UBR

Lipsa evaluării, a relevanței și… legalismul – Cristian Barbosu: Interviu (partea a II-a)

Continuăm cu partea a II-a a interviului acordat de Cristi Barbosu, pastorul Bisericii Harvest Metanoia Arad.

 

Cristi_Barbosu

Î. Atunci de ce ai părăsit Cultul Baptist? Ce a însemnat pentru tine decizia aceasta?

R: Sincer, vreo 2 ani de zile m-am luptat cu aceasta idee. Nu am vrut sa-i parasesc pe fratii mei si lucrarea de acolo, findca cu greu am fost acceptat. Una e sa fii acceptat si alta e sa si rezisti. Mentionez insa faptul ca, si astazi ca si atunci, ma inteleg foarte bine cu cei mai multi. Totusi a trebuit sa iau pana la urma aceasta hotarare. Au existat si inca exista in Cultul Baptist persoane cărora, desi pe de o parte le apreciez lucrarea si modul in care Dumnezeu îi foloseste, pe de alta parte ma mir de agresivitatea lor impotriva unor lucrari sau lucratori care difera fie doctrinar, fie in convingeri sau manifestari spirituale fata de ei. Si in loc sa isi tina incuviintarea pe care o au pentru ei insisi, asa cum ne invata Scriptura si sa astfel sa inteleaga principiul biblic al unitatii in diversitate, ei nu pot accepta ca altii sa aiba pareri diferite fata de ei si îi considera anatema, tratandu-i uneori mai rau decat pe cei necredinciosi (si asta o spun chiar din experienta proprie). Principiul lor este uniformitate prin conformism, o metoda pe care din pacate am intalnit-o mai degraba in comunism, impotriva caruia unii dintre ei au luptat. Oare sa fi iesit din Egipt, dar Egiptul sa nu fi iesit din ei? Nu stiu. Dar din cauza unor astfel de frati care si-au facut tinta in viata si lucrare, sa darâme pe altii, am hotarât sa ies. Aproape in fiecare evanghelizare sau conferinta mai mare pe care am sustinut-o in lucrarea mea din ultimii ani, acest gen de oameni, chiar daca locuiau la sute de km distanta, cautau sa dezbine-i pe cei implicati, sa-i determine sa nu se implice, denigrandu-ma sub diferite forme, folosind bineinteles franturi de adevar, distorsionari, sau pur si simplu minciuni. Cand i-am confruntat, fie n-au vrut sa stea de vorba cu mine, fie au ignorat principiul din Mat 18 si si-au continuat calomniile si loviturile lor. Si dupa cativa ani de zile in care vrei sa faci o lucrare buna dar esti mereu atacat, lovit, vorbit de rau … ajungi la o limita. Si eu am ajuns. Probabil ca sunt mai slab ca altii sau mai nepregatit sa fac fata la acest gen de lupte nedrepte, dar ma vedeam irosind energie si timp aparandu-mi caracterul si lucrarea de astfel de defaimatori si pierzandu-mi viziunea si eficienta din ceea ce stiam ca Dumnezeu ma cheama sa fac – nu sa lupt cu fratii mei, ci sa lupt sa scot din gheara Diavolului sufletele celor pierduti. Si a trebuit sa aleg, sa ies din conjunctura acestor oameni care mereu ma muscau fie pe fata, fie tacit, si sa-mi indeplinesc chemarea si lucrarea asa cum trebuie sau, sa continui sa lupt sau sa ma pliez supunandu-ma din nou robiei lucrurilor incepatoare, ca cei din Galatia. Si am ales sa ies, o hotarare deloc usoara, luata si pe fondul unor tensiuni din biserica pe care o pastoream atunci, unde se ajunsese sa aiba loc intalniri secrete intre unii dintre membrii bisericii care nu-mi doreau binele si membrii din conducerea UBR. Mi-am dat seama ca asa nu mai pot continua. Si am simtit atunci foarte clar calauzirea sa ies, de dragul chemarii, lucrarii si mentinerii relatilor bune cu majoritatea pastorilor si conducatorilor baptisti din cadrul UBR. Daca mai ramaneam, probabil ca mai multe probleme aveam si mai multa valva s-ar fi facut in jurul meu, ceea ce ar fi afectat si UBR. De dragul pacii si al linistii am hotarat sa ies. Si nu regret.

Î. De ce natură au fost divergențele tale în relația cu Cultul Baptist?

R: Eu nu am avut divergente cu Cultul sau Conducerea Cultului. Cei care nu ma inghiteau, erau anumiti lideri, care aveau probleme mai degraba legate de cele 3 lucruri pe care eu le-am mentionat si aici, la intrebarea anterioara – lipsa evaluarii slujitorilor si a lucrarii lor, lipsa relevantei (stilul mai contemporan pe care eu il promovam) si atitudinea mea impotriva legalismului. Intr-adevar au existat si diferente intre mine sau lucrarea mea si convingerile doctrinare sau practicile eclesiale ale bisericilor baptiste in general, dar eu mizand pe modelul biblic al unitatii in diversitate nu am considerat ca aceste diferente trebuie sa ne divizeze fiindca nu aveau de-a face cu absolutele Scripturii. Unii insa au crezut ca da si au iscat anumite divergente si pe aceste teme. Spre exemplu, eu nu sunt un cesationist, ci cred in existenta si continuitatea darurilor spirituale si astazi. Sunt printre cei din categoria “open but cautious” adica deschis dar precaut, ferindu-ma de abuzurile si exagerarile intalnite in destule biserici penticostale sau carismatice. Tot asa, eu cred si practic lucrarea de eliberare, considerand ca textul biblic ne indeamna nu doar sa ne supunem lui Dumnezeu ci sa ne si impotrivim celui rau si acesta va fugi de la noi. Si eu asta am trait si practic, si nu trebiue sa fii penticostal sau carismatic sa crezi în duhuri sau în autoritatea lui Isus Hristos de a aduce eliberare in vietile celor legati sau influentati de Satan si astfel sa i te impotrivesti. Deasemenea cred ca modelul de conducere al bisericii cel mai apropiat de Scripturi este conducerea prin presbiteri nu congregationalismul, care este de obicei asociat cu baptismul, si aici s-au generat discutii si controverse. Si divergentele cotidiene, sa le numesc asa, de care se legau in permanenta legalistii, si anume cele ce tin de stilul de inchinare (mai contemporan), grupurile mici care noi le promovam, darea de socoteala, accentul pus echilibru si bun simt mai degraba decat pe interzicerea unor forme de imbracaminte, asezare in biserica, podoabe, etc. Eu dintotdeauna am avut convingerea ca NT sustine diversitatea, cel putin eu asa am constatat din descrierea si abordarea apostolului Pavel atat in Fapte cat si in Galateni, a diferentelor de stil si chiar doctrinare care existau intre bisecile NT (vezi dif dintre Antiohia si Ierusalim), dar concluzia la care am ajuns este ca desi aceste diferente exista si trebuie recunoscute si respectate, tot asa exista si tendinta fariseica a fartilor veniti de la Iacov (Gal 2) care vor sa-si impuna parerea, criticand si intimidand biserici si lucratori. Am ales insa, in ciuda experientelor mele triste, sa respect pe cei ce cred diferit fata de mine fara sa-i fac anatema sau sa-i dispretuiesc, fiindca asa inteleg eu principiul din Rom 14. Ma asteptam si eu sa fiu tratat la fel dar nu s-a intamplat. What’s new … ?!

Î. Au încercat liderii organizației să te convingă să rămâi?

R: Unii da, altii nu.

Î. De cât timp ai iesit din Cultul Baptist?

R: De 1 an si jumatate.

Î. În ce a constat prețul pe care l-ai plătit plecând din Cultul Baptist?

R: Pe de o parte calomniile au continuat si continua in anumite cercuri si pe anumite situri, pe de alta parte insa am liniste, pace, eficienta cu mult mai mare si o deschidere cu mult mai larga de colaborare cu biserici si lucratori din diferite denominatiuni, care-l iubesc si lucreaza cu pasiune pentru Dumnezeu. Mi-este dor de intrunirile de luni ale comuninatii baptiste din regiunea noastra, unde ne adunam cu pastorii sa ne rugam si sa ne impartasim – chiar am avut o experienta faina in comunitatea de Arad cat timp am fost in UBR. Foarte putini pastori au avut ceva cu mine, probabil din cauza faptului ca ma cunoasteau si ne cunosteau lucrarea; de fapt la un moment dat ei s-au opus dorintei conducerii UBR de atunci, de a ne respinge cererea de primire in Uniune. Imi lipsesc dar ma vad cu multi dintre ei, fie conlucrand, fie discutand, fie studiind impreuna. Uitandu-ma in urma pretul platit nu se compara cu simtamantul de binecuvantare pe care il traiesc acum.

Î. Care a fost atitudinea Cultului față de tine de la plecarea ta până în prezent?

R: Conducerea actuala a Cultului mi-a aratat respect si oridecate ori am avut prilejul m-am intalnit cu ei si am colaborat cu ei in continuare. Cei care mi-au fost prieteni inainte mi-au ramas si acum, cei care mi-au fost dusmani, s-au mai rarit, dar unii au ramas la fel. Nu stiu cum va fi reactia Cultului pe viitor daca vor fi alegeri si oamenii se vor schimba. Sper ca sa se schimbe in bine. Eu le-am mai zis si inca le zic, noi credinciosii avem un singur Potrivnic si ala nu este fratele de langa mine, ci este cel rau. Impotriva Lui ar trebui sa luptam nu unul impotriva altuia.

Î. Care a fost reacția ta față de Cult în tot acest timp?

R: Respect si deschidere. Am predicat in multe biserici baptiste, m-am intalnit si ma intalnesc cu multi pastori baptisti, colaborez oricand imi permite timpul si ma rog pnetru ei si le urez binecuvantare.

Î.Ai regretat vreodată plecarea din cult?

R: Am regreat partasia frumoasa care am avut-o cu multi pastori si lucratori. Dar altceva nu pot spune ca am regretat. Din pacate Cultul nu prea ofera sprijin sau solutii ci de obicei intervin cand au ceva de criticat, cerut sau de impus. Ma bucur ca actuala conducere a UBR incearca sa schimbe acest stil de abordare, Domnul sa-i ajute sa si reuseasca, desi nu prea am sperante mari, uitându-mă la cata indarjire “spirituala” au unii dintre oponentii lor (care – oare la intamplare – sunt si oponentii mei). Dar sunt optimist ca Dumnezeu, dincolo de noi, vede situatia si candva, va actiona.

Î. Care a fost evoluția ta de la plecarea din cult până în prezent?

R: Eu ma judec in functie de rodul lucarii in care sunt implicat. Si roadele sunt peste asteptarile mele. Ceea ce am realizat intr-un an de cand am iesit din Cult, n-am reusit sa realizez in 3-4 ani inainte. Desi am iesit dintr-o perioada de criza acuta si foarte obosit si lovit, nu vreau sa spun ca succesele acestea le-am avut doar din cauza iesirii noastre din Cult. Este adevarat ca libertatea de a lua anumite initiative fara presiuni sau teama ca mereu vei fi criticat sau lovit, conteaza. Deasemenea, conducerea prin presbiteri care fluidizeaza enorm procesul de luare a deciziilor (multumesc Doamne ca le-ai dat ideea asta atât lui Moise cât şi lui Pavel), de asemenea si o alta echipa de slujire mai ancorata in Domnul si mai eficienta, sunt factori pozitivi. In plus, libertatea in Duh pe care o traim acum, impactul non-denominational intre necredinciosi care, din pacate, se feresc din ce in ce mai mult de etichete denominationale, au dus la o evolutie pozitiva si la o accelerare a lucrarii in ultimul an.

Î. Ce sfat le-ai da celor care nu-și mai găsesc locul în cult, dar nici nu sunt gata să plătească prețul plecării?

R: In primul rand vreau sa o spun clar – eu nu sfatuiesc pe nimeni sa plece din vreun Cult atata timp cat nu are o convingere clara din partea Domnului. Nu doar o frustrare, fiindca multi suntem frustrati de sisteme cultice, ci si o chemare, o convingere clara. Eu le-am avut pe amandoua si de aceea am facut acest pas. Apoi îi indrum sa se gandeasca bine, fiindca e vorba de biserica lui Hristos, si nu doar de ei insisi. Asta a fost framantarea mea cea mai mare. Noi nu traim pentru noi insine ci pentru chemarea pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Si fiind chemati sa pastorim biserica Lui (nu a noastra!) trebuie sa fim super-precauţi vis-à-vis de hotararile pe care le luam. De aceea, eu consider ca sunt pastori si biserici care au nevoie de Cult si care chiar daca si-ar dori, nu s-ar descurca, nu ar fi eficienti pentru Imparatia Lui in afara Cultului. Fiindca nu sunt pregatiti, sau nu au mijloacele necesare de a supravietui. Mai ales daca in cadrul comunitatilor locale, sau in bisericile lor, au autonomie si nu sunt pusi sub presiuni, asa cum eu am fost pus, cred ca pot merge inainte slujind impreuna cu toti cei din Cult. In schimb, daca frustrarile sunt prea mari, si problemele cu care se confrunta nu au de-a face cu pacat in viata lor, sau lipsa de integritate pe plan moral sau financiar, sau probleme doctrinare majore, atunci cred ca trebuie sa se gandeasca serios la viitorul lor si al bisericilor lor. Fiindca la acest moment Cultele evanghelice din Romania, din pacate nu pot da viziune fiindca ele insele nu au o viziune, ci mai degraba lupta pentru a supravietui, uneori dand lupte inutile. Daca simti ca nu mai poti, cauta in primul rand calauzirea lui Dumnezeu. Nu lovi in altii, spune-le convingerile tale dar nu incerca sa dai si apoi sa fugi, nici sa critici fara a da solutii, si daca solutia este iesirea din acel context, iesi, dar fii sigur ca ai facut-o luptand cu armele Duhului si nu ale firii. Pe de alta parte nu uita ca vei plati un pret, ca va trebui sa muncesti din greu; esti sigur ca esti dispus sa o faci? Familia ta te sustine? Biserica ta la fel? Multi lideri stiu ca sunt intr-o situatie critica, dar aleg să trăiască la fel, fara sa riste, alegand mediocritatea în viață și în slujire, și asta le va compromite slujirea pe termen lung.

Î. În prezent, ești atașat de vreo organizație creștină?

R: Pe de o parte nu – noi suntem non-denominationali. Pe de alta parte da. Inca din 2004 eu am devenit membru si apoi si biserica noastra, partenera, a unei retele de biserici numita Harvest Bible Fellowship, biserici care au aceiasi viziune, strategie, principiu de lucru in intreaga lume. Nu este o denominatiune, nu exista uniformitate, se respecta autonomia locala si se ofera sprijin de orice fel in lucrare. Precum am spus-o si la inceputul acestui interviu, eu dintotdeauna mi-am dorit sa conlucrez cu alti pastori si biserici, si daca nu s-a putut in Cult, iata ca Dumnezeu a deschis alte usi.

Î.Care crezi că este viitorul bisericilor desprinse de cultele religioase din Romania?

R: Nu stiu. Multe sunt biserici sanatoase, altele mai putin. Depinde de motivul iesirii lor, ce seamana omul aceea va si secera. Eu cred ca viitorul trebuie sa aduca schimbari in miscarea evanghelica din Romania, fie ca ele vor avea loc in cadrul Cultelor, fie ca bisericile si pastorii vor fi nevoiti sa iasa din Culte si sa miste Romania, fiindca daca vom ramane tot asa, vom pieri in curand. Am insa credinta ca Dumnezeu nu ne va lasa si ne va trezi, si pe cei din Culte si pe cei din afara Cultelor!

Î. Un ultim cuvânt pentru cititorii acestui blog și nu numai…

R: Cine se aseamana se aduna, si ma gandesc ca acelasi lucru se intampla si cu cititorii acestui blog. Tind sa cred ca majoritatea celor care sunt interesati de acest blog mereu revin aici fiindca au valori comune cu cele propagate aici. Va incurajez sa le mentineti si sa le traiti mai departe! Si ma rog ca Dumnezeu sa mentina echilibrul, bunul simt, preocuparea inspre zidire si pasiunea si curajul pentru Evanghelie si biserica a acestui blog si a celor care il mentin. Fiti binecuvantati, si Domnul sa binecuvanteze toate Cultele si bisericile din Romania!