uniune. Imi lipsesc dar ma vad cu multi dintre ei, fie conlucrand, fie discutand, fie studiind impreuna. Uitandu-ma in urma pretul platit nu se compara cu simtamantul de binecuvantare pe care il traiesc acum.

Î. Care a fost atitudinea Cultului față de tine de la plecarea ta până în prezent?

R: Conducerea actuala a Cultului mi-a aratat respect si oridecate ori am avut prilejul m-am intalnit cu ei si am colaborat cu ei in continuare. Cei care mi-au fost prieteni inainte mi-au ramas si acum, cei care mi-au fost dusmani, s-au mai rarit, dar unii au ramas la fel. Nu stiu cum va fi reactia Cultului pe viitor daca vor fi alegeri si oamenii se vor schimba. Sper ca sa se schimbe in bine. Eu le-am mai zis si inca le zic, noi credinciosii avem un singur Potrivnic si ala nu este fratele de langa mine, ci este cel rau. Impotriva Lui ar trebui sa luptam nu unul impotriva altuia.

Î. Care a fost reacția ta față de Cult în tot acest timp?

R: Respect si deschidere. Am predicat in multe biserici baptiste, m-am intalnit si ma intalnesc cu multi pastori baptisti, colaborez oricand imi permite timpul si ma rog pnetru ei si le urez binecuvantare.

Î.Ai regretat vreodată plecarea din cult?

R: Am regreat partasia frumoasa care am avut-o cu multi pastori si lucratori. Dar altceva nu pot spune ca am regretat. Din pacate Cultul nu prea ofera sprijin sau solutii ci de obicei intervin cand au ceva de criticat, cerut sau de impus. Ma bucur ca actuala conducere a UBR incearca sa schimbe acest stil de abordare, Domnul sa-i ajute sa si reuseasca, desi nu prea am sperante mari, uitându-mă la cata indarjire “spirituala” au unii dintre oponentii lor (care – oare la intamplare – sunt si oponentii mei). Dar sunt optimist ca Dumnezeu, dincolo de noi, vede situatia si candva, va actiona.

Î. Care a fost evoluția ta de la plecarea din cult până în prezent?

R: Eu ma judec in functie de rodul lucarii in care sunt implicat. Si roadele sunt peste asteptarile mele. Ceea ce am realizat intr-un an de cand am iesit din Cult, n-am reusit sa realizez in 3-4 ani inainte. Desi am iesit dintr-o perioada de criza acuta si foarte obosit si lovit, nu vreau sa spun ca succesele acestea le-am avut doar din cauza iesirii noastre din Cult. Este adevarat ca libertatea de a lua anumite initiative fara presiuni sau teama ca mereu vei fi criticat sau lovit, conteaza. Deasemenea, conducerea prin presbiteri care fluidizeaza enorm procesul de luare a deciziilor (multumesc Doamne ca le-ai dat ideea asta atât lui Moise cât şi lui Pavel), de asemenea si o alta echipa de slujire mai ancorata in Domnul si mai eficienta, sunt factori pozitivi. In plus, libertatea in Duh pe care o traim acum, impactul non-denominational intre necredinciosi care, din pacate, se feresc din ce in ce mai mult de etichete denominationale, au dus la o evolutie pozitiva si la o accelerare a lucrarii in ultimul an.

Î. Ce sfat le-ai da celor care nu-și mai găsesc locul în cult, dar nici nu sunt gata să plătească prețul plecării?

R: In primul rand vreau sa o spun clar – eu nu sfatuiesc pe nimeni sa plece din vreun Cult atata timp cat nu are o convingere clara din partea Domnului. Nu doar o frustrare, fiindca multi suntem frustrati de sisteme cultice, ci si o chemare, o convingere clara. Eu le-am avut pe amandoua si de aceea am facut acest pas. Apoi îi indrum sa se gandeasca bine, fiindca e vorba de biserica lui Hristos, si nu doar de ei insisi. Asta a fost framantarea mea cea mai mare. Noi nu traim pentru noi insine ci pentru chemarea pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Si fiind chemati sa pastorim biserica Lui (nu a noastra!) trebuie sa fim super-precauţi vis-à-vis de hotararile pe care le luam. De aceea, eu consider ca sunt pastori si biserici care au nevoie de Cult si care chiar daca si-ar dori, nu s-ar descurca, nu ar fi eficienti pentru Imparatia Lui in afara Cultului. Fiindca nu sunt pregatiti, sau nu au mijloacele necesare de a supravietui. Mai ales daca in cadrul comunitatilor locale, sau in bisericile lor, au autonomie si nu sunt pusi sub presiuni, asa cum eu am fost pus, cred ca pot merge inainte slujind impreuna cu toti cei din Cult. In schimb, daca frustrarile sunt prea mari, si problemele cu care se confrunta nu au de-a face cu pacat in viata lor, sau lipsa de integritate pe plan moral sau financiar, sau probleme doctrinare majore, atunci cred ca trebuie sa se gandeasca serios la viitorul lor si al bisericilor lor. Fiindca la acest moment Cultele evanghelice din Romania, din pacate nu pot da viziune fiindca ele insele nu au o viziune, ci mai degraba lupta pentru a supravietui, uneori dand lupte inutile. Daca simti ca nu mai poti, cauta in primul rand calauzirea lui Dumnezeu. Nu lovi in altii, spune-le convingerile tale dar nu incerca sa dai si apoi sa fugi, nici sa critici fara a da solutii, si daca solutia este iesirea din acel context, iesi, dar fii sigur ca ai facut-o luptand cu armele Duhului si nu ale firii. Pe de alta parte nu uita ca vei plati un pret, ca va trebui sa muncesti din greu; esti sigur ca esti dispus sa o faci? Familia ta te sustine? Biserica ta la fel? Multi lideri stiu ca sunt intr-o situatie critica, dar aleg să trăiască la fel, fara sa riste, alegand mediocritatea în viață și în slujire, și asta le va compromite slujirea pe termen lung.

Î. În prezent, ești atașat de vreo organizație creștină?

R: Pe de o parte nu – noi suntem non-denominationali. Pe de alta parte da. Inca din 2004 eu am devenit membru si apoi si biserica noastra, partenera, a unei retele de biserici numita Harvest Bible Fellowship, biserici care au aceiasi viziune, strategie, principiu de lucru in intreaga lume. Nu este o denominatiune, nu exista uniformitate, se respecta autonomia locala si se ofera sprijin de orice fel in lucrare. Precum am spus-o si la inceputul acestui interviu, eu dintotdeauna mi-am dorit sa conlucrez cu alti pastori si biserici, si daca nu s-a putut in Cult, iata ca Dumnezeu a deschis alte usi.

Î.Care crezi că este viitorul bisericilor desprinse de cultele religioase din Romania?

R: Nu stiu. Multe sunt biserici sanatoase, altele mai putin. Depinde de motivul iesirii lor, ce seamana omul aceea va si secera. Eu cred ca viitorul trebuie sa aduca schimbari in miscarea evanghelica din Romania, fie ca ele vor avea loc in cadrul Cultelor, fie ca bisericile si pastorii vor fi nevoiti sa iasa din Culte si sa miste Romania, fiindca daca vom ramane tot asa, vom pieri in curand. Am insa credinta ca Dumnezeu nu ne va lasa si ne va trezi, si pe cei din Culte si pe cei din afara Cultelor!

Î. Un ultim cuvânt pentru cititorii acestui blog și nu numai…

R: Cine se aseamana se aduna, si ma gandesc ca acelasi lucru se intampla si cu cititorii acestui blog. Tind sa cred ca majoritatea celor care sunt interesati de acest blog mereu revin aici fiindca au valori comune cu cele propagate aici. Va incurajez sa le mentineti si sa le traiti mai departe! Si ma rog ca Dumnezeu sa mentina echilibrul, bunul simt, preocuparea inspre zidire si pasiunea si curajul pentru Evanghelie si biserica a acestui blog si a celor care il mentin. Fiti binecuvantati, si Domnul sa binecuvanteze toate Cultele si bisericile din Romania!

Cristian Barbosu: Dumnezeu în acțiune

photo

Frate Cristian, am vizionat cateva marturii postate pe situl bisericii voastre din seria „Dumnezeu in actiune” si m-am bucurat de marturiile unor vieti schimbate si a unor interventii miraculoase (http://harvestmetanoia.ro). Ne puteti spune cateva lucruri despre acest proiect, si scopul aparitiei lui?

Proiectul acesta s-a generat in urma unei initiative de a gasi cai prin care mesajul trait al Evangheliei sa fie expus intr-un mod cat mai relevant si mai realist publicului larg. Am inceput prin a folosi aceste marturii in cadrul predicilor mele, fiindca am observat ca omul contemporan este prea obisnuit cu povesti din vietile unora sau altora (unele chiar inventate de anumiti pastori care-si creaza propriile ilustratii). Omul de azi cauta ceva autentic, real, personal. Acest gen de marturii filmate, multe intamplate recent, aduc puterea Evangheliei mai aproape si mai pe intelesul omului de rand, si ma ajuta si pe mine in mesajul predicat, fiindca ii da viata. Acelasi Isus despre care predic, este ilustrat in situatii de viata contemporane, aceleasi principii din Scripturi sunt traite si de catre oameni obisnuiti in situatii neobisnuite.  Ce e frumos insa, e prospetimea credintei acestor oameni, majoritatea fiind oameni intorsi de curand la Domnul.

 

Vorbind despre asta, am inteles ca nu demult ati avut un nou botez. Puteti sa ne spuneti cateva cuvinte despre acel eveniment? Au fost dintre cei filmati, oameni care s-au botezat recent?

 

Intr-adevar am avut un botez de Florii, o zi plina de entuziasm si bucurie. De data asta nu a mai trebuit sa angajam firme de paza sa ne pazeasca de unii si altii care in trecut ne-au amenintat (ca la botezul trecut) ci totul a decurs in pace si liniste. Am avut 24 de canditati, care au urmat un proces de caticheza de peste 5 luni, si care in final au fost selectati dintre mai multi in urma unui interviu pregatit de catre presbiteri.  Bucuria a fost mare fiindca la eveniment au fost prezenti in jur de 1000 de persoane, iar in urma mesajului predicat, 12 au iesit in fata predandu-si viata Domnului, si luand locul celor care tocmai se pregateau sa intre in apa botezului. Unii au fost chiar membrii familiilor lor, ceea ce a produs o mare bucurie in acea zi. Da, dintre cei ce au aparut in seria “Dumnezeu in actiune” au fost si dintre cei botezati acum, o persoana care s-a botezat toamna trecuta si un cuplu care acum sunt inscrisi la caticheza. Am avut printre cei botezati persoane care au fost ani de zile in droguri, cluburi de noapte, vicii. Ba chiar si oameni din lumea interlopa care au facut parte din bande de mafioti din Spania, Franta, Olanda. Dar am avut si profesori, cadre medicale, ingineri si oameni simpli, soferi, studenti, pensionari. Puteti viziona un scurt video clip al botezului pe http://harvestmetanoia.ro/?p=5049. In 2 saptamani, incepem o noua caticheza fiindca avem un numar frumos de oameni care s-au inscris si pe care speram sa reusim sa-i botezam in Octombrie. Pana atunci ii vom ajuta sa-si consolideze credinta si marturia lor in Hristos urmand cursurile de caticheza.

 

Ce s-a intamplat la Constanta? Am auzit ca in acea zona impietrita din punct de vedere spiritual, Dumnezeu a facut lucrari mari. Ne puteti spune cate ceva din experienta dvoastra?

In weekendul din 1-4 Mai, fiind sarbatoare, si deci avand zile libere – am plecat impreuna cu 50 de tineri din biserica noastra la Peniel. Eu mi-am propus sa ajut lucrarea Peniel odata la 2 ani, fiindca il consider cel mai prolific eveniment spiritual pentru tineret din Romania. Este pe de departe evenimentul cel mai mare, cel mai bine organizat si cu cel mai mult rod spiritual din cate am intalnit in tara – si credeti-ma ca am vorbit si participat in multe intruniri de tineret in Romania ultimilor 15 ani. Dincolo de vorbe si critici nefondate, eu ca participant in multe conferinte Peniel de-alungul anilor, am vazut clar cum Dumnezeu lucreaza si pocaieste nu zeci, ci sute de tineri, mantuind multi dintre ei, recuperand multi dintre cei pierduti si inflacarand in lucrare si dedicare pe cei apatici sau confuzi. Il slavesc pe Dumnezeu pentru Oli si echipa lui care in ciuda impotrivilor iudaizatorilor, nu s-au lasat si au tinut sus flacara lui Hristos pentru generatia tanara din Romania. Si in acest an, desi  – cum spuneati dvoastra – am fost intr-o zona mai arida a tarii, Dumnezeu a dat har. In prima seara (vineri) am vazut peste 100 de tineri care au pasit pe scena si au batut biletele cu hotarari clare luate pentru Hristos. M-am rugat pentru fiecare dintre ele si nu stiam  – sa plang sau sa rad, fiindca inima mi-era plina de recunostiinta fata de Duhul Sfant care a starnit atatea inimi. Sambata seara, peste 60 dintre ei (asa mi s-a spus) au venit in fata sa-si predea viata Domnului Isus. Duminica am slujit in 2 biserici din zona si am continuat sa vad oameni cercetati de Dumnezeu. A fost intr-adevar o revarsare aparte de har in acea zona.

 

peniel-constanta-2014

 

A fost ceva aparte, vreo experienta care v-a atins inima la Peniel?

Desigur! Daca stau si ma gandesc ar fi trei … A fost pentru prima oara cand am slujit impreuna cu una din fetele mele. Am visat, mi-am dorit, m-am rugat de multe ori sa am bucuria asta … si Dumnezeu mi-a dat-o in cea mai sublima forma – in timp ce eu facem chemare, Fiona a cantat piesa de chemare, si atat de mult m-a miscat incat m-a impulsionat si mai mult sa lupt cu impietrirea omului si sa caut sa smulg suflete din imparatia celui rau. Amandoi am plans si ne-am imbratisat vazand roadele acelei seri, si vazand ce poate face Dumnezeu prin niste vase de lut puse la dispozitia lui. Am fost un tata mandru si super-recunoscator in acea seara, ceva inedit!

(see http://harvestmetanoia.ro/?announcement=peniel-constanta-2)

Apoi am trait o bucurie enorma sa vad trupa TREI, echipa de inchinare a lucrarii noastre de tineret, care a condus sala intr-o inchinare vie, puternica, vulcanica as putea spune, inspirand o intreaga audienta sa cante si sa se inchine cu putere si din inima. Nu imi venea sa cred cum niste pusti de 16-17 ani, care abia de cateva luni au inceput sa cante impreuna, au reusit sa coboare Gloria lui Dumnezeu intre noi, prin laudele, atitudinea si marturia lor prin cantare. Si nu in ultimul rand, m-am bucurat de initiativa conducatorilor locali Peniel, care au motivat tinerii sa iasa in oras si sa vorbeasca, sa-i chestioneze pe oameni despre Hristos si credinta lor – si peste 300 de tineri au adus inapoi formulare completate, ca dovada a dialogului avut cu persoane intalnite pe strazile si plajele Constantei – ceea ce pentru ei, cei de acolo, a fost ceva neobisnuit – o mare incurajare pentru bisericile locale.

 

Care e urmatorul eveniment pentru care va pregatiti acum?

 

O conferinta anuala a tuturor bisericilor Harvest Metanoia in care vom avea cateva puncte importante. Pastorii seniori vor sta 2 zile impreuna si vor evalua lucrarea fiecarei biserici in parte si vor cauta solutii la problemele si nevoile existente. Liderii de grupuri mici vor fi instruiti in a-si privi lucrarea si din punct de vedere al acordarii primului ajutor pastoral. In alte cuvinte, accentul pus in grupurile noastre este unul aplicational, care sa provoace omul sa traiasca Scriptura sau sa se evalueze personal si practic in lumina textului biblic – si asta mereu genereaza nevoia de consiliere a unora si altora, fiindca Cuvantul aplicat, scoate la iveala problemele inimii. Ce am observat este ca, desi liderii nostri de grupuri mici sunt foarte buni facilitatori si coordonatori, nu sunt destul de pregatiti in a face fata problemelor si poverilor cu care se confrunta membrii grupului, si de cele mai multe ori ii trimit la consilieri, pastori sau presbiteri. Noi credem ca trebuie sa ii echipam ca si ei sa faca fata si sa rezolve din probleme si doar cazurile grele sa treaca mai departe (dupa modelu lui Moise din Vechiul Testament), si de aceea in cadrul acestei conferinte vom avea 2 zile special dedicate instruirii lor. In al treilea rand, vom avea o zi dedicata instruirii consilierilor din cadrul bisericilor noastre, oameni specializati pe ingrijirea sufleteasca a celor cu probleme mari din biserici, oameni care saptamanal sunt implicati in cazuri dificile si care au nevoie si ei de ajutor. Unul dintre cei mai renumiti consilieri biblici pe plan mondial, Dr. Garrett Higbee se va ocupa in mod special de pregatirea lor in cadrul acestei conferinte. La acest moment, inscrierile depasesc 200 de persoane.

Este adevarat ca veti ajunge si in SUA in urmatoarea perioada de timp?

 

Da. Voi fi pentru 3 saptamani, char si in Arizona in weekendul din 22 iunie, si apoi in Louisianna si Texas (Dallas), unde am alte intalniri in care predic. Poate ca vom reusi sa ne vedem daca tot sunt prin zona.

 

Va multumim pentru timpul acordat si am vrea sa ne rugam pentru dumneavoastra. Aveti vreo nevoie speciala, vreo dorinta, in acest sens?

 

Rugati-va pentru problemele mele de spate. Trec printr-o perioada grea, cu mari dureri – la Peniel n-am crezut ca o sa-mi duc la capat mesajele fiindca abia ma miscam. Rugati-va si pentru protectie spirituala, fiindca cel rau sta la panda – mai ales in urma acestor bucurii. Si rugati-va si pentru Vladimir. Indiferent de ce zic unii sau altii, eu stiu cum am fost eu cand am fost sub atac, si stiu ce ganduri si zbateri mi-au trecut prin cap si suflet. Are nevoie de rugaciunile noastre. Eu ma bucur cu cei ce se bucura si plang cu cei ce plang, mai ales daca acestia sunt lucratori. Va multumesc pentru interesul dvoastra in lucrarea din Romania. Dumnezeu sa va binecuvanteze!

La Harvest e harvest !

 Am primit spre publicare acest mesaj, din partea pastorului Cristian Barbosu.

BIBLIA ne vorbeşte clar ,,BUCURAŢI-VĂ CU CEI CE SE BUCURĂ; PLÂNGEŢI CU CEI CE PLÂNG”
 
Am încercat mereu să fim alaturi de cei car trec prin necazuri şi încercări, ne-am expimat bucuria atunci când am văzut cum lucrarea de extindere a Împărăţiei lui Dumnezu are succes şi păcătoşii sunt mântuiţi şi transformaţi pentru glora Lui, iar acum, avem un nou prilej de bucurie pentru  cei 24 de candidaţi, care duminică vor face LEGAMÂNT în apa botezului cu Salvatorul lor, în Biserica Harvest Metanoia Arad.
Ne pare rău ca nu putem participa direct la acest eveniment binecuvântat, dar mulţumim lui Dumnezeu pentru thegnologia actuală, prin care putem urmări fără probleme de la zeci de mii de kilometri, tot ce se intâmplă acolo.
 
Ne bucuram de izbânda pe care Domnul DUMNEZEU a dat-o acestei biserici. In mai puţin de un an an, are loc al un doilea botez în apă, iar la puţin peste an an, biserica numără aproximativ 500 de membri. Slavit să fie Domnul!
 
Deci, să ne bucurăm cu cei ce se bucură.
 
Botez HM

botez hma

(Imagine de la botezul anterior)

Nu există bucurie mai mare ca atunci când celebrezi strângerea roadelor! Duminica 13 Aprilie, la Harvest Metanoia Arad, vom strânge „harvestul” / recolta Domnului – 24 de snopi, majoritatea crescuţi în afara mediului bisericesc. Bucuria va fi mare, recunoştinţa la fel, iar celebrarea la nivel maxim! Dacă îngerii în cer se bucură, cum să nu ne bucurăm noi!

Fii părtaş cu noi şi vino la Sala Premier din Arad (complex Armonia), sau urmăreşte live botezul nostru începând de la orele 10:00 AM (ora RO) pe www.harvestmetanoia.ro

 
 
Cristian Barbosu

 

Cine este CRISTIAN BARBOSU?

Cum poţi şti despre cineva, cine este el cu adevărat? Ne facem adesea impresii judecând după aparenţe. Sau putem să-i întrebăm pe alţii, sau putem să ne uităm la rezultatele respectivului, la concordanţa dintre ceea ce spune şi ceea ce face, la impactul pozitiv sau negativ pe care îl are asupra comunităţii în care trăieşte. Sau pur şi simplu putem să stăm de vorbă cu respectivul, să îi punem întrebări, să-l provocăm la discuţii, şi vom fi surprinşi cât de multe putem afla despre acea persoană fie din cele spuse în mod direct, fie citind atent printre rânduri.
Mike Olari s-a întors recent dintr-o vizită făcută în Romania, unde a vizitat mai multe biserici. În trei dintre acestea a depus și o mărturie personală. În postările care vor urma vrem să vă prezentăm activitatea și lucrarea acestor biserici, văzute prin prisma liderilor care conduc aceste biserici. Vom intercala şi mărturia depusă de Mike Olari în aceste biserici. Credem că cele ce vor urma, vor avea rolul să vă încurajeze, să vă zidească spiritual, şi să vă motiveze în formarea ca ucenici şi slujitori devotaţi ai Domnului şi ai Împărăţiei Lui.
Vom începe cu prima biserică vizitată Mike: Harvest Metanoia Arad – o biserică tânără, dinamică, cu o echipă de slujitori devotaţi şi plini de pasiune pentru slujire. Primul dintre ei – cum aţi aflat încă din titlu, pastorul senior:

CRISTIAN BARBOSU

photo (1)

PARTEA 1 – Începuturile şi cercetarea

Înrebare: Unde te-ai născut şi cum au fost primii ani ai copilăriei şi mai apoi, ai tinereţii tale?

Am pornit pe drumul vietii in 1970 in Arad, unde, la cateva saptamani, am fost botezat la Catedrala Ortodoxa din Arad, tatal meu si bunicii din partea tatalui meu fiind credinciosi ortodocsi practicanti. La o varsta frageda – nici nu mai imi aduc aminte cand – parintii mei au divortat iar eu am fost crescut pentru primii 12 ani de catre bunicii din partea mamei mele, la Curtici. Cu toate acestea am avut o copilarie fericita, pasnica, bunicii mei supliniind foarte bine atat absenta tatalui cat si lipsa mamei, care si-a continuat studiile si era prinsa destul de mult cu slujba ei. Ambii mei parinti au fost profesori toata viata lor, asta fiind si motivul pentru care probabil, cartile au devenit si au ramas hobbiul meu.

In copilarie bunicul meu din partea mamei, fiind credincios baptist, ma mai ducea la biserica de sarbatori, si tin minte cum, undeva prin clasa a VIa m-a inscris si in fanfara copiilor care se infiintase recent in biserica din Curtici. Asa ca am cantat si eu la Flughorn 2 pentru o perioada, asta dupa ce ani de zile, maica-mea, fiind profesoara de vioara, a incercat sa ma chinuie sa invat vioara, ba chiar sa ma si includa intr-un taraf al Casei Pionierilor din Curtici.

La 13 ani, m-am mutat insa in Arad cu mama si actualul ei sot, si am urmat liceul Miron Constantinescu (azi Ghiba Birta) pe care l-am si absolvit, urand matematica dar iubind istoria si literatura romana.

Înrebare:  Când ai început să fii interesat de Dumnezeu şi cum s-a întâmpat lucrul acesta?

Desi primele mele “intalniri” cu credinta au fost la Curtici, prin intermediul bunicului meu si al bisericii de acolo pe care din cand in cand o mai frecventam, intalnirea mea cu Domnul a decurs in timp si pot spune ca procesul a inceput dup ace m-am mutat la Arad.

Imi placea sa cutreier muntii si undeva prin ’84-’85 fiind in Retezat, am ramas uimit de frumusetea naturii, de designul perfect, de modul in care totul parea atat de organizat, structurat, gandit in tot ce inseamna natura, incat m-am zbatut din greu cu intrebarea  – “cum se poate ca toata frumusetea aceasta, tot ce invat la fizica, chimie, biologie privind organizarea perfecta a celulelor, tesuturilor, organismelor vii –  tot ce vedeam eu dealtfel – sa fi aparut din intamplare in urma unei explozii haotice numit Big Bang?”  Mi-era imposibil de imaginat si cu atat mai greu de crezut. De aceea simteam in mine ca TREBUIE sa existe ceva, cineva, dincolo de legile naturii trebuie sa existe un Legiuitor, dincolo de creatie, un Creator. Si in contextul acelei framantari am discutat cu Dani Maris, acum rector la Institutul Baptist din Bucuresti, in vremea aceea un tanar blond, destept si bun la fotbal – care fiind cu mine in Retezat, mi-a deschis Scriptura in cartea Romani si mi-a aratat un verset:

Romani 1:19-20: Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le- a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi;

 Am ramas naucit. Eu credeam ca Biblia e o compilatie de legende si mituri evreiesti, asa cum invatasem in clasele de materialism dialectic in scolile comuniste … Pentru prima mi-am dat seama ca nu e asa, fiindca aceasta carte vorbea direct framantarii sufletului meu. Si acea experienta mi-a deschis oarecum usa si interesul de a privi Scriptura altfel decat am privit-o pana acum. Si mi-am pus intrebarea  … dar daca e adevarata? Dar daca Dumnezeu intr-adevar exista? Evident ca nu pot sta nepasator …

Înrebare:  Cum ţi-ai putea caracteriza viaţa în acea perioadă de timp?

N-am fost niciodata omul extremelor, dar nefiind credincios, evident ca valul adolescentei m-a luat pe sus, mai ales pentru un tanar recent venit de la tara la oras. Am fost prins de Metallica, de stilul de viata al tanarului din lume, cu fete, bautura, tigari, vocabular, etc. Chiar daca am simtit o repulsie naturala la bautura si tigari, totusi, din pricina anturajului ma luptam cu mine insumi sa fiu si eu ca ei. Cautam cumva sa-mi umplu un gol sufletesc pe care-l simteam. Nu stiam atunci ca toti il simt dar este doar Unul care-l poate umple.

Înrebare:  Şi cum ai reuşit? Cum a fost momentul acela?

Nu pot spune ca a fost un moment. In viata mea a fost mai degraba un proces. Pe toata perioada liceului am cazut in banca cu singurul pocait din clasa aceea, Vali. Mi-am zis – mi s-a dus fericirea, ca asta nici nu bea, nici nu fumeaza, nici nu se uita dupa gagici. Am scapat si eu de Curtici, am venit la Arad, unde am dat de rockeri si gasti super tari, si eu care trageam sa-mi fac prieteni de genul … sa ajung sa stau in banca cu un pocait?! Totusi, Vali, asa ciudat cum mi s-a parut mie atunci, mi-a aratat o alta perspectiva asupra vietii. Nu era habotnic, nu a incercat sa ma evanghelizeze dandu-mi cu Biblia in cap, ci prin trairea lui, m-a atras. Vedeam in el valori pe care nu le gaseam in ceilalti colegi. El era singurul care nu copia (eu eram expert in fitzuici), singurul care nu mintea, printre putinii care mereu se jertfeau pentru altii si in care puteai avea 100% incredere. Ba uneori cand ma vedea ca ma uit dupa fete, si vedea cat ma lupt sa le castig incercan sa fiu matcho, imi scria cate un biletel cu versete din Scripturi: “farmecul unui om il face bunatatea Lui” Prov 19:22.

Ma si enervam pe el, dar inlauntrul meu il apreciam. Era un altfel de om, si imi doream sa fiu ca el. Si incetul cu incetul, prin aceste 2 experiente, cea din Retezat si apoi prin colegul meu Vali, am inceput sa fiu deschis fata de credinta si sa vad ca e mai mult decat o religie, decat ceva abstract. Si bunicul meu s-a bucurat cand a vazut ca din proprie initiativa am inceput sa vin pe la biserica, desi in paralel inca mai petreceam timp cu metalistii. Dumnezeu insa ma cauta, si-l simteam ca ma cauta fiindca am inceput sa-I simt cercetarea Lui nu doar prin natura ci si prin oamenii de langa mine.

Înrebare:   Poţi să-ţi aminteşti de vreo experienţă în urma căreia ţi-ai deschis inima către Isus?

In aceasta perioada, traiectoria sufletului meu incepuse sa ia o directia vertical, desi aveam ancore care ma trageau mereu spre pamant. Dar tin minte cum, intr-un an, in timp ce eu eram la Resita sa fac meditatii la matematica in vacanta de iarna pentru un examen ce trebuia sa-l trec la liceu, tinerii si orchestra bisericii din Curtici au facut o iesire pe Semenic. Exact in weekendul cand mi-am planificat sa ma intorc spre Arad, in acelasi tren erau si ei. Si mi-aduc aminte cat de intunecat, de frig era in acel tren, fara curent, caldura si cu cateva ferestre sparte. Si acolo in tren, tinerii au inceput sa cante si ma simteam asa de fain intre ei, si simteam cum parca Dumnezeu era acolo dardaind cu noi in tren. Dani Maris a fost prezent si el. Vazandu-ma cercetat de Domnul m-a invitat intr-un alt compartment, unde eram doar noi doi si acolo, am inceput sa vorbim despre Dumnezeu. Tin minte cum, pentru prima data in viata, m-am plecat pe genunchi in acel vagon intunecat si pentru prima data am simtit cum s-a facut lumina in viata mea predandu-mi viata in mana Domnului. Am stiut in acea seara ca nu la intamplare Dumnezeu l-a trimis pe Dani in acel tren.

(va urma)

Interviu cu Cristi Călin

Draga frate Cristi, mai întâi te rog sa te prezinţi?

Pacea promisa de Domnul Isus celor ce-l vor urma sa va umple inimile.

Numele meu este Cristinel Calin macar ca sunt de vita moldoveneasca din zona Vasluiului, nascut la Husi, pe malul Prutului, totusi familia mea locuieste la Codlea jud Brasov. Am 35 ani sunt casatorit cu Ludmila si impreuna Dumnezeu ne-a binecuvantat cu 4 copii

CC

Ai început o lucrare nouă la Chisinau, de ce Chişinău? 

Prin ingaduita si favoarea Domnului Isus, care a promis ca-si va zidi Biserica, am privilegiul sa fiu parte a unei lucrari pe care o face Dumnezeu la Chisinau.

De aproximativ 2 ani ne rugam si lucram impreuna cu Hristos la largirea imparatiei Sale prin inceperea unei noi lucrari, o Biserica locala cu o filozofie de lucrare clara, simpla, viziunea fiind una foarte clara “Glorificarea Lui Dumnezeu prin implinirea Marii Trimiteri – Mat. 28:19-20”, iar toate acestea intr-un spirit de urgenta, intelegand ca traim vremurile de pe urma.

Unde ai slujit până să începi această lucrare?

M-am impacat cu Domnul pe cand eram intr-o goana disperata dupa fericire. Credeam ca aceasta se ascunde in practicile zilnice ale lumii fara Dumnezeu si in sadisfacerea poftelor firesti. Adevarata fericire am experimentat-o cand mi-am predat viata Domnului Isus cu pocainta si credinta in jertfa de la golgota savarsita de Isus pentru pacatele mele.

La numai 3 luni dupa pocainta, intr-un context interesant, Dumnezeu a aprins scanteia dorintei de-a merge in Republica Moldova pentru a predica Evanghelia celor nestiutori. Am reusit sa ajung pe meleagurile Moldovei la 1 an si 3 luni dupa intoarcerea mea la Dumnezeu. Am inceput prin a ajuta 2 biserici locale initiind in cadrul acestor 2 comunitati lucrarea cu tineretul. Una din aceste Biserici este in localitatea Vadul-Lui-Voda din Republica Moldova, iar cealalta in Slobozia, zona Transnistriana. Slujeam simultan in ambele localitati iar pentru 2 ani am facut naveta intre cele 2 lucrari de 3 ori pe saptamana.

Apoi a urmat casatoria mea cu Ludmila. Am incredintat lucrarile incepute unor slujitori nascuti in lucrarile incepute, iar impreuna cu Ludmila ne-am indreptat catre unul din satele Moldovenesti unde nevoia de Evanghelie era asa de mare, incercand sa plantam o lucrare acolo.

Dupa o serie de evanghelizari extraordinare in care Dumnezeu a miscat cu putere inimile celor care erau insetati dupa cuvantul Lui, a venit si perioada prigonirilor. Asa s-a facut ca in una din diminetile de Duminica, pe cand impreuna cu Ludmila am ajuns in localitatea respectiva pentru a tine serviciile de inchinare, in fata locatiei unde savarseam serviciile de inchinare, am fost intampinati de o gloata de oameni cu furci, topoare, coase, etc., in frunte cu primarul, profesorii scolilor din sat, si alti oameni cu vaza, iar toti la unison ne-au „rugat fortat” sa parasim localitatea. Dupa invatatura cuvantului lui Dumnezeu, ne-am scuturat picioarele de zapada (fiind iarna nu era praf pe jos) si am plecat.

Dupa aceasta lucrare impreuna cu sotia am raspuns unei cereri de slujire ceruta din partea unui grup de tigani din zona Fagarasului , am slujit aceea comunitate pentru aprox. 2 ani, pana cand Domnul ne-a chemat inapoi in Moldova.

Reveniti in Moldova, Dumnezeu ne-a dus in zona sudica a Moldovei, in autonomia Gagauzia (tradatori lb. turca). Ajunsi la Comrat, capitala Gagauziei, am inceput sub cerul liber o noua lucrare pe care Dumnezeu a binecuvantat-o intr-un mod deosebit. Imi amintesc cum sute de copii veneau duminica sub cerul liber pentru a auzi Cuvantul Lui Dumnezeu. Am slujit oamenilor in numele Domnului in acest oras aproximativ 5 ani, avand privilegiu sa vedem o noua Biserica locala care a prins viata. Dupa ce am ordinat prezbiteri locali in acesta noua comunitate, ne-am mutat la Chisinau.

La Chisinau am fost pentru 4 ani unul din pastorii unei Biserici locale, cu membri predominant vorbitori de limba rusa. Iar acolo fiind, am primit de la Domnul chemarea de-a m-a implica in lucrarea in care slujesc impreuna cu sotia acum.

Cu ce ocazie ai venit în America?

 Este pentru a doua oara cand vin in Statele Unite , dar este pentru prima data cand am venit împreună cu sotia. Prezenta noastra in statele Unite are legatura cu Evenimentul anual organizat de organizatia cu care noi suntem in parteneriat in lucrarea care o facem.

Partasia Biblica Harvest. In fiecare an organizeaza o conferinta la care sunt invitati toti slujitori care sunt in parteneriat cu ei. Un timp de incurajare, improspatare, si bucurie in Domnul Isus Christos.

Cum vezi perspectiva bisericilor Harvest în România şi Moldova?

Despre perspectiva in slujire, fie ca este dupa modelul Harvest sau altul, nu pot spune mai mult decat ceea ce zicea Pavel:

De altfel, toti cei ce voiesc sa traiasca cu evlavie in Hristos Isus vor fiprigoniti. (2Tim.3:12)

Intentionalitatea cu care Bisericile Harvest Metanoia cauta sa puna accent pe predicare expozitiva a Scripturii, inaltarea si glorificarea lui Dumnezeu prin cantare in duh si adevar, credinta ferma in puterea rugaciuni si vestirea Eangleliei, cred ca reprezinta un cadru perfect pentru cei care sunt interesati sa faca parte dintr-o familia crestina care pune mai mult accent pe continut decat pe forma.

Care sunt planurile de viitor, pe termen scurt şi pe termen lung?

 Impreuna cu sotia ne dorim ca in mijlocul multor ispite si incercari sa ramanem credinciosi menirii pe care Dumnezeu a prestabilit-o pentru noi ca familie.

Am putina incredere in mine insumi, nu am planuri de viitor, asa cum ziceam, daca pot ramane credincios Domnului, atunci ma voi considera o persoana realizata din toate punctele de vedere.

Care este relatia cu Cristi Barbisu?

Pentru fratele Cristian Barbosu am un mare respect. Este unul din slujitorii Lui Dumnezeu de la care  invat smerenia fata de Dumnezeu, dragotea fata de El si semeni, dar ceea ce cred ca este foarte specific la acest om, este dedicarea Lui fata de chemarea si lucrarea încredințata de Dumnezeu Lui!

Facand parte din aceiasi familie spirituala cu fratele Cristian, avem deseori prilejul sa ne rugam si sa ne incurajam in a ramane credinciosi lucrarii, sa gandim asupra misiuni incredintata de Dumnezeu noua ca si episcopi.

Am înţeles că la această conferinţă anuală a bisericilor Harvest, Cristi Barbosu a fost declarat pastorul anului?

Da, asa este. Este o pozitie data de oameni, stiu ca fratele Cristian cauta sa fie apreciat de Dumnezeu, dar stiind prin ce incercari si provocari a trecut in anul acesta, m-am bucurat sa vad ca si alti slujitori apreciaza fermitatea si smerenia acestui om a lui Dumnezeu.

De ce crezi că un om care în România a fost nevoit cu doar 10 luni in urmă să-şi părăsească biserica şi organizaţia din care a făcut parte, aici – pentru acelasi lucru, dar şi pentru modul în care a reuşit să treacă peste acest moment dificil – a fost declarat pastorul anului?

Nu cunosc toate detaliile, dar desigur stiu despre pozitia si intentionalitatea unui grup destul de mic de oameni care au dorit, doresc si probabil vor continua sa doreasca defaimarea si distrugerea imaginii ca si slujitor a fratelui Cristian Barbosu.

Intre comunitatea Harvest si comunitatea care l-a forţat într-un fel să se retragă, sunt cateva diferenta clare de principii si valori.

Te rog un salut pentru cititorii blogului nostru.

Salutul meu se regaseste in Romani 14:

Caci daca traim, pentru Domnul traim; si daca murim, pentru Domnul murim. Deci fie ca traim, fie ca murim, noi suntem ai Domnului. (Rom.14:8)

Dumnezeu sa va binecuvinteze cu puetere si intelepciune pentru o viata traita cu dedicare doar pentru El!